CAPITOLUL 10

 Ochii lui Lop au devenit roșii odată cu lacrimile care curgeau în jos, indiferent cât de mult încerca persoana să- l ștergă. Dar tot se rostogolea neîncetat pe obrajii lui. Mâna puternică a lui Kom îl bătu ușor pe umărul lui Lop.

- Nu plânge acum cei doi sunt bine ,spuse Kom reconfortant

- Nu am plâns... huh... doar lacrimile continuă să curgă în jos , a spus Lop, care își ținea suspinele.

- Frate Kom, nu vorbi de parcă noi doi am murit, nu? Tu ești la fel....Ce naiba faci? Noi doi nu suntem încă morți.

O voce profundă se auzi înainte ca Kom să râdă zgomotos.

- Hahaha. Văzându- l pe Lop plângând așa. Am crezut că voi doi ați murit deja. Hei, pentru ce plângeți? I- a spus Kom în glumă lui Lop în timp ce Kit și Ruj stăteau și așteptau medicamentele unde Ruj avea tifon alb bandajat în jurul brațului drept sus. , în timp ce Kit are un tifon mare care îi acoperă partea din talie.

— Ți- am spus că nu plâng! spuse Lop cu o voce legănată.

Mâinile îi erau ocupate să- și ștergă lacrimile continuu.

- Atunci cine este câinele care stă aici plângând lacrimi? spuse Ruj în glumă înainte de a- și folosi dosul mâinii pentru a șterge lacrimile de pe fața lui Lop.

— Sass, ești un câine.

Lop a spus înapoi înainte de a se gândi la momentul în care el și Joe au ajuns la spital după ce Kom a sunat pentru a spune că Kit și Ruj au fost împușcați.

Lop și Joe au fugit în grabă la spital și l- au găsit pe Kom stând nemișcat în fața

camerei de urgență.

— Frate Kom, ce zici de tine? întrebă în grabă Joe. Cât despre Lop, îi căuta pe Kit și pe Ruj.

— Sunt bine, dar Kit și Ruj, spuse Kom și își ținu respirația. Nu era în starea de spirit potrivită. Lop simțea cum îi tremura propria inimă.

- Phi... P'Kom, ce se întâmplă cu Ai Ruj? Nu e nimic grav, nu? întrebă Lop cu o voce tremurândă.

Doar imaginându- și că cei doi prieteni au fost grav răniți, Lop avea deja o durere ascuțită în inimă. Kom se uită la Lop cu ochii nemișcați înainte de a ofta din greu. Și mai zdrobiți decât înainte, ochii lui Lop au început să se ridice. Lop intră repede înăuntru și îmbrățișă brațele lui Kom.

- Frate Kom, spune- mi sincer cum sunt cei doi? întrebă Lop nerăbdător.

Kom îl bătu ușor pe umărul lui Lop.

- Pregatiti- va a fost tot ce a spus, făcând lacrimile clare ale lui Lop să curgă imediat.

- Oi lop, calmează- te, de ce plângi? întrebă Kom șocat.

- P.. Frate Kom... nu este adevărat, corect frate? De ce au trebuit să mă părăsească cei doi? îl întrebă Lop pe Kom, cu vocea tremurândă.

- Hei, asta e...

Kom era pe cale să spună ceva.

- Unde sunt acele două cadavre? La naiba... vreau să văd cu ochii mei.

Lop suspină și întrebă din nou.

— Cadavrul cui?

O voce profundă se auzi în apropiere, făcându- l pe Lop să se uite înainte de a- i vedea pe Kit și Ruj stând în spate cu fețe nedumerite.

- hahahahahahahahahahahahaha, a râs Kom în hohote.

- Nu trebuie să râzi de mine, frate Kom. O să- l tachinezi , a spus Kit venind.

