Capitolul 4 ☆ Încoronat

 

-Bun venit tuturor! Acum îi avem oficial, pe reprezentanții noștri pentru Star and Moon de la Departamentul de Engleză. Vă rog să le urați bun venit lui Nu și Narin aici de față.

-Haideți sus!

-Ahh!! Omg !! Da!! Întreaga sală a explodat de țipete și urale. Toți cei din jurul nostru au aplaudat și s-au uitat fix la noi în timp ce ne ridicam. Pe scenă, P’Chain idolul inimilor, și Ajarn Ratsami zâmbeau. Sincer, încă nu eram obișnuit cu această versiune a ei. Cu un moment în urmă, ea alesese reprezentanta feminină și exact așa cum era de așteptat, Narin a fost desemnată cea mai frumoasă fată din departament. Ea a fost aleasă să ne reprezinte pentru competiția Star and Moon. Dar ceea ce nu puteam înțelege era... de ce eu?Nimeni nu m-a complimentat vreodată pentru aspectul meu, nici măcar o dată în viața mea. Niciodată nu m-am gândit la mine ca la cineva care ar putea fi ales pentru așa ceva. Nu știam cum să reacționez. Și chiar acum, fata cu corp de bărbat, pe care toată lumea o numea „Sora-Elefant” (Je Chang), care stătea în fața mea, s-a întors și s-a agățat de brațul meu ca și cum viața ei ar depinde de asta.

-Ăsta-i prietenul meu!

-Dă-i drumul, Elefant! a strigat Ploy.

-E omul meu, Ploy micuț și gelos! A răspuns tânăra și a făcut mândră, o mișcare cu capul.

-Je! Dă-i drumul brațului prietenului meu chiar acum! Nu, mișcă-te! Dacă mai stai o secundă, elefantul ăla te va zdrobi! Rin, trage-l afară de aici! Șatenă, păr scurt, ochelari și minionă, de fapt arăta foarte drăguț. Și își spunea mereu părerea, direct, fără filtru. Spunea exact ce gândea și întotdeauna părea cinstită și sinceră. Chiar m-am simțit norocos să o am ca prietenă. Bine că a sărit să mă salveze de Je Chang care se agăța de mine ca o caracatiță lipicioasă.

-Ăăă... plec acum. Am desprins ușor mâinile lui Je Chang de pe mine și m-am ridicat repede, mergând alături de Narin spre auditoriu așa cum ne strigase P’Jan. În momentul în care ne-am ridicat, un alt val de țipete și aplauze a explodat în sală.

-Fată!! Jessie, ai văzut asta?! Bărbatul meu tocmai a fost ales drept Lună! Ah!

-Chang!! Fată, ce-ți dorești tu... Uită-te doar, între noi două, vom vedea cine îl ia pe băiatul ăla impecabil și frumos la final.

-E atât de frumos că nu mai suport! Uită-te la el! Chiar și stând lângă P’Chain, fură lumina reflectoarelor!

-Eu îl dau de gol acum. Stând jos, întins, învârtindu-se, indiferent din ce unghi, coroana Lunii din acest an merge cu siguranță la departamentul nostru de engleză! A prezis Je Chang mândră.

-Evident, draga mea! Și ce mai aștepți, Jessie? Aparatul foto! Fă poze! Jur, dacă postăm poza lui pe pagina universității Cute Boy, toată lumea o să-și piardă mințile. Anul trecut, P’Chain a ieșit pe locul doi pentru că i-am postat poza acolo. Anul ăsta, omul meu primește coroana, fără îndoială!!

-Hei, hei! Je ce e pagina aia cu Cowboy Cut Boy? Ce e, de fapt? A întrebat Ploy curioasă.

-Fetiță, unde ai fost? Jessie, explică-i micuței Ploy neștiutoare, înainte să izbucnesc de frustrare maternă!

