Capitolul 23

Bucla 10

Mi- a luat cam o oră să mă plimb în spatele clădirii Facultății de Administrarea Afacerilor, căutând o fată care știe cum arăta fostul iubit al lui N’Mai. Înainte să vin aici, am răscolit Facebook- ul lui N’Mai în căutarea unui băiat suspect. Dar, așa cum mă așteptam, nicio informație. N’Mai nu a postat niciodată poze cu fostul ei iubit. Pe Facebook are doar fotografii frumoase cu ea, singură…

De fapt, nu e deloc ușor să găsești pe cineva care a trecut pe lângă tine pentru doar câteva secunde. M- am așezat pe aceeași bancă unde, mâine, Art avea să se sufoce.

Tinerii probabil sunt acum la cursuri. Dacă aștept până la pauza de prânz, poate am o șansă să- i văd trecând prin zonă.

După o jumătate de oră, am început să văd studenți ieșind din clădire, vorbind între ei. Mi- am ridicat mâna și m- am uitat la ceas. Doar 12 fix.

- Ai gasit- o pe fata aia? vocea familiară a lui Tol a venit din spate. Surprins, m- am întors și la- m văzut pe Tol stând în spatele meu, privind spre mine.

- De ce ai venit fără să scoți un sunet? Mi- am dus mâna la piept.

- Încă nu am văzut- o pe fata. E greu. Sincer, cred că nici măcar nu- mi mai amintesc bine fața ei. Cel mai bine ar fi să o întrebi pe N’Mai direct.

- Hmm… Tol și- a încrucișat brațele.

- O să încerc, să găsesc un răspuns.

M- am uitat la tinerii care mergeau toți în aceeași direcție.

- Se duc la cantină?

- Corect.

- Tol, du- mă și pe mine acolo. Poate că fata aia o să mănânce și ea acolo. Am spus entuziasmat.

- Ah…

Tol părea ezitant.

- Nu prea îmi place să mănânc acolo. Dar pot să te duc.

- Nu e bună mâncarea? M- am întors să întreb.

- Nu... Tol tăcu o clipă.

- Nu- mi plăcea să mă întâlnesc cu fostele mele prietene acolo.

Am izbucnit în râs. Faimosul N’Tol, speriat să- și întâlnească fosta iubită?

- De ce? Nu e nimic greșit în a te întâlni cu fostele, nu?

- Nu… Tol a dat din mână, de parcă nu voia să continue discuția.

- Nu contează…Vrei să mergem?

- Hai să mergem. I- am răspuns. Tol a dat din cap și a pornit înainte. Lam urmat, privind- ul din spate și zâmbind ca un idiot.

Tol m- a dus la cantina din spatele facultății, unde mai bine de jumătate din mese erau ocupate. Am observat un loc liber și i- am dat un ghiont lui Tol pe umăr, arătând în acea direcție cu degetul.

- Tol, Tol, uite acolo… oiii! Brațul meu lung a provocat un accident , am lovit din greșeală niște documente din mâinile unei fete care venea din direcția opusă și le- am împrăștiat pe jos.

- Îmi pare atât de rău! m- am grăbit să- mi cer scuze și m- am așezat repede jos să o ajut să le strângă.

- Nu e nimic. A spus fata cu părul lung, ghemuindu- se și ea ca să adune documentele, încercând stângaci să le pună la loc în caiet. Am observat că mă privea din când în când.

După ce am strâns toate foile de pe jos, ne- am ridicat în același timp.

- Îmi pare rău că n- am fost mai atent. Am spus privind- o ușor de sus, în semn de scuze. Ea a dat din cap. Avea un chip foarte drăguț. Dacă era în vremurile de demult, probabil i- aș fi cerut Facebook- ul.

Dar când m- am întors, m- am văzut pe mine însumi în privirea lui Tol – o expresie calmă, dar greu de descifrat, care m- a făcut să nu mai îndrăznesc nimic altceva. M- am întors din nou spre Tol.