- Ce te prefaci că ești? Doar se gândește la asta ,spuse Kom înapoi

- Ce trebuia să cred? Ei bine, mi- ai spus să mă pregătesc,a spus Lop încet pentru că încă stăteau în spital

- Oh, chiar ți- am spus să te pregătești dar încă nu am terminat de vorbit. Aveam să spun că trebuie să- ți iei mintea de la asta pentru că idioții ăia și Ruj sunt tari și greu de murit. Te vor enerva multă vreme spuse Kom în glumă.

De fapt, Kom doar se juca cu Lop.

— Plus multe, frate, spuse Kit ieşind din nou.

Lop și- a șters lacrimile de pe față până când s- a dus să ia medicamentul, Kit, Lop și Ruj au urcat să verifice medicamentul și au primit medicamentul împreună. Khom l- a rugat apoi pe Lop să conducă mașina cu care a venit cu Joe pentru a- i duce mai întâi pe Kit și pe Ruj acasă, deoarece Kom încă nu a plătit factura de spital pe care Kamol i- a ordonat- o să aibă grijă de ea.

- Ce e în neregulă cu tine? întrebă Kit când intrau în casă.

Apoi Lop s- a așezat pe canapea ca o persoană epuizată pentru că înainte de a putea intra în casă, Kit și Ruj au fost chestionați de alții despre incident.

— Nu știu, spuse Lop încet înainte de a se întinde și de a se uita la Kit și Ruj cu ochii nemișcați.

Ochii lui Lop erau umflați de plâns. Ruj le- a luat ambele pungi cu medicamente și le- a pus în spatele frigiderului.

- Nu pari în regulă, a răspuns Ruj în timp ce se apropie și se așeza lângă picioarele lui Lop.

Lop și- a schimbat puțin picioarele pentru a- i permite lui Ruj să se așeze. Cât despre Kit, stătea aproape de capul lui Lop, pe o altă canapea, care era atașată de canapeaua mare.

- Oh, strigă puțin Kit din cauza șocului rănii împușcate.

Glonțul tocmai i- a zgâriat. Deci nu e nimic mai mult decât o zgârietură.

— Fii atent, spuse Lop cu o voce profundă. Expresia lui era încă vizibil tensionată și obosită.

— Te- ai îmbolnăvit din nou? întrebă Ruj îngrijorat.

Pentru că a simțit atmosfera care nu era aceeași ca înainte.

- Nu....Sunt doar ...Lop spus cu voce joasă.

Nu este un simptom al cuiva care are ceva de ascuns. Pur și simplu nu știa cum să recruteze o explicație pentru prietenul său.

- Îți spun că nu sunt bine. Sunt complet epuizat. Chiar dacă nu am făcut nimic greu. Inima mea se simte inconfortabilă. Nu știu. La naiba, vreau și eu să știu ce simt , spuse Lop cu frustrare.

— Ești îngrijorat pentru noi, nu- i așa? întrebă Ruj, uitându- se puțin la limbajul corpului lui Lop.

Kit ridică și el mâna și îl mângâie ușor pe Lop. Lop nu a spus nimic. A tăcut când a auzit întrebarea prietenului său.

- Ți- e teamă că noi doi vom...Ruj era pe cale să continue..

— Încetează să mai vorbești acum, ticălosule, a replicat Lop grăbit pe un ton aspru, înainte de a ridica brațul ca să se întindă deasupra propriilor ochi.

Lop știe ce avea să spună Ruj dar Lop nu a vrut să audă. Doar gândul că nu- și găsește cei doi prieteni lângă el l- a făcut pe Lop să simtă că inima i- ar fi strânsă grav. Lop se simțea epuizat și încăpățânat. Ruj și Kit se uitau unul la celălalt pentru că înțelegeau ce simțea Lop.

- La ce te gândești? Noi doi suntem încă aici cu tine. Nu mergem nicăieri , spuse Kit cu o voce scăzută.

Mâna puternică încă îi freca capul lui Lop. Lop tremura puțin.