-Stai, chiar nu știi sau te prefaci că ești prostuță? E Cute Boy, draga mea! Spune-o corect. Spune-o greșit din nou și te plesnesc peste gură. Și Cowboy Cut Boy? Ce e asta?! Te rog. Cute Boy e numărul unu pe pagina de la universitate, cu peste un milion de urmăritori. Îi prezintă pe cei mai buni băieți din campus. Fie că sunt boboci sau seniori, viitoare vedete sau modele, mulți dintre ei și-au făcut apariția prin intermediul acelei pagini. Îmi place doctorul Sun, idolul principal de pe pagină. Postarea lui a primit peste patru sute de mii de aprecieri! A câștigat premiul University Moon anul trecut, datorită fanilor de la Cute Boy care i-au acordat voturile.

-Kya!!...Ei bine, ce mai așteptăm atunci, reginelor?! Dați-mi nenorocitul de aparat foto, mă ocup eu singură de asta! A strigat Ploy încântată.

-Uau! Hei!

-Da, regină! Așa se face, iubito! Ucide-l!

De îndată ce Ploy, fata cu părul scurt și ochelari și-a dat seama ce era de fapt pagina Băiat Drăguț, i-a smuls aparatul foto din mâini lui Jessie și s-a ridicat să urmărească viitoarele staruri ale facultății noastre, ca o femeie în misiune.

-Ă... scuză-mă, P’Jan. Te superi dacă fac câteva poze prietenului meu?

-Hai, draga mea. În regulă, toată lumea! Acum ați văzut cu toții fețele Stelei și Lunii din departamentul nostru de engleză, hai să le mai oferim o rundă de aplauze!! Zgomote asurzitoare au izbucnit în sală. Ploy m-a tras imediat deoparte pentru o ședință foto, și a făcut același lucru și cu Narin. Sincer, eram încă puțin confuz. Adică, de unde a luat Ploy aparatul ăla? Eu abia dacă îmi fac poze cu telefonul. Fotografia mea de profil de Facebook nici măcar nu este cu fața mea, este cu Pikachu, acel mic Pokémon galben și drăguț.

   Ploy a venit și a început să-mi ajusteze postura. Apoi a băgat mâna în geanta ei și a scos gel de păr și un pieptene și a început să-mi coafeze părul ca un fel de stilist în culise. Am lăsat-o să facă ce voia până când a fost mulțumită.

-Cred că ar trebui să facem și o fotografie de grup. Putem să o invităm și pe Ajarn Ratsami să ni se alăture, vă rog? A rostit ea serioasă. După ce Ploy a făcut o grămadă de fotografii cu mine și Narin, așezându-mă în atâtea feluri încât capul începuse să mi se învârtă, a părut în sfârșit mulțumită. A ridicat din sprâncene și a zâmbit mândră. Apoi P’Jan m-a chemat să facem o fotografie de grup cu P’Chain și toți ceilalți elevi din clasele superioare, inclusiv cu Ajarn Ratsami, care acum stătea cu brațul în jurul taliei mele, zâmbind dulce.

,,Poate cineva să-mi spună dacă este într-adevăr aceeași Ajarn Ratsami de mai devreme?,,

-Încă o fotografie!

-Bine. N’Ploy, poți să-mi trimiți pozele online, te rog? Am întrebat eu timid.

-Sigur, Phi. Mă duc să mă așez din nou. A răspuns prietena mea binevoitoare.

-Asta e tot pentru azi. Vă mulțumesc tuturor pentru timpul acordat. Acum, P’Chain are câteva lucruri de adăugat, îi voi da lui cuvântul.

-Wow! P’Chain! Un alt țipăt ascuțit a răsunat prin sală. P’Chain a întins mâna și mi-a ciufulit ușor părul, apoi s-a aplecat să-mi șoptească suficient de tare încât să-l pot auzi.

-Ești cam sexy fără ochelari. Așteaptă-mă în fața auditoriului când terminăm, o să luăm ceva de mâncare.

-C-ce...? Înainte să apuc să răspund, P’Chain s-a apropiat de P’Jan, a luat microfonul și le-a zâmbit tuturor studenților din primul an aliniați frumos în fața lui.

