Capitolul 2 May💙Kyu🔞🔞 (revizuit)

⚠ Avertisment: Conținut sensibil, +18. ⚠



Rece...

- La naiba! Ce dracu’ e în neregulă cu Kyu? Azi dimineață nici nu mi-a vorbit, niciun cuvânt. A sărit din nou peste curs, îl sun și are telefonul închis…  May bombăni nemulțumit, coborând treptele facultății. 

- Mai bine merg acasă.

- Cred că e supărat că l-ai părăsit ieri, a presupus Gus.

- Atunci de ce nu e supărat pe Night? Am plecat cu Night. Cu el a vorbit azi dimineață, dar când am apărut eu, a fugit…  May strânse din pumni.

- Tu și el sunteți prieteni din școala primară. Se simte rănit că l-ai pus pe Night mai presus de el, explică Gus.

Night interveni cu o voce blândă: 

- Dacă e așa cum spune Gus, îl înțeleg. Poate chiar e jignit. Ar trebui să-ți ceri scuze, May.

- Nu trebuie să-ți ceri scuze! Kyu e un copil. Dacă e supărat pentru asta, lasă-l. Eu nu mă supăr. 

- May își întoarse privirea spre Night. 

- Tu te duci acasă? Vrei să te duc?

- Nu, mai bine mergi și împacă-te cu Kyu. Nu vreau să văd că rămâneți certați, zâmbi Night.

- N-am de ce să mă împac, răspunse May cu voce tăioasă.

- Cum vrei. Oricum eu merg cu autobuzul azi. Ne vedem mâine, spuse Night, înainte de a pleca.


💮💮💮💮💮💮💮

Deși se dădea indiferent, May s-a simțit inconfortabil toată ziua. Știa că Kyu era prea emoțional, mai ales după despărțirea de iubita lui.

Înainte de a ajunge acasă la el, May s-a oprit la un minimarket. A cumpărat câteva lucruri despre care știa că-i vor aduce măcar un zâmbet prietenului său. „Cum o să rezolv asta?”, gândi el cu neliniște.

Kyu, între timp, rătăcise prin mall toată ziua, evitând facultatea și oamenii. Acum se întorcea singur, cu taxiul, ca de obicei. Se simțea pustiu fără May. Îi revenea mereu în minte aceeași întrebare dureroasă:

„Cât timp o să mai pot îndura să fiu doar prietenul lui? Să-l iubesc în tăcere e ca și cum aș fi un mort viu...”

Coborând din taxi, inima i se strânse. May îl aștepta în fața porții. Bucuria și furia s-au amestecat în el. A ales să-l ignore și s-a grăbit să deschidă poarta.

Mâna puternică a lui May i-a închis încheietura înainte să apuce cheia.

- Kyu, îmi pare rău… Te rog, ascultă-mă. Lasă-mă să-ți explic, spuse May cu voce gravă.

Kyu oftă adânc. Voia să rămână supărat, dar nu putea.

- Intră mai întâi, murmură, smulgându-și mâna.

May zâmbi ușurat. Era primul semn că ghețurile începeau să se topească.

Înăuntru, Kyu lăsă bagajele pe canapea și se duse în bucătărie după apă. May îl urmă, punând pungile pe tejghea.

- Kyu… ieri nu am vrut să te las baltă, începu May.

Niciun răspuns.

- M-am întâlnit cu P’Gear. Îl hărțuia pe Night în baie. Era palid, abia se ținea pe picioare. Mi-a fost frică să nu pățească ceva, așa că l-am dus acasă. Am vrut să te chem, dar mi-ai închis…

Kyu încremeni. Gândul că Night fusese din nou ținta lui Gear îi dădea fiori.

- Deci povestea lui Night contează mai mult decât eu? întrebă el cu voce joasă.

- Cum poți spune asta? Tu și Night sunteți amândoi prietenii mei. Dacă tu ai fi fost în locul lui, te-aș fi lăsat singur? Știi bine răspunsul. Nu pot să întorc spatele când cineva drag are nevoie, spuse May, privindu-l cu sinceritate.

Kyu oftă, simțindu-se prost pentru gelozia lui ascunsă.

- Bine… îmi pare rău că nu te-am ascultat. Am reacționat urât, recunoscu el, încă ținându-și spatele întors.

- Deci, nu mai ești supărat? întrebă May cu o urmă de speranță.

