CAPITOLUL 5(revizuit)

Au trecut șase luni.💮

După ce s-a întâmplat în acea noapte, Gus a preferat să-i vorbească fratelui său doar atunci când avea de înjurat pentru ceva ce făcuse greșit. Diferența era că acum nu-i mai păsa de Gear.

În acea dimineață, Day venise să-l ia pe Night de acasă dis-de-dimineață, ca și cum ar fi știut deja ceva. A condus direct să-l aducă înapoi. Era pentru prima dată când Gus îl vedea pe fratele prietenului său. Încă își amintea cum Night a alergat plângând și și-a îmbrățișat fratele.

Mâna zveltă a lui Day îi mângâia ușor capul, într-un gest liniștitor, dar plin de căldură și siguranță. Gus nu se putuse abține să nu se gândească la fratele lui: ei doi nu avuseseră niciodată un astfel de moment. În acea zi, Gus își ridicase mâna pentru a-și cere scuze lui Day, știind că acesta aflase totul. Day nu spusese nimic, doar îi oferise un zâmbet și niște cuvinte care aveau să rămână cu Gus până în prezent:

– Nu, nu e vina lui Gus. Nu te gândi prea mult. Cei care greșesc vor plăti mai devreme sau mai târziu. Ai alte lucruri la care să te gândești, i-a spus simplu Day, înainte de a-l lua pe Night acasă.

Gus nu înțelegea de ce Day nu se înfuria, mai ales știind că Gear era chiar acolo, în cameră. După acea zi, Gus nu mai reușise să ia legătura cu Night. Nici dacă îl suna pe mobil, nici dacă încerca să dea de Day. Nu știa unde locuia Night – prietenul său dispăruse.

Așa trecuse jumătate de an din viața lui Gus. Acum era student în primul an la Colegiul de Administrare a Afacerilor, specializarea Informatică de Afaceri. Astăzi era prima zi din al doilea semestru.

– Gus, vrei să mergi cu mine?  întrebă Gear, care mergea și el la universitate.

Gus îl privi fugitiv pe fratele său înainte să se îndrepte spre șofer, fără să spună un cuvânt. Gear îl urmărea cu o privire întunecată.

– Am zis doar să mergem împreună. Nu vreau să mă cert cu tine, îi spuse Gear, chiar înainte ca Gus să urce în mașină.

– Nu ți-am cerut să vii să mă inviți, Gear.

Gus își blestemă fratele, apoi trânti ușa mașinii.

– Nu înțeleg de ce ești încă supărat... doar pentru un prieten... A trecut jumătate de an.

Gear încă se gândea la băiatul pe care-l rănise, fără să creadă că acesta va pleca atât de repede de acasă. A doua zi, când se trezise pe la prânz, descoperise că Night dispăruse deja, iar la întrebările lui Gus, singurul răspuns fusese un nou șir de înjurături.

– Ce-i cu tine, Gus?  îl întrebă un coleg, văzându-l posomorât sub copacul de lângă clădirea facultății.

– Nimic. Doar că, înainte să plec de acasă, am încercat să mușc un câine, răspunse Gus sec, așezându-se lângă un prieten.

– Te referi la fratele tău, nu?  spuse altul. Deși îl cunoșteau pe Gus doar din momentul în care venise la facultate, toată lumea știa că el și fratele lui erau „ca două persoane care nu mănâncă paste împreună”, adică nu se înțelegeau deloc.

Dar nimeni nu știa motivul real pentru care Gus își blestema mereu fratele. Între timp, Gear era deja de o lună membru al consiliului studențesc, fără să pară interesat de altceva. Grupul lui Gear era considerat „popular”, plăcut de fete și băieți deopotrivă, însă reputația proastă pe care o căpătase făcea ca lumea să nu vrea să se apropie prea mult.

– Nu am frate!  izbucni Gus, ridicând tonul. Grupul lui tresări imediat, surprins de răspunsul dur al micii siluete.

