Capitolul 35

 Când s-au întors acasă, spre sfârșitul după-amiezii, Jun s-a prăbușit pe canapea. Phi Sorn a dispărut sus pentru o vreme, Jun a auzit mai multe uși deschizându-se și închizându-se, dar nu a dat prea multă importanță. În cele din urmă, s-a ridicat, a deschis frigiderul, a luat câteva gustări pe care lui Phi Sorn îi plăcea să le țină mereu în casă și s-a întors cu ele în fața televizorului, ronțăindu-le în timp ce se uita la un film.

Sorn, aflat în camera lui Jun, a aruncat o privire în jur, asigurându-se că a mutat tot ce avea nevoie. Nu-i spusese lui Jun că, pe durata șederii lui Thanu, avea să doarmă în camera lui Jun. Dacă i-ar fi zis mai devreme, Jun ar fi început imediat cu tot felul de scuze ca să se opună. Sorn a îmbrățișat-o pe Rumpheung , calul de pluș cu coarne al lui Jun, strângând-o la piept, cu gândul să o mute ultima în camera lui, ca să poată dormi cu „mami”.

După ce a terminat de mutat lucrurile, și-a luat laptopul și a coborât, ca să mai lucreze un pic până urma să-l ia pe fratele său mai mic, care tocmai îl sunase să-i spună că cel mai probabil ajunge puțin după ora 8. Sorn plănuia să plece pe la 7, ca să ajungă exact la timp.

Jun stătea întins comod sub jetul de aer condiționat, ronțăind leneș guava și uitându-se la un film fără nicio grijă pe lume. N-avea de gând să se miște prea curând. După un timp, somnul a început să-l cuprindă și, în cele din urmă, a adormit.

Sorn a continuat să lucreze o vreme. Când s-a uitat la ceas și a văzut că era aproape ora să plece după Thanu, s-a ridicat și s-a dus să-l trezească pe Jun, gândindu-se că ar putea merge împreună și să mănânce ceva cu Thanu.

- Ai Jun, trezește-te. Hai să ieșim.

- Uuugh, mi-e lene. Vreau să dorm...

- Gata cu somnul. Mergem să mâncăm. Hai, ridică-te.

- Mi-e somn... Jun s-a prăbușit complet în brațele lui Sorn, trupul lui deloc mic lăsându-se greu pe el, deși avea ochii încă închiși. Sorn n-a stat să-l alinte a întins mâna spre fermoarul lui Jun și l-a tras în jos. Pentru că, sincer, când venea vorba de a-l trezi pe Jun, ăsta era cel mai eficient mod.

Victima hărțuirii i-a apucat imediat mâna și a tras fermoarul la loc în sus.

- Phi Sorn, idiotule! Stai puțin!” l-a certat Jun, apoi a fugit spre baie ca să se spele pe față și să se trezească.

Phi Sorn a continuat să conducă tot mai departe de casă, fără să oprească pentru mâncare, cum se aștepta Jun. Când l-a întrebat unde merg, n-a primit niciun răspuns. Așa că i-a spus lui Sorn măcar să tragă pe dreapta la o tarabă cu chifteluțe, fiindcă stomacul deja îi chiorăia de foame.

- Să nu verși nimic în mașină, Ai Jun. Serios vorbesc, l-a avertizat Sorn rapid, evident protector cu mașina lui. Nu-l deranja ca lumea să mănânce în ea, cu excepția mâncărurilor cu miros puternic. Dar dacă chiar și o singură picătură de sos ajungea pe scaune, probabil că o lua razna.

- Da, da, știu. N-o să vărs nici măcar o picătură, a răspuns Jun cu o voce care trăda clar că are chef de șotii. Sorn, incapabil să se abțină, s-a întins și i-a strâns zdravăn coapsa. Jun și-a smuls piciorul înapoi și i-a aruncat o privire tăioasă.

- Mă tachinai și înainte, și acum, deși ești faen-ul meu, tot nu te potolești. Ești enervant, Phi!

- Atunci nu mai fi atât de al naibii de drăguț.

Jun nu răspunse, doar băgă o chifteluță în gură și mestecă cu obrajii umflați, încercând să-și ascundă jena. Apoi schimbă tactica și îi dădu una lui Sorn, care zâmbea în sinea lui. Pe măsură ce mergeau mai departe, peisajul de afară începu să se schimbe, iar semnele către aeroport deveneau tot mai frecvente. Jun își încruntă sprâncenele, nedumerit. Mergând pe autostradă așa, nu prea existau alte destinații în afară de aeroport.

- Mergem la aeroport?

- Mmm-hmm.

- Pe cine luăm? Vine cineva?

- O să afli imediat, răspunse Phi Sorn cu un zâmbet subtil în colțul gurii. Jun își îngustă ochii, gândindu-se. Cu expresia aia pe față, era aproape sigur că era vorba de cineva din sud.

Și n-a greșit, căci îl zări pe Phi Nu venind spre intrarea în aeroport, cu o geantă de umăr aruncată lejer peste spate. Arăta la fel de impunător ca fratele lui mai mare, poate chiar mai sever; silueta sa solidă se potrivea perfect printre turiștii internaționali.

- Phi Nu!! Aici, Phi Nu! strigă Jun, sărind în sus și fluturând din mână cu entuziasm ca să-l cheme, în timp ce Phi Sorn rămase în mașină. Thanu, văzându-l pe Jun, veni spre ei. Zâmbi larg în semn de salut și deschise ușa din față pentru ca Phi Nu să urce, mutându-se el însuși pe bancheta din spate.

