Capitolul 28

 

Bucla 11

- N’Aim! M-am apropiat de asistenta care măsura ochiul pacientului cu un ciob de piatră.

- Poți să-mi verifici ochii puțin?

N’Aim s-a întors spre mine cu un o privire tulburată, în timp ce pacientul citea numerele de sus în jos.

- Ce s-a întâmplat, doctor Tin?

- Nu știu ce se întâmplă acum, N’Aim. Nu știu unde sunt, tot ce văd... Văd doar o culoare și este roz.

N’Aim m-a privit cu dispreț. - Aim știe ce s-a întâmplat. Doctorul e nebun. Hai să mergem, mai avem de lucru.

Am zâmbit. - Când N’Aim își va găsi un iubit nou, o să te simți ca mine?

- Aim nu poate vedea asta, iubitul meu ar trebui să fie cel care vede. Dar el vede roșu, nu roz, pentru că ochii lui o să primească câteva lovituri.

Aim, drăguța Aim, e la fel de insensibilă ca întotdeauna și nu se schimbă niciodată. A mutat pansamentul pe celălalt ochi, ca pacientul să poată citi numerele cu celălalt ochi.

- Wow, bine, eu plec primul. Mi-e frică să văd roșu.

M-am scuzat de la N’Aim și am plecat, fredonând o melodie în timp ce vizitam un pacient care aștepta un raze X. În momentul de față, starea mea de spirit era ca atunci când consumi yaba . Eram atât de absorbit toată ziua, încât eram adesea numit nebun. Chiar și atunci când pacientul era plin de sânge, nu mă simțeam deloc groaznic. Îmi amintesc un incident similar, dar am uitat să mă acopăr.

În cel mai recent ciclu, îmi amintesc totul ca pe un vis, nu ca pe o realitate pe care am văzut-o înainte, așa că imaginile din capul meu au devenit neclare sau, mai rău, nu pot să-mi amintesc exact. Îmi amintesc vag că i-aș fi auzit pe Sing și Gap certându-se în vestiar. În ceea ce privește cauza acelei controverse, nu sunt sigur dacă e din cauza lui N’Pin sau altceva. Mai târziu, o să mă strecor și o să ascult din nou.

Notă: yaba = drog stimulant care dă oamenilor energie excesivă, folosit și pentru a înlocui extazul.

După ce secția de Urgență a început să se golească, a venit momentul să merg la cină. Trebuie neapărat să-l întreb pe iubitul meu mai întâi dacă a mâncat sau nu. Am luat telefonul și l-am sunat pe Tol în timp ce mă îndreptam către sala de pauză să gătesc tăiței Mama.

- Bună. Tol a răspuns la telefon. Am zâmbit larg. De obicei, Tol răspundea la telefon cu un simplu , krub da.

- Ai mâncat ceva?

- Am mâncat deja. Dar tu?

-Nu încă. Tocmai m-am întors de la pacient.

M-am uitat la ceas, era deja trecut de 9 seara.

- E deja nouă. Tol și-a ridicat puțin vocea. - Vrei ceva de mâncare? Îți aduc eu mai târziu.

- Eh, nu e nevoie. Tocmai am gătit tăiței Mama, sunt rapizi și delicioși. Am zâmbit.

-Ești în camera mea, nu-i așa?

- Da. A răspuns Tol.

-Pisica ta e nebună.

-Sibra e cu adevărat drăguță. Încearcă să te apropii de ea, va trebui să vă vedeți frecvent. Nu te va mușca, poți să stai liniștit. M-am îndreptat spre ușa camerei de rezidență, am întins mâna, am apucat clanța și am întors-o pentru a intra în cameră.

- Așa e. Frate, despre fostul iubit al lui Mai, pe nume Heart, am găsit Facebook-ul lui. Nu uita că trebuie să discutăm despre asta.

- Bine. Așteaptă să mă întorc mai întâi. Dar va fi foarte târziu. Mai bine dormi până ajung. Vorbim pe îndelete mai târziu.

- Atunci voi dormi și în patul tău.

Am strâns telefonul cu putere, ținându-l la umăr, în timp ce mă aplecam să iau o cană de tăiței Mama din dulap.

- Du-te la culcare, iubitule.

- Da. A răspuns Tol.

- Nu-ți e frică că voi face ceva rău? Am zâmbit și am întrebat.

- Dacă îndrăznești să faci ceva, voi spune mamei. Apoi Tol a închis. Am râs și mi-am pus telefonul în buzunar. De ce iubitul meu e atât de adorabil? Pot spune că sunt nebun după el. Acum, tot ce pot gândi e să mă întorc acasă și să îl văd. Vreau să îl îmbrățișez până mă plictisesc. Dacă aș fi sincer, am gânduri de a face mai multe cu Tol. La urma urmei, instinctele bărbaților ne fac să avem astfel de gânduri uneori. Dar îmi promit că nu îl voi forța pe Tol dacă nu vrea. Am nevoie de timp pentru studiu și cercetare. Poate că va fi un pic diferit față de cum era când eram cu femeile. De data aceasta trebuie să cercetez mai întâi. Faptul că Tol a spus că vrea să doarmă cu mine este deja destul de mult până acum.