Înainte de a fii bodyguardul lui Kamol, fusese adesea într- o situație care îi punea viața în pericol dar Lop nu s- a simțit niciodată frică de nimic. Deși fusese împușcat la fel ca Kit și Ruj. Lui Lop nu i- a fost niciodată frică. Dar Lop nu a înțeles de ce atunci când cel care a fost împușcat era Kit și Ruj, de ce s- a simțit atât de speriat? A fost doar teama de a- și pierde cei doi prieteni? Sau a fost ceva mai mult decât atât?

Lop era încă întins pe canapea. Ruj văzu din nou lacrimile lui Lop curgându- i pe obraji și oftă ușor. Apoi a făcut un gest pentru a- l anunța pe Kit că Lop plângea pentru că Kit stătea pe canapea în jurul capului lui Lop. Așa că nu putea să- i vadă fața lui Lop.

Ruj a folosit brațul care nu fusese împușcat și l- a tras pe Lop să se ridice. Lop se ridică, dar a tăcut și a lăsat capul în jos, lacrimile curgând încă în tăcere. Ruj l- a tras pe Lop într- o îmbrățișare. Lop îşi rezemă capul de pieptul lui Ruj. Kit se mișcă să stea în spatele lui Lop pe aceeași canapea. Ruj ridică o mână și îl mângâie ușor pe Lop. Cât despre Kit, el s- a așezat și și- a îmbrățișat talia de la spate și a mângâiat spatele lui Lop.

- Nu pot trece peste asta... Uf! Ce e în neregulă cu voi doi?spuse Lop, cu vocea bâlbâită și înăbușită. Lacrimile îi curgeau în poală.

- Shhhhh, nu plange, noi doi suntem tari. Nu e usor sa mori. Ruj l- a linistit cu o voce moale.

- Noi doi suntem bine. Dar tu plângi de parcă am fi amândoi morți , spuse Kit înainte de a fi zdrobit în coapsă de Lop fără să se uite înapoi.

— Nu ajuți deloc. Ruj se uită puțin la Kit.

- Dar trebuie să o spunem, nu- i așa? Știi Lop că munca noastră este destul de riscantă și unele lucruri se pot întâmpla fără știrea noastră. Dacă într- o zi, eu sau Ai Ruj vom muri, trebuie să supraviețuiești.

Kit spuse pe un ton serios.

- Deci... dacă mi se întâmplă ceva, veți putea să trăiți voi doi?

Întrebă Lop înapoi, făcându- l pe Kit cu Ruj să înghețe, pentru că ambele răspunsuri au fost aceleași – cu siguranță nu pot trăi fără tine

- Deci ce s- a întâmplat, nu poți răspunde la întrebare? îi spuse Ruj sarcastic lui Kit, fără să- l ia în serios. Zâmbea în interior.

- Suftat..., nu pot să trăiesc, dar trebuie să trăiesc. Dacă mă sinucid si te urmez.... Te vei simți bine? Dacă te simți bine, o să mă sinucid ,spuse Kit înapoi înainte ca Lop să se îndrepte să se ridice drept și să se întoarcă să se uite la Kit cu ochii roșii, deși lacrimile îi curgeau încă pe obraji.

- Buffalo! Nu te las în mod absolut să te sinucizi. Trebuie să trăiești fericit în locul meu ,a răspuns Lop.

- Deci, ce e în neregulă cu tine? Trebuie să trăiești fericit în locul nostru,termină Kit de vorbire.

Lop a rămas uluit când a văzut câteva reluări.

- Destul, voi doi... la naiba, vorbiți de parcă vom muri în curând, a spus Ruj, făcându- i pe Kit și Lop să momească puțin înainte de a râde împreună.

Lop râse cu lacrimi până când Ruj a fost nevoit să ridice mâna pentru a șterge din nou ușor. Lop se simțea puțin cald în inimă.

- Doar că nu ne simțim bine. Dar vom fi bine în curând. Lop, nu te gândi prea mult la asta, a continuat Ruj. Lop dădu din cap în semn de acord.

