Capitolul 4 ☆

 

A doua zi, după școală, Shane a stat din nou în fața apartamentului lui Kit, iar acesta I-a întâmpinat cu un zâmbet larg, complet lipsit de griji.

-Ce se întâmplă, Shane? De ce ești aici așa devreme? Shane a intrat repede în sufragerie, s-a uitat în jur, apoi l-a întrebat pe Kit:

-Unde sunt părinții tăi?

- Mama mea are o programare cu un pacient, iar tatăl meu este plecat să filmeze un spectacol. Suntem doar noi doi astăzi, fără spioni prin preajmă. Deci, eu zic să jucăm nişte meciuri. ,,Se gândește doar să se joace...” Shane s-a înfuriat în sinea lui, dar a păstrat o față serioasă. A scos un scaun și i-a ordonat aspru lui Kit.

-Stai jos! Văzând cât de serios era Shane, tânărul a oftat și s-a aşezat ascultător la masă.

-Ești stângaci sau dreptaci?

-Ca marea majoritate...A răspuns tânărul jucăuș.

-Bine. Shane a apucat încheietura mâinii stângi a lui Kit, i-a pus o cătușă și a blocat-o de scaun. Kit a fost uimit, neavând timp să reacționeze.

-Hei! Ce naiba faci?!

-Am urmărit un videoclip de dresaj pentru câini. Se spune că disciplina trebuie tratată așa. Dacă urmezi ordinele, îți voi da gustări. Poţi merge la baie doar după ce ai terminat.

- Chiar trebuie să fi atât de extrem?

-Pentru cineva ca tine? Da, da. A rostit Shane serios.

- De unde ai luat cătușele?

-Fratele meu mai mare... probabil le-a luat pentru a fi folosite cu prietena lui sau ceva de genul acesta.

-Şi ai decis să le folosești pe mine? A întrebat Kit ironic.

Shane a înghețat pentru o secundă. Trebuia să recunoască că nu s-a putut abţine să nu analizeze acel comentariu, chiar dacă Kit nu a vrut să spună nimic special.

  Totuşi, metoda lui Shane părea să funcționeze. Kit nu a fost distras şi nu s-a putut ridica deloc pe parcursul întregii ore de meditaţii. Tânărul a notat răspunsul la exercițiul doi, pe hârtia plină de mâzgălituri, dar când s-a uitat la opțiunile de pe foaia de pre-testare, acesta nici măcar nu era acolo. Învins, Kit s-a prăbușit pe birou și a început să se plângă.

- Nu mai pot face asta. Sunt obosit. Prea multă presiune. Lasă-mă să iau o pauză, măcar un pic.

-Ești obosit după doar o oră? Trebuie să înveți să insiști. Altfel, cum vei deveni mai bun? Continuăm. A răspuns Shane neînduplecat.

- De ce studiul trebuie să fie atât de intens?

-Ei bine, dacă nici măcar nu poţi rămâne concentrat pe ceva atât de elementar precum studiul, cum naiba te vei descurca în viață mai târziu?

-Eşti mult prea serios. Ce fel de persoană eşti tu? Dar, nu e de mirare... Chiar şi după ce şcoala a anulat regula uniformei, tu continui să o porți.

 -Ceea ce port eu,nu are nimic de-a face cu tine. A contracarat Shane tăios.

-Serios, totuşi ştii măcar cum să scrii cuvântul distracție ?

-Da.

-Păi scrie-l.

-Poți să te opreşti din a te juca? Shane a răbufnit.

-Crezi că mai ai opt ani sau ceva de genul ăsta? Chiar şi copiii de gimnaziu pot rezolva aceste lucruri. Şi tu totuşi greşeşti. Ce naiba, omule, ești și prost și leneș! Fața lui Kit s-a întunecat la auzul acelor cuvinte. Shane a făcut o pauză când a văzut expresia tânărului, dându-şi seama că s-ar putea să fi mers prea departe.

-Pot să mă duc să iau puțin aer? Sunt stresat. Shane s-a uitat la Kit, simțindu-se vinovat și părtinitor. A fost de acord şi a deschis cătușele, lăsându-l să iasă pe balcon. Kit stătea liniştit afară. Shane l-a privit o clipă înainte de a se întoarce și s-a întrebat dacă Kit, nu avea cumva dreptate, poate chiar era prea intens. A luat hårtia plină de zgârieturi a lui Kit şi a observat câteva māzgălituri. Erau schiţe de desene animate cu Shane cu coarne de diavol și cu un băţ îndreptat spre Kit, ai cărui ochi erau în spirală și avea o aureolă deasupra capului, ca şi cum ar fi fost mort. Apoi s-a uitat peste munca de la matematică pe care o făcuse Kit. Se părea că făcuse tot posibilul, urmând paşii, dar devenise confuz între adunare şi scădere. Shane a încercuit greşeala, s-a ridicat şi a ieşit în balcon, cu hârtia plină de zgârieturi a lui Kit în mână. Înainte ca el să poată spune ceva, Kit s-a lamentat.