– Lasă, Kyu, colții îți vor crește și ție curând, încercă alt prieten să schimbe subiectul.

– Ah, nu mai spune prostii. Dar unde s-o fi dus nebunul ăla?  mormăi Kyu, chiar înainte ca cel pomenit să se apropie de ei.

– Hei, băieți, ați auzit? întrebă Knot.

– Ce s-a întâmplat?  se interesă May, în timp ce Knot se așeza lângă Kyu.

– Am auzit profesorii spunând că o să avem un nou coleg, zise Knot.

– Ești nebun? Cine se mai transferă acum, la jumătatea anului?  replică Kyu.

– Nu știu, doar i-am auzit vorbind, răspunse Knot.

– Bine, oricine ar fi, nu contează. Dar eu acum mor de foame. Haideți să găsim ceva de mâncare. – spuse Gus nonșalant.

– Nu te-ai masturbat aseară, nu-i așa?  întrebă Față-încruntată.

Four își salută prietenul înalt care intrase în grup, vizibil supărat.

– Nu-mi deranja picioarele acum, la naiba, sunt prost dispus – mormăi Gear.

– Te-ai certat iar cu fratele tău? spuse Itt.

– Ei bine, a fost doar o mică discuție. Nu înțeleg… De ce ești așa furios? A trecut jumătate de an și prietenul tău a dispărut în nori. Nu e ca și cum ar fi o femeie – zise Gear.

– Nu trebuie să fii atent la nenorocitul ăla, spuse Four.

– Dar e fratele meu, spuse Gear.

– Ah, mă duc la baie, le spuse Gear prietenilor lui, înainte de a se îndrepta spre toaleta din spatele clădirii colegiului.

Silueta înaltă intră în cabina cea mai retrasă, închise ușa și își aprinse o țigară. Se așeză, gândindu-se la ce se întâmplase, până când auzi pași și zgomote de oameni intrând.

– Night, ai terminat? o voce adâncă răsună, făcându-l pe Gear să încremenească.

– Da, e gata, răspunse o voce dulce. Gear rămase uluit: sunetul acela îi era prea familiar.

– Hai să mergem, spuse altcineva.

Gear își stinse repede țigara când îi auzi pe cei doi apropiindu-se de ieșire. Își deschise încet ușa și privi spre hol. Văzu doi tineri îndreptându-se spre clădirea administrației: o siluetă mică și cunoscută, alături de un alt băiat înalt.

– Uau… mi se pare mie? Sunt mulți oameni cu același nume, se blestemă Gear, întorcându-se la prietenii lui ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Lasă-mă să stau în spate, Knot,spuse Gus când intră în clasă.

– Ai de gând să dormi, idiotule?  întrebă Knot.

– Dacă știi, de ce mai întrebi?  răspunse Gus, urmându-și prietenul până în ultima bancă. De cum se așeză, își puse capul pe masă.

– Nici nu a venit profesorul și tu deja dormi.

Knot oftă, ușor enervat.

– Nu mai face gălăgie, eu dorm, spuse Gus, făcându-i pe May și Kyu să schimbe priviri jucăușe. După câteva clipe, intră profesorul.

– Liniște. Am ceva de anunțat. Sala noastră va avea un nou student, proaspăt sosit din Anglia. Bine ai venit! Intră, Sinnawat, și găsește un loc, zise profesorul, iar în ușă apăru o siluetă mică, în uniformă școlară.

– Uau, ce drăguț! E băiat? Credeam că doar Ai’Gus e așa drăguț, spuse Kyu, privind noul student. Gus auzise clar numele, dar nu se sinchisi să ridice privirea.

– Parcă e cam banal să-ți vopsești părul blond, comentă May.

– Hai să-l chemăm să stea cu noi, zise Kyu.

Silueta mică își căuta loc.

– Poți veni aici!  strigă un student. Noul venit zâmbi și se îndreptă spre grupul care îl chemase.

