Capitolul 26: Furie

Soda s-a trezit într-un mic spital și s-a simțit confuz și speriat pentru că nu-și amintea ce i se întâmplase. O asistentă a intrat și l-a liniștit, spunându-i că nu are de ce să-și facă griji. Avea nevoie doar de odihnă și de o alimentație adecvată. În timp ce Soda discuta cu asistenta, Sanchai a intrat în sala de recuperare.

- Khun Sanchai!, exclamă Soda, surprins, și ridică repede mâna pentru a-l saluta. Bărbatul înalt îi zâmbi blând în semn de răspuns.

- Te simți mai bine?

- Eu... eu, răspunse Soda, încă vorbind neclar, dar în cele din urmă își aminti că, înainte de a leșina, îl văzuse pe Sanchai venind direct spre el. Alfa i-a explicat că stătea într-un condominiu din apropiere și a trecut întâmplător pe acolo și l-a văzut pe Soda prăbușit la pământ, așa că a venit să-l ajute.

- Mulțumesc foarte mult, a spus tânărul, apoi a scos portofelul. - Cât costă medicul și medicamentele? Voi...

- Nu e nevoie, nu e nevoie, l-a întrerupt Sanchai, făcând un gest cu mâna. - Cum aș putea să-ți cer bani?

Soda zâmbi blând, apoi se sprijiniră și se ridică din pat.

- Unde te duci?, îl întrebă Sanchai.

- Trebuie să mă întorc la cămin. Am de lucru.

- Te simți mai bine? De ce nu te odihnești și nu lași doctorul să te țină sub observație încă o noapte?, îi spuse Sanchai cu o voce gravă, la fel de gravă ca a lui Fai. Soda auzi și se gândi în tăcere, dar scutură din cap în semn de refuz, ca și înainte.

- Mă simt mai bine. Pot să mă întorc și să mă odihnesc la cămin.

Când tânărul spuse asta, Sanchai nu insistă. Soda se ridică și își luă hainele. Se îndreptă spre culise să se schimbe din halatul de spital, fără să acorde atenție alfa-ului care aștepta afară. Sanchai se sprijini de canapea, cu ochii ațintiți asupra unei siluete zvelte din culise. Rămase tăcut până când Soda termină de schimbat și amândoi ieșiră din sala de recuperare.

Sanchai se oferise să-l ducă pe Soda la noul cămin. La început, tânărul era reticent, dar pentru că Sanchai îi oferise ajutorul, nu refuză. Conduce mașina luxoasă pe o alee întunecată, nepotrivită pentru locuit. Erau gunoaie care nu fuseseră strânse, iar sunetul unor bărbați zgomotoși care beau răsuna în aer. Soda zâmbi stânjenit când mașina parcă în fața căminului. Dar, când era pe punctul de a coborî din mașină, Sanchai încuiă ușile.

- Locuiești în locul ăsta?

- Da, încuviință tânărul.

- Cum poți să stai aici? întrebă din nou Sanchai. Soda nu a putut răspunde corect, pentru că abia se mutase acolo.

- Știu câte ceva despre situația ta, spuse bărbatul alfa. Soda strânse buzele, mâinile lui apucând inconștient tivul pantalonilor, ca și cum ar fi încercat să-și rețină lacrimile. - Îți respect alegerile, dar nu sunt de acord să locuiești într-un loc ca ăsta.

- Dar... nu am unde să mă duc, spuse Soda cu voce tremurândă. Sanchai observă asta și ridică imediat mâna, scuturând din cap.

- Vino să stai cu mine pentru moment, bine?

îi propuse Sanchai cu un zâmbet slab, un zâmbet care amintea de zâmbetul lui Fai. Soda se uită la fața hotărâtă a celuilalt, neputând găsi cuvintele potrivite.

- Dar...

- Nu refuza. Rămâi cu mine pentru o vreme. Dacă găsești un loc mai bun, nu te voi reține.

Soda înghiți un nod din gât, ochii lui scrutând dormitorul vechi și dărăpănat de afară. După un moment de gândire, se hotărî în cele din urmă. Cu asta, Sanchai descuie mașina și merge cu Soda până la cameră pentru a-l ajuta să-și strângă lucrurile, care nu erau multe.

- Deci, te muți?

Proprietara căminului strigă când îl văzu pe Soda adunându-și lucrurile împrăștiate pe tejghea. În spatele lui se afla un tânăr chipeș și musculos, care ținea o geantă.

- Poftim, ți-am adus cheia, spuse Soda și îi înmână cheia veche.

