Capitolul 33

 Jun petrecuse ore întregi făcând bagaje, cu Sorn ajutând din când în când, dar în loc să-l ajute să termine mai repede, prezența lui doar încetinea totul. Până la urmă, Jun a trebuit să-l gonească să se întindă și să se odihnească.

Pe la sfârșitul dimineții, Jun a comandat mâncare de la un restaurant din apropierea apartament-ului. De dimineață nu mâncase decât trei felii de pâine și o cutie cu lapte, iar foamea începea să-l ajungă din urmă. Dar când a sosit mâncarea, a văzut că Phi Sorn adormise deja, întins confortabil pe pat, arătând complet relaxat. Nevrând să trezească pe cineva care încă se reface, Jun a decis să mănânce singur, în fața televizorului.

- Ce mănânci? De ce nu m-ai trezit? aproape o oră mai târziu, Sorn a ieșit clătinându-se, cu părul vâlvoi și ochii încă grei de somn. S-a trântit lângă Jun, care avea televizorul pornit, dar stătea cu ochii în telefon. Sorn s-a aplecat să miroasă punga cu mâncare pe care Jun încă n-o desfăcuse, cu nasul zvâcnind.

Nefiind încă refăcut complet și cu poftă de mâncare aproape inexistentă, Sorn s-a lăsat pe spate, cu capul aterizând direct în poala lui Jun.

La început, Jun a încercat să-l dea jos, plângându-se că-i e capul prea greu pe coapse. Dar Sorn era încăpățânat, a insistat să rămână acolo, spunând că, dacă tot nu-l poate lua pe Jun acasă încă, măcar să primească puțină alinare.

S-a întors cu fața spre abdomenul lui Jun, ridicându-i nonșalant tricoul și sărutând urmele abia vizibile de mușchi de sub el. Jun a tresărit surprins și și-a tras repede tricoul înapoi.

- Phi Sorn, dacă vrei să dormi, dormi cum trebuie. Altfel, dă-te jos.

- Lasă-mă să te țin un pic în brațe, a mormăit Sorn, cu vocea înfundată, fața rămânând lipită de abdomenul lui Jun. Noroc că puștiul n-avea păr sub buric, altfel, Sorn n-ar fi putut să-și bage nasul acolo prea mult fără să-și umple gura de fire.

L-a mai mângâiat și sărutat pe burtă de câteva ori înainte să-l lase pe Jun să revină la împachetat. Sorn s-a ridicat ca să mănânce în timp ce-l aștepta, ciugulind din mâncare fără prea mult chef. Nu după mult timp, Jun a ieșit cărând un coș mare de rufe, plin cu haine împăturite frumos. Valiza lui era ticsită cu alte haine și cărți, iar alte lucruri erau îndesate într-o ladă mare din plastic. Totuși, a lăsat câteva lucruri în urmă, urma să mai stea aici încă o săptămână.

- Ține-o pe Rumpheung cum trebuie, Ai Jun! Împrăștii mizerie peste tot! Ce fel de mamă ești, huh? A strigat Sorn, urmărindu-l pe Jun cum se chinuia să care o plușată-unicorn cu coarne, trăgând după el și valiza. Între timp, Sorn târa în spate coșul de rufe incredibil de greu al lui Jun. Jun s-a întors și l-a plesnit cu plușul, stânjenit că era luat peste picior că se poartă ca o mamă de păpuși.

Când au ajuns la mașină, telefonul lui Jun a început să vibreze cu putere în buzunar. După ce l-a aruncat pe Rumpheung pe bancheta din spate și a terminat cu bagajele, a răspuns, era Hia Thai.

📱- Da, Hia Thai?

📱(Win face un scandal că nu i-am spus că Sorn s-a dus să te ia. Haha! Și, trebuie să intervin în ceartă voastră copii?)

📱- Doar o mică ceartă, dar am rezolvat-o. Stau la fabrică până la sfârșitul săptămânii, apoi mă întorc în oraș.

📱( Și ce-a zis Sorn?) a întrebat Thai de cealaltă parte. Jun a aruncat o privire în lateral, spre bărbatul care stătea acum la volan, cu o expresie de nepătruns, tăcut în timp ce conducea. Apoi a răspuns la telefon:

📱- A fost puțin supărat, a zis Jun, ușor jenat.

În clipa în care Thai a auzit asta, a izbucnit în râs, zgomotos și cu poftă, fără să-i pese că era în birou sau că-l putea auzi cineva. După ce a închis, s-a întors spre Champ și a zis, cu un zâmbet larg:

- Acum înțeleg ce-ai vrut să zici cu fiorii, Ai Champ. Sorn e foarte, foarte serios cu treaba asta. La naiba.

A râs și mai tare, clătinând din cap neîncrezător.

 💚💚💚💚💚

Ajunși înapoi la casa cunoscută, Jun a început să-și care lucrurile sus, dar înainte să ajungă în camera lui veche, Sorn l-a strigat din spate și l-a oprit.

- Lasă-ți lucrurile în camera mea.

- Nici gând. Dorm în vechea mea cameră.

- Nu! Nu te las.

- De ce nu

Mi-e lene să bat la ușă când vreau ceva de la tine. Bine, atunci mută-te în cealaltă cameră, a zis Sorn, clar enervat că Jun părea să nu priceapă nimic dacă nu i se explică totul.

- Nu te poți gândi la nimic altceva în afară de ce-i sub curea, nu-i așa? Lasă-mă să am și eu puțin timp pentru mine.

- Timp pentru tine? Repetă Sorn cuvintele lui Jun.

- Vrei să spui că o să te masturbezi chiar dacă sunt chiar aici și gata să am grijă de tine? întrebă el, cu ochii mari și o față atât de inocentă încât Jun a vrut să-l dea jos de pe scări.

- Mă refeream la timp pentru mine, gen, spațiu personal, Phi.

- Vezi pe altcineva pe ascuns? întrebă Sorn, îngustând ochii cu suspiciune. De ce ar avea Jun nevoie de spațiu personal? De ce nu voia să fie aproape de el? Ascundea ceva? Ceva ce Sorn nu știa, în ciuda faptului că își deschisese deja complet inima în fața lui.