-Salut tuturor. Acum că l-am găsit pe băiatul chipeș și pe fata frumoasă care să reprezinte departamentul nostru, sâmbăta aceasta vor trece la următoarea rundă pentru a concura ca și candidați pentru Stea și Lună la Facultatea de Arte. Dacă cineva este liber, nu ezitați să veniți și să-i încurajați! De asemenea, din moment ce este începutul semestrului, eu...vreau să vă reamintesc tuturor să aveți grijă de voi. Primul an poate fi plin de activități și va trebui să echilibrați asta cu studiile. Sper să vă gestionați bine timpul, să rămâneți sănătoși și să aveți grijă unii de alții. Dacă aveți vreodată probleme sau aveți nevoie de sfaturi, nu ezitați să vorbiți cu oricare dintre noi, elevii de clasa a XII-a, suntem cu toții aici pentru voi. Vorbesc foarte serios. Suntem bucuroși să vă ajutăm, mai ales când vine vorba de aspecte academice. V-am ocupat mult din timpul dumneavoastră astăzi, așa că vă mulțumim tuturor foarte mult pentru cooperare. Și nu în ultimul rând, vreau să-i adreseze un mulțumesc imens lui Ajarn Ratsami frumusețea noastră eternă, a departamentului de engleză! Să o aplaudăm cu ardoare!

-Ha, ha! Daa!

-De ce râdeți toți? Pe bune, copiii ăștia... O să fiți de râs. În fine, cum a spus P’Chain, oricine e liber sâmbăta asta, să vină să-și încurajeze prietenii și să-și arate susținerea. Oricine vine va primi un punct la purtare. Fără rotunjire. Și nu uitați, data viitoare la ora mea, nimeni nu are voie să întârzie. Ați înțeles? -Am înțeles! Au răsunat vocile elevilor în cor.

   După ce s-a terminat ședința, P’Jan a stabilit programul. În fiecare seară după ore, eu și Narin urma să exersăm mersul pe podium și să participăm la sesiuni de dezvoltare personală, cu P’Chain ca mentor. Cât despre cine urma să fie responsabil de antrenarea personalității și a echilibrului nostru... bineînțeles că nu era altcineva decât Ajarn Ratsami. Ar trebui să mă bucur sau să mă îngrozesc din cauza asta?

-Uau!! Aici, Rin! Nu! În momentul în care eu și Narin am ieșit din auditoriul principal, Ploy a venit în fugă spre noi, fluturând din brațe ca nebuna și țipând din toți rărunchii.

-Uite bagajele! M-am dus și le-am luat pentru voi doi. Doamne, inima îmi bate nebunește. Asta merită sărbătorit!

-Ce-i cu tine, Ploy? a întrebat Narin.

-Da, serios... am adăugat eu, total pe aceeași lungime de undă. Habar n-aveam despre ce vorbea Ploy. Acum stătea acolo cu o expresie visătoare, sărind și dansând ca și cum ar fi fost la un concert. Chiar nu înțeleg fetele, omule.

-Aaa... deci încă nu știți, nu-i așa? Ei bine, atunci... bucurați-vă ochii de asta, prieteni! A împins ecranul elegant al smartphone-ului chiar în fața mea și a lui Narin. Pe ecran era o fotografie cu un tip în uniformă de student, arătos, fără îndoială. Stați... de ce părea atât de familiar? Îl mai văzusem undeva înainte? Sau poate nu...? Dar apoi am observat numărul de aprecieri de sub fotografia postată, cu doar zece minute în urmă și deja avea peste treizeci de mii de aprecieri. Zeci de comentarii își făceau apariția în fiecare secundă. Apoi Ploy a derulat în jos și bum, o fotografie cu o fată superbă. Aceea era cu siguranță Narin. Aș recunoaște-o oriunde, mai ales că stătea chiar lângă mine, la propriu. Și acela fusese postat acum zece minute și avea deja peste douăzeci de mii de aprecieri.

-Uau, numărul de aprecieri e o nebunie! Rin uite, poza e a ta! Dar... cine e tipul? Am întrebat eu, uitându-mă cu atenție la fotografie.

-Of! O, Doamnee!! O să te plesnesc. Ești tu, evident!

-Huh? Eu?! Am luat repede telefonul lui Ploy din mână și am mărit poza. Tipul din fotografie purta exact același ceas ca și mine. Mi-am atins fața, apoi mi-am scos telefonul, am pornit camera frontală și m-am uitat fix în obiectiv.