- Pe fata aia o cheamă Namfa, anul doi, secția Sao. A spus Tol cu o voce neutră.

- Ai gusturi bune.

Nota💚„Sao” – probabil o prescurtare de la un program sau o facultate specifică, dar poate fi adaptată în funcție de contextul original.

- Hei, nu am vrut să spun asta.Am început să inventez scuze într- un haos total.

- Nu te supăra pe mine.

Tol oftă, ca și cum era plictisit. Poate că nu voia ca gluma mea să continue. Eu și Tol ne- am așezat la o masă aproape de standul cu tăiței, unde era un șir lung de tineri care așteptau. Mi- am întors gâtul stânga- dreapta, încercând să văd fiecare fată care trecea pe acolo.

- Tu stai aici și ține masa. Ce vrei să mănânci? Îți aduc eu. Mă întrebă Tol.

- Hei, lasă- mă să- mi cumpăr singur. Profit și eu de ocazie să mai caut fata aia. Tu doar stai și așteaptă. I- am împins ușor umărul ca să- l fac să se așeze. S- a relaxat ușor și s- a așezat cu o oarecare reținere.

- Ce vrei să mănânci?

- Dă- mi un Khao Man Gai prăjit, porție specială.

Nota: Khao Man....Orez cu pui în stil Thailandez.

- Bine.Înainte să plec, vreau să fac o mică glumă.

- Tipul ăsta a fost de acord. A fost de acord să fie un barbar.

Tol m- a privit cu cea mai nedumerită expresie din viața lui.

- Ce ești tu? Musculos?

- Aww, n- ai auzit niciodată melodia Khao Man Gai? Tol a clipit uitându- se la mine, fără să zică nimic. Apoi mi- am dat seama că melodia e prea veche. Era o piesă cântată de P’James, foarte celebră.

- Eh, nu contează. Așteaptă- mă.

Nota: Melodia „Khao Man Gai” face parte din albumul Siren Love din 1997, interpretată de James Ruangsak. Versurile spun, printre altele: „Nu sunt desertul sau gustarea pe care vrei s- o încerci. Nu știu de ce trebuie să te las să mă păcălești, poate pentru că sunt o persoană cu suflet blând” și „Vreau să fiu Khao Man Gai, să mă premiezi. Să mă trezești cu gust. Gătește- mă ca pe un Khao Man Gai, gratis, cu plăcere. (P.S. Îmi pare sincer rău dacă traducerea versurilor nu e chiar exactă TT. După mult efort, asta e melodia pe care am găsit- o. Traducerile sunt din engleză, dar vă puteți uita și pe versiunile originale în thailandeză .

Am plecat de la masă, ridicând mâna ca să- mi scarpin capul, ca să- mi domolesc jena provocată de gluma făcută lui „Tol cel Serios”. M- am dus direct la standul cu Khao Man Gai și m- am așezat la coadă în spatele a doi studenți care așteptau să comande. M- am uitat în jur. Ochii începuseră să mă doară de atâta căutat. E chiar greu. Dacă aș putea să o văd pe fata aia, poate mi- aș aminti ceva... de parcă aș câștiga la loterie.

Am adus două farfurii cu orez prăjit special înapoi la masă. Tol și- a pus telefonul pe masă și a luat farfuria din mâinile mele.

- Mulțumesc. Îți dau banii mai târziu.

- Heei, nu e nevoie. M- am așezat pe scaunul din fata lui.

- Am început să- mi pierd speranța că o voi mai găsi pe fata aia. A încercat Tol să vorbească cu Mai?

Tol a clătinat din cap.

- Am încercat să vorbesc. Dar, oricum, Mai a refuzat să spună ceva. A depus plângere pentru agresiune, dar tot nu simt că e în siguranță.

- Da, e în regulă. Să se ocupe poliția de asta.

- Dar Mai a spus că fostul ei iubit e fiul unei persoane influente. Nu sunt sigur că doar asta e suficient ca să fie în siguranță. Oftă Tol.

