Capitolul 20

 Bucla 10

A doua zi dimineață, m- am dus la spital. Am fost amenințat de Sing că, dacă mă prezint la muncă azi, îmi va arde cercetarea, așa că am fost nevoit să cer un certificat medical de la profesor pentru a- mi lua o zi liberă după externare. De îndată ce corpul meu a primit suficientă apă, m- am simțit revigorat și fericit, realizând cât de epuizat ajunsesem într- un timp atât de scurt. Poate că am uitat cât de slăbit este un corp apropiindu- se de 30 de ani, comparativ cu unul de 20. Lipsa somnului nu era deloc o idee bună.

După ce mi- am sunat mama să- i spun că am fost externat, am decis să fac singurul lucru pe care inima mea mă îndemna să- l fac: să continui să il urmăresc pe Tol cu toată determinarea, pentru că deja știa ce simt pentru el. Dacă inițial mă temeam că Tol o să- mi urască fața, atitudinea lui s- a transformat mai degrabă în frică decât în ură. Nu știu care variantă e mai rea, dar, cel puțin, a început să- mi răspundă la mesajele de pe Facebook.

- Hai să mâncăm împreună diseară. Vreau să vorbesc despre starea ta de sănătate. I- am scris. Tol a citit mesajul foarte repede.

• Se poate. E uimitor cât de ușor a acceptat invitația mea directă de data asta.

Așa că am trecut la treabă. Planul meu pentru a îl face pe N’Tol să fie liniștit era să îl duc la restaurantul unde am mers cu Fakfaeng, același loc unde l- am mai dus odată. Scopul meu era să- i stârnesc interesul. Știam că Tol voia răspunsuri despre visele lui și despre motivul pentru care mă regăsea mereu în ele. Atât timp cât nu află cine sunt cu adevărat, Tol va fi mai preocupat de mine decât de N’Mai.

Când am parcat mașina în fața restaurantului, Tol s- a întors spre mine cu aceeași privire ca ieri.

- De ce aici? A întrebat scurt. Am început să simt că politețea lui N’Tol începea să dispară.

- Restaurantul ăsta e deschis de un cunoscut de- al meu. Pizza e delicioasă, mai ales cea cu trei feluri de brânză. I- am aruncat o privire, zâmbind subtil, convins că Tol își amintea numele acestui fel de mâncare din visul lui. 

- Sau, dacă nu- ți place genul ăsta de mâncare, pot să te duc în altă parte.

Tol mă privea fix. Vezi? Își aduce aminte cu adevărat. 

- Am fost în acest restaurant o dată... în visul meu.

Am făcut pe surprinsul. 

- Din nou? Cred că N’Tol este o persoană mai specială decât pare. O persoană cu al șaselea simț, care visează viitorul... sau poate că e doar o halucinație. Tol nu părea încântat de remarca mea. Mai bine nu îl enervez și mai tare. Îmi făceam griji și pentru inima lui. 

- Dacă nu te deranjează, hai să mâncăm aici.

Tol nu a mai spus nimic. Am întins mâna să deschid ușa și am coborât din mașină. M- am grăbit să- l urmez în restaurant. Odată ajuns înăuntru, am aruncat imediat o privire spre masa unde stătusem împreună data trecută. Din păcate, astăzi era rezervată. Tol se uita și ea la aceeași masă.

- Doi oameni. Chelnerul, un bărbat cu un zâmbet larg, ne- a condus către o masă pentru două persoane. M- am grăbit să ajung înaintea lui Tol, având de gând să fac ceva. Câteva momente mai târziu, Tol m- a urmat.

Când am ajuns la masă, am tras un scaun și i- am făcut semn lui Tol să se așeze.

- Poftim, ia loc.

Tol m- a privit calm, apoi s- a uitat în stânga și- n dreapta. Chelnerul ne zâmbea mulțumit. După câteva secunde, Tol s- a hotărât să se așeze... dar nu pe scaunul pe care i- l trăsesem eu.

E în regulă. M- am obișnuit deja cu asta. Am luat loc pe scaunul pe care i- l pregătisem pentru el.