Mă aplecam să iau cana de tăiței Mama din dulap când am auzit un zgomot puternic de ușă trântită. M-am uitat înapoi. Aha, sigur era Sing și Gap.

- Serios?! Ești serios, nenorocitule?

- Desigur.

- De ce un nenorocit ca tine trebuie să concureze cu altcineva?

- Deci, N’Pin este a ta sau ce vrei să spui?

- Nenorocit!

- Nu ai dreptul să mă oprești să flirteze cu Pin pentru că Pin nu este încă iubita ta. Las-o pe Pin să aleagă pe cine vrea.

- Nenorocit, dar eu sunt primul.

- Nu contează cine vine primul sau mai târziu.

Am auzit un alt zgomot puternic și apoi ușa vestiarului s-a deschis. Gap a ieșit cu o expresie foarte enervată pe față, apoi a rămas surprins când m-a văzut stând și ținând bolul cu supa Mama. Gap a evitat privirea mea și a ieșit din camera rezidențială. Sing la urmat, cu mâinile în buzunare, uitându-se la spatele lui Gap și zâmbind de parcă ar fi fost extrem de mulțumit de ceva. Oh, îmi amintesc. Controversa reală este despre N’Pin. Dar asta nu e important. Ceea ce mă sperie cu adevărat este ținta lui Ai’Sing. Se părea că era o tortură specială pentru Ai’Gap.

- Dragă prietenă, nu mai râde de el. Am spus solemn.

Sing s-a întors să mă privească. - Nu mă joc cu el. Mă joc cu N’Pin.

- Sing, fii serios. Am pus cana de Mama pe masă, uitându-mă serios și înfricoșător.

- Cu ce a greșit Ai’Gap pentru a te comporta așa?

Sing m-a privit zâmbind. - Nu știu de ce fac asta, nici eu.

- Aww, tipul ăsta... Dacă nu era iubitul meu care să mă sune, aproape că aș fi blestemat cuvântul vipera. Am aruncat o privire urâtă către Ai’Sing și am răspuns la telefon.

-Da?

- Cumpăr mâncare, o aduc la tine. Așteaptă-mă 5 minute.

- Bine, dar cum ai să ajungi aici? Am întrebat îngrijorat.

- E târziu, nu mai veni.

- Cât de târziu este? Nu e nici măcar ora 22 încă. O să merg cu motocicleta puțin.

Deși mă simțeam bine, eram îngrijorat să îl las pe Tol să iasă la o oră atât de târzie. Dar distanța de la apartamentul meu până la spital nu este foarte mare, așa că nu ar trebui să se întâmple nimic.

-Condu cu grijă.

- Mmm. Orez prăjit cu busuioc și apă, ok? Vrei ceva în plus?

-Nu e nevoie. Mulțumesc.

-Ok, așteaptă un minut. Apoi Tol a închis. Am zâmbit, mi-am pus telefonul în buzunar și m-am aplecat să pun bolul de tăiței Mama la loc. Tol este o persoană care chiar se îngrijește de ceilalți, chiar dacă pare un pic rece la exterior.

Imediat după incidentul în care am fost înjunghiat și am murit în fața ochilor lui N’Tol, el a devenit mai interesat de mine. Sunt foarte fericit. Sunt atât de fericit încât simt că trupul meu este pe un nor. Sing s-a apropiat de mine.

- Cine a sunat... nu-mi spune că... Am încercat să par indiferent și m-am îndreptat spre ușă.

Sing m-a urmat și mormăia:

- Nenorocitule, Tin. Ai o iubită? Cine? Cine e femeia aia? Spune-o acum.

- Nu o să spun, și dacă mai târziu vei încerca să-l furi . M-am îndreptat spre direcția unui pacient care aștepta rezultatele analizelor de sânge.

- Ai’Tin! Sing a ridicat degetul arătător spre mine.

- Doctor Tin are pe cineva, îmi pare rău, dar nu mi-a spus.

Sing, a strigat în fața ghișeului de asistente. Un grup de asistente s-au întors să se uite la mine, inclusiv N’Aim, care părea să fi înțeles ce s-a întâmplat și a ieșit.

- O, de asta vezi tot rozul ăsta în jur, doctore Tin? N’Aim a luat o sticlă cu apă sărată și a trecut pe lângă mine.

- Nu uita să o aduci la debut.

Notă : Ei nu știe că este bărbat.🙈

Nu aveam nicio intenție să îl aduc pe Tol aici la debut. Dar zece minute mai târziu, Tol a apărut singur în Unitatea de Primiri Urgențe cu o pungă de mâncare în mână. M-am întors să mă uit la Tol, care purta un tricou și pantaloni scurți casual. Tol a stat nemișcat și s-a uitat la mine de la ușa de intrare cu o postură ca și cum mi-ar fi spus să vin să o iau singur. Am pus fișa pe care scriam pe masă și m-am îndreptat spre el.