- Cineva trebuie să aibă grijă de ea mâine, frate.

- Oricum, tot vrei să- i ceri lui N’Mai să fie iubita ta, nu- i așa? N- am vrut să spun ce gândeam, dar mi- a scăpat , ca o vorbă care nu mai poate fi luată înapoi.

- Asta am intenționat de la început, și dacă tu nu te opui... spuse Tol ferm.

- N- are rost să te prefaci că vorbești așa, de parcă doar ai invita- o pe Mai în oraș. De fapt... vreau să te opresc s- o faci iubita ta, ca să- mi dai mie o șansă.

- Nu…

Ok, ce- a spus Tol nu e greșit față de ce simțeam cu adevărat.

- Gândește- te și la viitor. Ticălosul ăla n- o să se oprească din trimis mesaje. Poate că Tol nu va muri în următoarele două zile, dar cine știe? Dacă vei muri din nou, atunci tot va trebui să mă întorc în timp, să caut iar și iar cauza morții tale, de zece ori, până găsesc o soluție. Nu e ușor.

Tol și- a întors capul în tăcere. Știu că nu e mulțumit, dar nici nu vrea să se certe cu mine.

- Și ce trebuie să fac ca să nu mai fie nevoie să te întorci?

- Din ce știu, tu trebuie să trăiești în continuare, ca să nu mai fiu nevoit să mă întorc în timp. Nu sunt sigur dacă asta e adevărat. Dar conform a ceea ce am spus când eram copil... va trebui să ne căsătorim.

M- am arătat pe mine, apoi pe Tol.

- Îmi place de tine. Pot să ma căsătoresc cu tine. Dar poate că tu nu vrei să te căsătorești cu mine. Așadar, trebuie să păstrăm a doua opțiune pentru mai târziu. Dacă nu vrei să revin mereu și să- ți tot dau viața peste cap, tot ce trebuie să faci e să continui să trăiești. Să elimini complet orice pericol care te- ar putea ucide. Înțelegi?

Tol a luat câteva linguri din Khao Man Gai și n- a mai zis nimic. După expresia de pe fața lui, știam că e genul rebel. În mintea lui, probabil mă contrazicea. Nu- mi rămâne decât să sper că își va da seama că intențiile mele sunt bune.

💚💚💚

Căutarea fostului iubit al lui Mai e încă inevitabilă, dar pentru moment era timpul să mă întorc la realitate. Am revenit în Departamentul de Urgențe ca același doctor Tin , puternic și energic , ca întotdeauna, dar de data asta cu sprijinul moral complet al lui Tol. Deși a fost bosumflat tot timpul din cauza faptului că nu sunt de acord ca el s- o ceară pe Mai de iubită, înainte să se întoarcă la cursul de după- amiază, mi- a zis în treacăt:

- Ai grijă să nu muncești prea mult. Dacă leșini iar, s- ar putea să nu- ți mai revii.

Chiar dacă suntem despărțiți, e greu de spus dacă vorbele lui au fost o grijă sinceră sau un blestem. Dar, cel puțin, Tol nu vrea să mă epuizez. Sunt îngrijorat pentru tine. Și sunt tare fericit pentru asta.

- Pregătește- te, prietene. Sing a venit și mi- a pus un braț pe după umeri, chiar când ieșeam din vestiar.

- Două victime ale accidentului vin la spitalul nostru cu răni grave la cap, doctore Tin.

- Eh.

Știu deja cum o să arate schimbul meu de tură azi. Și știu și că unul dintre cei doi pacienți despre care a vorbit Sing nu va supraviețui. Vor fi duși de urgență în sala de operații, pentru a li se reduce presiunea intracraniană.

- Altceva?