- Ce faci, Phi Sahai? spuse Thanu cu un zâmbet ștrengăresc, care-l făcu pe Jun să roșească până-n urechi. Salutul lui Phi Nu era clar o glumă, dar arăta și că Phi Sorn îl informase deja despre tot. Din fericire, fiind noapte și luminile stradale slabe, interiorul mașinii nu era prea vizibil, așa că Jun nu se simțea expus complet.

Nota💚 (sahai) înseamnă cumnată (soția fratelui). „Phi Sahai” înseamnă literalmente cumnată mai mare prin alianță”. Așadar, când Nu îl numește în glumă „Phi Sahai”, îl tachinează într-un mod jucăuș și puțin obraznic.

- Ce tot zici acolo, Phi? Și ce cauți aici, ești în vacanță? Câte zile stai? Vrei să-ți fac eu turul orașului? se grăbi Jun să schimbe subiectul, încercând să ducă discuția în altă direcție. Cei doi frați își aruncară o privire complice, era clar că puștiul era rușinat până peste cap. Dar evident, Nu nu avea de gând să-l lase așa ușor.

- Chiar crezi că o să ai energie să-mi faci turul orașului? Tu chiar crezi că frate-meu o să te lase să ieși din pat prea mult timp?

Întrebarea lui Nu fu ca un croșeu în plină figură. Jun strânse buzele, încercând din răsputeri să-și ascundă stânjeneala.

- Ai Nu, nu-l mai tachina.

- Așa e! Phi Nu, încetează să mă mai tachinezi! Phi Sorn, fă ceva! sări Jun imediat să-l pârască, în speranța că va primi sprijin. Se mută pe scaunul din mijloc ca să-l poată privi pe Phi Nu mai bine, sperând că o mustrare din partea lui Sorn îl va face să se oprească. Dar Nu nu părea deloc vinovat, continua să râdă cu gura până la urechi, complet nestingherit.

- Mi-aș dori să nu mai spui adevărul tot timpul, Nu, lumea o să-și dea seama că eu... au!

În loc să-l susțină, Phi Sorn se aliase cu frățiorul lui, aruncând replici cu dublu sens într-o sincronizare perfectă. Jun n-a mai suportat și îl ciupi zdravăn de braț pe Sorn, dar tot ce obținu în schimb fu un râs zgomotos din partea celor doi frați, care păreau încântați să-l necăjească până când era roșu ca focul.

- Deci, fără cap spart sau față zdrobită, înseamnă că ai trecut testul tatălui lui Jun, nu? spuse Nu, aruncându-i fratelui său o privire scurtă. Sorn aruncă o privire spre pasagerul din spate. Jun era acum blocat de șoc, clar nepregătit să afle că și Nu știa de asta. Deci Phi Sorn îi povestise chiar tot?

- Cu unul ca mine, cine nu și-ar da copilul? Și dacă n-ar vrea... tot l-aș lua, spuse Sorn cu nonșalanță.

Jun era atât de jenat încât ar fi vrut să dispară, nu mai suporta privirea plină de tachinări a lui Phi Nu, așa că se întoarse să se uite pe geam.

După ce s-au îndepărtat de aeroport, Sorn a oprit la un local non-stop cu terci de orez. Nu era foarte aglomerat, dar mâncarea era bună. În vitrina de sticlă erau aliniate peste zece feluri gata preparate, și aveau și opțiuni proaspete, făcute la comandă. Fiecare și-a ales una sau două mâncăruri, apoi au mers să ocupe o masă.

- A, da, Ai Un ți-a trimis o grămadă de mâncare, ca mulțumire că ai ajutat la promovarea resortului. Au avut mult mai mulți oaspeți de-atunci, spuse Nu, aducându-și aminte de rugămintea prietenului său.

- În cazul ăsta, ar trebui să încep să cer o taxă pentru talent acum, nu-i așa? A tachinat Jun.

- Atunci plătește-mi mie pentru că am fost cameramanul tău.

Zâmbetul lui Jun se șterse instant, evident învins de cineva și mai zgârcit decât el. Nu chicoti discret, mulțumit de expresia dezamăgită a puștiului, apoi se întoarse să vorbească din nou cu Sorn, tocmai când mâncarea le era adusă la masă.

- Și ce cauți, de fapt, pe aici? întrebă Sorn, în timp ce-i punea lui Jun niște Pad Pak Boong în farfurie. Jun murmură un „mulțumesc ” abia auzit și băgă repede o lingură mare de orez în gură, îi era foame de lup. Nu uită nici să înfigă o Jor Poo și s-o pună în farfuria lui Sorn, că tot era chiar în fața lui.

Nota💚(Pad Pak Boong) – Spanac de apă tras la tigaie: un preparat crocant din spanac de apă, gătit rapid la foc iute cu usturoi, ardei iute, sos de soia și uneori pastă de fasole fermentată. Rapid, gustos și un clasic iubit în bucătăria thailandeză. (Jor Poo) – Rulou de crab: rulouri sau bile prăjite, făcute dintr-un amestec de carne de crab, carne tocată de porc și condimente, învelite de obicei în foi de tofu. Crocante la exterior, suculente în interior.