– Băieți, ce ziceți, Joe l-a adus la noi, murmură Kyu.

Micuțul zâmbi ușor, dar nu spuse nimic, și continuă să înainteze spre fundul clasei. May, Knot și Kyu îl priveau șocați – cu cât se apropia, cu atât părea mai adorabil. Singurul care nu reacționa era Gus, încă ațipit.

– Pot să stau aici?  întrebă o voce dulce lângă el, dându-l ușor cu cotul.

– Hei! Ce-i cu tine?!  izbucni Gus șocat. Toată clasa, inclusiv profesorul, se întoarse să privească scena.

Lovitură!

În zgomotul scaunelor răsturnate, toată sala intră în panică. Gus sărise și îl îmbrățișase strâns pe noul venit, trântindu-l de scaun și rostind printre lacrimi:

– Huh… unde erai? Huh… unde erai?!

Prietenii lui Gus rămăseseră înmărmuriți – nu-l mai văzuseră niciodată plângând așa.

– La naiba… ești cam greoi – zâmbi vocea dulce. Gus își ridică privirea, uluit.

– Tu… tu… tu… ?!!!

În acel moment, grupul lui Gus – Gus, May, Kyu, Knot și acum Night – au fost scoși din clasă și trimiși să stea la o masă lângă clădirea facultății.

Gus îl privea pe Night, după ce își ștersese lacrimile.

– Ai de gând să stai acolo și să te uiți la el până faceți un copil? Pe bune, nu pot suporta. Sunteți prea drăguți! Cum să nu rămâneți însărcinați?  spuse Knot, dar tăcu imediat când primi privirea de moarte a lui Gus.

– Pot să vorbesc cu tine singur? spuse Gus, și împreună cu Night se îndreptă spre cantina din fața universității.

Gus îl privi fix pe Night.

– Hei… chiar o să te uiți la mine așa cum a zis prietenul tău?  întrebă Night zâmbind.

– Tu… nu… tu… wow… ce se întâmplă aici?  Gus era complet derutat, incapabil să-și găsească cuvintele.

– Huh, spune-o așa cum vorbești cu prietenul tău, zise Night.

– De ce… de ce ai dispărut, Night? Ai fost plecat o jumătate de an și acum? Nu mai ești tu. Părul vopsit blond, urechi străpunse, fără ochelari. Și comportamentul tău e diferit, mergi cu pas hotărât. Știi prin ce am trecut? Știi cât de mult mi-a păsat de tine? Nu am reușit să dau de tine. Mi-a fost dor de tine o jumătate de an. Și acum apari și îmi zâmbești așa, strigă Gus.

– M-ai întrebat și o să-ți răspund. Am fost în Anglia jumătate de an, de aceea nu ai putut să mă contactezi. P’Day a mers cu mine, dar a făcut naveta pentru că trebuia să se ocupe de magazin. Mi-am vopsit părul acolo, mi-am făcut piercinguri pentru că mi s-a părut cool și am început să port lentile. Când te-am revăzut, n-am putut să nu zâmbesc. Nu ești fericit? Sau ai fi preferat să mă vezi plângând?  încheie Night.

Gus amuți. Avea dreptate Night. Ar fi trebuit să se bucure că-l vede zâmbind.

– Dar te-ai schimbat mult, atât gesturile, cât și felul de a vorbi, zise Gus, cu glas scăzut.

– Ce e rău în asta?  răspunse Night cu un zâmbet ușor. Gus îl privi neîncrezător.

– Night… tu… uh… ai uitat, ezită Gus, neștiind dacă să aducă vorba de acea noapte și dacă prietenul său își mai amintește.

– Unele lucruri trebuie amintite, iar altele uitate la un moment dat, răspunse Night. Gus se încruntă confuz.

Înainte să mai spună ceva, silueta mică cu părul blond îl îmbrățișă strâns.

– Hai să mâncăm. N-am mai pus nimic în gură de dimineață. P’Day m-a adus devreme aici – se plânse Night. Gus îl conduse spre cantina din fața universității.