-Nu ştiu ce ar trebui să fac. De când am intrat în liceu, nu pot înțelege matematica deloc. Cu cât încerc mai mult, cu atât greşesc mai mult. Este uşor pentru tine pentru că ești inteligent. Dar pentru cineva prost ca mine... Este foarte greu.

-Nu eşti prost! a spus Shane.

-Eυ doar... M-am enervat pentru că te încurci, aşa că m-am dezlănțuit. Dar nu cred că ești prost. Kit nu a spus nimic, doar l-a privit neîncrezător.

Shane s-a uitat în jos la hârtia cu mâzgălituri a lui Kit şi a spus:

-Dacă privești cu atenție, ai înțeles de fapt întrebarea dar ai omis câțiva paşi. Aici, ai mutat termenul în cealaltă parte, dar ai uitat să schimbi semnul. Şi aici, ai uitat parantezele. Iar aici tocmai ai împărţit greşit, asta e tot. Cred că ar trebui ca atunci când întâmpini probleme, să nu te grăbești. Rămâi calm, exersează mai mult și vei obține rezultate bune. Kit a rămas surprins și impresionat de grija şi atenția lui Shane pentru o clipă, apoi a rostit scurt.

- Ok. Mulțumesc, omule! L-a bătut uşor pe umăr pe Shane și s-a întors în cameră. Tânărul era pe cale să-l urmeze, dar când a păşit înainte, Kit a închis usa chiar în faţa lui și a încuiat-o, blocându-l afară pe balcon. Shane a înlemnit.

-Hei! Ce naiba? Shiaa!! Asta este răzbunare pentru faza cu cătușele?

-Bucură-te de priveliştea de afară. O voi chema pe servitoare să vină să descuie în zece minute. La revedere! Kit și-a luat rămas bun de la Shane și a ieşit din cameră, lăsându-l pe balcon țipând.

-Ai Kit! Nemernicule!

         ***

-Şi de ce naiba trebuie să te ajutăm să găsești această carte, mă rog? Tar a mormăit în timp ce el și Per îl ajutau pe Kim să caute cartea pe care o dorea Monhad. Acesta a petrecut două zile încercând să o găsească, însă fără noroc. În cele din urmă, a trebuit să-și târască cei doi prieteni pentru a-l ajuta.

-Hai, ajutați-mă Nu sunteți voi prietenii mei? I-a rugat Kim pe un ton moale.

-Ești sigur că este aici? A întrebat Per, care cel puțin încerca cu adevărat să ajute, spre deosebire de Tar, care se tot plângea.

-Da. L-am întrebat deja pe bibliotecar. Ar trebui să fie pe undeva pe aici. A spus Kim în timp ce scana raftul cu privirea.

 -Dar titlurile acestei secțiuni sunt toate decolorate, este greu să găsești ceva Kim...a rostit Tar, brusc serios.

-Îți dai seama că, chiar dacă găsești cartea, asta nu înseamnă că și lui îi va plăcea de tine, nu? Kim s-a oprit pentru o clipă. Era adevărat... În mod logic, ceea ce a spus Tar avea sens. Dar totuşi, instinctele cuiva îndrăgostit iremediabil...conectate în ADN-ul său au intervenit, iar Kim a răspuns cu hotărâre:

-Încerc, omule. Cel puțin este mai bine decât să nu faci nimic, nu?

Auzind asta, Tar nu a putut decât să dea din cap în semn de acord și admirație. Cei trei au continuat să caute. După un timp, Per a luat o carte și a deschis coperta interioară.

-Asta este? Kim şi Tar s-au înghesuit imediat și desigur, era exact cartea pe care o căutau. Kim a luat-o, luminându-se de entuziasm.

-Shia... chiar am găsit-o! Vă spun, de data asta chiar am o şansă reală. Kim a crezut din toată inima că această carte va fi punctul de plecare pentru ceva special între el și Mon.

Într-o clădire de meditaţii, Kim, Per şi Tar aşteptau la cafeneaua de la parter. Kim a continuat să-şi întindă gâtul, să vadă dacă Mon cobora pe scara rulantă.