Nu urmărea dinamica lor naturală cu un zâmbet discret. Phi al lui chiar avea grijă de Jun, la câtă atenție îi acorda, era clar că dacă cineva ar fi încercat vreodată să-i facă vreun rău, Sorn l-ar fi distrus fără să clipească. Fusese la fel de posesiv chiar și înainte să-și recunoască sentimentele. Iar acum, că erau oficial împreună, era atât de atent și devotat, încât Nu cu greu își putea crede ochilor. Când își planificase excursia asta la Bangkok, se gândise să-și tachineze puțin fratele, așa cum făcuse și când Jun fusese în vizită în sud. Dar acum? Da, mai bine nu. Sorn era în stare chiar să-l omoare și să-i trimită cadavrul acasă.

- Sunt aici pentru nunta unui prieten, răspunse Nu.

- De asemenea, plănuiesc să verific niște lucruri în caz că Khunnai Wandee vrea să-și aprovizioneze magazinul. Tot vorbește despre deschiderea unuia dintre acele magazine cu „Totul la 10 baht”. Vrea să-i învingă pe vânzătorii de la piață care vând vechituri de calitate inferioară. Sincer, cred că dacă continuă așa, Mae va candida în curând la primărie.

Sorn chicoti ușor la auzul numelui mamei lor. Îi plăcea să-i ajute pe vecini, iar Nu profita la maximum de ocazie ca s-o tachineze.

- Ce fiu model ești tu.

- Normal. Cine altcineva ar renunța la viața din livadă ca să muncească pe salariu, ca tine?

- Nesimțitule, murmură Sorn, fără să pară prea deranjat, în timp ce fratele lui îl înțepa din nou.

Au terminat masa târzie, iar Sorn i-a condus acasă pe puștiul pus pe șotii și pe fratele lui mai mic. Odată ajunși, niciunul dintre ei nu mai avea energie de nimic, așa că au decis să se bage la somn.

Dar chiar când Jun intrase în camera lui, ieși în fugă cu ochii mari, fix când Sorn urca scările.

- Lucrurile mele unde au dispărut toate?

- Cât timp Nu e aici, o să dormi în camera mea, spuse Sorn sec.

- Ce?! Dar de ce nu poate să doarmă Phi Nu în camera mamei tale?

- N-am avut timp s-o curăț, răspunse Sorn calm, ca și cum avea scuza pregătită dinainte. Dar, desigur, cineva care-l cunoștea din copilărie vedea imediat prin el. Nu abia se abținu să nu râdă văzând cum frate-su acționa fix ca o vulpe care-și atrăgea prada în capcană.

- Da, da, dorm în camera asta. Mai bine decât să mă rostogolesc iar prin praful din camera maică-mii. Hai, du-te, eu intru acum, Ai Jun.

Jun rămase în picioare, puțin buimac după ce fusese dat afară din propria lui cameră. Se uită după Phi Sorn, care deja mergea spre cealaltă cameră. Așa că îl urmă și, cum ușa se închise, își dădu seama imediat: totul fusese planul lui Sorn încă de la început.

La început se gândise că poate Phi Sorn avea să sară pe el din clipa în care rămâneau singuri, dar, spre ușurarea lui, Sorn merse direct la baie să facă duș. Asta însemna că, cel mai probabil, nu se întâmpla nimic „de dormitor” cât timp Nu era în vizită.

Jun se întinse pe burtă, jucându-se pe telefon în timp ce aștepta să-i vină rândul la baie. Între timp, primi un mesaj de la Phiang, cu o poză a celui cu care vorbea, arăta bine, era bine făcut, și sincer, chiar părea un cuplu potrivit.

📱Penguin: Să fac public ce e între noi, sau nu?

📱Phiangrak: Nu încă. Dar zi-mi, l-ai întâlnit pe tipul ăla.

📱Penguin: Nu spun nimic.

📱Phiangrak: Atunci o să-l întreb pe Phi Win. Deci, cred că e oficial, cu Phi Franz al meu s-a terminat, nu?

După ce a tastat acel mesaj, Phiang a trimis un sticker obraznic. Jun a ripostat cu unul furios, apoi cei doi au început să-și facă planuri pentru o călătorie, din moment ce trecuse destul de mult timp de când nu mai merseseră nicăieri împreună.

Cu aerul condiționat rece suflând și patul moale sub el, stomacul plin al lui Jun îi îngreuna pleoapele. Phi Sorn era în baie de ceva vreme și încă nu ieșise. Băiatul somnoros începea deja să moțăie, strânsoarea sa pe telefon slăbind, chiar dacă avea un joc pus pe pauză pe ecran. În scurt timp, nemaiputând lupta, Jun a ațipit.

Sorn a ieșit din baie purtând doar un prosop. Își spălase și părul, așa că îi luase puțin mai mult. Când a ieșit, l-a găsit pe obraznic întins cu fața în jos pe pat – obrazul stâng îi era presat în saltea, arătând de parcă ar fi fost un copil mic adormit.

Sorn s-a apropiat, întrebându-se dacă Jun adormise în timp ce vorbea cu cineva. Dar pe măsură ce s-a aplecat să verifice, a văzut că Jun era deja adormit profund.

Cu nimic altceva decât un prosop în jurul taliei, Sorn a zâmbit în timp ce privea de aproape fața adormită a lui Jun. Obrazul acela pe care îi plăcea să-l tragă era acum presat de pat, făcându-i buzele să se încrunte ușor. Buzele lui erau de un roz sănătos, genul pe care-l ai doar dacă nu fumezi. Genele lui nu erau lungi, dar nici scurte – ușor curbate la vârfuri, așa cum spuneau bătrânii despre copiii încăpățânați.

