Capitolul 30

 Bucla 11

- Tol… Tol… Vocea mi-a început să tremure imediat ce durerea s-a accentuat.

- Ajunge… ajunge. Mă doare…

- Nu s-a terminat încă, spuse Tol cu o voce blândă. I-am zărit chipul deasupra mea, cu o expresie îngrijorată.

- Dar… aah… aoleu! Tocmai când Tol a început să tragă , am țipat.

- Cum poate un frate mare cât un bivol să fie așa fricos?

Deși din gură îi ieșeau tot felul de replici, se vedea că Tol era mulțumit de ce făcea.

- Vrei mai mult gel?

Mi s-a făcut puțin frică. - N-… Nu, e suficient…

- O să fie puțin strâmt. Tol întinse mâna după pachetul cu gel și îl frecă în palmă. Înainte să-mi aplice gelul care calma durerile musculare pe gamba dreaptă, a început să mă maseze, ținându-mă strâns. Când îmi masa glezna. Am scos din nou un geamăt.

- Așa gem bătrânii când îi masez. Fix ca tata.

Da, în momentul ăsta mă zvârcoleam de durere din cauza unei cârcei în gamba dreaptă. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat în celelalte bucle. Poate fiindcă am mers prea repede în tura de dimineață. Am vrut să termin acel caz cât mai repede, ca să nu pierd timpul așteptând ca Ai’Sing să-mi preia tura, și să-l pot lua pe Tol și să ne întoarcem la apartament. Încă de când conduceam, îmi simțeam gambele tremurând. Dar abia acum a venit cârcelul.

- Bătrân, zici? Am doar puțin peste 20 de ani.

- Douăzeci și nouă, nu, puțin peste 20. Tol mi-a prins din nou piciorul și mi-a întins gamba cu atâta forță încât m-am zvârcolit în pat.

- Tol… i-am șoptit numele, în speranța că o să-mi arate puțină milă.

- Se pare că începe să-ți fie mai bine. Tol mi-a eliberat gamba și s-a ridicat din pat. Pe dinafară părea calm, dar în ochii lui strălucea o expresie satisfăcută.

- Despre diseară… mergem tot după plan, nu? O sun pe Mai.

Am dat din cap.

- Da, respectăm planul. Cât despre Heart, nu putem rezolva asta acum. Dar cu siguranță trebuie să-l îndepărtăm pe Mai de el. Suno pe N’Mai, apoi mergem să o luăm și mâncăm împreună. Și toți trei stăm împreună până trece ora periculoasă.

- Perfect. Tol scoase imediat telefonul și o sună pe Mai. Eu am rămas întins, privind expresia serioasă a lui Tol. Poate că voi rezista în noaptea asta și nimeni altcineva nu va avea de suferit din nou. Trebuie să-i mulțumesc sfântului atotputernic care a creat haosul ăsta și i-a dat lui Tol șansa să se întoarcă și să mă salveze. O să-l rog pe Tol să mă ducă din nou la templu să ne rugăm. Ar trebui să fie locul perfect pentru o cerere în căsătorie serioasă. Cum să ne îmbrăcăm ca să arătăm bine? Vestă casual sau smoking alb? Poate chiar...rochie de mireasă, dacă e de acord. Sau poate un costum de cavaler. Sau, de ce nu, să ne îmbrăcăm amândoi în stil tradițional thailandez. Țesătura Raj n-ar arăta deloc rău…

- Atunci vin să te iau mai târziu cu P’Tin… da… ne vedem mai târziu. Când am văzut că Tol a închis, mi-am scos repede personajele principale din imaginație.

- Mâine stau acasă. Conduc eu mai târziu. A zis Tol.

Am început să simt frica de moarte.

- Stai, pot conduce eu. Doar arată-mi unde sta Mai.

Tol a luat cheile mașinii de pe masă și le-a băgat în buzunarul propriu, apoi s-a întors spre mine calm, ridicând puțin din sprâncene de parcă ar fi zis: serios acum?

- Poți să mergi? Putem merge sau nu?