- Poți comanda orice îți dorești.

Tol se uita atent la meniul din mână. Imaginea asta părea atât de familiară încât probabil îl înfricoșa. M- am aplecat, am deschis geanta de pe podea și am scos niște foi copiate dintr- un manual de medicină.

- Am adus informații despre boala ta. Sunt disponibile atât în thailandeză, cât și în engleză. Dacă nu înțelegi ceva, le poți păstra pentru studiu. Afecțiunea asta nu se poate vindeca complet, dar, dacă ai grijă de tine, vei putea trăi la fel de mult ca oricine altcineva.

🔹️Ești speriat, N’Tol?

Tol a luat foile din mâna mea și le- a examinat.

- Frate mai mare...

- DA? Am răspuns cu un zâmbet larg.

- Am sunat- o pe mama. Mi- a spus că nu ți- a povestit niciodată despre unchiul meu, care a murit din cauza unei boli de inimă. Tol îndreptă capătul creionului spre mine. Zâmbetul mi se șterse de pe față.

🔹️ Și acum ce fac? Tol începea să înțeleagă că ceva nu era în regulă.

- Aha? Poate am auzit de la mama mea.

- A spus că nu i- a spus nici măcar mătușii Gan. Tol vorbi tare, luându- mă prin surprindere. 

- Îmi vei spune frumos cum ai aflat, sau vrei să- i spun mamei că ai gânduri necurate despre mine?

- Aproape că am plâns când am realizat cât de prevăzător ești Tol. N’Tol al meu e chiar atât de nemiloas? Dacă știi că am gânduri nepotrivite despre tine, dar tot ai acceptat să vii cu mine, nu înseamnă că și tu ai sentimente pentru mine?

Nota: În capitolul anterior, P’Tin a spus „fratele meu” cu sensul de „fratele meu”, dar aici a menționat numele lui Tol, care înseamnă și „al meu” în sens literal )

- Nicio șansă. Nu sunt gay. Tol spuse clar.

- Am venit cu tine pentru că nu cred că toate astea sunt doar o coincidență. Trebuie să aflu răspunsul, iar singurul care mi- l poate oferi ești tu.

- Nimic mai mult decât ceea ce ai văzut deja. Sunt doar un doctor care a suspectat o afecțiune cardiacă pe baza istoricului tău medical și a simptomelor tale. Ar trebui să- mi mulțumești în loc să stai aici și să cauți nod în papură.

Am reușit să îl readuc la tăcere pe Tol. Argumentele lui nu erau la fel de bine construite ca ale mele. 

- Dar nu vreau recunoștință. Atât timp cât ajungi să consulți un specialist, sunt fericit.

Expresia de nemulțumire de pe fața lui Tol era din nou adorabilă. A ridicat paharul, a băut și nu a mai spus nimic. Știam că nu avea să lase lucrurile așa de ușor.

- Mă faci să par nebun pentru că gândesc prea mult.

- Nu ești singurul care înnebunește. Sunt și eu nebun.

 Am spus hotărât. 

- Nebun de iubire.😅

Apoi, Tol s- a înecat cu apa, tușind necontrolat, iar eu am fost nevoit să- i întind un șervețel. 

- Oare și cuvintele mele de dragoste ți- au rămas în gât?!

Tol a luat șervețelul de la mine, și- a șters gura și mi- a aruncat o privire ucigătoare. 

- Ești atât de ciudat. Dacă mai faci asta o dată, spun totul mamei.

- Oho. Am zâmbit la expresia lui Tol. 

- Te prefaci șocat? Ai visat vreodată că inițiez o conversație doar ca să te cuceresc?

- Niciodată... și nu credeam că cineva ar avea curajul să inițieze un flirt în felul ăsta.

 Tol aruncă șervețelul pe farfurie. 

- Încă ești fără speranță când vine vorba de a începe o conversație cu o fată, frate. Ai mai flirtat vreodată cu altcineva?