Pe drum, Night îl tachina și îl lua peste picior, iar Gus nu putea decât să-i răspundă cu înjurături. Night însă zâmbea și nu zicea nimic. Când ajunseră la masa grupului, Gus îl aduse lângă el și îl prezentă din nou.

– Night e prietenul tău? Am fost șocat când te-ai ridicat și ai sărit să-l îmbrățișezi, glumi Kyu.

– Nu ne-am mai văzut de mult. Apropo, de ce ai venit să studiezi aici, Night?  întrebă Gus, de data asta mult mai relaxat.

– P’Day s-a întors și m-a adus să studiez aici ,spuse Night.

– Fața ta n-ar fi trebuit să apară pe aici, spuse May.

Night, care stătea lângă el, se întoarse cu o sprânceană ridicată.

– De ce? întrebă Night.

– Arăți ca o fată, la fel de frumos ca nenorocitul ăsta. O să ajungeți să concurați,spuse May.

– Casa mea e frumoasă! Îți dau un picior să cazi de pe scaun, răbufni Gus, căruia nu-i plăcea să i se spună că e frumos. Night, în schimb, zâmbi dulce.

– May, chiar crezi că sunt frumos? Îți place de mine, nu-i așa?  zise Night, zâmbind cuceritor.

Masa întreagă rămase uluită. Doar Gus era și mai șocat de schimbările prietenului său.

– Deși pot accepta dragostea dintre bărbați, să-l văd pe Night cum îi vorbea lui May m-a făcut să-mi sară pielea de găină, spuse Knot, frecându-și brațul.

– Nu-ți face griji. N-am de gând să mă iau de prietenii mei,replică Night, șocându-l din nou pe Gus.

– Stai, Night… spui că îți plac bărbații?  întrebă Gus, dar se opri brusc, realizând că poate pusese o întrebare prea directă.

– Ce e ciudat? Și crezi că, cu fața mea, aș plăcea femeilor? În jurul meu sunt doar bărbați cu care să cochetez… atunci, adună-i pe toți, spuse Night indiferent. Knot clătină din cap.

– Cred că trebuie să fie frumos, ești capabil să gândești ca Night, spuse Kyu în glumă, înainte să primească o palmă peste cap de la Gus.

Odată ce li s-a adus orezul comandat, cei cinci s-au apucat să mănânce imediat, flămânzi.

– Unde e toaleta?  întrebă Night după masă.

Gus îi arătă spre spatele magazinului. Night se ridică și plecă.

– Cred că mai bine merg cu Night. Uite cum se uită bărbații ăia la masă, spuse May, văzând câțiva indivizi care îl priveau pe Night.

– Da, așa cred, aprobă Gus. Niciunul din prieteni nu voia să lase pe cineva singur. Night se duse în spatele magazinului, așa cum îi arătase Gus.

– Nu vă faceți griji, băieți, mi-e foame!  strigă cineva din fața localului, făcându-i pe prietenii lui Gus să se întoarcă.

Knot îl înghionti grăbit pe Gus.

– Ce e cu tine, ciudatule? întrebă Gus nervos, apoi văzu grupul fratelui său intrând.

– Hai, hai… nu te stresa, spuse Gear, înainte să intre în magazin. Dar nu mai erau mese libere.

Gear se uită la o masă ocupată, unde grupul își terminase deja mâncarea, dar încă stătea de vorbă.

– Băieți, v-ați săturat, așa că ridicați-vă să ne așezăm noi, spuse Four calm. Cei de la masă se ridicară imediat, cunoscând bine reputația grupului lui Gear.

– Ah… uite-l pe frumușelul meu frate Gus, glumi Itt.

– Ești tatăl tău, replică fără teamă Gus.

– Ai venit să mănânci, Gus?  întrebă Gear, așezându-se.

– Am venit să meditez. Ce vrei să fac într-un magazin de orez?  răspunse Gus ironic.

