Capitolul 4

 (Bucla 4)

- P’Tha.

 Vocea unui băiețel a răsunat prin scena haotică a Departamentului de Urgențe. 

- P’Tha!

O femeie, cu fața palidă, stătea întinsă pe patul de spital în fața băiatului.

Băiatul a încercat să se urce pe pat și și- a îmbrățișat sora. Voia ca sora lui să se trezească și să- i spună o poveste. Voia să se joace cu sora lui . 

Voia să o ducă în curte și să o ducă la înot.

Băiatul nu putea înțelege de ce nu se trezește și nu vorbea cu el.

Tatăl l- a cărat pe băiat din patul de spital. Avea vocea sugrumată. Băiatul simțea asta, dar nu putea înțelege de ce lucrurile stăteau așa.

- P”Tha... nu se va mai trezi.

 Tatăl băiatului a căzut în genunchi și l- a îmbrățișat strâns. Băiatul a clipit fără să înțeleagă.

- De ce nu se trezește?

- Pentru că P’Tha... a plecat în rai. Băiatul putea simți trupul tatălui său tremurând. De ce plânge tatăl meu așa?

- De acum înainte, suntem doar noi trei, tata, mama și Tin.

.....

M- am trezit din vis imediat ce tatăl și fiul au terminat de vorbit. M- am îndreptat încet, simțindu- mi corpul înțepenit și amețit de parcă îmi venea să vomit. Mi- am masat sprâncenele. Nu este prima dată când am avut acest vis. A fost un incident când eram tânăr. Pe atunci, nici măcar nu știam ce este moartea. Am văzut trupul fără viață al surorii mele. A murit de septicemie. Sora mea a contractat septicemie în timp ce a făcut un avort la clinică, fără să le spună părinților. O zi mai târziu a avut febră mare și a fost internată la Urgențe pentru tensiune arterială scăzută. Și apoi sora mea nu a supraviețuit. Dacă aș fi fost medic atunci, aș fi putut să- i salvez viața. 

Dacă aș putea să mă întorc în timp cu cunoștințele mele medicale actuale, poate aș avea o șansă să o readuc la viață...

Ușa camerei a fost deschisă. Mi- am întors privirea spre persoana care intra zgomotos. Era din nou N’Aim, o asistentă de la Urgențe cu o față îngrijorată și obosită.

- Doctore ești aici. Afară este un război, poți ieși afară să- ți ajuți colegii?

- Doctorul este plecat de atât de mult timp, de ce a mai rămas atât de multă mâncare?

M- am întors să mă uit la mâncarea abia mișcată de pe masă. Mi- am ridicat sprâncenele, uitându- mă nervoas la N’Aim.

- Cât este ceasul? Am întrebat și N’Aim a ridicat mâna, uitându- se la ceas.

- 21:50

Am sărit imediat în sus și N’Aim a intrat în panică. Bine, m- am întors din nou la această perioadă de timp. Dar de data asta nu N’Aim m- a trezit, ci eu m- am trezit singur. Am fost capabil să mă trezesc singur.

Nu știu dacă asta e real sau un vis. Dar cu siguranță trebuie să ies din vârtejul ăsta. Cum ies de aici? Va trebui să găsesc rapid răspunsul la această întrebare.

Am ieșit repede din sala de pauză, ignorând strigatul lui N’Aim.

Știu că mi- am scăpat stetoscopul pe podea. Dar am decis să fac ceva diferit de data asta. Chiar și o acțiune mică poate schimba întreaga lume.

Am intrat în scena haotică de la urgente. N’Wan se va întoarce spre mine. Voi încerca să nu mă uit și să nu- l mai ajut. Dacă nu mă găsește, îi va întreba pe Ai’Gap sau pe N’Pin. M- am întors repede pentru a- l evita și m- am ascuns în spatele unei perdele din salon, în care o asistentă cateteriza un pacient. Asistenta de vârstă mijlocie s- a uitat la mine cu o față enervată. Apoi, pacientul de sex masculin care urma să fie cateterizat s- a uitat și el la mine.

NOTA :Sonda urinară, denumită și cateter urinar, este un dispozitiv medical de forma unui tub subțire și parțial flexibil, utilizat pentru evacuarea urinei. Procesul de montare a unei sonde urinare poartă numele de sondaj vezical și poate fi realizat atât de către medici, cât și de către asistenți. Urina acumulată în vezică este astfel evacuată și stocată într- o pungă colectoare gradată, conectată la sondă, ceea ce permite medicului să monitorizeze și să cuantifice cantitatea de urină produsă de către pacient.