- Întâi o să mă spăl pe față să mergem să luăm orezul pe care l- a făcut mătușa Nee pentru noi , a spus Lop.

— E în regulă, poți să mănânci la foișor cu ceilalți, a răspuns Ruj, puțin slăbit.

- Ceea ce ai de gând să faci? întrebă Lop încet.

— La naiba, nu sunt schilod.

Kit iese. Lop s- a întors să- l privească pe Kit.

- Bine, o să mă spăl întâi pe față, a spus Lop înainte de a se repezi în baie să se spele pe față.

- Dacă noi doi greșim? Ce se va întâmpla? spuse Ruj pe un ton serios. Kit răsuflă uşurat.

- Du- te și mai gândește- te la asta. În primul rând, cred că ar trebui să ne gândim să- i strângem capul și coada mai întâi, nu? Înainte să te gândești măcar la moarte ,a spus Kit făcându- l pe Ruj să zâmbească.

- Da, și asta e important, a răspuns el zâmbind.

- Lop.... Ți- am spus că nu sunt handicapat , a spus Kit când s- au adunat împreună cu ceilalți la pavilionul din spatele casei să mănânce.

Lop i- a lăsat pe Kit și pe Ruj să stea și să aștepte pentru că Lop a spus că se va duce și va lua totul pentru ei.

- Știu, nu pot să am grijă de voi doi? Când am fost bolnav, voi doi v- ați schimbat munca pentru a avea grijă de mine, a răspuns Lop, făcându- i pe Kit și pe Ruj puțin tăcuți.

- Hai să o facem, a spus Ruj, Lop a zâmbit larg înainte de a se grăbi să aducă mâncare celor doi prieteni răniți ai săi.

Kit și Ruj continuau să se uite la Lop zâmbind. Când orezul și garniturile au fost gata, Lop s- a așezat la mijloc între Kit și Ruj.

— Stai puțin, trebuie să iei niște medicamente înainte de masă, spuse Lop în timp ce lua medicamentul din pungă și îl citi.

Apoi trimite medicamentul lui Kit și Ruj să îl ia înainte de masă. Când au făcut- o cei doi, s- au așezat să mănânce împreună.

- Lop, hrănește- mă , spuse Ruj.

Lop s- a întors să se uite pentru că Ruj a fost împușcat în brațul drept, ceea ce face dificil să ridici o lingură pentru a mânca orez

- Mâna cu stânga?răspunse Lop.

- Nu este confortabil, a spus Ruj cu o voce ușor rugătoare, făcându- i pe Lop să închidă gura, cu fața arzătoare.

- Mmm, a răspuns Lop înainte de a culege încet niște orez pentru a- l hrăni pe Ruj

— Hrănește- mă și pe mine, spuse și Kit cu o voce rugătoare. Lop se întoarse să- l privească în gol.

— Nu te- ai zgâriat pe talie, nu? spuse Lop.

- Wah, dar când ridic brațul, este foarte dureros, probabil strâns ,a argumentat Kit cu Lop, Ruj a râs în secret dând din cap.

- Oh, o să vă hrănesc eu însumi. La naiba! E ca și cum as avea doi copii, a spus Lop în glumă, fără să știe că și Kit și Ruj râdeau în secret.

Lop a schimbat între cei doui ,hranind- ui alternativ inclusiv pe el.

— Mă poți hrăni și pe mine? seniorul care stătea la masă mai departe a spus în glumă Kit și Ruj doar au zâmbit ușor.

Fața lui Lop a început să se coloreze când și- a dat seama că alți oameni stăteau în apropiere

- Nu- l tachina prea mult, altfel nu ne va hrăni pe noi doi, suntem ocupați ,a spus Ruj zâmbind.

Lop a stat liniștit, dar a continuat să- i hrănească pe Ruj și Kit oricum, apoi le- a dat medicamente pentru a fi luate după masă.

