Capitolul 29

 Bucla 11

- Aseară i-am scris pe LINE unui prieten care studiază Ingineria. Mi-a răspuns abia azi-dimineață. Heart a fost student la Inginerie. S-a cuplat cu Mai din anul patru. Acum lucrează ca inginer în firma tatălui său, îmi explica Tol cu o expresie serioasă, în timp ce mergeam amândoi spre sala de curs.

- Cred că este foarte bogat și are un unchi în poliție. Heart are o gașcă formată din studenți la Inginerie, câțiva din Medicină și alți membri răzleți din alte facultăți.

- Ce nemernic... De ce nu poate să-și vadă de treaba lui și să nu se mai bage în viețile altora? Am bombănit, luând o gură din cafeaua mea cu gheață, plin de nervi.

- Luna trecută, Mai a rupt relația cu Heart, pentru că o înșela. Dar el a refuzat să o lase în pace. Nu voia să-și piardă prestigiul, să fie părăsit. Așa că o urmărește mereu pe Mai și pe băieții care au legătură cu ea. Mai a tot încercat să găsească pe cineva care s-o protejeze. Le-a scris pe ascuns mai multor tipi, dar n-a găsit pe nimeni potrivit. Zicea că toți se apropie de ea doar pentru cum arată. Nimeni nu vede dincolo de aparențe.

Tol a oftat.

- De asta vreau s-o ajut. Chiar îmi pare rău pentru ea. E o fată bună, doar că a avut ghinionul să-l întâlnească pe Heart.

- Hm, și noi ce trebuie sa facem? Am întrebat, uitându-mă spre parterul clădirii, care era liniștit în acel moment. În altă versiune a timpului, aici trebuia să-i ceară Tol lui Mai să fie iubita lui. Dar asta nu s-a întâmplat în bucla asta.

- Nu știu. A spus Tol, întorcându-se spre mine.

- Dar acum avem avantajul că știm cine e.

- Da... O să încerc să o ajut pe Mai. Tot ce-mi vine în minte acum e că trebuie să-i găsim un iubit. Și nu oricine , trebuie să fie cineva destul de impunător.

Am încercat să-mi amintesc dacă aveam vreun prieten necăsătorit care are vreo legătură cu poliția.

- Hm...Tol s-a prefăcut că se gândește.

- Frate, stai puțin. Apoi s-a îndreptat grăbit spre dreapta. La-m urmat cu suspiciune. Ce-am văzut în continuare m-a făcut să râd: Tol s-a dus glonț la un băiat palid care învăța acolo, i-a smuls punga de bomboane din mână și s-a așezat în spatele meu, ronțăind mulțumit.

- Acum te prefaci că furi bomboanele de la prieten? am râs.

- Data trecută le-am aruncat, dar tu ai zis că nu părea natural. A spus Tol, punând o bomboană în gură.

- Vrei și tu una?

Am luat o bucățică de bomboană din făină de fasole și am mestecat-o. Pentru prima oară gustam dulciurile care îl făceau pe N’Art să se înece în atâtea bucle.

- Mănâncă încet. Altfel te îneci ca Ai’Art.

- Este în regulă.

Tol a râs.

- Ce mâncăm la prânz?

- Deja? Ți-e foame?

- Ascultă... ai ascultat vreodată de khao man gai?

Tol m-a privit cu ochii pe jumătate închiși.

- Am auzit deja. E demodat. Potrivit pentru bătrâni.

Uite-l pe Tol, iar începea cu tachinările. I-am pus mâna pe umăr și am zâmbit larg.

- Să nu iei exemplu!

💚💚💚

- De când ți s-au schimbat gusturile? S-a auzit un țipăt dinspre ușă. Ușa încă era închisă.

- Ai’Tin! Răspunde-mi imediat!

M-am întors și am văzut-o pe doctorița Fakfaeng intrând în camera de pauză ca o furtună.

- Despre ce vorbești? M-am prefăcut că nu înțeleg, deși știam exact la ce se referă.

- Despre acel tip. Fakfaeng a tras un scaun și s-a așezat lângă mine.

- E adevărat ce se zvonește?

- Ce zvon? M-am întors la tastatură. Era vorba despre o prezentare despre ciuperci otrăvitoare, pe care o făcusem de zeci de ori.

- Așa deci... deja l-ai mâncat pe frățiorul lui ? Ho-ho, ce cuvinte vulgare putea să folosească. M-am întors s-o privesc.

- De unde ai mai scos-o și pe asta?

- Așa se spune! Că un tânăr a venit cu mâncare și băutură, iar voi doi v-ați ținut de mână ... Fakfaeng a oftat adânc.

- Dar după ce ți-am văzut reacția, sunt fericită că doar tu ai fost luat peste picior. În ultimele zile am avut niște visuri dubioase... Visam că vi la mine și mă rugai să ieșim la întâlnire... cu un băiat.

-Prietena mea bună. I-am luat mâna în mâinile mele și am făcut o față serioasă.

- E adevărat, chiar e.

Fakfaeng s-a uitat calmă la mine. - Ce anume?

Am dat din cap afirmativ. - Adevărul e că chiar am de gând să mănânc un băiat.

Reacția ei aproape că m-a făcut să leșin. Se comporta de parcă ar fi urmat să leșine în secunda următoare.

- Unde? Arată-mi fața norocosului!

Am zâmbit larg și am ridicat telefonul. N-a trebuit să caut prea mult, poza lui Tol era deja pe ecranul de blocare. Fakfaeng a văzut-o și a scos un țipăt ușor.