- Ai Jun... du-te să faci duș. A spus el pe un ton normal, doar ca să vadă dacă se mișcă. În timp ce vorbea, și-a uscat părul cu un prosop mic. Dar somnorosul nu s-a clintit, clar nu se trezea atât de ușor. Așa că Sorn s-a aplecat puțin mai aproape.

- Jun... e timpul să faci duș. A repetat el, vocea puțin mai blândă de data aceasta. Și-a pus brațele de-o parte și de alta a corpului lui Jun, aplecându-se peste el. A atins ușor vârful nasului de obrazul lui Jun de câteva ori. Apă din părul său umed i-a picurat pe pielea lui Jun – dar Jun a scos doar un mic zgomot somnoros și a dat din mână în aer, de parcă ar fi alungat un țânțar.

- Mmm... lasă-mă să dorm puțin. A mormăit Jun, complet nederanjat.

Văzând asta, lui Sorn i-a venit brusc o idee.

- Atunci o să-ți scot hainele – ca să poți dormi mai confortabil. A șoptit el, în timp ce își strecura mâna sub băiatul adormit. I-a descheiat pantalonii lui Jun, apoi i-a deschis încet fermoarul. Cu puțin efort, a început să-i scoată blugii de pe corpul lui Jun, stângaci dar cu grijă.

Dar din moment ce ceea ce avea în minte era pe cale să se împlinească, nici măcar efortul nu-l obosea deloc.

Jun rămăsese acum doar în lenjeria intimă, fundul lui rotund atrăgând privirea lui Sorn mai mult decât ar fi vrut să recunoască. Nemaiputând rezista, i-a strâns ușor. Chiar dacă Ko Nueng îi spusese odată să o ia mai ușor, Sorn nu s-a putut abține.

S-a aplecat și a sărutat obrazul obraznicului care, cumva, se transformase d dintr-un mic diavol în cineva care îi ținea inima. I-a mângâiat obrazul și gâtul suficient cât să se satisfacă – nimic prea mult. Pe măsură ce corpul său a început să reacționeze, a întins mâna să-i scoată cămașa lui Jun, având grijă să nu-l trezească.

Cel culcat părea să se miște încet de la atingeri. Jun a deschis ochii exact când Sorn l-a întors ușor pe spate, ridicându-i marginea tricoului deasupra capului. Pieptul lui – acum parțial expus – a fost întâmpinat de buze calde și o limbă fierbinte care îi gâdila și se învârtea peste unul dintre mameloane, făcându-l pe Jun să scoată un geamăt înăbușit înainte să se poată opri.

- Phi Sorn... mmm... nu. A murmurat Jun, vocea groasă de somn. A ridicat mâna, încercând să oprească capul care îi plimba săruturi pe piept, cămașa încă prinsă de partea superioară a corpului său. Dar Sorn nu l-a ascultat – limba lui a continuat să se joace cu mamelonul lui Jun, lent și deliberat. Jun, încă doar pe jumătate treaz, s-a agitat neliniștit sub el, corpul său răspunzând instinctiv. Și jos, nici el nu era cruțat – mâna lui Sorn îl freca deja ușor prin materialul subțire, stârnind și mai multă căldură.

- Jun... khrap. Iată că a apărut din nou... acea voce. Și următoarele cuvinte era să-l facă pe băiatul mai tânăr să se topească direct în saltea.

- Hia te roagă frumos, bine? Nu... lasă-l pe Hia să o facă. Promit că nu voi fi dur. A întins chiar și degetul mic, ca și cum ar fi sigilat promisiunea cu o dulceață sinceră , ademenindu-l pe cel mai tânăr într-o capcană învăluită în afecțiune.

Prosopul care abia se mai ținea pe șoldurile lui Sorn a alunecat încet, la fel cum cămașa lui Jun ajunsese aruncată pe spațiul gol de lângă pat. Băiatul, încă somnoros dar trezit treptat de fiecare atingere, începea să-și recapete conștiința – deși acum, „țânțarul” care-i deranja odihna era mult prea insistent pentru a fi alungat.

Sorn a zâmbit în sinea lui, mulțumit de gândul că, în sfârșit, avea să aibă un moment de fericire în propriul pat. Nu a putut rezista să nu-și plimbe mâna peste fundul obraznic al lui Jun, strecurându-se între coapsele celuilalt, aplecându-se să-i apese un sărut lent și tandru pe buze lui Jun.

Cioc, cioc, cioc!

Bang!

- Lucrurile pe care Ai Un le-a trimis pentru Ai Jun—!

Exact când lucrurile ajungeau la un punct fierbinte – chiar când Sorn îl excitase pe Jun și momentul era perfect – unicul său frate mai mic a trebuit să strice totul. Nu a bătut politicos la început, dar politețea aceea nu a durat, căci a deschis ușa fără să aștepte permisiunea. Sorn uitase complet că nu o încuiase.

- Nu, fir-ar să fii!! Drac mic ce ești!

Poc!

Ceasul digital de pe noptieră zbură direct spre musafirul nepoftit și se făcu țăndări pe podea. În același timp, un șuvoi de înjurături în dialectul din sudul Thailandei se revărsa în urma lui Nu, care fugea deja pe hol, râzând în hohote.