- Și când facem un duș? Ce vom face? întrebă Kit în timp ce cei trei se întorceau la vila lor.

Kit și Ruj s- au uitat în secret unul la celălalt și au zâmbit, apoi s- au uitat la Lop care mergea împreună cu încruntarea.

- Oh, da , a răspuns Ruj.

- Voi doi nici nu puteți face un duș. Lasati- ma să va șterg pentru că și rana trebuie curățată , spuse Lop grăbit.

— Oh. Îmi pare rău că te deranjez, spuse Ruj zâmbind.

Kit și- a ridicat un zâmbet și din colțul gurii.

- E în regulă, voi doi ați avut grijă de mine. De ce nu pot să am grijă de voi doi? spuse Lop înainte de a- i conduce în casă.

Lop s- a dus separat să pregătească prosoape pentru ca cei doi prieteni să le șteargă trupurile.

- Cred că e mai bine să va șterg în baie. Este convenabil, dar pot intra doar o persoană odată. Voi doi sunteți de acord? Deci cine va fii șters primul? a spus Lop înainte de a se întoarce în dormitor să- și schimbe pantalonii în pantaloni scurți pentru a- i fi mai ușor să lucreze.

Kit și Ruj s- au întors să se uite unul la altul înainte...

Foarfece de hârtie pentru piatră..!

- Oh, o să merg înainte, a spus Ruj sarcastic când a mers cu piatră și Kit a pierdut cu foarfecele.

- Oh, liniștește- te, lasă- mă să pun puțin ulei pe ea și să- l stimulez puțin , a spus Kit tachinător și Ruj dădu din cap înainte de a tace când Lop a ieșit.

— Deci v- ați hotărât voi doi? întrebă Lop și Ruj se ridică.

- Întâi eu, a răspuns Ruj.

— Atunci du- te și așteaptă în baie, spuse Lop.

Ruj se duse la baie cât despre Kit, stătea și se uita la televizor singur în sufragerie. Lop i- a dat lui Ruj un prosop să- și dea jos pantalonii și să învelească prosopul la loc. Ruj a scos totul lăsând doar lenjeria și cămașa. Lop nu s- a întors să se uite la prietenul său, dar a simțit când Ruj a venit să stea aproape în spatele lui Lop.

— Unde vrei să stau? întrebă Ruj lângă urechea lui Lop, făcându- l pe Lop să tresară.

Se întoarse repede să se uite.

Brusc..

Fața lui Lap s- a înroșit când și- a întors fața și obrajii i- au lovit nasul proeminent al lui Ruj. Ruj a încercat să- și rețină un zâmbet pentru a nu- l lăsa pe Lop să se simtă și mai stânjenit.

- Mah... De ce stai așa? Sunt șocat , a spus Lop și s- a îndepărtat rapid puțin.

- Stai pe scaun, spuse Lop înapoi pentru că deja pregătise un scaun rotund de plastic. Înainte Lop se încruntă când a văzut că Ruj nu și- a scos încă cămașa.

— De ce nu îți dai jos cămașa? mormăi Lop.

- Nu pot să o scot, scoate- o pentru mine.

Ruj a spus încet Lop apoi și- a descheiat cămașa pentru Ruj. A fost bine că a purtat o cămașă cu nasturi în față. Deci nu e greu de scos pentru că Ruj nu are cum să ridice mult braţele

— Încet, spuse Lop în timp ce își scotea încet cămașa de pe braț.

De asemenea, Ruj a inhalat în secret parfumul lui Lop, fără probleme. Când Lop a trebuit să se aplece și să- i scoată cămașa pentru Ruj. Lop se uită la brațul lui Ruj și oftă ușor

— Nu te gândi prea mult, spuse Ruj, pentru că ghicise la ce se gândea Lop.

— Nu pot să nu mă gândesc la asta, spuse Lop înainte de a închide cămașa lui Ruj, apoi a luat un prosop și l- a umezit cu apă. Lop a început să șteargă fața și gâtul lui Ruj.