Când am auzit asta, am tresărit. Formulată în felul ăsta, fraza era ca un cuțit înfipt direct în inimă, până când durerea devenea insuportabilă. M- am întors spre chelnerul care aștepta să ne ia comanda. Acesta mi- a zâmbit, de parcă încerca să- mi trimită câteva cuvinte de încurajare. Am decis să pun capăt discuției cu Tol și să comand mâncare în schimb.

- Aveți vreun meniu special astăzi?

În timp ce așteptam să ne fie servită mâncarea, am încercat să îl atrag pe Tol într- o conversație, dar el revenea mereu la visele sale, analizând fiecare reacție a mea pentru a descoperi vreun comportament suspect. Asta mă făcea să fiu mereu în gardă. Nu voiam să risc spunându- i adevărul despre ce mi s- a întâmplat. Chiar dacă Tol voia răspunsuri, era mai bine să păstrez secretul deocamdată.

- Am un pacient care vine des la urgențe din cauza amețelilor. Mi- a spus că poate visa viitorul.

Am luat ultima felie de pizza și am pus- o pe farfurie.

Tol ridică o sprânceană. 

- Și ce ai făcut?

- L- am trimis la un psihiatru. În cele din urmă, s- a dovedit că era stresat. Am făcut o expresie de parcă tocmai mi- ar fi venit o idee. 

- Nu spun că N’Tol e nebun, dar vrei să- ți fac o programare la psihiatru? Te poate ajuta cu coșmarurile și insomnia.

- Nu sunt stresat. Tol era gata să mă contrazică, dar telefonul lui a sunat înainte. A verificat rapid ecranul și a răspuns imediat. 

- Ce s- a întâmplat, Mai?

Am stat drept când am auzit acel nume.

🔹️ De ce N’Mai sună acum?

🔹️Nu știa că sunt la întâlnire cu Tol?

- Ce?

 Tol rosti cu o voce speriată. 

- Unde ești?... Așteaptă- mă, vin imediat.

 Tol închise apelul și mă privi cu o expresie panicată. 

- Frate, Mai e la urgențe.

- Huh? Am strigat, la fel de șocat ca și el. Asta era o problemă nouă.

Nu știam că N’Mai fusese la urgențe în afara turelor mele. 

- Ce s- a întâmplat de a ajuns la spital?

- Fostul ei iubit a atacat- o în cămin.

 Tol strânse pumnul. 

- Pentru că am fost cu tine, Mai nu a avut pe nimeni lângă ea. A rupt relația cu fostul ei și au avut probleme de aproape o lună.

Am rămas tăcut o vreme. 

- Și... N’Mai e grav rănită?

- Nu știu. Poți să mă duci la spital să o vizitez?

Tol mă imploră, dar își dădu seama imediat că aveam o expresie confuză.

În amintirile mele, peste două zile N’Mai avea să fie frumoasă și fericită. Fața ei avea să strălucească de bucurie când va primi flori de la Tol. Nu avea nicio urmă de lovitură pe corp.

Singura explicație posibilă era că această problemă era nouă, că N’Mai fusese atacată pentru că Tol fusese cu mine.

💚💚💚

- Îți voi arde lucrarea de cercetare, prietene. Sing a intrat, m- a arătat cu degetul și m- a blestemat imediat ce m- a văzut apărând la urgențe. Am ridicat repede mâna și am arătat spre N’Tol.

- Astăzi sunt aici ca rudă a unei paciente, nu ca medic. Nu- mi arde cercetarea.

 M-am întors să îl văd pe Tol, care stătea lângă patul unei tinere cu un chip drăguț, adormită. Tânăra și- a ridicat mâna, a apucat cămașa lui Tol și a început să plângă neîncetat.

- Cum e starea ei?

- A fost atacată. Are obrajii umflați și vânătăi, dar nu are oase rupte. Peste puțin timp poate merge acasă. Mâine are programare la medicina legală. Sing s- a uitat la N’Tol. 

- Fratele acela cu inima mărită e iubitul pacientei?

- Nu e iubitul pacientei. M- am uitat înapoi la Sing și am arătat pe mine. 

- El e iubitul meu.