Jun, pe jumătate adormit și prins între vis și realitate, tresări brusc, speriat. Din fericire, Phi Sorn reacționă rapid – trase pătura și o trânti peste trupul lui Jun chiar la timp. Cât despre el, tot în prosopul care abia se mai ținea, reuși să-l prindă la timp înainte să cadă, apoi zbughi după fratele lui.

Sincer să fiu, Nu nu se așteptase să intre peste o scenă în care frate-su părea gata să-l „devoreze” pe bietul puști. Fața lui Jun era complet lipsită de expresie de șoc, dar și mai uimit părea Sorn, prins fix în mijlocul... „acțiunii”. Contrastul dintre nuanțele pielii lor era dureros de evident: Jun, alb ca miezul unei banane datorită moștenirii sale chineze, și fratele său, un adevărat băiat din sud, provenit dintr-o familie de fermieri – nimeni din linia lor de sânge nu avusese vreodată pielea deschisă la culoare.

Singura urmă de tandrețe pe care Nu o văzuse vreodată la Sorn fusese zâmbetul acela cald – și felul în care îi dăduse lui Jun părul din frunte și-l sărutase blând acolo. Nu-i venea să creadă. Sorn? Făcând gesturi dulci în pat?

- Întoarce-te acasă ACUM, Ai Nu! Nesimțitule! urlă Sorn după el, dar Nu era deja departe.

Între timp, „puștiul fermecat”, cel care până mai adineauri se topise sub atingerea lui Sorn, fugise val-vârtej în baie și dispăruse de tot.

După cum trântise ușa, părea chiar supărat de data asta.

- De unde naiba să știu eu că erați pe cale să o faceți? Nici măcar n-ați încuiat ușa! îi strigă Nu înapoi, fără pic de remușcare. Se obișnuise cu vorbele grele – le auzise de mii de ori.

- Acoperă-te, Ai Sorn! Nu-s Jun, da? Nu mă interesează ce ai tu acolo! adăugă, avertizându-l, pentru că, sincer, Sorn nu era deloc într-o stare decentă – față încruntată, prosopul abia atârnat, arătând ca un scandal ambulant. Da, făcuseră baie împreună când erau mici, dar asta nu însemna că voia să vadă varianta adultă.

Sorn bombăni, desfăcu prosopul prost legat și îl legă mai strâns, cu o grimasă de enervare. Dacă Nu n-ar fi fost fratele lui, probabil acum avea capul spart – pentru că intrase fără să bată, stricase tot și, mai grav, îl văzuse pe Jun.

- Ai văzut ceva acum? întrebă Sorn pe un ton grav, serios, cu mâinile pe șolduri, scrutându-l din prag.

Nu făcu un pas precaut în spate – exact cât să nu intre în raza vreunui șut zdravăn.

- De ce naiba ți-e jenă? Am mai văzut toate astea. Singura diferență acum este că e doar... mai mare decât era înainte.

- Nu vorbeam despre mine, idiotule! Vorbeam de Jun! izbucni Sorn, trăsăturile lui ascuțite acum vizibil mai întunecate de iritare. Vorbea serios – foarte serios.

Nu a scos un „Ohhh” realizând înainte de a răspunde, îndepărtându-se nonșalant, în timp ce fratele său mai mare începea să avanseze ca o furtună gata să lovească.

- Tocmai i-am văzut pieptul. A răspuns Nu repede – fără glume de data asta. Sorn părea mult prea serios și, dacă ar fi făcut măcar o glumă acum, următoarea șansă să se explice ar fi fost dintr-un pat de spital, după ce a fost călcat în picioare de minunatul său frate mai mare.

- Ești sigur?

- Da! L-am văzut doar o fracțiune de secundă – fix înainte să urli și să mă dai afară. Noroc că nu m-a nimerit ceasul ăla în cap, că zăceam acum plin de sânge pe podea, mormăi Nu, cu un reproș subtil în glas.

Sorn își îngustă ochii, cercetându-i fața, încercând să-și dea seama dacă minte. Dar văzând că Nu nu dădea niciun semn de glumă, în cele din urmă cedă. Totuși, înainte să iasă din cameră, nu se putu abține să nu-i țină o scurtă morală frățiorului lui.

- Data viitoare, când vrei să intri în camera cuiva, aștepți să ți se dea voie. Nu poți să intri așa, idiotule?

- Hai, frate... e casa ta. Am mai stat pe aici de o sută de ori. Intru și ies ca...

- Îți țin predică și tu tot comentezi?

Vocea lui Sorn, adâncă și ascuțită, îl făcu pe Nu să tacă imediat. Știa că de data asta greșite – intrase fără să bată, deși fusese avertizat de o grămadă de ori înainte. Dar în capul lui, rămânea casa lui Phi, camera lui Phi – ce mare scofală? Încă din copilărie fusese certat de mama lor pentru că intra fără să bată... și uite că n-a învățat nimic. Dar da, de data asta? Clar avea să țină minte.

- Bine, bine, îmi pare rău. Chiar n-am vrut. Cum e Ai Jun? E supărat pe mine?

- Pe tine nu chiar, mormăi Sorn.

- Dar e foarte supărat pe mine. La naiba...

Cu asta, fratele mai mare ieși din cameră. Nu îl urmă, cu intenția de a închide ușa, dar se opri în prag să tragă cu ochiul. Îl urmărea pe Sorn încercând clanța de la propria cameră – încuiată. Bătu de câteva ori, dar Jun nu deschise.