-Stai, asta e! Stai puțin, asta e...!!

-Uh! Ce fel de persoană nu-și recunoaște propria față? Dar chiar arăți bine, Nu. Pielea ta e mai fină decât a majorității fetelor. Sincer, când ți-ai scos ochelarii, abia te-am recunoscut. Dacă Ploy nu mi-ar fi atras atenția, nu aș fi știut. Îți spun, cu o față ca asta, sigur vei câștiga Luna Universității. Cât despre mine... nu vreau să concurez. Aș prefera să stau departe de lumina reflectoarelor. Cred că o să o întreb pe P’Jan dacă poate alege pe altcineva.

-Ți-ai pierdut mințile, Rin? Ești bine? În niciun caz. Voi doi nu dați înapoi. Prietenii mei trebuie să câștige coroana anul acesta, fără discuții! Stai puțin, Nu de ce arăți de parcă tocmai ai văzut o fantomă?

-A-fotografia aia... chiar sunt... eu? M-am bâlbâit, fără să-mi cred ochilor. Port ochelari de când mă știu, încă din școala primară. Îi scot doar ca să dorm sau să fac duș, dar uneori dorm cu ei. Nu mi-a păsat niciodată cu adevărat de aspectul meu, niciodată nu am folosit produse de îngrijire a pielii, niciodată nu m-am uitat la mine în oglindă, serios. În fiecare dimineață e doar duș, spălat pe dinți, spălat pe față, ochelari și uniformă școlară. Asta a fost mereu rutina mea.

-Nu!! Mă asculți măcar? Bineînțeles că ești tu! Haide, ce-i cu fața asta? Acum ești Luna oficială a departamentului nostru, trebuie să o arăți puțin! Trebuie să sărbătorim în seara asta! Barul din spatele campusului, ora zece. Să fii acolo. A, și dați-mi telefoanele voastre, amândouă. Adăugați-vă pe LINE, salvați-vă numerele unul altuia. De acum înainte, gașca noastră, cele două fete superbe și singurul nostru tip chipeș, țintește direct spre coroană. Unul dintre voi trebuie să câștige titlul Star & Moon anul acesta. Ați înțeles?! Am făcut deja un pariu cu Je Chang, așa că mai bine nu mă dezamăgiți. Acum ștergeți fețele astea șocate și haideți să mergem să mâncăm ceva. Azi, Ploy face cinste.

-Unde merg domnișoarele? P’Chain, idolul Moon de la Facultatea de Arte și vicecampionul universitar de anul trecut, s-a apropiat să-i salute pe Nu, Ploy și Narin. Dar ochii lui erau fixați, neclintiți, asupra figurii înalte și subțiri a lui Nu, care chiar și de departe, ieșea în evidență strălucitor între cele două fete.

Chipul lui era blând, dar nu într-un mod feminin. Era genul acela de frumusețe blândă care îl făcea să pară fermecător fără efort. Piele netedă și albă. Un nas bine conturat. Buze roz, subțiri, care se curbau ușor mai ales când vorbea. Mișcarea lentă a buzelor sale făcea pe oricine îl privea să simtă că este atras, ca și cum nu și-ar fi dorit nimic mai mult decât să se aplece și să simtă acele buze moi. Părul său, coafat pe spate, dezvăluia o frunte curată și albă și nu făcea decât să-i sporească farmecul și mai mult. Nu era de mirare că capete atât masculine, cât și feminine, se întorceau în timp ce el trecea. Dar Nu părea complet indiferent. Ochii lui erau concentrați doar asupra telefonului din mână. P’Chain trebuia să recunoască, că din momentul în care Nu își scosese ochelarii, nu-și putuse desprinde privirea de la el.

-Oh! P’Chain! Ești aici pentru mine? Ploy s-a întors imediat și l-a prins de braț în momentul în care i-a auzit vocea.

-Deci... am auzit ceva, despre cineva care va cumpăra mâncare? A întrebat el nonșalant.