- Celelalte cazuri au fost rezolvate. Un pacient așteaptă un pat, unul așteaptă să intre în operație, iar unul va fi externat. Exact cum i- a spus Sing profesorului. O analiză foarte rapidă a cazurilor. Apoi Sing s- a întors și mi- a șoptit:

- Vreau să o scot pe N’Pin la o gustare azi, te rog.

Îmi amintesc replica asta de la Sing. I- am dat același răspuns ca în bucla trecută.

- Ce legătură are asta cu mine? Întreabă- l pe Ai’Gap, e acolo.

Sing a zâmbit, a ridicat mâna în semn de salut și s- a dus în camera de odihnă. L- am urmărit din priviri și am dat din cap. E un nebun competitiv. Chiar și în privința femeilor, e în stare să le „fure” de peste tot. N- am înțeles niciodată ce e în capul lui Ai’Sing. Bănuiesc că îi place sentimentul de victorie, dar e și prea încrezător în sine, pentru că e în mod înspăimântător de chipeș și deștept. Mi- e milă de Gap , atâția oameni au ajuns jucăriile lui Ai’Sing. Îl înțeleg foarte bine pe Gap, pentru că și eu am avut probleme din cauza apariției acestui nebun.

Am mers să caut echipa de gardă din tura asta, formată din cele două fete de afară și N’Kung.

- Hai să ne pregătim pentru un traumatism cranian grav. Poate interna să mă ajute, să povestească puțin despre accident?

Am alergat prin tot Departamentul de Urgență până am uitat de timp. Îmi aminteam că în tura asta urma să fiu stropit tot cu sânge când intubam pacientul, pentru că urma să țâșnească o cantitate mare pe fața mea.

Așa că m- am pregătit din timp: mi- am pus ochelari de protecție și un șorț de plastic. Cineva a zis că am avut noroc că m- am protejat așa, ca și cum aș fi știut dinainte ce avea să se întâmple. Voiam să le răspund: da! De ce m- aș lăsa îmbibat în sânge, dacă știam deja ce urmează?

Când am avut ocazia să mă uit la ceas, trecuse deja de ora 21:00. Zgomotul din Departament se domolise și ajunsese la un nivel constant. M- am uitat cu mândrie la secția de urgențe, care mai avea acum doar doi pacienți. Era exact momentul perfect să fug fericit la cină.

Pe când mă îndreptam spre camera de odihnă, mi- a sunat telefonul. M- am uitat la ecran și am râs când am văzut numele apelantului. Am răspuns imediat.

- Ce s- a întâmplat?

- Frate, am fost să întreb niște juniori. Au spus că fostul iubit al lui Mai e, cel mai probabil, un student în anul patru la inginerie, pe nume Bas. Tol a intrat direct în subiect, fără ocolișuri.

- Nu e sigur, dar se zice că au fost văzuți des împreună.

- Student la inginerie? Are cont de Facebook? Trimite- mi- l, îl verific mai târziu. Mă întreb cât de influent trebuie să fie spatele unuia care studiază tehnica, de nu poate fi trimis la închisoare.

- Ți- l trimit mai târziu. Dacă e într- adevăr el, ce facem cu el?

- Dă- mi puțin timp să cercetez ținta mai întâi. Dacă îl cunosc mai bine, poate găsesc o modalitate să- l sperii. Am decis să merg în camera rezidenților, pentru puțină intimitate.

- Dar cred că nici nu trebuie să facem prea mult. Așteptăm până mâine- noapte, nu? O să- l sune pe Tol ca să vorbească. Atunci ies și eu să- l înfrunt.

- Eu… spuse Tol pe un ton plat.

- Fostul lui Mai va vorbi cu mine ca să mă forțeze să mă despart de Mai. Dacă nu devin iubitul lui Mai, s- ar putea să nu mă mai contacteze.

M- am oprit din mers.

- Uhm… Am uitat să iau în calcul posibilitatea că fostul lui Mai n- ar fi avut treabă cu Tol dacă Tol n- ar fi devenit iubitul lui Mai , exact ce- mi doream eu. Dar gândurile lui Tol erau deja copleșite de grija pentru Mai, iar dacă asta s- ar întâmpla, probabil că n- ar mai putea face nimic altceva.

