Capitolul 7

 Bucla 7

Eram încă în centrul atenției studenților. De data aceasta, însă, simțeam că privirile lor nu mă mai priveau ca pe un nebun, așa cum o făcuseră ultima dată. Purtam o cămașă albastru deschis, blugi albastru închis și ghete maro din piele întoarsă. Părul meu, care fusese neglijat înainte, acum era aranjat cu grijă. Nu știam ce să fac cu cearcănele, dar, cu această ținută, probabil arătam mult mai prietenos decât ultima oară.

Știam că Tol va coborî din clădirea facultății la ora douăsprezece și un sfert, așa că am profitat de timpul rămas, după ce am ieșit de la camera de urgență, ca să fac un duș și să mă aranjez. În timp ce mă spălam, nu mă puteam gândi decât la ce ar trebui să- i spun lui Tol. Să trec direct la subiect, ca data trecută, nu mai părea o idee bună. Trebuia să încep cu un salut și să- l întreb dacă îmi poate acorda zece minute, pentru că aveam ceva interesant de oferit.

Venisem aici să vând ceva direct? Îmi lipseau doar o servietă și o cravată. Mi- am ridicat ceasul pentru a verifica ora. Era douăsprezece și zece. În curând, Tol avea să coboare împreună cu un grup de prieteni.

- Ce mâncăm astăzi? Am auzit o voce familiară și m- am întors spre sursa sunetului.

Provenea de la un grup de cinci băieți răi. Unul dintre ei părea a fi liderul grupului. Era un tânăr cu un chip frumos, ca al unui actor, iar de fiecare dată când îl vedeam, mă cuprindea gelozia.

- La cantina de la Facultatea de Literatură.

- Ceeeee?

- De- abia aștepți să- ți vezi soția așa, nu? Mai ai nevoie de noi să luăm prânzul cu tine?

- Nu- i treaba voastră.

Era aceeași conversație. Mi- am strâns pumnii cu putere, apoi i- am relaxat, încercând să- mi adun curajul. De data asta, nu aveam de gând să încep spunându- i că va muri în seara asta, ci cu o propoziție care să- l facă pe Tol să vrea să vină să vorbească cu mine în privat.

- Hei, tu!. Am strigat.

- Ești iubitul lui Mai, nu- i așa?

Tol s- a oprit și s- a întors spre mine, fixându- mă cu acei ochi care îmi dădeau fiori.

Prietenii lui au rămas nemișcați, surprinși de îndrăzneala mea.

- Da. A răspuns Tol cu o voce joasă.

- Vreau să vorbesc cu tine un minut. L- am privit cu nerăbdare, așteptând reacția lui.

Prietenii lui au început să râdă și să- l încurajeze, în timp ce el mă fixa cu ochii lui reci și pătrunzători. Nu te mai uita așa la mine. Vreau doar să- ți captez atenția.

Tol făcu un pas spre mine, dar un prieten cu ochelari i- a pus o mână pe umăr, oprindu- l. M- am încruntat iritat spre băiatul care intervenise.

- Ce vrei?

- Vreau să vorbesc cu Tol în privat.

Am încercat să fac o față amenințătoare, profitând de faptul că aveam un chip mai matur. Tinerii aceștia erau, probabil, cu șapte sau opt ani mai tineri decât mine.

- Mergeți voi înainte. Vin imediat, le- a spus prietenilor săi. Băiatul cu ochelari m- a privit frustrat, cu o expresie plină de neîncredere, înainte de a se întoarce și a plec împreună cu ceilalți. Tol a venit spre mine. Era prima dată când îi vedeam chipul de aproape, cât încă era în viață.

- Despre ce vrei să vorbim?

Eram mulțumit că reușisem să ajung până aici pentru prima dată. Ar fi trebuit să mă gândesc la acest plan de la bun început.

- Ei bine, este vorba despre...

Mi- am dres vocea.

- Ceea ce urmează să- ți spun ar putea părea absurd, dar ar trebui să fii atent...

- Ești fostul iubit al lui Mai, nu- i așa?” m- a întrerupt Tol, arătând spre mine.

- Tu mi- ai trimis scrisoarea aia de amenințare?

Am rămas blocat.

- Nu...

- Voi doi v- ați despărțit deja. Termină. Mai e a mea acum. Nu te mai băga unde nu- ți fierbe oala. Tol m- a privit de parcă ar fi vrut să mă sfâșie, apoi s- a întors pe călcâie și a plecat.

Ce?! Cum am ajuns să fiu considerat fostul iubit al prietenei lui? Am întins mâna rapid, prinzându- l de încheietura mâinii. Știi cât timp și efort mi- a luat să ajung până aici ca să te întâlnesc? Nu poți să pleci așa!

- Așteaptă!

Tol s- a întors spre mine cu o expresie surprinsă. Trecătorii au început să se oprească, aruncând priviri curioase spre noi. Tol și- a smuls mâna din strânsoarea mea.

- Ce mai vrei?! m- a întrebat, întorcându- se spre mine și suflecându- și mânecile, pregătit să se bată.