-Oh...da, în seara asta eu... adică, dăm o mică petrecere, pentru a sărbătorii că Nu și Rin au fost aleși ca reprezentanți Stea și Lună ai departamentului nostru! Și am vrut să te anunț dinainte P’Chain, îți fur oficial sora în această seară. Sper că e în regulă...

   Ploy mințea, desigur. Nu putea spune exact adevărul, că plănuia să-i ducă la barul relaxant al fratelui ei mai mare din spatele universității, care era unul dintre cele mai populare locuri de noapte din zonă. Dacă ar fi spus asta, Chain nu avea cum să-și lase sora mai mică să meargă.

-A, da? Și voi beți?

-O nu P’Chain, nu-ți face griji pentru asta! Alcool? În niciun caz. Nu mă apropii de chestiile alea! Adică, unde aș putea învăța să beau? Total fără alcool...promisiune cu degetul mic! Doar dacă... Nu vrei să vii și tu? Ploy a aruncat invitația falsă nonșalant, știa deja că nu exista nicio șansă ca el să apară. Era un truc pe care îl folosise de multe ori când o scotea pe Narin pe furiș la petreceri la barul fratelui ei. Uneori chiar susținea că lucrau la teme sau la rapoarte doar ca să o convingă pe Rin să stea peste noapte la ea acasă.

-Probabil voi trece. Tu ce faci, Nu? Ai vreun plan? Vrei să iei cina cu mine?

-Wow, serios P’Chain? Sora ta mai mică stă chiar aici și nici măcar nu o inviți? A întrebat Rin prefăcându-se supărată.

-O Doamne, e prea frumos, e perfect, e divin. Uită-te la ei! Dacă P’Chain o să-l cuprindă pe Nu în halul ăsta, ar fi bine să se îmbrățișeze deja! Unul dintre ei arată ca un zeu, iar celălalt e material de iubit în toată regula, înalt, sexy, umeri lați, construit delicios... Ah! Trebuie să se întâlnească! Ploy era în extaz.

-Hei, încetează. Probabil interpretezi prea mult.

-Scuză-mă, tu ești cea care mi-a spus că se întâmplă ceva! Nu-mi pasă, eu îi susțin. Să ai prieteni frumoși e minunat. Când mai am ocazia să ating, să mă lovesc, sau să respir același aer cu cineva ca P’Chain? Numai gândul la asta mă face să leșin!

-Destul ! Nu-ți mai face iluzii cu fratele meu. Aproape că salivezi. Vrei să mănânci shabu sau nu? Rin i-a tăiat scurt entuziasmul.

-Ah, da! Dar dacă P’Chain e un cadou, sunt bucuroasă să-l primesc! Serios, ce zici de ziua de azi? Totul merge atât de bine. Trăiesc frumos!

   După aceea, Ploy a târât-o pe Narin la mașina ei, ca să îi poată urma pe Nu și P’Chain la restaurantul shabu din mall-ul de lângă campus.

-Ă... P’Chain, unde mergem? Am întrebat eu nervos. Nu eram tocmai obișnuit cu oamenii mergând atât de aproape, cu brațele în jurul umerilor mei. P’Chain mă conducea acum afară din clădirea facultății spre parcarea pentru motociclete.

-N-ai auzit ce am spus mai devreme?

-Ai spus? Ce ai spus? Am întrebat repede, încercând să-mi amintesc, dar nu mi-a venit nimic în minte. Nici măcar nu mi-am dat seama când a apărut. Tot ce-mi puteam aminti era că în auditoriu, mi-a spus să aștept afară după...

-A, corect! Îmi amintesc acum. În auditoriu, ai spus că vom merge să mâncăm împreună. Dar... dar le-am spus prietenelor mele că voi lua prânzul cu ele.. Ploy ne invitase pe mine și pe Narin să mâncăm cu ea și trebuia să mergem la barul fratelui ei seara. Dar am fost atât de distras fiind târât de P’Chain încât le-am lăsat în urmă fără să mă gândesc măcar. În timp ce eu, eram încă prins în gânduri, P’Chain a întins mâna și mi-a ciufulit ușor părul, afișând din nou acel zâmbet care cumva îl făcea să arate și mai chipeș decât înainte.