— Dacă folosesc prea multă forță, spune- mi, spuse Lop.

— Hm. răspunse Ruj în gât.

De îndată ce a ajuns la braț, Lop l- a șters încet pentru că brațul a fost împușcat. Lop a devenit mai încordat pentru că îi era teamă că Ruj va fi rănit. Până când Ruj a fost nevoit să folosească mâna stângă pentru a- l prinde pe mâna lui Lop care ținea prosopul. Lop se uită neîncrezător la prietenul său.

— Îți tremură mâna, spuse Ruj muşcându- şi buza

- Mi- e teamă că vei fi rănit, a răspuns Lop, Ruj a zâmbit puțin.

— Ți- am spus dacă mă doare, îți spun. spuse Ruj înapoi înainte de a lua mâna lui Lop și de a o strânge ușor.

- Ce faci? întrebă Lop neîncrezător.

— Îți va face mâna să tremure mai puțin. spuse Ruj zâmbind și s- a uitat cu semnificație în ochii lui Lop, ceea ce a făcut ca fața lui Lop să pâlpâie înainte de a- și trage încet mâna.

- Doar un pic de tremur, va dispărea în curând.

Lop a răspuns și a continuat să- i ștergă corpul. Lop i- a șters pieptul puternic al lui Ruj, până la stomac. Fața lui Lop s- a înroșit când a văzut abdomenul celui mai bun prieten pe care îi văzuse de o sută de ori înainte, dar nu atât de aproape.Lop s- a ghemuit pe o parte pentru a- l șterge pe Ruj Ruj și- a folosit degetele lungi pentru a le întinde ușor pe obrajii limpezi ai lui Lop, făcându- l pe Lop să ridice capul pentru a se uita puțin la Ruj.Ochii blânzi ai lui Ruj fac să danseze inima lui Lop din ritm.

- Ce e în neregulă cu fața ta atât de roșie? întrebă Ruj, dar degetele lui lungi încă mângâiau obrajii lui Lop.

- Oh, nu. E cald în baie , lăsă Lop capul în jos și continuă să ștergă doar partea superioară a corpului.

— Vei fi capabil să gestionezi singur partea inferioară? întrebă Lop cu o voce indiferentă.

Ruj dădu din cap în semn de acceptare.

- Dar poți să aduci niște spumă facială să mă spele? Nu pot să- mi ridic brațele, spuse Ruj și Lop dădu din cap în semn de acord, apoi se îndreptă spre chiuvetă. Ruj se muta să stea și el la chiuvetă.

- Închină- te ,spuse Lop, luând mai întâi apa ca să se spele pe față. Ruj a fost de acord să se aplece spre chiuvetă. Lop turnă ușor apă pe fața prietenului său.

— Mișcă- te puțin.

Lop îl făcu pe Ruj să iasă ușor din chiuvetă. Înainte de a strânge spuma de curățare facială a lui Ruj în mână și de a o unge pe fața lui Ruj. Ruj s- a prefăcut că se îndreaptă spre Lop până când Lop a pășit hack lângă chiuvetă. Ruj și- a folosit mâna nedureroasă pentru a ține chiuveta. L- a blocat pe Lop pentru a- l împiedica să se miște oriunde.

- Ruj, ești prea aproape, a spus Lop cu o voce ezitantă. Se bucura că Ruj a închis ochii pentru că era spumă pe față.

- Nu te plânge... Nu văd.... Mi- e frică să nu alunec. Poți să- l speli pentru mine ,spuse Ruj înapoi

- Dar mă doare spatele. Sunt atașat de lighean , a răspuns Lop, sperând că prietenul său drag se va îndepărta puțin, dar Ruj nu s- a dat înapoi și și- a mișcat mâna pe chiuveta de lângă spălătorie. zona în care fesele lui Lop atingeau suprafața chiuvetei pentru a se sprijini între spatele lui Lop și chiuvetă Lop și Ruj erau foarte aproape unul de celălalt.