- Așteaptă puțin. Calmează- te. Ce băiat nepoliticos! Mi- am ridicat ambele mâini, încercând să- l liniștesc.

- Voiam doar să- ți spun să fii atent în seara asta.

Totul s- a întâmplat atât de repede, încât nici măcar nu am realizat. Tol mi- a tras un pumn puternic direct în față. Cu vârsta mea înaintată și corpul epuizat, nu am avut nicio șansă să mă feresc și am primit lovitura drept în nas. Am strigat de durere, m- am clătinat înapoi și mi- am acoperit fața cu mâinile. Durerea din nas era atât de intensă, încât mi- au dat lacrimile.

Am observat cum studenții din jur S- au oprit și au început să filmeze scena cu telefoanele mobile.

Rețelele sociale vor exploda cu știrea că un student de la Facultatea de Administrare a Afacerilor a lovit un doctor în plină zi, chiar în mijlocul universității. Te simți rușinat acum, Tin? Cine ar fi crezut că o să te confunde cu fostul iubit al prietenei lui.

....

Sing s- a uitat la mine, a rămas tăcut câteva momente, apoi a clipit de câteva ori înainte să strige:

- Cu cine te- ai bătut!?

Am încercat să mă strecor în dormitorul rezidenților pe furiș, dar nu am reușit să scap de privirea vigilentă a lui Sing, care tocmai ieșea din baie în acel moment. Nu mi- a rămas decât să- mi blestem ghinionul în gând.

- Cu nimeni. Am încercat să- mi acopăr vânătăile mov de pe puntea nasului, dar Sing mi- a prins mâinile și le- a dat la o parte. A privit nasul umflat și s- a încruntat.

- La naiba, e rupt? Hai să facem niște radiografii, bine? spuse el, lăsându- mi mâinile.

- Nu te- am văzut în pat și am crezut că te- ai întors să dormi la cămin. Deci, ce s- a întâmplat? Spune- mi adevărul.

- Eu..., Am bâjbâit, încercând să găsesc o scuză.

- Am căzut pe față în timp ce mergeam și m- am lovit. Haha.

Sing s- a uitat la mine, încruntat.

- După cum arată, ar trebui să facem o radiografie. Puntea nasului pare strâmbă. Hai cu mine, o să comand un test de radiografie pentru tine.

- Nu este nevoie. Nu cred că e rupt. Sunt bine. Am spus repede.

- Tu întoarce- te la treabă. Nu- ți face griji pentru mine. O să stau aici, aștept schimbul următor și facem schimb atunci.

- Atunci pune- ți un pachet cu gheață, neîndemânaticule. Sing m- a privit cu dispreț, de parcă s- ar fi uitat la o furnică sau un gândac, apoi s- a întors și a ieșit din cameră.

- Așteaptă, Sing, l- am strigat. S- a oprit și s- a întors spre mine.

- Să presupunem... doar teoretic. Dacă ai ști că o persoană va muri în seara asta într- un accident, dar nu ai cunoscut- o niciodată, cum ai face să o convingi că spuiadevărul? Ca să poată evita acel accident.

Sing s- a încruntat.

- E o întrebare de logică sau ce?

- Hai, doar răspunde- mi. Răspunde și apoi poți să uiți imediat de asta.

Sing oftă.

- Ei bine... cred că mai întâi trebuie să ne cunoaștem ca să existe încredere. Dacă un străin vine să le spună asta, indiferent cum o face, vor crede că e nebun.

Am ascultat răspunsul lui Sing și mi- a venit o idee. Ce spunea avea sens. Fiind un străin, credibilitatea mea era deja scăzută. Chiar dacă le- aș tot repeta asta până la epuizare, nu m- ar crede. Dacă, din senin, Sing sau cineva apropiat mie mi- ar spune că voi muri în seara asta, mi- ar fi greu să cred.

Tot ce aveam nevoie era timp. Dar să cunoști pe cineva într- o singură zi era, probabil, prea puțin. Am așteptat până când Sing a ieșit din cameră.

Ultima dată când m- am trezit în apartamentul meu a fost ieri dimineață. Nu știam dacă întoarcerea la somn în apartament ar face ca timpul să curgă înapoi. Dacă nu s- ar întâmpla asta, aș fi bucuros că acest cerc vicios al iadului s- ar fi încheiat. Dar dacă timpul chiar ar da înapoi... aș avea o zi întreagă la dispoziție să- l cunosc pe Tol.

Sună ca o idee bună. Aveam de gând să rezist schimbului de după- amiază cu nasul meu spart și umflat până când el urma să moară, iar apoi să mă întorc să dorm în apartamentul meu. De data asta, trebuia să dau tot ce am mai bun și să planific cu atenție. Intenționam să rămân lângă Tol până la momentul accidentului.

Oare accidentul s- ar mai întâmpla dacă aș fi alături de el? Ar supraviețui dacă l- aș duce în altă parte sau dacă l- aș convinge să facă altceva în loc să conducă? Ne vedem ieri, băiete, cel care mi- a spart nasul.