Jun oftă și își dădu ochii peste cap. Era vorba doar despre a dormi în camere separate, de ce trebuia Phi Sorn să complice lucrurile atât de tare? Tot împreună locuiau, sub același acoperiș; nu avea de gând să plece nicăieri.

- Nu văd pe nimeni. Singurul motiv pentru care vreau să dorm în altă cameră e că, dacă mai stau în aceeași cu tine, n-o să mai am energie deloc pentru muncă! Ești nebun, Phi. Nu vreau să fiu epuizat tot timpul! spuse Jun, roșu până în urechi. Doar gândul la intensitatea lui Sorn, mereu gata să-l devoreze, îi făcea inima să-i bată mai tare. Se temea sincer că într-o zi chiar o să-l lase lat.

Sorn a rânjit la micul puști agitat care se simțea jenat de așa ceva. L-a tras pe Jun spre el de ceafă și le-au lipit buzele una de alta, sărutându-l atât de tare încât simțea că i-ar putea tăia respirația. A meritat pe deplin pumnul primit la rândul său.

Până la urmă, Jun ajunse înapoi în camera inițială, deși nu mai arăta chiar la fel. Trebuia să facă puțină ordine. Când îl întrebă pe Phi Sorn despre asta, află că Sorn mai dormise din când în când acolo cât fusese el plecat. Oglinda mare de toaletă fusese chiar spartă într-unul din accesele de furie ale lui Sorn. Asta îi smulse lui Jun un zâmbet, Phi Sorn era clar dus rău cu pluta după el.

Apoi s-a apucat de curățenie. Sorn dispăruse în camera lui, spunând că avea de lucru. Deși era oficial în concediu medical, asta nu însemna că nu avea nimic de făcut, îl aștepta încă un munte de sarcini neterminate.

Jun a avut nevoie de aproape trei ore ca să facă din cameră un loc din nou locuibil. Când foamea a început să-l lovească, stomacul i-a mârâit zgomotos. Coborând la parter, l-a văzut pe Phi Sorn în bucătărie, gătind. Tocmai se întorsese din oraș cu ingrediente. Mirosul de legume sotate cu sos de stridii era îmbietor, iar Jun a înghițit în sec fără să-și dea seama. Stomacul i-a protestat și mai tare când a văzut aripioarele de pui crocante, aurii, păreau atât de bune, încât a luat două direct și le-a băgat în gură.

- Cam sărate, strigă Jun către bucătarul-sef comentând gustul aripioarelor prăjite, erau puțin prea sărate pentru gustul lui. Sorn se întoarse spre puștiul care stătea acolo cu gura plină. Se aplecă ușor, sperând că Jun o să-i dea și lui o mușcătură, dar acesta făcu un pas înapoi, evident încântat să-l tachineze.

- Le-am făcut să le mâncăm cu orez, nu ca gustare. Spuse Sorn, renunțând să mai ceară o îmbucătură, și se întoarse spre oala de pe aragaz. Câteva clipe mai târziu, simți o bătaie ușoară pe braț și observă cum i se întindea spre gură o bucată de pui prăjit, crocantă la exterior, suculentă la interior. A mușcat fără ezitare, având grijă să-i sugă și degetele celui care-l hrănea.

A fost ca un déjà vu, ca și cum acest moment se mai întâmplase înainte, doar că de data asta Jun nu și-a retras mâna și nici n-a făcut vreo grimasă de scârbă. Din contră, și-a băgat degetul în gură și l-a lins cu nonșalanță, gest care-l făcu pe Sorn să-și încleșteze dinții și să-și înăbușe valul de dorință care i-a luat mințile cu asalt.

Jun a început să pună masa imediat ce a fost gata și ultimul fel, curry acrișor cu biban de mare, fiecare bucată de file aproape cât palma. Își imagina că sigur nu fusese ieftin.

- Gătești incredibil de bine, Phi. Într-o zi o să mă înveți și pe mine?

- Nu e nevoie. O să gătesc eu pentru tine. Spuse Sorn așezându-se în fața lui Jun, după ce acesta îi pregătise deja o porție de orez fierbinte aburind. Toate felurile de mâncare erau așezate pe masă, gata să fie savurate. Febra îi trecuse complet, doar vocea îi mai era răgușită. Se gândea că până mâine avea să-și revină de tot și să se poată întoarce la muncă.

- Nu e o idee bună. Ce fac dacă într-o zi nu mai ești prin preajmă?

- De ce n-aș fi prin preajmă? O să fiu cu tine până mor, Ai Jun. Te cresc de când erai un puști cu freza scurtă ca-n armată. Chiar crezi că aș pleca așa ușor de lângă tine?

Jun închise imediat gura, rămas fără cuvinte, privindu-l uluit pe bărbatul care sorbea cu nonșalanță din zeama de curry acrișor și picant, ca și cum ar fi fost o supă lejeră, deși era plină de pastă de chili și arome puternice.

Obrajii i se înroșiră vizibil, iar culoarea i se urcă până la urechi. Oare Phi Sorn își dădea seama că fiecare cuvânt pe care-l rostea îl făcea pe Jun să simtă cum inima îi sare câte un pas? Văzând că Sorn nu părea afectat deloc, Jun îi trase un ghiont cu piciorul pe sub masă. Sorn ridică privirea, nedumerit de ce tocmai fusese lovit.

- Phi, pe bune… mereu reușești să mă faci să mă simt agitat.

- Ce naiba... deci ești agitat și acum te răzbuni pe mine? întrebă Sorn, râzând, un zâmbet jucăuș apărându-i pe buze. Jun devenea din ce în ce mai adorabil, era aproape imposibil să nu vrea să-l aibă mereu aproape. Și-acum trebuia să aștepte încă o săptămână întreagă până să se poată cuibări din nou lângă puști, așa cum își dorea. Ar fi vrut să vină vineri mai repede.