- Ah, ia-o repede. Tol mi-a dat punga cu mâncare. Am luat-o și am deschis-o.

Mirosul de mâncare caldă de la microunde a plutit prin nări.

- Mulțumesc. Mi-e foame. Am luat mâna lui Tol și am strâns-o ușor.

- Data viitoare nu trebuie să ieși noaptea.

Tol s-a încruntat la mine. - Doar atât, nu o să mor.

- Copil încăpățânat. Vrei să fii bătut?

- Dacă mă lovești, te voi lovi înapoi. Vrei să încerci? Tol a ripostat imediat. Copilul ăsta mă sperie mereu cu mâinile lui. Am gâfâit și am ridicat mâinile în semn de predare.

- Nu lovi. Nu da cu piciorul. Putem vorbi politicos?

Tol a dat din cap. - Eu plec. O să planific cum să mă descurc cu fosta mea iubită, Mai. Dacă îmi vine ceva în minte, îți spun.

- Ok. Condu cu grijă. Dacă ți-e sete, poți lua apă de la purificator.

Tol s-a întors să plece și a ridicat mâna ca și cum ar fi spus că a înțeles, apoi a trecut prin ușa automată afară din Unitatea de Primiri Urgențe. M-am întors și am văzut o priveliște foarte neobișnuită. Faptul că toate asistentele și juniorii au încetat să mai lucreze și doar se uitau la mine.

Am zâmbit tuturor și am dus în tăcere punga cu mâncare spre sala de pauză.

💚💚💚

M-am întors acasă în jurul miezului nopții. Când am deschis ușa casei, l-am văzut pe Tol dormind cu luminile aprinse. Sibra s-a târât spre mine cu o față tristă, ca și cum ar fi întrebat cine era în pat. Mi-am îmbrățișat pisica și mi-am pus geanta pe scaunul de birou. M-am aplecat să o sărut pe obraz pe Sibra și am pus-o pe podea.

S-ar putea să trebuiască să-mi împart dragostea pentru tine cu străinul acela din pat. Nu te supăra pe mine.

După ce am făcut duș și m-am schimbat, am stins lumina. Mi-am aruncat corpul epuizat pe pat. De obicei adormeam fără să observ pe nimeni. Dar de data asta a trebuit să încerc să mă culc cât mai liniștit posibil ca să nu îl trezesc pe Tol. Am tras pătura peste umerii lui Tol, m-am întins și m-am uitat la fața adormită de lângă mine. Dacă aș fura un sărut acum pe furiș, ce ar spune Tol? Dar când îmi amintesc de prima zi când am adus-o pe Sibra acasă, am primit trei zgârieturi pe obraz după ce am încercat să o sărut, așa că am renunțat la idee.

În schimb, mi-am trecut mâna prin părul lui care-i acoperea fruntea, fără să-mi dau seama că acest gest îl trezise. Mi-am retras rapid mâna.

- S... scuze. Mergi înapoi la somn. M-am grăbit să îmi cer scuze că l-am trezit pe Tol. Tol s-a mișcat ușor și a închis din nou ochii.

- A fost bună mâncarea? A întrebat Tol, menținându-și ochii închiși.

- Poate că gustul a fost bun. Dar este delicioasă din cauza persoanei care a adus-o . Am spus zâmbind. Tol și-a deschis ochii și m-a privit.

- De ce îți place să tachinezi și să flirtezi într-un mod atât de ciudat?

Zâmbetul meu a dispărut treptat, l-am făcut pe Tol să se simtă incomod.

- Dacă... dacă nu îți place, mă opresc imediat.

- Am spus doar... nu e nevoie să faci asta. Atât timp cât nu mori, e suficient. Mâna lui Tol a alunecat în sus și s-a așezat pe pieptul meu, de parcă verifica dacă respir.

- Rămâi cu mine. Nu muri... asta e tot ce contează.

Nu mai puteam să rezist. Mi-am ridicat fața și la-m privit adânc în ochii lui mari și rotunzi. Era întuneric complet acum, dar lumina de afară care pătrundea prin fereastră era suficientă pentru a-mi permite să văd ochii luminoși ai lui Tol. Fețele noastre se apropiau încet și treptat. Inima îmi bătea repede când Tol a început să își închidă ochii. Nu credeam că va fi gata așa de repede. Poate că Tol are experiență cu multe alte fete. Sărutul meu nu a fost, cu siguranță, primul lui sărut. El înțelege că contactul fizic este necesar pentru a menține o relație. M-am simțit foarte fericit că Tol nu avea nicio rezistență.

Buzele mele aproape că s-au atins de ale lui Tol, dacă nu ar fi fost pisica mea, care sa suit pe fața mea.

Tol a fost surprins și și-a lărgit ochii, apoi si-a acoperit rapid fața cu perna și s-a întors cu spatele la mine, lăsându-mă să petrec noaptea cu pisica, care mergea fără să mă observe.

Pisică proastă! Pisică urâtă! Te rog, așteaptă până mâine să mă vezi cum fac carne și mănânc supă picantă de creveți cu pisică!🤣🤣🤣🤣