- Ai Jun! Deschide naibii ușa! Nici nu m-am îmbrăcat, îngheț afară!

- Nu-i treaba mea! Du-te și dormi cu Phi Nu! veni replica din interior. Jun era deja proaspăt ieșit de la duș, îmbrăcat, dar încă supărat pe Sorn – nu pentru ce se întâmplase între ei, ci pentru că fusese suficient de neglijent încât să-l lase pe Nu să-i vadă.

- Ei bine, cum naiba ar trebui să dorm acolo? Ocupă patul!

- Nu-i treaba mea. Eu mă culc – am serviciu dimineață și n-am chef să întârzii, răspunse Jun și, cu asta, stinse lumina, punând capăt oricărei conversații.

Sorn oftă – cheile și restul lucrurilor rămăseseră în cameră.

Cum nu mai putea intra, nu-i rămase decât să coboare, să găsească ceva de îmbrăcat și să se târască în camera lui Nu. Era cam strâmt, dar tot mai bine decât să fie mâncat de țânțari toată noaptea.

- Heh... fratele meu e un idiot, a mormăit Nu în sinea lui.

-Încearcă să ia ceva și uită să încuie nenorocita aia de ușă. Acum e supărat pentru că „soția” lui l-a dat afară.

Sorn, care se afla fix lângă el, auzi clar replica – și-l împinse pe Nu jos din pat cu un buf răsunător.

Jun, din camera alăturată, auzi zgomotul și se încordă. Deschise ușa ușor, cât să poată trage cu urechea – și, cum se aștepta, auzi vocea clară a lui Sorn:

- E vina ta, ticălosule! Soția mea e supărată din cauza ta!

Urmară chicoteli, tropăieli și o adevărată bătaie frățească – certuri, picioare, plânsete false. Jun închise ușa la loc și se întoarse în pat, ascunzându-și zâmbetul rușinat în pernă.

Sorn o spusese fără ezitare: soția lui.

Și asta îl făcu pe Jun mai jenat decât momentul în care Nu intrase peste ei în mijlocul acțiunii.

    💚💚💚

Click...

- Aoleu! Jun se sperie, deschizând ușa de dimineață devreme, gata să coboare, fiindcă se apropia ora de plecare spre serviciu – doar ca să dea nas în nas cu cineva care îl aștepta în prag, cu o față posomorâtă.

- Ce faci stând acolo așa?

Sorn nu răspunse. În schimb, îl împinse ușor înapoi în cameră și încui rapid ușa în urma lor.

- Ești supărat pe mine pentru ce s-a întâmplat aseară?

- Normal că sunt! Ai uitat să încui ușa! Acum Phi Nu o să mă tachineze până la pensie. Voiam să plec devreme ca să nu dau ochii cu el.

- A plecat la șapte. E cavaler de onoare. Făcu o pauză, apoi adăugă, mai încet:

- Deci... ești chiar supărat pe mine?

Jun nu răspunse. Doar se trase ușor și coborî scările, îndreptându-se spre bucătărie ca să-și ia micul dejun. Sorn îl lăsă să plece, avea oricum nevoie să facă un duș rapid, nu voia să riște să întârzie la serviciu.

Mai târziu, când coborî, îl zări pe puști în bucătărie, stând relaxat și întinzând dulceață de căpșuni pe o felie de pâine prăjită, din care deja mușca fără griji.

Sărut.

Jun se întoarse brusc, aruncând o privire tăioasă după ce Sorn îi „furase” o sărutare pe obraz, dar cel din urmă nici că părea deranjat. Se apropie și mai mult, împingându-l ușor pe Jun până ce acesta rămase prins între el și perete. Apoi, fără niciun avertisment, mușcă din felia de pâine pe care Jun încă o ținea în mână. Își sprijini ambele brațe de perete, închizându-l practic într-un colț, mestecând calm, în timp ce își freca vârful nasului de al lui Jun într-un gest tandru și ștrengar.

- Nu fi supărat pe mine, da? Chiar n-am realizat că am uitat să încui ușa aseară. Iartă-mă, bine? Spuse el blând, văzând că Jun încă avea o expresie ușor bosumflată.

Jun, cu obrajii umflați de pâine prăjită, îl privi îngustând ochii.

- Data viitoare, să nu mai uiți. Vorbesc serios.

- Khraaap.

Phi Sorn îi răspunse cu un „khrap” rostit atât de suav, încât urechile lui Jun parcă începură să-i furnice. Și, cu felul în care îl privea, ochii fixați pe buzele lui Jun în timp ce acesta mai mușca o dată din toast, fața băiatului se înroși și mai tare. Tot ce se stinsese în seara precedentă părea că era pe cale să reînceapă, chiar acolo, în bucătărie.

Dar chiar înainte ca Sorn să se lase dus de valul dorinței, telefonul sună.

- Probabil e Hia Thai, spuse Jun repede, retrăgându-se brusc ca să-și spele mâinile și să-și ia un pahar cu apă.

- De ce e atât de greu să petrec niște timp cu iubitul meu? Bombăni Sorn printre dinți. Și, bineînțeles, când își verifică telefonul, avea un apel pierdut de la Thai.

Ajunseră la birou la limită, dar suficient de devreme cât să nu întârzie. Din fericire, scăpară de gura lui Khun Tune. Jun, în schimb, fu întâmpinat imediat de Thai și Champ, care se năpustiră asupra lui de parcă s-ar fi întors din război, ciufulindu-l și tachinându-l cu veselie.