- Hm… Ai venit aici să ne împăcăm, nu?

May păși în spatele lui, apropiindu-se suficient încât respirația lui să-i atingă ceafa. Lăsă o plasă pe tejghea, fix în fața lui Kyu.

- Și? Ce zici de asta?

Kyu se uită și ochii i se lățiră surprinși. În plase erau toate gustările lui preferate.

- Sunt toate lucrurile mele preferate…  zâmbi Kyu, descoperind în plasă gustările pe care le iubea cel mai mult.

- Știu ce îți place, așa că le-am cumpărat pe toate. Gata, ai scăpat de furie acum, da?  întrebă May, întorcându-se să-l privească.

Kyu clătină din cap afirmativ, zâmbind cald.

- Ții minte chiar tot? Care sunt gustările mele preferate?  întrebă el uimit.

- Cum să nu știu? De la început până acum, numai pe astea le mănânci.  May îi ciufuli părul, făcându-l pe Kyu să râdă ușor.

Zâmbetul acela îl liniști. Cel puțin May avusese mereu ochi pentru el. Kyu simți că supărarea nu-și mai avea rostul.

Au ieșit împreună în fața casei, iar Kyu ronțăia încet din gustările aduse de May.

- Și unde te-ai dus azi? Ai chiulit toată dimineața,  îl întrebă May.

- La mall. N-aveam alt loc unde să merg… În câte locuri poate să rătăcească cineva ca mine?  răspunse Kyu cu un zâmbet forțat

- Te-am sunat, dar mi-ai închis telefonul. Am încercat degeaba… Știi că m-am îngrijorat, nu?  spuse May, privindu-l în ochi.

- Ți-ai făcut griji pentru mine?  întrebă Kyu, lăsând să-i scape un mic zâmbet.

- Hei… nu-mi pasă de tine. De ce mi-ar păsa de un câine? Ești doar cel mai bun prieten al meu.  May rosti pe un ton glumeț, dar cu o căldură ascunsă.

- Doar un prieten…  murmură Kyu, mai mult pentru sine.

- Ce ai spus? - May nu auzise clar.

- Nimic. Am zis doar că gustarea e delicioasă.  Kyu își ascunse emoțiile, mestecând repede.

May îl privi atent, dar nu mai întrebă nimic.

- Și părinții tăi? Nu i-am mai văzut de câteva zile,  spuse May, desfăcând un sandviș.

- Au plecat într-o altă provincie, la muncă. S-a ivit o problemă la una dintre fabrici… Probabil că o să lipsească vreo lună.  răspunse Kyu.

- Deci ești singur acasă?  May îl fixă serios.

- Da…  încuviință Kyu.

- Atunci lasă-mă să dorm la tine. Ca prieten. Să nu mai fii singur.  spuse May, cu o naturalețe care-l făcu pe Kyu să-și simtă inima tresărind.

- Bine! - răspunse imediat, fără să stea pe gânduri. Gândul că May va dormi lângă el îi aducea o bucurie pe care nu o putea ascunde.

- Atunci încep de mâine. Azi mă duc acasă să-mi pregătesc hainele.  May îi zâmbi scurt, în timp ce Kyu îl privea cu ochi luminoși.

Kyu dădu din cap, apoi începu să mănânce într-o dispoziție bună. May îl privea în tăcere, zâmbind ușor și clătinând din cap. Nu suporta să-l vadă pe prietenul lui trist, dar nici nu era sigur că Kyu își dădea seama cât de mult conta pentru el. De aceea, May căuta mereu pretexte să stea aproape; nu voia să-l lase singur prea mult timp.

Ziua următoare...

May trecu să-l ia pe Kyu cu mașina pentru a merge împreună la facultate. După ce s-au așezat la masa lor obișnuită, Kyu scoase din geantă gustările pe care May i le cumpărase cu o zi înainte.

- Le-ai adus și azi, Kyu?  întrebă May sarcastic, văzându-l ronțăind bomboane.

- N-am apucat să iau micul dejun...  răspunse Kyu, cu gura plină, chiar în clipa în care Night apăru împreună cu Gus.

- Cine v-a adus?  îi întrebă Kyu.

- P’Gear,  răspunse Night simplu.

- Cum adică ai venit cu el? Ești sigur că ești în regulă cu el? se interesă May, dar între timp întinse mâna spre pungă și luă o gustare.