-Ploy și Narin așteaptă deja la restaurant. Le-am invitat eu însumi. Acum, casca pe cap. Hai să mâncăm niște shabu. Mi-a întins casca, dar am stat acolo încremenit, încă năucit de tot ce se întâmplase. Apoi s-a aplecat, mi-a pus pe cap aceeași cască pe care o purtasem dimineața și chiar mi-a prins cureaua sub bărbie.

-Heh... de ce ești așa drăguț?

-Cee... ce vrei să spui cu drăguț, P’Chain? Ar trebui să fiu chipeș, asta ar avea mai mult sens. Doamne! Am replicat imediat în momentul în care P’Chain a spus că sunt drăguț. Era prima dată în viața mea când un tip mă complimenta așa.

-Da, chiar ești chipeș. Faptul că ți-ai dat jos ochelarii si arăți așa, m-a luat prin surprindere.

-Ă...? Ce ai spus acum? Nu am înțeles prea bine.

-Ce-am spus? Nu contează... Să-i dăm drumul, mi-e foame.

Mi-am ridicat încet piciorul ca să mă urc pe locul din spate al motocicletei mari și negre a lui P’Chain. În timp ce urcam, șaua s-a înclinat ușor în sus, făcându-mă să alunec pe spatele lui.

-Ăă... îmi pare rău, P’, nu sunt obișnuit cu asta. M-am dat repede înapoi puțin, întinzând mâna să apuc mânerul din spate, dar P’Chain s-a întins și m-a apucat de braț, punându-mi ambele mâini în jurul taliei lui.

-Ține-te bine sau vei cădea. Imediat ce a spus asta, motocicleta a țâșnit înainte. Aproape că am zburat de pe bancheta din spate și instinctiv mi-am înfășurat brațele strâns în jurul taliei. După o vreme, i-am simțit mâinile calde ținându-le ușor pe ale mele, încă înfășurate în jurul lui. Am încercat să mă desprind, dar el m-a ținut cu ambele mâini strâns. Inima a început brusc să-mi bată cu putere, dar am încercat să nu mă gândesc prea mult la asta. P’Chain ne-a dus la un mall mare, nu departe de universitate, și a parcat în parcarea din spate.

-Ți-e cald? Îmi pare rău că te-am implicat în toate aceste necazuri.

-Nu e nicio problemă. Eu ar trebui să fiu cel care îți mulțumește , P’Chain. Dacă nu m-ai fi adus cu tine în această dimineață, poate că Ajarn mi-ar fi scăzut puncte pentru întârziere. C-Ce faci? Instinctiv, m-am retras în momentul în care P’Chain și-a scos casca și a întins mâna să mă tragă mai aproape. Părea că caută ceva în buzunarul pantalonilor.

-Vino aici. Îți șterg transpirația. Îți curge pe toată fața. În curând o să-ți picure în ochi. Am rămas înțepenit în timp ce el a scos o batistă gri din buzunarul pantalonilor și a început să-mi șteargă transpirația de pe față.

-Ar fi trebuit să te las să mergi cu Rin de la început. Nu ți-ar fi fost atât de cald. Și nici nu purtai jachetă, soarele de după-amiază din Bangkok e brutal. Ai toată fața roșie. Dacă nu-l poți suporta, spune-mi. Haide, hai să intrăm.

Chiar când încercam să mă calmez, am devenit și mai uimit când P’Chain s-a întins, m-a apucat de mână și m-a condus în mall.

-Eu...pot merge singur... Am îngânat eu, fără să fiu luat în seamă. O mulțime de ochi erau ațintiți asupra mea și a lui P’Chain mergând mână în mână. Am încercat repede să mă retrag din strânsoarea sa dar nu m-a lăsat.

-P-P’Chain...

-A... scuze. M-am lăsat puțin dus de val. A rostit el când m-am oprit din mers și am refuzat să-l urmez. S-a întors să se uite la mine. M-am uitat la propria mea mână, iar el m-a lăsat repede, apoi și-a aruncat brațul în jurul umerilor mei, așa cum făcea de obicei.