- După aceea, Jun coborî la etajul 15, la echipa lui obișnuită, inclusiv cu Phut.

- Câte runde de fericire în luna de miere ai avut ? l-a tachinat Champ imediat ce Jun a ieșit din raza auzului

- Lună de miere pe naiba. A venit frate-miu în vizită pentru nunta unui prieten? A stat la mine, răspunse Sorn, vizibil iritat. Totuși, se abținu să spună tot adevărul, nu avea chef să le dea prietenilor material de bârfă. Dacă Jun ar fi auzit vreo vorbă, s-ar fi supărat din nou, garantat.

- Și? Aveți de gând să faceți totul public, sau cum? Întrebă Thai curios. Îl cunoștea destul de bine pe Sorn ca să știe că genul ăsta de bărbat n-ar ține o relație ca asta ascunsă prea mult. Dacă ar putea anunța lumii întregi că Jun e al lui, ar face-o fără să clipească.

- Jun nu vrea să afle nimeni încă. Zice că e doar intern și îi e teamă că ar părea nepotrivit.

Thai dădu din cap în semn că înțelege. Cei trei mai vorbiră puțin, apoi se despărțiră ca să se pregătească pentru ședință.

💚💚💚

- Ai Jun! Credeam că ai fugit și m-ai uitat! Exclamă Phut, trecându-i un braț pe după umeri într-un gest jucăuș și afectuos. Pae și Ae, auzindu-i vocea, se grăbiră și ei să-l salute.

- Am crezut că ai renunțat și te-ai angajat în altă parte, zise Pae cu o urmă de dezamăgire. Abia după ce l-am întrebat pe Phi Champ am aflat că ai fost mutat temporar la fabrică. Și nici nu mi-ai spus? Chiar voiam să încerc să lucrez și eu pe acolo, să știi.

- Scuze, frate. N-am anticipat nici eu treaba asta, s-a întâmplat totul destul de brusc. Dar a fost doar pentru puțin timp. Deja m-am întors, răspunse Jun pe un ton lejer, deși adevărul era că fusese trimis la fabrică din cauza lui Sorn. Și motivul pentru care revenise... era tot Sorn.

Mai schimbă câteva vorbe cu cei trei, apoi se scuză și se întoarse la lucru. Phi James îl întâmpină cu un zâmbet larg și chiar îi întinse o bomboană drept cadou de „bun venit înapoi”.

- Yupi! S-a întors băiatul meu chipeș! Exclamă Korn, care veni în fugă chiar în clipa în care Jun se așezase la birou.

- Ți-a fost dor de mine, Nong Jun? Dar, înainte ca Jun să-i poată răspunde, Korn deja se întorsese pe călcâie și o luase la fugă spre sala de ședințe, începuse întâlnirea de dimineață.

- Ăăă... unde e Phi James?

Cât timp Jun răsfoia e-mailurile de la clienți, un tip cam de aceeași înălțime cu el, poate ceva mai solid, se apropie cu două pungi de lapte de soia în mână. Îl privi pe Jun cu o curiozitate tăcută, iar Jun, neștiind cine era, îl privi la fel de rezervat.

- Phi James e într-o ședință, răspunse Jun, încă ușor nedumerit cu privire la cine era tipul, nu-l mai văzuse niciodată.

- A, da... am uitat complet. Deci tu ești noul stagiar?

- Ăă... sunt intern, da. De vreo două luni aici, aproape trei. Și tu ești...?

- Cum de nu te-am văzut până acum?

Jun încruntă ușor sprâncenele. De ce atâtea întrebări? Nici măcar Khun Penny nu l-a interogat așa.

- Am fost în training la fabrică în ultimele două săptămâni. Abia m-am întors.

- Ahaaa, deci tu ești Nong Jun, nu? Îmi amintesc că a pomenit Korn de tine. Fără să mai aștepte, tipul trase un scaun lângă el și se așeză chiar lângă Jun. Puse pungile de lapte de soia pe birou, apoi îi întinse una.

Jun își duse repede mâinile împreunate într-un wai politicos.

- Mulțumesc.

- Da, eu sunt Jun, zise cu un zâmbet, deși habar n-avea ce anume spusese Phi Korn despre el pe la spate.

- Da... chiar ești atât de arătos cum se spune. Eu sunt Thosana, apropo, abia am început să lucrez aici săptămâna trecută.

Phi Thos se dovedi a fi un nou angajat din departamentul de design, proaspăt ieșit de pe băncile facultății și aflat încă în perioada de probă. Venise în firmă cât timp Jun fusese plecat, așa că acum stăteau amândoi de vorbă și se cunoșteau de la zero.

Nu lipsise Jun atât de mult, dar tot se simțea ușor în afara cercului. Întâlnirea cu cineva nou îl făcea să se simtă ciudat, ca și cum ar fi fost un angajat vechi, iar nou-veniții trebuiau să i se prezinte, deși nu era decât un simplu intern.

Thos îl urmărea pe internul din fața lui cum răspundea la e-mailurile clienților cu o ușurință remarcabilă, fără să rateze nicio tastă. Se furișase de la biroul lui pentru puțin timp, James era singura persoană de la etajul ăsta cu care putea vorbi fără să primească priviri ciudate, iar volumul de muncă pe ziua respectivă nu era urgent, așa că se plimba fără țintă. Norocul lui că dăduse peste băiatul ăsta prietenos și necunoscut.