– Ce rasă de câine ai în gură?  spuse Four calm, privind spre Gus.

– O rasă diferită de cea pe care o ai tu. Ale mele sunt de soi bun, ale tale nu, ripostă Gus.

– La naiba cu tine!  ridică vocea Four.

– Când vă întâlniți voi doi, sunteți gata să mușcați, interveni Kuy. 

– Lasă, plătesc eu pentru orez.

– Plătesc pentru fratele meu mai mic, spuse Gear.

– Nu e nevoie, am bani să plătesc, răspunse Gus, dar se opri brusc.

 – La naiba… oh, Night, mormăi el, ridicându-se să-și caute prietenul.

Dar nu ajunse la timp. Îi văzu pe Night și May ieșind din spatele magazinului.

– May, cu ce limbă te-ai conectat?  întreabă ironic.

O siluetă mică, în uniformă de student cu cămașă albă, era stropită cu apă. Pielea i se vedea clar prin material, iar părul îi era ud.

– Nu știu, cred că robinetul s-a spart, răspunse May.

Gus încremeni, văzând cum grupul lui Gear îl privea pe Night cu uimire.

– Gus, uite, May mă tachinează, se prefăcu Night că-l imploră, apoi aruncă o privire scurtă spre grupul care îl rănise în trecut.

– Gus, sunt ud, continuă Night, apropiindu-se și așezându-se lângă el, prefăcându-se că nu-l vede pe Gear.

Four îl înghionti pe Gear, care nu-și mai lua ochii de la Night. Își amintea bine trupul mic, chiar dacă acum părea schimbat.

– Hm… ești ud. Hai să ne schimbăm hainele, te rog,zise Gus, căutând imediat un pretext să-l ia de lângă fratele său.

– Nu, nu, vino aici și plătește, strigă Gear.

Gus voia să se certe, dar nu avea timp de pierdut. Lăsă nota fratelui său și își târî prietenul afară din magazin.

– Gus, unde te grăbești?  întrebă Night, văzând expresia furioasă a prietenului. Gear îi urmărea.

Dintr-o dată, Gear îi prinse cealaltă mână lui Night.

– Lasă mâna prietenului meu acum, Gear! strigă Gus, încercând să-și împingă fratele, dar acesta nu se clinti.

– Night… tu ești?  zise Gear neîncrezător. Night îl privi calm.

– Gus, cine e tipul ăsta, o termită?  întrebă Night.

Atmosfera se înăspri brusc.

– Ce-ai spus?  întrebă Gear cu glas rece.

– Oh, mă cunoști și tu?  întrebă Night, întorcându-se spre el cu o expresie liniștită.

Gus nu știa ce plănuia Night, dar înțelegea că fratele său era extrem de furios.

– Știi cu cine vorbești? Unde a dispărut băiețelul meu Night?  spuse Gear intenționat, încercând să-l rănească.

Night îi răspunse cu un zâmbet dulce.

– Îmi pare rău, dar n-am fost niciodată băiețelul nimănui. Și nu-mi place ca străinii să mă atingă, adăugă, smulgându-și mâna din strânsoarea lui Gear.

Gear rămase uluit.

– Sunt sigur că știi. Nu mă recunoști?  întrebă cu voce gravă.

Night îl privi de sus până jos și îi aruncă un zâmbet batjocoritor.

– Sunt absolut sigur. Gus, hai să plecăm, aici nu pot respira decât aer poluat, spuse, complet indiferent.

Gus își privi fratele, știindu-i temperamentul.

– Gear, băiatul ăla s-a schimbat mult, murmură Itt, apropiindu-se.

Gear își strângea pumnii, privind plin de resentimente la silueta mică.

– Nu-mi pasă cât te-ai schimbat. Nu ai dreptul să mă ignori. Îți voi aminti că nu trebuie să fii împotriva mea. Viața ta îmi aparține, spuse Gear pe un ton calm.