Asta e partea proastă când ai un iubit care e și curajos: N’Tol e drăguț, dar uneori e și cam nemilos. Mi-am mișcat glezna , începea să mă doară mai puțin. Probabil că Tol nu voia să conduc din cauza asta. Bine, îți dau dreptate la orice, numai să fii tu mulțumit.

💚💚💚

Tol și cu mine am mers să o luăm pe N’Mai de acasă, dintr-un cartier rezidențial, nu prea departe de casa lui Tol. Judecând după cum arăta casa, clar e cineva cu statut. Nu are nevoie să iasă cu cineva doar pentru bani de chirie. Recunosc, înainte aveam gânduri negative despre N’Mai dar acum lucrurile s-au schimbat. Nu mai e rivala mea. E doar o fată amărâtă care nu poate da afară un nebun din viața ei.

Am ales să stau pe bancheta din spate și am lăsat-o pe Mai să stea în față, lângă Tol, ca să se simtă mai confortabil.

- Bună, domnule doctor. S-a întors spre mine și m-a salutat. Cred că mă privea ciudat, de parcă aș fi fost un monstru. Mi-am amintit atunci că odată am declarat cu mândrie că am de gând să o curtez pe N’Mai chiar în fața lui Tol , și asta s-a întâmplat înainte să dorm la el. Probabil că Mai mă crede un afemeiat notoriu.

Mai s-a întors spre Tol. - Unde mergem să mâncăm?

- Întreabă-l pe el. A răspuns Tol, schimbând viteza ca să pornească mașina. N’Mai s-a întors spre mine.

- La Brilliant Buffet din mall, e bine? După ce mâncăm, mergem la film. I-am zâmbit larg. Ăsta era exact planul meu. Să adun toți cei implicați în accident într-un loc sigur. Apoi vom sta acolo până trece ora periculoasă. Filmul începe la 20:00 și se termină pe la 22:00. Dacă rămânem împreună, toți vor fi în siguranță.

- Ah. Mai părea puțin ezitantă. E o fată frumoasă, cu un corp armonios, poate că nu e fană buffeturilor.

-Bine, să mergem.

Tol m-a ajutat să o conving: - P’Tin face cinste.

Hei, hei! Nici măcar nu vorbisem cu tine despre cine plătește!

Dar fiind cel mai mare și deja cu un job, am strâns din dinți și am zis:

- Da, eu sunt șeful.

Am prins un zâmbet discret în colțul gurii lui Tol. A vrut doar să se amuze pe seama mea. Știam deja că Tol e un mic diavol. Dar partea asta a lui a ieșit la iveală abia după ce am început să fim împreună.

- Cu ce ocazie? M-a întrebat Mai, surprinsă. Abia atunci am realizat că are o vânătaie pe obrazul stâng, deși a încercat să o acopere cu fond de ten.

- Păi... cu ocazia…

Ce ocazie nouă mai scot acum din pălărie?

- E aproape ziua mea. De fapt, ziua mea e peste mai bine de șase luni. Dar asta să fie. Am văzut cum Tol a ridicat din sprâncene, de parcă mă întreba: vorbești serios?

- N’Mai, nu trebuie să te simți jenată. Am vrut doar să-mi cer scuze pentru ziua aia și pentru toate vorbele urâte pe care le-am zis.

- Nu e nimic. Am întâlnit oameni și mai ciudați. Domnul doctor nici nu se compară. A spus Mai, încercând să pară relaxată.

- Probabil nimeni nu e mai ciudat decât fostul tău iubit. A intervenit Tol cu o voce joasă. Mai s-a întors brusc spre el.

- Putem să nu mai vorbim despre asta? Ți-am zis că am făcut plângere la poliție. Nu mai e nimic de care să ne temem.

- Nimic de care să ne temem? Dacă nu veneam să te iau azi, ceva rău s-ar fi întâmplat cu siguranță în seara asta. Tol a continuat să vorbească. Cred că era atât de stresat, încât a lăsat să-i scape o informație pe care N’Mai n-o înțelegea.