- Poți să te muți dacă vrei, dar nu-ți dau banii înapoi, să știi,

- Știam deja, răspunse Soda. Femeia mai în vârstă, îmbrăcată într-o cămașă de noapte roșie, zâmbi blând când Soda spuse asta și luă cheia pentru a o pune la loc, apoi scoase contractul de închiriere pentru a pregăti anularea.

- Ce se întâmplă, dragule? Ai probleme cu soțul tău?, întrebă ea îngrijorată, cu mâna încă ținând un stilou, în timp ce arunca o privire spre Sanchai, care aștepta afară.

- Nu e așa, răspunse Soda politicos, mintea lui începând să se încețoșeze și să se confunde.

- Oh, atunci el e tăticul tău, nu? Nu ratez niciodată ocazia să văd un chip atât de frumos și de dulce ca al tău, chicoti proprietara pensiunii, încercând să ghicească propriile gânduri greșite. - Dacă aș fi de vârsta ta, și eu mi-aș găsi un bărbat chipeș care să aibă grijă de mine. Motivul pentru care te-ai mutat aici este și pentru a-ți face în ciudă tatălui tău, nu-i așa?

Soda păli, fără să scoată un cuvânt.

- Am văzut multe cazuri de genul ăsta. Nu fi timid. Unii se ceartă cu soții lor, alții se ceartă pentru că soții lor nu le dau bani sau le dau doar o sumă mică. Unii vor doar să găsească un pretext pentru a cere atenție. Hehe, bine, ia-i și semnează-i frumos, spuse ea batjocoritor, în timp ce îi înmâna documentele și chicotea. Soda semna înainte de a lua dosarul și de a ieși din cămin, nevoind să mai rămână acolo nici măcar o secundă.

- Ai uitat ceva?

- Nu, mulțumesc, răspunse Soda în timp ce se urcă în mașină și se așeză. Ochii lui de safir priveau în afara ferestrei. Sanchai întoarse volanul, iar mașina porni, însoțită de un suspin al tânărului demn de milă.

..........

Când coborî din avion la aeroportul internațional, Fai își luă repede bagajele și se grăbi spre mașina sa. Deși conferința nu se terminase încă, talentatul chirurg trebuia să ceară să se întoarcă mai devreme din motive personale.

Din fericire, echipa medicală nu îi interzise și nu îi puse întrebări, probabil pentru că Fai își îndeplinise datoria principală până la sfârșit, în primele două zile.

Alpha aruncă o privire la numărul de telefon al lui Soda, neputând să-l contacteze, apoi ridică mâna și lovi consola mașinii, frustrat și îndurerat.

Cu zece ore în urmă, aflase de la mătușa Niam adevărul despre ce se întâmplase cu Soda. Nu putea să înțeleagă de ce mama lui îi făcuse ceva atât de grav tânărului. Fai a condus mașina afară din aeroport, împreună cu furia care clocotea în el. Nu voia să-și sune mama pentru că voia să o confrunte față în față. Mai mult, Alpha nu se putea calma.

Până când au ajuns la conacul Yukawat

- Fai... Doamna Salil a fost foarte surprinsă să-și vadă propriul fiu, care radia o aură sufocantă

- Ce s-a întâmplat, mamă?

- Nu ești în Japonia, fiule...

- De ce l-ai alungat pe Soda, mamă? De ce ai făcut asta? Vocea lui Fai începu să se ridice, iar gâtul doamnei Salil se strânse, pentru că nu-și văzuse niciodată fiul calm și rezervat în halul acesta, dar, în mijlocul șocului, se simțea și o umbră de durere și suferință.

- Dar Soda a folosit feromoni, Fai.

Auzind asta, tânărul se încruntă.

- Ce tot spui, mamă?

- Soda a folosit feromoni pe el însuși și asta a provocat toate astea. Doamna Salil vorbi cu vocea tremurândă, în timp ce Alpha nu înțelegea de ce mama lui gândea așa, dar nu voia să lase lucrurile așa. Trebuia să fie o neînțelegere.

- Soda nu a luat niciun fel de droguri.

Ochii lui se strânseră.

- El este soțul meu.

După ce spuse asta, ochii doamnei Salil se măriră, iar menajerele, inclusiv Niam, care ascultaseră în secret conversația lor din afara sufrageriei, rămăseseră șocate.

- Știi măcar ce spui?

- Da, mamă. Soda nu a luat niciun drog. Ce s-a întâmplat a fost o decizie de comun acord între mine și Soda.

Auziind asta, doamna Salil a rămas uimită, înainte ca ochii ei să observe că fiica ei cea mică a intrat în cameră cu lacrimi curgând pe obraji.

- De ce plângi, Fon?

- Mamă... Mamă, îmi pare rău.