Am luat scara rulantă până la etajul trei și am ajuns în fața restaurantului cu shabu. Unul dintre angajați a ieșit să ne întâmpine și ne-a condus înăuntru. Locul era destul de aglomerat în acel moment.

-P’Chain! Hei!! Aici, aici! Vocea aceea puternică îi aparținea lui Ploy și venea din interiorul restaurantului. M-am uitat în jur, încercând să o găsesc, dar tot nu o puteam vedea clar, pentru că nu purtam ochelari totul în jurul meu era puțin încețoșat.

-Urmează-mă! a spus P’Chain în timp ce își ținea brațul în jurul umerilor mei și mă conducea spre o masă ascunsă în colțul îndepărtat, la capătul benzii transportoare. Acolo, le-am văzut pe Ploy și Narin deja așezate.

-Doamne, P’Chain! Am crezut că o să mă lași baltă pe mine și pe Rin. Am mâncat cât timp vă așteptam, sunt aproape sătulă deja! Vino să stai, ți-am păstrat un loc.

-Îmi pare rău, traficul a fost cam rău azi!

-Serios? Sau a fost așa... Narin s-a întins și a lovit-o pe prietena ei peste mână, făcându-i semn să nu spună nimic încă. Voia să observe mai întâi comportamentul fratelui ei ca să vadă dacă se confirma ceea ce bănuia ea.

-Au! De ce m-ai lovit?

-Parcă mi s-a părut că văd un țânțar. Hmm, sau nu? Dar cred că am făcut-o deja! A spus Narin, împingând-o pe Ploy cu piciorul și făcând cu ochiul în direcția fratelui său. Chain îl mângâia ușor pe Nu pe spate , în timp ce îl conducea la automatul de băuturi. Îl întreba constant dacă vrea cutare lucru sau cutare, sugera diferite chestii de încercat și lua ingrediente proaspete de pe banda rulantă pentru el. Se întindea mereu să-l ajute cu una sau alta aruncând o privire înapoi spre cele două fete. Ploy s-a întors și ea să se uite. Cei doi au schimbat o privire plină de subînțeles, fiind de acord în tăcere cu privire la ceea ce se întâmpla.

-Ăă... P’Chain, e de ajuns. Sunt atât de plin încât o să-mi plesnească stomacul, nici măcar nu o să mai pot să-mi închid pantalonii.

-Mănâncă mai mult ca să crești mai repede. Arăți slab. Uite, creveții sunt buni, ți i-am curățat.

-Ă... mulțumesc. Ah, uite niște calamari ! Am spus, observând că P’Chain fusese cel care făcuse totul, a pregătit mâncare, a fiert ingredientele crude în oală și mi-a pregătit supa. Nu făceam altceva în afară de a sta și a mânca. Era atât de ocupat să mă hrănească, încât nici măcar nu-l văzusem mâncând nimic. Așa că am luat niște calamari din oală și i i-am oferit.

-Hei, P’Chain. P’Chain! Mănâncă asta. M-ai hrănit non-stop și nu te-am văzut mâncând nimic.

-Mă hrănești? A întrebat el cu un zâmbet larg pe față.

-Ei bine, da, desigur, m-ai hrănit primul, nu-i așa? Am răspuns eu hotărât.

-Ah!! Hei, Rin, nu crezi că apa asta plată are un gust cam... dulce? A spus Ploy brusc și tare. Atât eu, cât și P’Chain ne-am întors să o privim în timp ce ridica încet paiul din paharul cu apă și îl ducea la gura lui Narin, vorbind pe un ton exagerat de mieros.

-Hmm... chiar e dulce. Dacă nu mi-ai fi spus că e apă plată, aș fi jurat că e apă cu zahăr.

-Corect, nu?

-Bine, voi două, e de ajuns! A intervenit P’Chain.

-Vreți să mai mâncați și altceva? Vă aduc eu.

-Te rog, P’Chain, dacă mai mănânc ceva, explodez.

-Și tu, Nu? Vrei altceva? Îți aduc eu. A continuat P’Chain nestingherit.

-M-am săturat...

-Au, Doamne! Rin, cred că ar fi bine să mergem la baie acum. Dacă mai stăm aici, jur că o să ne topim.... A spus Ploy dramatic.