- Ce vrei să spui? A întrebat Mai din nou.

- Adică ai fi fost atacata de Heart și dusă altundeva.

- Ahem. Voi doi. Am intervenit imediat, văzând că discuția risca să degenereze. Am deschis telefonul și le-am arătat ecranul, în timp ce cu cealaltă mână îi făceam masaj lui Tol la ceafă, ca să-l liniștesc.

- Uite, magazinul ăsta are promoție la somon și sashimi. Mergem aici?

Mai și Tol n-au mai zis nimic. M-am întors spre Tol și i-am șoptit:

- Calmează-te.

- Frate, vorbește cu iubitul tău și fă-l să înțeleagă mai bine cum stă treaba. Mai și-a încrucișat brațele. Tol și cu mine ne-am întors brusc, în același timp, spre ea. Apoi m-am grăbit să-mi întorc privirea de la fața lui Tol înapoi la Mai.

- Tu știai?! Am exclamat.

- Sora mea e asistentă la secția de pediatrie. Mi-a povestit de un zvon despre Tol și un doctor de la Urgențe. Și nu e vorba de altcineva decât tine. Mai l-a privit furioasă pe Tol.

- Încă sunt supărată că nu mi-ai spus, dragule.

- Nici tu nu mi-ai zis despre fostul tău iubit. Tol a refuzat să se dea bătut, încă ținând piept discuției.

💚💚💚

În cele din urmă, am ajuns la bufetul de barbecue din mall. În timp ce mergeam din parcare spre restaurant, Mai rămânea mereu puțin în urmă, prefăcându-se că se uită pe unde merge. Dar știam că, de fapt, ne supraveghea în tăcere pe mine și pe Tol, să vadă cum ne comportăm unul cu celălalt. Cel mai „obraznic” lucru pe care l-am făcut a fost să-mi ridic mâna și să ating ușor spatele lui Tol, conducându-l lângă mine.

Am pus un pahar cu suc de fructe pe masă și i l-am oferit politicos singurei domnișoare prezente. Cât despre Tol, lam lăsat să-și ia singur. M-am așezat lângă el, care deja începuse să pună carnea pe grătar.

- N’Mai, comandă și niște legume. Poți să mănânci și legume Tol?

- Nu trebuie să-mi spui mie. Tol părea foarte concentrat pe grătar.

- Copiii care nu mănâncă legume vor avea lipsă de vitamine, osteoporoză și carii. Mi-am apropiat fața de urechea lui Tol, vorbind încet, doar ca să primesc un cot dureros în coaste.

Notă:osteoporoză = afecțiune osoasă provocată de schimbări hormonale sau lipsă de vitamina D ori calciu .

Mai se uita lung la mine și la Tol.

- Pot să întreb ceva? De ce sunteți voi doi împreună?

M-am uitat la Tol, care părea complet nepăsătoare la întrebarea lui Mai. Aha, deci vrei să lași totul pe mine.

- Eu și Tol... ne cunoaștem din copilărie. Ne-am reîntâlnit recent. La început, eu mi-am amintit, dar Tol nu. Când mi-am dat seama că e băiatul de care am fost îndrăgostit cândva, am început să-l curtez. Tol părea mai preocupat să gătească toată carnea din restaurant. Am zâmbit ușor.

- Am trecut prin multe împreună, de atâtea ori, de parcă soarta vrea să ne spună că suntem făcuți unul pentru altul și că nu putem trăi separați.

Tol a tușit în fumul grătarului. S-a uitat puțin spre mine, apoi s-a întors la carne.

- Minciuni dulci. A mormăit încet.

- Știu foarte bine că nu e ușor. Pentru că Tol e băiat și eu sunt băiat. Niciunul dintre noi nu are experiență cu relațiile între băieți. I-am zâmbit lui N’Mai.

- Dar sunt sigur că pot oferi lui Tol ceva ce n-a primit niciodată de la nimeni: iubire adevărată.

Poate că Tol a mai avut relații și despărțiri, și de-aia N’Mai era îngrijorată de imaginea lui. Dar acum nu mai e nimic de care să se îngrijoreze.