Prânzul lor târziu se prelungi până înspre seară și se încheie nu mult după aceea. Jun se ocupă de curățenie și de spălat vasele, din moment ce Sorn gătise deja. În timp ce stătea la chiuvetă, zgomotul produs de vasele care se loveau nu era deloc discret, scăpase una de câteva ori, ceea ce-l făcu pe Sorn să vină să verifice, îngrijorat că Jun avea să spargă toate farfuriile din casă.

Bărbatul înalt din sud a pășit în spatele lui Jun, stând lipit de spatele lui, și s-a aplecat pentru a-i săruta ușor creștetul capului. Jun s-a uitat înapoi, dar nu a spus nimic. Asta până când o mână mare i s-a strecurat în jurul taliei, iar jumătatea inferioară a lui Sorn s-a apropiat de el. Cealaltă mână a alunecat pe sub tricoul lui Jun, cel în care se schimbase după ce renunțase la uniforma de student mai devreme în acea dimineață.

Datorită țesăturii subțiri, lui Sorn i-a fost ușor să găsească și să tachineze vârfurile sensibile de pe pieptul lui Jun.. El a atins sfarcurile până când acesta a început să se întărească sub atingerea lui. Jun a scos un geamăt scăzut în gât, dar a continuat să spele vasele, hotărât să termine sarcina, chiar dacă mai rămăseseră doar câteva farfurii.

Totuși, cu tachinările constante ale lui Sorn, ceea ce ar fi trebuit să dureze doar câteva minute a sfârșit prin a se prelungi de două ori mai mult. Atingerile lui distrugeau atenția, erau deliberate, iar Jun simțea cum fiecare secundă se prelungește în timp ce Sorn făcea ca simplul act de curățenie să fie orice, mai puțin rutină.

- Phi... Phi Sorn... Jun a șoptit, cu vocea abia audibilă în timp ce încerca să-și păstreze concentrarea și să termine de spălat vasele. Dar era o bătălie pierdută, nasul lui Sorn care se cuibărea în ceafă îl făcea să-și împrăștie gândurile ca frunzele în vânt.

O mână a continuat să se joace cu pieptul lui, în timp ce cealaltă a alunecat în jos pentru a-l cuprinde ferm prin țesătura subțire a pantalonilor scurți. Jun a tresărit la atingere, corpul său încovoindu-se instinctiv în față. Dar Sorn era deja cu un pas înaintea lui, șoldurile lui apropiindu-se, ca și cum ar fi așteptat exact acel moment.

Sorn a urmărit sărutările de-a lungul gâtului parfumat al lui Jun, buzele lui atingând pielea cu o ușurință exersată. Excitația lui, deja umflată și încordată de țesătura pantalonilor, îl apăsa ferm pe spatele lui Jun, ținându-l pe loc. Gemetele ușoare și răsuflate care ieșeau din gâtul lui Jun erau toată confirmarea de care Sorn avea nevoie, cu siguranță atingea locurile potrivite.

Vineri putea aștepta. Nu mai era nevoie să aștept. Ziua de azi a fost perfectă.

Crash!

Și iată că se rupsese. Farfuria de ceramică îi scăpase din mână lui Jun, datorită concentrării sale care se prăbușise. Din fericire, a aterizat în chiuvetă și nu pe podea, așa că cioburile nu s-au împrăștiat prea departe. Jun a sărit puțin, întinzând instinctiv mâna să o curețe, dar Sorn l-a oprit.

- Lasă-l. Curăță-l mai târziu. A spus el, apucând mâinile lui Jun și clătinându-le rapid sub robinet, fără să piardă timpul. În tot acest timp, buzele lui nu s-au oprit, lăsând sărutări calde și persistente pe ceafa lui Jun, ca și cum și-ar fi marcat teritoriul chiar și în mijlocul curățeniei.

Până acum, Jun era complet sub vraja lui Sorn, orice îi spunea Sorn să facă, el se supunea fără ezitare. Greutatea stresului, lipsa de eliberare și timpul petrecut departe de Phi Sorn, singura persoană care știa exact cum să apese pe toate butoanele potrivite... toate acestea făceau ca mintea lui Jun să plutească departe de rațiune.

- Jun... depărtează-ți puțin picioarele. Șopti Sorn, cu vocea joasă și aspră.

Jun era deja dezbrăcat de la brâu în jos, pantalonii scurți îi dispăruseră de mult datorită mâinilor dornice ale lui Sorn. Puștiul neastâmpărat se cocoțase pe marginea tejghelei de lângă chiuvetă, iar lenjeria intimă încă se mai agăța, dar abia. Era aproape gata să cadă, la fel și ultima parte din calmul lui Jun.

Jun și-a desfăcut picioarele exact așa cum îi spusese Sorn, iar bărbatul mai în vârstă a pășit direct în spațiul dintre ei. Privirea lui intensă ardea de dorință brută, fixându-se pe Jun de parcă el era singurul lucru care conta. Phi Sorn si-a tras chiloții lui în jos, dezvăluind toată lungimea excitării sale, deja tare și pregătită.

Buzele lor s-au întâlnit din nou într-un sărut adânc, amețitor, care l-a lăsat pe Jun fără suflare. Mâinile lui au cutreierat corpul ferm și musculos al lui Sorn, mângâindu-i terenul familiar, până când au alunecat în jos pentru a se înfășura în jurul lungimii lui Sorn. Indiferent de câte ori ar fi atins-o înainte, mărimea îl lăsa fără cuvinte de fiecare dată.

Foamea înăbușită din el se revărsa cu toată forța, iar propriul său corp, complet treaz acum, pulsa în mâna lui Phi Sorn, care începuse să-l mângâie încet, deliberat și incontestabil abil.

Sorn a înghețat brusc, o realizare lovindu-l puternic, uitase prezervativele și lubrifiantul. Privirile lui se îndreptară spre fața înroșită și amețită a puștiului din fața lui, care privea înapoi cu ochii pe jumătate închiși, în mod clar frustrat că fusese lăsat să aștepte în mijlocul momentului.

Fără să scoată o vorbă, Sorn și-a tras repede pantalonii la loc, suficient cât să se poată băga în ei, și a fugit sus să ia ce aveau nevoie, lăsându-l pe Jun acolo, confuz și fără suflare, întrebându-se ce tocmai s-a întâmplat.