 -Vom pleca acum, P’Chain. Îl las pe Nu cu tine, asigură-te că se întoarce în cameră în siguranță. Plecăm. Nu, ne vedem la zece! Deci, dacă cineva spune asta în timp ce privește un cuplu, cum că este prea dulce sau cochet, ar putea însemna: „Dulceața lor mă omoară!” sau „O să mor văzându-i cât sunt de drăguți.”

-A-hei, stai! Ce-ce-ce-i cu ochelarii mei? P-Ploy! Am strigat panicat. Dar de îndată ce a terminat de vorbit, Ploy a târât-o pe Narin afară din restaurant. Ochelarii mei erau încă la ea, iar eu habar n-aveam ce se întâmpla cu cele două.

-Te duc înapoi. Hai să ne plimbăm puțin și să așteptăm să se răcorească înainte să ne întoarcem. A rostit P’Chain amabil.

-N-nu vreau să te deranjez. Sincer, pot să iau un taxi spre casă.

-Dacă spun că te duc înapoi, atunci te duc. De ce ești atât de politicos? Sau nu vrei să fii prin preajma mea?

-Nu! Nu e deloc așa. Doar că... de fiecare dată când ne vedem, ajung să devin o povară.

-Ți-am spus vreodată că ești o povară pentru mine? Aș fi bucuros să te iau și să te las în fiecare zi dacă ai vrea.

-Uau, asta e exagerat. Nu aș îndrăzni să te deranjez atât de mult. În plus, locuința mea e foarte aproape de campus. Doar o scurtă plimbare. Și, de fapt, îmi place să merg pe jos dimineața. Să respir aer curat și să merg în ritmul meu, mă calmează. E o senzație plăcută. P’Chain și-a pus brațul în jurul umerilor mei, mi-a ciufulit ușor părul și a zâmbit.

-Atunci poate ar trebui să încerc și eu asta. Bine, du-te și așteaptă-mă în fața restaurantului. Mă duc să plătesc nota.

-Bine. Voi fi acolo. Am ieșit să aștept în fața restaurantului shabu cât timp P’Chain plătea. Dar, dintr-o dată, am simțit o nevoie urgentă de a merge la baie. M-am uitat înapoi în restaurant și l-am văzut pe P’Chain încă la coadă la tejghea, așa că nu m-am mai întors să-i spun. M-am îndreptat repede spre toaleta din apropiere. După ce mi-am terminat treaba, m-am dus să mă spăl pe mâini în fața oglinzii. Am început să mă simt puțin mai liniștit. Am scos un șervețel din aparatul din fața oglinzii ca să mă șterg pe mâini. Privind reflexia mea, încă nu eram obișnuit cum arătam fără ochelari. Chiar trebuia să găsesc o modalitate de a-mi recupera ochelarii de la prietena mea. Probabil că P’Chain terminase deja de plătit. Îmi era teamă că va ieși și nu mă va vedea, așa că m-am grăbit să ies din toaletă. Dar chiar când mă întorceam să ies, m-am izbit puternic de pieptul ferm al cuiva, făcându-mă să-mi pierd echilibrul și să cad imediat.

-Uaa...! Am închis ochii strâns când corpul meu a lovit pământul. Dar... de ce se simțea podeaua atât de moale? Și de ce nu mă durea deloc? Apoi a existat o senzație ușoară, ciudată, pe buze. Am deschis ochii și inima aproape că mi s-a oprit. Ochii mi s-au mărit, corpul mi-a înlemnit și fața mi s-a înroșit. Buzele îmi erau lipite de buzele altcuiva. Acea persoană stătea întinsă pe podea, amortizându-mi căderea. M-am retras imediat, iar inima mea și-a pierdut din nou puterea când am văzut cine era. Persoana se holba la mine. Fețele noastre erau la doar câțiva centimetri distanță. Ochii aceia pătrunzători care mă priveau fix m-au făcut să înlemnesc, incapabil să mă mișc. Ochii aceia întunecați, sprâncenele proeminente... nasul ascuțit... buzele acelea...

 Mor... Uf... Sun?! ⁠♡