Îl auzise pe Korn vorbind cu una dintre mătușile de la birou despre cineva pe nume Jun. Atunci presupusese că „Jun” era doar un alt intern care își încheiase deja stagiul. Dar acum, văzându-l față în față, nu putea nega că toată vorbăria fusese justificată.

Jun era exact genul lui.🙈🤣

Nu era genul de băiat delicat sau micuț, nu era chiar așa. Dar avea un fizic suplu și proporționat, cu exact atâta masă musculară cât să fie atrăgător. Chipul îi avea un aer blând, aproape de băiat coreean, iar firea lui deschisă și relaxată îl făcea cu atât mai plăcut. Thos fusese cucerit din prima clipă.

- Deci... pe unde iei de obicei prânzul, Jun? Întrebă Thos, încercând să poarte o conversație lejeră, în timp ce îl privea pe celălalt tastând cu eficiență între e-mailuri.

- Pe aici prin zonă, răspunse Jun fără să ridice privirea, concentrat pe ecran.

- Pot să vin și eu cu tine? Sincer, e rar să dau peste cineva cam de vârsta mea. Am încercat să mănânc cu cei mai în vârstă, dar... totul era atât de formal și incomod.

- Sigur, nicio problemă. Dar... nu-i cunoști pe Pae și Ae? Și ei sunt interni, ca mine. Sunt la etajul 15, zise Jun, aruncând o privire în lateral, văzându-l pe Thos ridicându-se, probabil se pregătea să se întoarcă la biroul lui. Una dintre pungile de lapte de soia era deja goală pe birou.

- N-am prea coborât până jos, așa că n-am avut ocazia să vorbesc cu nimeni. Singurii cu care am interacționat au fost Phi James și câțiva din echipa mea. Restul? Le zâmbesc ca un ciudat.

Jun izbucni în râs.

- Haha, bine atunci. Vin să te iau la prânz.

- Perfect. Mersi mult. Și hei, nu uita să bei laptele ăla de soia. Locul ăsta are un sortiment foarte bun.

După ce spuse asta, Thos îi puse o mână pe umăr lui Jun, un gest care, la suprafață, părea complet inocent. Dar privirea lui Sorn nu lăsă nimic să-i scape. De unde era așezat, avea vedere completă spre „persoana lui”, care tocmai stătea de vorbă cu noul venit, un tip care nici nu împlinise o săptămână de când intrase în firmă.

Tipul ăla nou? Era venit pe pile, recomandat de unul dintre prietenii lui Ah Rong. Dar Sorn nu-l plăcuse din prima clipă.

Thai povestise mai devreme că Ah Rong intenționase inițial să refuze recomandarea, spunând că firma era deja plină. Dar, fiind presat de un prieten apropiat, acceptase în cele din urmă cu condiția ca Thos să treacă, ca toți ceilalți, printr-o perioadă de probă de trei luni. Doar dacă o trecea, ar fi fost angajat permanent.

Când Thos sosise prima oară, se purta cu nasul pe sus, umblând cu pieptul în față și lăudându-se că el e cineva important, fiindcă Ah Rong îl adusese personal. Îndrăznise chiar să-l trateze de sus pe Thai, total diferit față de ceilalți începători care veneau cu capul plecat și mult bun-simț. Evident, grupului nu-i plăcuse. Dar Thai le ceruse să stea liniștiți, ca să nu afle Thos că el era, de fapt, fiul patronului.

Acum însă, dacă băiatul ăsta se bagă peste Jun, va trebui să-i fie clar că Jun este al lui și că Sorn cu siguranță nu va sta pe margine fără să reacționeze, așa cum făcuse Thai.

   💚💚💚💚💚

- Phi Champ, Phi Thai, Phi Sorn, am ceva să vă întreb, puteți să-mi acordați cinci minute? Thos s-a apropiat de gașca de vedete a companiei, cea despre care toată lumea spunea că muncește ca niște bestii. Dar astăzi, nu venea la ei pentru muncă – ci pentru ceva nou pe care plănuia să-l facă.

- Ce sa întâmplat, Thos? Întrebă Champ, fiind singurul dispus să vorbească, pentru că Thai și Sorn nu păreau deloc interesați. De când ieșiseră din sala de ședințe, Sorn părea iritat și agitat. Thai spusese că Sorn îl văzuse pe Thos vorbind cu Jun, și era clar că prietenul lui cu sânge fierbinte nu digera bine situația.

- Phi Korn și Phi Praew au zis că sunteți apropiați de Jun, începu Thos cu un zâmbet timid. Thai își păstră expresia neutră, preferând să-l observe deocamdată. Sorn, în schimb, își încleștase pumnii atât de tare, încât Champ fu nevoit să-i șoptească să se calmeze.

- Vreau să-l curtez pe Jun, așa că m-am gândit să vin să cer câteva sfaturi de la voi.

CRAAAANG!!

Coșul de gunoi de sub masă se răsturnă brusc și zbură direct spre Thos. Thai îl apucă repede pe prietenul lui înainte ca Sorn să sară la bătaie, strângând din dinți și șoptindu-i să nu facă vreo prostie, nu voia ca Jun să aibă de suferit din cauza asta.

- Ăăă... spuse Thos, cu adevărat surprins când coșul de gunoi ateriză aproape de el din senin. Sorn trase adânc aer în piept, apoi rosti calm:

- Scuze. Am un tic la picior.🤣🤣🤣🤣🤣🤣🤣