Sorn a coborât din nou, complet echipat și gata de plecare, ținând în mână materialele necesare. Și-a pus echipamentul de protecție cu o ușurință exersată, apoi a ridicat picioarele lui Jun și i-a sprijinit picioarele de marginea blatului de marmură din bucătărie. Ultima piesă de îmbrăcăminte – lenjeria intimă a lui Jun, dispăruse acum, nelăsând nimic în cale.

Picioarele lui Jun s-au îndoit în formă de M, expunând totul ochilor înfometați ai lui Sorn. Vârful penisului lui Jun sclipea deja cu un lichid dulce și lipicios, care se potrivea cu nevoia lui Sorn. Privirea lui a căzut la curba moale și delicată a bijuteriilor gemene ale lui Jun, irezistibil de tentante. Nu s-a putut abține să nu le rostogolească ușor în mână, scoțând ca răspuns un sunet ascuțit și nevoiaș din gâtul lui Jun.

Bărbatul experimentat și-a acoperit degetele cu o cantitate generoasă de lubrifiant – un aliat esențial pentru a ușura drumul și a face ca eventuala uniune să fie lină și fără durere. Jun s-a întărit, gata să accepte degetele care intrau în locul său cel mai intim. S-a aplecat ușor pe spate, înclinându-și șoldurile exact cum trebuia pentru a se potrivi cu poziția lui Sorn.

O tresărire ușoară i-a străfulgerat fața, înțepătura plăcerii și a presiunii amestecându-se când primul deget a alunecat înăuntru. Sorn, mereu atent, și-a folosit cealaltă mână pentru a mângâia ușor ceafa lui Jun, atrăgându-l pentru un sărut. A fost lent, profund și plin de căldură, o recompensă tăcută pentru că a fost un băiat atât de bun, atât de dornic, atât de încrezător și complet al lui în acel moment.

Odată ce Jun a fost complet pregătit, Sorn s-a poziționat, vârful gros al penisului său apăsând chiar la intrarea lui Jun. Jun s-a uitat instinctiv în jos, respirând puternic când a văzut ce era pe cale să intre în el. S-a uitat în sus, întâlnind privirea lui Sorn, plină de dorință brută, nefiltrată – și i-a dat un mic semn din cap.

Asta a fost toată permisiunea de care Sorn a avut nevoie.

A intrat încet, centimetru cu centimetru, iar Jun și-a strâns maxilarul, un amestec de durere și plăcere profundă și copleșitoare trecând prin el. Nu era ușor – nu a fost niciodată – dar era familiar. Și când Sorn a fost în sfârșit îngropat până la capăt, s-a oprit acolo, lăsându-i pe amândoi să se acomodeze, trupurile lor conectate complet, respirațiile superficiale și grele în tăcerea încărcată dintre ei.

- Mi-a lipsit atât de mult senzația asta. A șoptit Sorn, cu vocea joasă și aspră la urechea lui Jun, în timp ce a început să se miște, împingeri lente și constante care le-au dat fiori pe șira spinării. . Era o satisfacție profundă în felul în care pasajul cald și familiar al lui Jun se înfășura în jurul lui, ținându-l aproape ca întotdeauna. Fiecare împingere și tragere lentă era ca o întoarcere acasă.

Era puțin trecut de ora 4 după-amiaza. Lumina blândă și aurie a soarelui de la sfârșitul zilei se filtra prin ușile de sticlă din spatele casei, aruncând o strălucire caldă peste bucătărie. Sorn nu se deranjase să închidă perdelele – nu era nevoie. Zidul înalt din spatele casei asigura o intimitate totală. Nimeni nu putea vedea ce făcea cu Jun înăuntru. Iar acum, asta făcea toată diferența.

- Ah! A-Ah! Phi Sorn, încetinește un pic... Jun a oftat, cu vocea tremurândă în timp ce se agăța de orice echilibru care îi mai rămăsese.

Sorn era sprijinit pe el, pătrunzând în el cu o forță implacabilă, rapid, adânc și intens. Fiecare împingere făcea ca trupul lui Jun să se zguduie, picioarele tremurându-i din cauza impactului. Presiunea a devenit prea mare, iar picioarele pe care le sprijinise pe marginea tejghelei au început să alunece, abia reușind să reziste forței mișcărilor lui Sorn.

Sorn a strâns din dinți în timp ce canalul interior cald al lui Jun îi strângea ritmic lungimea. A ridicat picioarele lui Jun, sprijinindu-le în strânsoarea brațelor sale, adâncind legătura lor cu fiecare împingere. În ciuda rugăminții anterioare a lui Jun de a încetini, ritmul a rămas ferm, deliberat, determinat de atracția copleșitoare dintre ei.

Jun se lăsă pe spate, cu coatele sprijinite de marginea blatului de bucătărie, străduindu-se să rămână stabil. Unghiul era departe de a fi confortabil, dar focul care îi străbătea îi făcea imposibil să îi pese.

Sorn nu și-a putut ascunde rânjetul când a văzut expresia de pe fața micului puști, care se zvârcolea de senzație în timp ce valuri de plăcere excitantă îi străbăteau întregul corp. Una dintre mâinile subțiri ale lui Jun s-a întins instinctiv în jos, strângându-și strâns propria lungime întărită. Chiar dacă îi ceruse lui Phi Sorn să meargă ușor, forța și ritmul împunsăturilor îl făceau să simtă că este pe punctul de a se elibera.

Trosnitură!

Un sunet brusc a lovit ușa de sticlă, suficient de ascuțit și de puternic pentru a-i scoate pe amândoi din ceață. S-au întors repede, speriați, gândindu-se pentru o secundă că cineva i-ar putea privi.