-Eşti sigur că studiază aici? A întrebat din nou Per, după ce așteptaseră aproape o oră. Kim îi târâse pe Per şi pe Tar cu el, iar acest lucru îi făcea adesea pe cei doi să se întrebe de ce preocupările lui romantice deveneau întotdeauna şi povara lor.

Dar desigur, Kim avea întotdeauna o replică magică, pe care o folosea ori de câte ori era nevoie. ,,Nu sunteți voi prietenii mei?”

-Da, îi urmăresc IG-ul. A răspuns Kim, în timp ce începea să se întrebe dacă nu cumva îi era dor de Mon deja. Dar în cazul acesta, Tar cu siguranță s-ar fi plâns, până când Kim ar fi rămas surd. Şi iată că Tar era pe cale să deschidă gura... Din fericire, Mon a coborât pe scara rulantă, iar Kim a strigat imediat:

- Mon !! Tânărul s-a oprit și s-a uitat la Kim surprins.

- Oh! Kim. Ce faci aici?

- Ei bine, s-a întâmplat să dau peste cartea pe care ai spus că vrei să o citești. A spus Kim în timp ce îi înmâna Wuthering Heights lui Mon, iar acesta a acceptat-o cu încântare.

-Ai spus "s-a întâmplat să dau" Kim? A murmurat Tar tentat să expună adevărul, dar Per l-a plesnit repede după ceafă pentru a-i închide gura.

-Cum ai reușit să o găseşti? A întrebat Mon în timp ce verifica cartea, dându-şi seama că era într-adevăr cea pe care o căutase.

- Probabil, cineva tocmai a returnat-o. A răspuns tânărul încântat.

-Mulțumesc foarte mult, Kim! A rostit Mon și i-a oferit un zâmbet dulce.

-Deci... ce zici să ne răsfeți cu o masă pentru a ne mulțumii... sună bine? Ce ar trebui să mâncăm?

-Vrei să spui acum? De fapt, ies să mănânc cu nişte prieteni astăzi. Dar hai să o facem altă dată, poate doar noi doi.

Tar şi Per au fost uimiți, în timp ce Kim a rămas practic fără cuvinte. Mon a încheiat repede discuția, încercând să nu arate cât de agitat era.

- Prietenii mei aşteaptă, ar fi bine să plec. Mon s-a îndepărtat de Kim şi s-a îndreptat spre prietenii săi, care așteptau. Kim şi-a luat rămas bun, încă privindu-l visător.

- Eu sunt cel care a găsit cartea, și totuşi te tratează doar pe tine? A mormăit din nou Tar nemulțumit.

-Te provoc să spui cinstit ,cine a găsit cartea de fapt. L- a întrerupt Per.

-Mor de foame, hai să mâncăm! S-a lamentat Tar îndepărtându-se, în timp ce Per a atârnat un braț în jurul umerilor lui, iar Kim i-a urmat încă amețit. Şi pentru că din perspectiva lui, lucrurile arătau grozav ... Kim a considerat că acesta era începutul poveștii sale de dragoste cu Mon.

***

   La ora 8 seara, după ce menajera a venit în sfârşit să descuie uşa balconului, Shane s-a grăbit să se întoarcă acasă. Intenționa să-l sune pe Khru, pentru a anula meditaţiile lui Kit, dar acesta nu a răspuns. Shane a încercat să-şi suprime furia și să se concentreze pe studiu ca de obicei, dar de data aceasta, inima îi ardea de frustrare. Doar gåndindu-se la zâmbetul îngâmfat şi la faţa obraznică a lui Kit îi fierbea sångele. Ce naiba făcea acum? Shane și-a ridicat telefonul și a verificat povestea de pe Instagram a tânărului. În prima imagine, Kit stătea întins, fericit într-o groapă cu bile, iar descrierea era următoarea:„8 ani din nou”. Shane a înghețat din cauza furiei. Era evident că Kit îşi bătea joc de el pentru că îl numise un copil de opt ani mai devreme. În următoarea poveste, era postată o fotografie cu Kit, jucând jocul arcade, cu descrierea: „Bucuria vieții 101”. Asta a împins furia lui Shane la extreme. Era o altă lovitură la adresa lui pentru că „nu știa cum să se distreze”. Ultima fotografie îl arăta pe Kit făcând o față prostească într-o cabină foto: „Sunt doar un tip prost”. Shane și-a strâns pumnii. Nu lovise niciodată cu pumnul pe nimeni în viața lui, dar acum voia serios să aterizeze cu unul în fața aceea îngâmfată. A analizat locația lui Kit și s-a ridicat imediat de la birou.

-Bine... Ai Kit. Eşti mort. ♡