- Ah, bună... eu...cateterizarea va fi un pic dureroasă. Am rânjit la pacientul dezorientat care clipea la mine. Am deschis încet perdeaua și m- am uitat afară. N’Wan stătea în picioare și vorbea cu N’Pin.

 N’Pin a luat apoi rapid stetoscopul și a examinat plămânii pacientului. Totul este în regulă. Incidentul a trecut. Pin va fi cel care îl va intuba pe unchiul astmatic. Să vedem dacă mai pot schimba ceva.

Am părăsit cortina și am mers direct la ușa din față a Departamentului de Urgențe. Am ieșit afară în zona de așteptare a familiei pacientului. Am stat și m- am uitat pe strada întunecată din fața clădirii. În curând, va fi adus tânărul cu accidentul. Este inconștient și a suferit un stop cardiac în camera de urgență, unde a murit.

Aceasta va fi a doua modificare pe care o voi face. Acest pacient nu trebuie să moară.

Sunetul sirenei unei ambulanțe îmi răsuna în urechi. Am tot revăzut ce s- a făcut cu acest pacient. Mi- a scăpat ceva? Este ceva ce am uitat să ajustez. Alarma suna mai intens. Am numărat în tăcere în inima mea.

Pacientul a fost internat la Departamentul de Urgențe la ora 22:05.

.......

Hmm!

Am fost extrem de furios, lovind cu putere masa. N’Wan, N’Pin și Ai’Gap s- au uitat la mine surprinși.

- Care este problema, frate mai mare? Nu te enerva, nu te enerva. Încă îl ai pe Gap lângă tine.

 Gap a venit și s- a așezat lângă mine și mi- a îmbrățișat omoplații. Gura lui N’Pin a tresărit ca și cum ar fi văzut o imagine oribilă.

- La naiba, unde a mers prost? Am făcut tot ce- am putut. Am întins mâna și am luat capul lui Gap de pe umărul meu. Gap a chicotit.

- Cazul acelui tânăr, nu? Nu am apucat să mă uit la caz . Dar de ce ești atât de stresat? Tu și ceilalți faceți deja tot ce puteți. Gap a făcut o față de parcă ar fi înțeles ceva. 

- Ah, știu. Nu ești nervos că trebuie să faci o audiere a unui pacient decedat în Departamentul de Urgențe cu un profesor?

- Nu sunt.

Mi- am frecat fruntea. 

- Dacă nu- l pot salva, nici eu nu pot pleca nicăieri.

- Ce vrei să spui, Tin?

 Gap s- a uitat confuz la mine și apoi s- a ridicat. 

- Fratele mai mare ar trebui să meargă acasă și să se odihnească. Acesta nu este un subiect despre care să vorbim. Gap se va întoarce mai târziu.

- Vin și eu. A spus Pin. 

- Ne vedem mai târziu.

- Da.

Am rămas așezat în timp ce toată lumea părăsea camera. La naiba... Tot nu pot schimba soarta pacientului. În acest caz, s- ar putea să trebuiască să încerc o altă opțiune.

M- am ridicat și mi- am dus somnolența și capul greu direct în camera mea (a rezidentului din spital). Ieri am cumpărat două sticle de băutură energizantă M- 150 și le- am păstrat în frigider. Dacă nu aș fi avut această problemă, ar fi trebuit să fie încă acolo.

În acest mic dormitor, există 2 paturi duble, un frigider și un contor cu un cuptor cu microunde și alimente, cum ar fi tăiței și bomboane. Am deschis frigiderul, am luat o sticlă de M- 150 și i- am deschis capacul și am început să o beau, împreună cu un suc cu care conține cofeină. Nu știu dacă e suficient pentru a mă ține treaz până dimineață. Poate că dacă nu adorm până dimineața, pot ieși din acest cerc vicios.

M- am așezat singur în patul pe care obișnuiam să mă întind când trebuia să stau de gardă în spital. Băutura asta nebună nu m- a trezit deloc. Dându- mi o palmă peste față, am respirat adânc. Pleoapele le simt grele ca un plumb.

Vreau să schimb asta din nou. De trei ori am adormit in camera de pauză, și m- am trezit tot în camera de pauză. Poate dacă dorm aici, pot ieși din această buclă. Această cameră poate are ceva misterios, va trebui să găsesc răspunsul. Am decis să iau o bucată de hârtie de pe noptieră, să o împăturesc și să o pun în buzunar. Dacă timpul meu se mută în viitor, această hârtie va fi în buzunarul meu când mă trezesc, nu? M- am întins pe pat, am închis ochii și m- am rugat ca, atunci când mă voi trezi, să văd lumina soarelui unei noi zile.