Dar ceea ce au văzut în schimb au fost doi ochi mari și curioși care priveau înăuntru – inocenți și fără să clipească. 😱

Era pisica vagabondă din cartier, cea care se urca adesea pe zidul din spate pentru a se plimba prin curte. Fața ei mică, plină de mirare și farmec neștiutor, privea înăuntru ca și cum ar fi încercat să înțeleagă ce se întâmplă.🤣

Jun părea agitată, dar Sorn? Nu-i păsa câtuși de puțin. Dorința încă îi ardea în privire, nu avea de gând să lase un spectator confuz să-i strice momentul. Drăguță sau nu, nicio pisică cu ochii mari nu-l mai oprea acum.

- Închide cortina, Phi Sorn, serios! A rostit Jun, cu fața înroșită de jenă, în timp ce pisica continua să se uite prin geam.

- Aproape am ajuns... lasă-mă să termin mai întâi, apoi o voi închide... Sss-Jun, nu strânge așa, la naiba, e prea mult. A gemut Sorn, cu fața contorsionată în timp ce lupta să se stăpânească. Se zvârcolea chiar pe marginea prăpastiei, abia reușind să păstreze controlul.

Văzând privirea copleșită de plăcere de pe chipul lui Sorn, a stârnit ceva adânc în Jun – era imposibil să nu răspundă la asta. Chiar în acel moment, pisica rătăcită, aparent satisfăcută de caderea ei accidental, a sărit de pe masă și a dispărut peste perete, lăsându-i pe cei doi din nou singuri.

Momentul nu ar fi putut fi mai perfect, sau mai periculos. Tensiunea care se acumulase a cedat în cele din urmă. Jun a fost primul care a cedat, gâfâind când valul l-a cuprins. Sorn nu a rămas mult în urmă, împingând de câteva ori, cu o viteză bruscă, înainte de a se elibera cu un sunet slab, frânt, ținându-se adânc în el pentru încă o clipă.

A rămas așa, lăsând replicile să dispară, înainte de a se îndepărta ușor. În tăcere, a făcut un pas pentru a închide perdeaua din spate – în sfârșit. Și-a pus pantalonii în grabă, s-a târât până la fereastra din față pentru a face același lucru, apoi a luat telecomanda de la aerul condiționat și l-a pornit, lăsând aerul rece să calmeze căldura din cameră.

Fără un cuvânt, Sorn l-a luat pe Jun și l-a dus pe canapea, lăsându-l să se odihnească acolo în timp ce zumzetul moale al aparatului de aer condiționat umplea camera.

- N-am putea să mergem la etaj? Spatele meu o să mă doară mai târziu. A murmurat Jun, încă prinzându-și respirația.

- Chiar aici e mai bine. Mărește senzația. A răspuns Sorn cu un zâmbet, fără să se miște un centimetru de acolo de unde îl avea pe Jun prins sub el.

Hainele lor dispăruseră de mult, rămase împrăștiate prin cameră. Acum erau doar piele contra piele, membrele încurcate și nevoia copleșitoare de a se simți din nou aproape, mai aproape ca niciodată. Fiecare sărut, fiecare atingere vorbea despre timpul petrecut despărțiți, despre cât de mult le lipsise unul altuia...

Pasiunea a izbucnit din nou, trăgându-i într-o a doua rundă. De data aceasta, Jun nu a mai trebuit să-și facă griji că va aluneca de pe vreun blat – dar intensitatea a fost la fel – împingerile în el au rămas la fel de intense, fără să slăbească nici măcar un pic. Sorn a ridicat picioarele subțiri ale lui Jun, tonifiate exact cum trebuie, și i le-a așezat peste umeri, ținându-le strâns, în timp ce se mișca, împingându-și lungimea în canalul iubirii într-un ritm potrivit dorinței sale, adânc și constant. Mâinile lui au găsit fundul alb, rotund, ferm și neted care îi plăcea, strângându-l și frământându-l în acea poziție până când au apărut urme roșii acolo unde fuseseră mâinile lui.

- Îngenunchează, Ai Jun.

- Ugh...Jun a gemut ca și cum ar fi vrut să protesteze, dar Phi Sorn, în schimb, l-a întors pe burtă, apoi i-a ridicat doar șoldurile, astfel încât fundul său rotund să fie ridicat mai sus decât restul corpului său.

Lovitură,,Lovitura.

Sorn a plesnit si sărutări pline și persistente pe ambele fese perfect curbate ale lui Jun, a ciupit ușor și a lăsat o urmă slabă cu dinții, suficient cât să-l facă pe Jun să tresară cu un oftat ușor – suficient cât să-l facă pe Jun să tresară ușor cu un oftat ușor – înainte ca Sorn să-și strecoare încet penisul înapoi în acel canal familiar, înroșit de căldură.

Culoarea se adâncise ușor acum, un semn a cât de mult făcuseră deja. Intrarea aceea strâmtă și delicată, încă strâmtă și agățată, l-a primit din nou înăuntru, înfășurându-se în jurul lui ca și cum nu ar fi vrut să îi dea drumul. Până când gemetele moi, tremurânde și gâfâielile răsuflate ale amândurora se îmbinau perfect în ritm.

Corpul lui Jun se legăna în sincron cu împingerile puternice ale lui Sorn, fiecare dintre ele trimițând unde subtile prin el. Excitația lui se menținea fermă, zvâcnind ușor în ritmul trupurilor lor – tari, însetate și dorind să se elibereze.

Sorn, mereu grijuliu, și-a înfășurat mâna în jurul lungimii lui Jun și l-a mângâiat în sincron cu fiecare mișcare, asigurându-se că amândoi simt împreună același val ascendent.

- Sunt... Sunt aproape, Phi Sorn. A gâfâit Jun, cu vocea tremurându-i, cu trupul încordat peste tot pe măsură ce sfarsitul se apropia rapid. Fața lui s-a lipit de una dintre pernele canapelei, înăbușind strigătele ușoare care îi ieșeau de pe buze pe măsură ce valurile de senzație se acumulau în el. A mușcat, gemând printre dinții încleștați, incapabil să se mai stăpânească.