- Sincer, acum sunt și mai îngrijorată. A spus Mai, încruntându-se.

- Tol a avut mereu relații cu fete. Dacă începe să se întâlnească acum cu un băiat, e ceva serios.

- I-am spus lui P’Tin că nu-mi pasă că este bărbat. Ce vreau să fac e treaba mea. Tol a luat carnea făcută și mi-a pus-o în farfurie.

- Și nu trebuie să-ți faci griji pentru mine. Ai grijă mai întâi de tine.

Tol e genul de persoană care nu se interesează prea mult de sentimentele altora. Odată mi-a spus că ii pasa doar de lucrurile care contează pentru el , cum ar fi adevărul. Ei bine, acum îi pasă mai mult de inima mea decât de sentimentele lui Mai. Nu mă mir că relațiile lui cu fetele n-au durat mult.

Am intervenit rapid.

- N’Mai, scuză-ne puțin, eu și Tol vrem să mergem la toaletă.

- Huh? Tol a ridicat surprins sprânceana când i-am luat mâna și la-m tras de pe scaun. După ce am ieșit cu el în fața restaurantului, Tol a ridicat tonul:

- Ce-i cu tine?

N-am răspuns, doar la-m condus spre toaleta care nu era prea departe.

Plănuiam să vorbesc cu Tol într-un loc mai liniștit, departe de aglomerație. Dar când am intrat în toaletă, cinci tineri stăteau la chiuvete. Așa că i-am împins ușor spatele lui Tol și am intrat amândoi într-o cabină liberă, apoi am încuiat ușa.

Mi-am ridicat ambele mâini și i-am cuprins obrajii cu un sunet sec, brusc, care la făcut pe Tol să tresară. M-a privit speriat.

- Tol, știu că îți pasă de siguranța lui Mai. Dar nu putem s-o ducem acasă chiar acum, nu? Hai să păstrăm o atmosferă cât de cât plăcută. Pot să o ajut eu la început, dar dacă exagerezi, Mai n-o să-ți mai suporte sarcasmul.

Tol a rămas tăcută un moment, apoi și-a lăsat privirea în jos, de parcă își dădea seama de greșeală.

- Îmi pare rău.

- Orice zici, pentru mine nu contează. Chiar dacă ești așa cum ești, tot te accept. Dar te rog un singur lucru: poți să ai un pic de grijă de starea lui N’Mai astăzi? Hai să trecem peste seara asta. Mai sunt doar câteva ore. Poți să faci asta pentru mine? Tol a dat ușor din cap. I-am dat drumul la obraji când am văzut că s-a liniștit. Deși e cam impulsiv, Tol e un copil ascultător și înțelege repede.

- Bine, hai să ne întoarcem.

Am deschis ușa și am ieșit împreună cu Tol, doar ca să descoperim că toți ceilalți din toaletă ne priveau ciudat. Știu că e ciudat ca doi bărbați să stea în aceeași cabină, dar nu am făcut nimic deplasat. Doar la-m tras într-un loc în care să putem vorbi liniștiți. La-m dus înapoi la restaurantul cu barbecue, unde deja începuse să se formeze o coadă. Ne-am întors la masă și am observat că scaunul lui Mai era gol. M-am uitat în jur, gândindu-mă că poate s-a dus să-și ia ceva de băut sau un desert, dar nu era nicăieri.

Tol, care era în spatele meu, a înjurat încet și s-a întors să întrebe o angajată din fața restaurantului. Am mers și eu după el, să ascult răspunsul.

- Fata aceea a plecat din local acum puțin timp. A spus doar că va veni altcineva să mănânce în locul ei, ne-a răspuns angajata cu un ton politicos. Dar cuvintele ei mi-au dat fiori pe șira spinării. Tol și cu mine ne-am privit în ochi. Știu că simte exact ce simt și eu.

- Sun-o acum, dragule! Sun-o repede! Am strigat.

La naiba, Ai’Tin. Mai erau trei ore și am lăsat-o pe N’Mai să dispară.