Sing a clipit de mai multe ori, confuz. Poate credea că a auzit greșit sau că eu am spus ceva greșit. 

- Adică pacienta e iubita ta?

Am plecat să mă ascund, lăsându- l pe Sing să- și continue bănuielile. M- am așezat lângă Tol și i- am zâmbit lui Mai.

- Cum te simți, surioară?

Mai s- a întors să mă privească. Obrajii îi erau vineți, iar ochii roșii de atâta plâns. M- a privit o clipă, apoi și- a întors capul în cealaltă parte.

După privirea ei, știam clar că acum nu mă place.

- Sunt bine, domnule doctor.

M- am uitat la această surioară mai mică cu un sentiment copleșitor de vinovăție. Dacă ar fi fost mai rănită de atât, poate că nu m- aș fi putut ierta niciodată. Cine ar fi știut că, luând- ul pe Tol de lângă Mai, aș fi rănit- o atât de tare?

- Mergi acasă și odihnește- te bine. Prietenul meu ți- a prescris analgezice. Apoi pune comprese reci pe obraz ca să previi umflăturile.

- Mulțumesc, domnule. Mai mi- a răspuns fără să mă privească, așa cum făcea înainte.

În timp ce stăteam acolo, cei doi tineri păreau să fi devenit tăcuți din cauza prezenței unui străin.

- Bine... atunci mă duc să vorbesc cu asistenta de acolo. Am plecat de lângă patul lui Mai și m- am așezat drept în fața celui mai apropiat computer.

Nu era chiar atât de rău să aud conversația lui Tol cu Mai.

- Spune- mi cine este și totul se va termina. Tol i- a vorbit lui Mai cu o voce hotărâtă. 

- Asta e mai mult decât suficient. Cât timp o să mai înduri asta?

- Lasă așa, Tol. Nu pot să- ți spun. E fiul unui om influent. Ce se va întâmpla cu tine după aceea?

- Indiferent cine ar fi, spune- mi doar.

N’Mai a spus ceva încet, până când nu am reușit să prind ce a spus. M- am uitat ușor pentru a îl vedea pe Tol suspinând.

- Dacă Mai refuză să spună, atunci trebuie să faci ce îți spun eu.

Tol a continuat. 

- Așa cum am discutat atunci, despre povestea în care vom lăsa pe toată lumea să știe că ești iubita mea. Tipul acela nu va îndrăzni să te mai deranjeze.

- Tol... dar eu nu te plac așa.

- Pentru că încă nu ai găsit pe cineva care să te protejeze. O voi face eu asta ,până când vei găsi persoana potrivita, bine?

N’Mai a tăcut o clipă. 

- Planul tău nu e prea bun, Tol. Dacă ceilalți ar afla că ies cu tine pentru puțin timp, iarăși aș fi prinsă.

- Nu mă interesează ce spun ceilalți. Pe scurt, trebuie să facem asta mai întâi.

Ochii mei erau fixați pe ecranul computerului. Mâinile mele au început să tremure. Cred că am înțeles totul după ce am trecut prin zece cercuri(bucle). A venit momentul în care am înțeles în sfârșit adevărul dintre Tol și Mai.

Credeam că iubirea dintre acești doi tineri era ciudată. Acum înțeleg de unde vine această problemă ciudată. Tol nu o place pe Mai așa. Dar vrea să o protejeze pe Mai de fostul iubit.

Păna când Mai va găsi pe cineva care să o protejeze în locul lui Tol. 

Apoi, motivul pentru care Mai părea interesată de mine la început ar putea fi pentru că probabil spera că eu voi fi persoana pentru ea. Inclusiv toți bărbații musculoși și frumoși de pe Facebook- ul ei.

Problema fostului prieten al lui Mai este foarte importantă, dar am ales să o ignor pe toată. Fostul prieten al lui N’Mai a fost motivul pentru care Tol a devenit iubitul lui Mai și a fost cauza pentru care Tol a cerut ajutor după ce a avut un atac de cord și a murit.

Este posibil ca rezolvarea problemelor mele să fie mereu greșită?

🔹️Cine este fostul prieten al lui Mai?