- Nu încă. A spus rapid Sorn, oprindu-se la timp. A întins mâna, luând câteva șervețele în grabă pentru a evita orice mizerie pe canapea. Apoi, cu o mână, a înfășurat lungimea dureroasă a lui Jun și l-a mângâiat ferm. Nu a fost nevoie de prea mult, doar câteva mișcări, iar Jun a strigat încet, corpul său încordându-se și tremurând în timp ce se dezlănțuia, eliberând tot ce reținuse. Respirația îi era întretăiată, fiecare nerv i se aprinsese în timp ce se prăbușea pe pernă, complet epuizat.

Sorn nu a pierdut nici o secundă. A reluat ritmul, împingându-se până la limită înainte de a-și da drumul, umplând prezervativul cu o ultimă eliberare adâncă. S-a aplecat în jos după aceea, plantând sărutări moi de-a lungul spatelui alb și gol al lui Jun, lăsând urme peste tot, dar puștiul neastâmpărat nu a avut puterea să se ridice și să-l înjure, așa că a lăsat-o baltă.

Lovitură!

- Ow!!! De ce îți place mereu să mă lovești, Phi? A strigat Jun la cel care îi plesnise fundul gol, fără nicio țesătură care să îl amortizeze, întorcându-se să se uite cu fața încruntată la celălalt care îl rănise.

- Ești al naibii de adorabil. A rostit Sorn printre dinți, cuprins de afecțiune. A mai plantat un sărut mare pe obrazul micuțului său puști, compensând pentru tot dorul. Nu a uitat să apese un sărut pe fundul pe care îl savurase și îl strânsese anterior, ca un fel de consolare, înainte de a-l lăsa să se ridice pentru a se spăla în baie.

Cât despre Sorn, el și-a luat pantalonii, i-a tras pe el și s-a dus să termine de spălat vasele. S-a gândit că după ce termină, se va duce să facă duș sus.

Jun s-a îndreptat spre etaj șchiopătând, neavând de mult timp experiență în astfel de lucruri. După ce Phi Sorn s-a ocupat complet de el, a ajuns să se întindă cu fața în jos pe patul său, privind în gol în față și oftând. Cum putea cineva să aibă atât de multă energie?

Și partea cea mai rea era că îi plăcea stilul celuilalt. Dacă ar fi putut rămâne însărcinată, probabil că ar fi făcut copii unul după altul, an de an.

💚💚💚

Jun lucra în continuare la fabrică, exact cum spusese, și făcea naveta împreună cu Win, ca de obicei. În seara aceea, Phi Sorn îl lăsase acasă puțin după ora 21:00, dar, desigur, nu plecase imediat, mai trebuise să se joace puțin cu el până să fie mulțumit. Apoi, fiecare s-a întors la treabă. Totuși, în anumite zile, ca astăzi, Phi Sorn apărea din nou.

Când ridică privirea, Jun îl văzu vorbind cu Khun Paisan. Nu știa ce afacere atât de importantă avea de tot venea să se întâlnească cu șeful fabricii. Cu toate astea, nu se putea abține să nu se simtă puțin mulțumit, Phi Sorn își ținea promisiunea: nu atrăgea atenția asupra relației lor, exact cum stabiliseră.

- Hai să mergem să mâncăm niște rad na cu tăiței crocanți, Nong Jun, la taraba din fața fabricii. Tot te întorci în oraș, măcar să te conducem cum se cuvine. Spuse Phi Jab, femeia care îl instruise pe Jun când începuse. Deși avea o față severă, era o fire caldă și îl învățase multe lucruri.

- Exact, merită un adevărat rămas bun. Dar ce ziceți de mâncare Isaan? Pleacă junele nostru frumușel de la fabrică, merită o petrecere ca lumea. Adăugă Phi Yim, șefa depozitului. Ceilalți care așteptau ocazia pentru un ospăț își dădură acordul. O ieșire de grup era mai ieftină când se strângea toată lumea, și puteau comanda mai multe feluri de mâncare.

-Aww, Phi Yim, exagerezi. Nu sunt un idol al fabricii. A răspuns Jun modest, vizibil timid, chiar dacă în adâncul sufletului era de acord cu afirmația. Încă de când începuse aici, ori de câte ori cobora la etajul de producție, personalul mai în vârstă îl tachinau mereu, spunând că vor să-l curteze sau că vor să trimită persoane în vârstă să-i ceară mâna La început îl făceau să roșească, dar în timp se obișnuise cu glumele.

Sorn aruncă o privire spre grupul care râdea și-l complimenta. Puștiul obraznic stătea acolo, zâmbind larg de la atâtea laude. Ei bine, era normal, Jun devenise tot mai frumos odată cu trecerea timpului. Meritul era și al dermatologului și al dentistului care făcuseră minuni, dar și al lui Jun, care se îngrijea atent de el. Nu era de mirare că toți îl lăudau.

- Hei, Nong Sorn, ți-l trimitem noi înapoi pe frumușelul ăsta în oraș. Spuse Jab râzând.

- Dar dacă mai ai și alți interni drăguți ca Nong Jun și Nong Win pe acolo, nu uita să ne trimiți și nouă câțiva! Nu prea avem cu ce ne clăti ochii aici.

- Al meu e deja cel mai frumos din biroul din oraș, să știi, glumi Sorn.

- Jun adoră să-și arunce farmecul peste tot, de-asta are atâtea admiratoare.

Imediat, puștiul făcu o mutră de supărat și tăcu, știind bine că în cuvintele lui Sorn se ascundea un strop de sarcasm.

Pieptul lui Sorn era cuprins de gelozie ori de câte ori vedea fetele că îl sorbeau din priviri pe Jun. Faptul că mâna lui Phi Jab se odihnea atât de natural pe umărul lui Jun îi venea să i-o dea jos. Voia să strige în toată fabrica că puștiul ăsta era al lui.

Fetele continuară să-l laude pe Jun încă un timp, iar câțiva dintre colegii bărbați li se alăturară. Când veni pauza, toți se pregătiră să-l ducă pe Jun la un restaurant cu mâncare Isaan, veni și Win. În schimb, Sorn spuse că trebuie să plece mai devreme. Însă, înainte să iasă, se furișă și-l urmă pe Jun la toaletă, profitând de momentul în care toți coborâseră deja, ca să-l „răpească” pe puști.