- Ah. Am pus deja mâna pe ea. Nu mai doare, nu- i așa? spuse Ruj cu un zâmbet ușor.

Lop îşi strânse buzele simţind că prietenilor lui le place să fie din ce în ce mai aproape de el.

- Ma tachinezi? întrebă Lop, cu inima tremurândă pentru că erau atât de aproape, încât partea centrală a amândurora aproape că se atingea unul pe celălalt cu căldura emanată din corpurile lor.

- Ce tachinez? Te gândești prea mult.... Spala repede. Spuma facială începe să- mi pătrundă în ochi ,spuse Ruj.

Lop a spălat rapid spuma facială.

- Dă- mi drumul altfel, cum o să spăl pentru tine? spuse Lop cu o voce aprigă.

Ruj a râs puțin înainte de a se da puțin înapoi. Lop scoase un oftat de ușurare și îl făcu pe Ruj să- și plece din nou capul pentru a spăla spuma.

- Da, dă- mi un bărbierit, a spus Ruj în timp ce se uita în oglindă.

- De ce nu mi- ai spus mai devreme? Aș putea să te bărbieresc mai întâi și apoi să te spăl pe față.

Lop s- a plâns puțin, dar mâna i s- a întors să apuce niște cremă de ras și lame de ras.

— Tocmai am văzut asta, răspunse Ruj.

Lop s- a întors și la uns pe Ruj cu niște cremă de ras. Apoi a început să îl bărbierească încet.

- Nu te mișca sau vei fi tăiat de brici, spuse Lop înainte de a certa.

Ruj a fost de acord să stea nemișcat pentru ca Lop să se bărbierească. Ochii calzi ai lui Ruj se uitau la Lop tot timpul. Până când Lop se simți stânjenit de privirea lui

- La ce te uiti? spuse Lop.

- Nimic, doar mă gândesc că e bine că eu și Kit te avem împreună așa, a spus Ruj cu o voce blândă, făcându- l pe Lop să- și oprească mâna bărbierită pentru ca Ruj să vorbească.

- De ce? întrebă Lop curios.

- Te am pe tine, așa că nu am nicio grijă. Mă ajuți când am probleme, a spus Ruj din nou, făcându- l pe Lop să se miște puțin pentru că inima îi bătea cu un bubuitură.

Lop nu îndrăzni să întâlnească ochii lui Ruj pentru că făcea inima lui Lop să fulgeră de căldură.

- Și eu va am pe voi doi care să mă ajutați și să aveți grijă și de mine , spuse Lop.

- Ar fi frumos dacă noi trei am putea rămâne împreună pentru totdeauna , spuse Ruj serios.

- Am fost împreună în tot acest timp , a spus Lop.

— Adică toată viața, spuse Ruj cu o voce blândă, dar profundă făcându- l pe Lop să înghețe din nou.

— Este chiar posibil? întrebă el încet.

Ruj nu a răspuns. Lop a continuat să- l bărbierească până a terminat apoi l- a spălat din nou pe față.

- Poți avea grijă de partea inferioară. Lasă- mă să scot hainele să se usuce mai întâi ,i- a spus Lop celui mai bun prieten.

Ruj a dat din cap în semn de acceptare înainte ca Lop să plece. Ruj a zâmbit larg și a reușit să- și spele picioarele și spatele.

- Ai Kit, pregătește- te să te ștergi.

Lop, care s- a dus să usuce prosopul, a intrat și i- a spus lui Kit cine se uita la televizor. Kit dădu din cap în semn de acceptare. Când Ruj a ieșit din baie, Lop a intrat primul. Ruj se uită la Kit înainte de a- și arunca pumnii unul în celălalt, zâmbind. Apoi Kit l- a urmat pe Lop în baie pentru ca Lop să- l șteargă.

☆