- Ai’Tin... cum ai ajuns așa? A întrebat ea cu o expresie tristă.

- Erai singurul bărbat adevărat rămas dintre sutele de doctori. Și acum... ai trecut de partea cealaltă?

- Niciodată nu m-am considerat un bărbat adevărat în sensul ăsta, ca și cum aș fi opusul unui gay. M-am întors la slide-urile mele.

- Ideea asta, că dacă sunt bărbat adevărat, trebuie musai să-mi placă o femeie. Sau că dacă-mi place un bărbat, înseamnă că sunt altceva... Eu cred că dragostea nu funcționează așa. Dragostea depinde de persoană, nu de gen. Și am ales să nu-mi mai ascund gândirea. De-aia am ales să fiu cu el. Oricum, au fost atâtea lucruri între noi doi, încât, chiar dacă ți le-aș explica, nu le-ai înțelege.

Fakfaeng își duse mâna la piept.

- Asta a fost cea mai impresionată declarație. Sunt impresionată. De fapt, nu am intenția să mă opun. Orice ai alege, te susțin. Fakfaeng mă lovi pe umăr cu un sunet puternic.

- Dar voiam doar să-mi confirm zvonurile. Gata, plec. Pa!

A venit doar pentru asta?! Fakfaeng ieși repede din cameră, vizibil entuziasmată. Am oftat. Nu știu exact câți oameni știu de relația mea cu Tol. Dar dacă cineva întreabă, am să răspund sincer. N-am niciun motiv să ascund asta. Unii vor avea prejudecăți, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că Tol și cu mine suntem împreună. Și că îl iubesc pe Tol mai mult decât orice altceva.

💚💚💚

Apoi a venit și dimineața zilei de 18 martie. M-am trezit în propriul pat. Cum terminasem prezentarea înainte de tura de după-amiază, am avut timp suficient să mă întorc acasă și să dorm. Era deja ora 6 dimineața. Mai aveam peste două ore până la prezentare și începerea turei. M-am întors și l-am privit pe cel care dormea lângă mine.

Ai venit și n-ai mai plecat, Tol.

Mi-am ridicat mâna și i-am atins ușor obrazul. Mi-era teamă că va dispărea din nou.

L-am trezit din nou pe Tol. S-a foit puțin și a deschis ochii mari , și atunci mi-am dat seama că trebuia să fac ceva.

Am dat repede pătura la o parte, m-am ridicat din pat și m-am dus spre pisica ce lingea apă dintr-un colț. Am ridicat-o și am luat-o în brațe. Sibra a mieunat tare, probabil speriată, și părea să întrebe ce fac. Am lăsat-o în baie, am închis ușa și m-am întors în dormitor. Tol s-a ridicat în șezut, dar încă părea somnoros. Părul ciufulit îl făcea adorabil.

- Bună dimineața. Îmi pare rău că te-am trezit așa devreme. Azi am prezentare. M-am așezat pe partea lui Tol din pat. El a dat din cap în semn că înțelege.

- Bine. Tol și-a dus mâna la cap ca să-și scarpine părul, apoi s-a întins să ia telefonul de pe noptieră.

-Azi...

- Da, e azi. I-am luat mâinile lui Tol în ale mele.

Tol se uita fix la telefon.

- Nu trebuie să moară nimeni azi, nu-i așa?

- Nu moare nimeni. Heart nu te va mai chema la terenul de fotbal. I-am strâns mâna lui Tol cu putere, ca să-i dau încredere.

- Hai să fugim împreună în seara asta. Îmi schimb tura și mă întorc la tine. Nimeni nu merge nicăieri până trece ora periculoasă. Începusem să aud cum pisica zgâria ușa. Dar în momentul ăsta, nici fața pisicii nu mă putea opri. M-am uitat adânc în ochii lui Tol, încercând să fiu sincer, ca să înțeleagă:

- Îl iubesc pe Tol.

Tol s-a uitat înapoi la mine. Nu-mi dădeam seama ce gândea. Dar nu s-a tras înapoi când m-am apropiat. Apoi, într-un moment, buzele mele au atins buzele lui Tol, iar o căldură mi s-a răspândit în tot corpul. Tol a acceptat sărutul și a închis ochii. Sărutul nostru blând a durat doar câteva secunde. M-am tras înapoi și am privit cum Tol își deschide ochii și se uită la mine. A luat perna de lângă el și mi-a acoperit fața înainte să apuc să reacționez.

-Aaaah, tocmai am sărutat un tip…bombănea Tol, ca și cum nu putea accepta ce s-a întâmplat. Am dat perna la o parte și m-am aruncat pe Tol cu atâta forță, încât l-am culcat pe pat. De data asta, l-am îmbrățișat și l-am sărutat peste tot , pe obraji, pe frunte. Tol încerca să mă împingă și se smiorcăia tare, întorcându-se, dar nu reușea să scape. L-am tachinat pe Tol până a rămas fără aer.

- Obișnuiește-te cu asta. I-am mângâiat părul până la capăt. Tol mi-a aruncat o privire tăioasă.

- Eu intru primul la duș. Trebuie să ajung din nou la muncă.

- Pleacă odată! Tol mi-a aruncat o pernă în cap.

Am râs isteric și m-am dat jos din pat. Am deschis ușa băii, pe care pisica o tot zgâriase, de parcă era gata să o dărâme. Sibra a țâșnit afară și m-a privit cu o furie tăcută. Mă simțeam de parcă mi se încărcase complet bateria. I-am furat un sărut lui Tol. Cum poate fi atât de adorabil?