- Hei! Phi Sorn! Strigă Jun, în timp ce Sorn îl trăgea în debara, printre mopuri, mături și cărucioare de curățenie. Spațiul înghesuit nu-l deranja deloc pe Sorn, era deja în ofensivă.

De cum avu ocazia, buzele lui pline se lipiră de cele moi ale lui Jun, mușcându-le ușor și trăgând de ele înainte să-și strecoare limba în gura caldă, învârtind-o și tachinând-o pe a lui Jun într-un sărut lent și flămând. Se trase abia când simți că Jun începea să se topească, doar cât să-l vadă clipind cu ochii întredeschiși, doar ca să-l sărute din nou în secunda următoare.

Una dintre palmele mari i se strecură la ceafă, înclinându-i capul pentru a adânci sărutul exact așa cum voia el. Cealaltă mână îi înconjură mijlocul, trăgându-l aproape. Coborî apoi spre pantalonii de uniformă ai lui Jun, trecând peste materialul subțire al lenjeriei, apucând cu toată palma una dintre fesele moi, ca și cum ar fi fost jucăria lui preferată.

- Îmi este foame.

- Atunci hai s-o facem. Spuse Sorn, desfăcându-și centura, excitat deja, dar Jun îi prinse repede mâna, oprindu-l.

- Am zis că vreau mâncare, mi-e foame.

- Ai Jun! La naiba... nu poți mânca mai târziu? A gemut Sorn frustrat, cu fața strâmbă când Jun nu a fost de acord cu el de data asta.

- Toată lumea mă așteaptă, Phi. Nu vreau să fiu nepoliticos.

- Dar și eu te aștept, știi… mormăi Sorn, frecându-și șoldurile de ale lui ca să-i arate clar ce voia.

Jun își dădu ochii peste cap teatral și răspunse:

- Oricum mă întorc acasă sâmbătă. N-ai răbdare până atunci?

- Nu pot să primesc un avans sau ceva? Doar puțin, cât un pic, cât să-l pun așa, un strop, zise Sorn, apropiindu-și degetul mare și degetul mic ca să arate cât de puțin voia.

- Ai, Phi Sorn! Jun îl plesni peste pieptul lat și musculos, privindu-l cu ochii măriți.

Dându-și seama că în seara aceea nu avea să obțină nimic, Sorn se lăsă în față, îngropându-și fața în curbura gâtului lui Jun. Își înfipse nasul acolo, inspirând adânc parfumul pe care Jun le purta mereu, sorbindu-l. Dar se trase înapoi imediat ce Jun răspunse la telefon, cineva deja îl suna să-l verifice. Puștiul le spuse rapid că e pe drum și închise.

- Ne vedem mai târziu, zise Jun, privindu-l direct în ochi. Sorn oftă și, forțându-se să se calmeze, ieși din camera de depozit, doar ca să fie lovit de o ultimă mișcare care-i făcu inima să tresară.

Aceeași mână care îl ținuse până acum îi alunecă ușor peste partea din față a pantalonilor, apăsând și frecând destul cât să-l agite din nou pe „micuțul” deloc calm. Sorn trase aer brusc printre dinți, încleștând maxilarul.

Dar exact când întinse mâna, gata să-l prindă pe puști și să-i dea o lecție pentru cum îl tachinase, Jun deschise ușa dintr-o zvâcnire și fugi afară, râzând zgomotos.

Ai Jun… nenorocitule!

Când ajunse jos, personalul mai în vârstă deja plecase. Singurul rămas era Win, care stătea rezemat, derulând leneș pe telefon în timp ce aștepta. Îi spuse lui Jun că ceilalți plecaseră deja la restaurant ca să comande mâncarea. Cei doi porniră imediat să-i prindă din urmă.

Pe drum, Win aruncă o privire prin geam și zări mașina lui Sorn ieșind din parcarea fabricii, urmându-i.

- Hia a venit să te vadă? întrebă el.

- Nu. A venit să vorbească cu Khun Paisan. Răspunse Jun.

- Omule... În curând te muți iar cu Hia Sorn. Oftă Win.

- O să fiu al naibii de singur.

- Haide, te porți de parcă nu ne vom mai vedea niciodată. A spus Jun râzând.

- O să ne vedem în weekenduri. Putem ieși și seara, la un pahar. Oricum tot mă aștepți să te cinstesc. Am auzit că vorbești cu un senior zilele astea, sunt cam curios să-l cunosc. Vrei să pun eu de o întâlnire?

- Chiar crezi că Hia Sorn o să te lase să pleci atât de ușor? A întrebat Win râzând, așteptându-se ca Hia Sorn să-l țină pe Jun închis.

- Mă duc doar cu tine. N-are niciun motiv să nu mă lase.

Win dădu din cap în semn de acord și tocmai atunci ajunseră la restaurantul Isaan. Ceilalți comandaseră deja un adevărat ospăț – mesele erau pline de farfurii, și încă mai veneau altele. Masa aceea îi lăsă plini – mâncarea era incredibil de gustoasă, puternic condimentată și plină de savoare.

💚💚💚💚💚

Mai târziu, în acea noapte, în timp ce Jun juca pe consolă împreună cu Win, soneria de la ușă sună dintr-odată. Era deja trecut de ora 9 seara și niciunul nu avea idee cine putea apărea la ora aia. Cei doi se ciorovăiră un pic despre cine să se ducă să deschidă – niciunul nu voia să-și abandoneze jocul. Până la urmă, Win cedă și se ridică, fiindcă era deja în urmă la scor față de Jun.

- Ai comandat ceva, Ai Win? strigă Jun în timp ce cotrobăia prin frigider după o gustare, scoțând în cele din urmă o cutie de lapte simplu.

- N-am comandat, dar el a fost bucuros să livreze. Răspunse Win, iar Jun se întoarse confuz, doar ca să-l vadă pe Phi Sorn intrând, cu brațele pline de pungi cu mâncare.

Imediat ce Win închise ușa, se repezi spre zona bucătăriei, scanând cu ochii pungile după ceva bun de mâncare.