- Putem să ne gândim la asta pe îndelete înainte de noaptea aia.

- Dar e singura mea șansă să- l întâlnesc față în față pe fostul iubit al lui Mai.

- Lasă- mă să mă mai gândesc puțin la ce ar trebui să facem împreună. Dacă aflu ceva, te sun. Am întins mâna și am deschis ușa spre camera de zi.

- Dar nu mai sta prea mult pe gânduri, frate. N- avem suficient timp.

- Da... da. O să încerc să mă gândesc în seara asta. Mi- am ridicat mâna și mi- am masat fruntea.

- Nu te culca târziu. Ai grijă. Și nu uita să- ți iei medicamentele.

- Da. Răspunse Tol scurt și închise. M- am dus spre zona cu patul, unde era și un mic blat de bucătărie. M- am săturat până peste cap de mâncarea gratuită de la spital. Am decis să mănânc o porție de tăiței Mama Tom Yum cu aromă extra picantă.

În timp ce mă aplecam să scot o cupă de Mama din dulap, am auzit o bubuitură puternică dinspre vestiar. M- am întors instinctiv, ca să văd mai bine, cu o senzație ciudată în piept. Data trecută nu intrasem în camera asta, deci nu știam ce s- ar fi întâmplat în perioada asta.

- Pe bune?! Chiar ești serios, nenorocitule? Vocea lui Gap, bine cunoscută, a răsunat din vestiar.

- Normal că sunt. A urmat a doua voce familiară , Ai’Sing. M- am îndreptat imediat.

- De ce un nenorocit ca tine trebuie să concureze cu alții?!

- Dar N’Pin e a ta sau ce, de vorbești așa?

- Ticălosule!

M- au usturat urechile atât de tare că simțeam că îmi cad. Gap și Sing chiar s- au luat la harță azi, în vestiar, din cauza lui N’Pin? Nu știam absolut nimic despre asta până acum.

- N- ai niciun drept să- mi interzici să flirtez cu Pin, pentru că Pin nu e încă prietena ta. Las- o pe ea să aleagă pe cine vrea.

- Dar eu am fost primul!

• Nu contează cine vine primul sau ultimul.

Diavolul adevărat e Ai’Sing. Exact așa s- a purtat și când s- a luat la întrecere cu mine ca să cucerească o asistentă junior. Am auzit un zgomot și mai tare, apoi ușa vestiarului s- a deschis. Gap a ieșit cu o expresie de furie totală pe față, dar când m- a văzut în picioare cu cupa de Mama în mână, expresia i s- a schimbat într- o surprindere tăcută. I- am oferit un zâmbet slab frățiorului meu amărât. Gap mi- a evitat privirea și a ieșit din camera rezidenților. Sing l- a urmat, cu mâinile în buzunare, uitându- se la spatele lui Gap și zâmbind de parcă tocmai câștigase ceva.

- N- am vrut să trag cu urechea. Am auzit fără să vreau. Dar... încă n- ai renunțat la comportamentul ăsta? M- am întors spre Sing.

- La ce comportament? Sing s- a uitat la mine ridicând din sprâncene.

- Comportamentul... ăsta. M- am întors la tăițeii mei și am dat jos capacul cu un oftat.

- Cred că e destul, prietene. Mi- e milă de el. Și oricum, N’Pin îl place pe Ai’Gap.

- Mie nu mi- e milă de el.” Sing s- a întors spre mine și mi- a zâmbit dulce.

- Pentru că, de fapt, ținta mea nu e N’Pin.

Apoi a ieșit liniștit din cameră, lăsându- mă acolo cu fierbătorul abia pornit. Am clipit de câteva ori la rând, încercând să procesez ce tocmai spusese Sing.

🔹️ La naiba! Jur. N’Pin! Sunt în mare pericol!