- Pâine la grătar pe cărbuni? Hia, mă cunoști! Și moo satay?! Avem și Tao Thung – hai să-l băgăm în frigider, îl mâncăm mâine. Ai Jun, ia laptele ăsta de soia. Știu că te chinui să-ți păstrezi silueta. Spuse Win, în timp ce despacheta pungă după pungă.

Nota.💚 (kanom pang ping) „Pâine prăjită la grătar pe cărbune”, o pâine tradițională crocantă, prăjită la foc de cărbune pentru o aromă afumată.

 (moo satay) carne de porc la grătar, pusă pe frigărui, cu sos de arahide.

 (Tao Thung) = un desert dulce în stil chinezesc cu fasole mixtă, semințe de lotus, longan și sirop.

Sorn, care cărase tot fără să zică nimic, stătea acolo liniștit, adusese totul ca să-i răsfețe pe amândoi.

Jun, încă uimit, îl privea cu ochii mari.

- Ce cauți aici la ora asta?

- Am venit să dorm aici.

- Ce?! exclamară amândoi, Jun și Win, întorcându-se brusc către bărbatul care părea că nici nu se sinchisea dacă deranja sau nu.

- Stai în camera lui Jun, nu? Doar... ține-o mai moale, bine, Hia? îl tachină Win, revenindu-și mai repede decât Jun.

Adevărul e că încă nu se obișnuise complet cu ideea că cel mai bun prieten al lui avea o relație cu un tip mai mare pe care îl cunoștea de ani de zile. Dar, în timp, se gândea că o să se obișnuiască, mai ales având în vedere cât de des își arăta Hia Sorn afecțiunea în public. Ca să nu fie al treilea roată la căruță, Win își luă o farfurie și un pachet de pad thai și se duse să mănânce în fața televizorului.

Jun se îndreptă imediat spre Sorn.

- De ce nu mi-ai spus că vii.?

- Mai bine să fii pregătit să plătești pentru ce mi-ai făcut mai devreme, Ai Jun, zise Sorn cu un zâmbet viclean care-l făcu pe Jun să înghită în sec. Chiar n-ar fi trebuit să se pună cu cineva ca ArrowShot.

Când a venit în sfârșit ora de culcare, Win intrase deja în camera lui, iar Jun i-a urmat exemplul la scurt timp după aceea, cu Sorn în urma lui. Jun s-a dus la baie să se spele pe dinți și să-și pună aparatul dentar, ca de obicei. Dar când a ieșit, iată-l – oaspetele său nepoftit, tolănit fără cămașă pe pat. Din fericire, încă purta boxerii și nu era complet gol.

- Hai în pat, a bătut Phi Sorn salteaua de lângă el, făcându-i semn lui Jun să se întindă. Expresia lui nu țipa tocmai că sunt pe cale să mă năpustesc, așa că Jun s-a urcat cu precauție în pat lângă el.

Dar de cum se întinse, Sorn îl trase într-o îmbrățișare strânsă, nasul lipindu-se de gâtul lui, presărând săruturi pe toată fața până când Jun fu nevoit să-l împingă cu ambele mâini.

- De unde naiba atâta sete, Phi Sorn? N-am chef de...

- Știu, nu fac nimic. Doar lasă-mă să te țin puțin în brațe. Am un iubit sexy și sunt al naibii de mândru, dar urăsc când alții se uită la tine așa, murmură Sorn, trăgându-l pe Jun și mai aproape.

- Uau, acum chiar o zici pe față, huh? Atunci nici măcar nu voiai să te uiți la mine. Am purtat aparat dentar o veșnicie și niciodată nu mi-ai zis nimic frumos.

- Te-am complimentat în gând, bine? Haide, zâmbește mi, arată-mi acele sârme de gard de câine din gura ta. Când le dai jos, oricum? Jur că te văd purtându-le în fiecare seară.

- Trebuie să-l port mereu, altfel mi se mișcă dinții. Unii care nu-l poartă regulat ajung să poarte din nou aparat dentar, știi?

- Ce bătaie de cap, bombăni Sorn, întorcându-se pe o parte și sprijinindu-și capul în mână. Cu cealaltă, îi luă mâna lui Jun și i-o sărută absent. Un miros slab de săpun îi rămăsese pielea lui Jun, ceva subtil, dar specific lui, și Sorn devenea dependent fără să-și dea seama. Probabil o să fie nevoit să-și facă provizii din acel săpun când avea să se întoarcă acasă.

Jun rămase nemișcat, lăsându-l pe Sorn să se cuibărească. Nu putea nega că-i plăcea, mai mult decât puțin, de fapt. Phi Sorn nu forța nimic, doar îmbrățișări și săruturi, din când în când îl ciupea ușor dacă nu-i răspundea la vreo întrebare, fiind pe punctul de a adormi. Sorn îl privea atent acum, cu pleoapele grele, aproape adormit.

Se aplecă și îl sărută ușor pe frunte, apoi pe obraji, pe vârful nasului și în cele din urmă pe buzele moi. Nu adânci sărutul, doar îl lăsă să dureze o clipă, apoi se trase înapoi.

- Ai Jun... Vreau să fiu serios cu tine. Mai serios, zise Sorn încet, cu o voce calmă și hotărâtă, fără tonul lui obișnuit, glumeț.

- Dar și eu sunt serios, răspunse Jun, acoperindu-și un căscat lung. Când se întoarse să-l privească pe bărbatul tăcut de lângă el, văzu expresia tensionată, gravă, de pe fața lui Phi Sorn și nu se putu abține să nu întrebe:

- Phi, ce sa întâmplat?

- Vreau să fac lucrurile cum trebuie, dar mi-e teamă că tu poate nu ești pregătit.

- Pregătit pentru ce?

- Să ieșim în fața familiei.

Cuvintele lui Sorn îl lăsară pe Jun fără replică. Abia acum înțelesese că bărbatul ăsta chiar era serios în tot ce ținea de viața lui. Phi Sorn prețuia ceea ce conta, mai ales când venea vorba de familie.

- Atunci hai să mergem să-l vedem pe tata weekendul ăsta.