- Hei! De ce mănânci așa mult?! N-ai zis tu că le-ai cumpărat pentru mine?!  izbucni Kyu, smucind punga spre el.

- Înainte să te superi pe mine, tu ți-ai rezolvat treaba?  interveni Night cu o privire atentă.

- Da, da, nu ne-am certat,  spuse Kyu nepăsător.

- Atunci de ce te-am văzut ascunzându-te de May?  îl provocă Gus.

- Nimic! Nu m-am ascuns!  replică Kyu, ridicând vocea.

May chicoti. 

- E supărat pe mine din cauza sandvișurilor,  spuse el cu un rânjet.

Kyu ridică din umeri, prefăcându-se indiferent, dar obrajii lui trădau altceva.

După cursuri, grupul se duse să mănânce la restaurantul de lângă universitate. Atunci, între o vorbă și alta, toți au aflat oficial că Night se întâlnește cu Gear. Kyu simți o ușurare ciudată, dar nu spuse nimic.

Mai târziu, Night îi adună pe toți și le propuse o ieșire la pub.

- Bine, atunci ne vedem în același loc diseară, da?  spuse May, în timp ce coborau treptele facultății.

- Hm, dar eu voi merge cu... tipul ăla. Ne vedem direct acolo,  răspunse Night.

- Și cum ajungeți? Vreți să vă luăm eu și May?  întrebă Kyu.

- Nu, am șoferul meu.  Night zâmbi ușor.

- Gear, nu?  întrebă May cu interes.

- Hm,  confirmă Night scurt.

- Night, spune-mi drept... chiar te vezi cu Gear?  insistă May curios.

Kyu se întoarse brusc spre el, privindu-l fix.

- De ce vrei să știi?  izbucni el, deși întrebarea nici măcar nu-i fusese adresată.

- Pentru că vorbeam cu Night, Kyu. Nu cu tine,  răspunse May calm, dar vizibil surprins.

- Ei bine, mă enervează!  replică Kyu, furios, și se întoarse pe călcâie, plecând grăbit.

May rămase locului, uimit.

 - Ce-a fost asta...?  mormăi el încet.

Imediat ce a coborât, Kyu îl văzu pe Gear stând lângă un copac, înconjurat de fete. Dar de îndată ce apăru Night, acesta se repezi direct spre Gear. May se opri pentru o clipă, urmărindu-l de la distanță, curios.

- Night chiar e puternic,  spuse încet, aproape admirativ.

- Nu-i așa?  răspunse Kyu pe un ton dezinvolt, dar cuvintele i se opriră în gât când Night se întoarse brusc și îi prinse brațul lui May.

- Astăzi... poți să mă duci tu, May?  îl rugă Night, scuturându-i ușor brațul, cu o privire rugătoare.

May rămase pe loc, blocat între chipul lui Night și privirea lui Gear, care se întuneca vizibil.

- Și eu... Ne poți duce pe amândoi acasă la Night,  adăugă Gus, intervenind.

- Nu! - se repezi Gear, smulgând mâna lui Night din strânsoarea lui May.

- Ce naiba faci?!  se răsti Night, aruncându-i o privire plină de dezgust.

- Sunt aici să te iau. Cum ai putea pleca cu altcineva? spuse Gear, tonul lui dur, plin de posesivitate.

- Ai zis că vii pentru fratele tău. Eu nu sunt fratele tău. Plec cu prietenul meu,  replică Night, rece.

- Dar eu sunt aici să te iau pe tine!  izbucni Gear, privindu-l cu ură pe May.

În jurul lor se strângeau deja oameni curioși.

- De ce vrei să-l iei pe Night?  interveni Kyu, văzând că Night și Gus erau pe punctul de a se urca în altă mașină.

- De ce mă întrebi pe tonul ăsta? Ce ai cu mine, Kyu? Ai ceva personal?  întrebă May, încruntat.

Kyu ridică din umeri, întorcându-se ca și cum ar fi vrut să plece, dar May îl opri, punându-i mâna pe umăr.

- Unde te duci?  întrebă din nou May.

- Acasă. N-am pe nimeni care să mă ia, așa că merg cu autobuzul,  răspunse Kyu, rece.

May oftă, frustrat, apoi îi trecu brațul pe după umeri și îl trase după el spre propria mașină.

- Hei! Mă doare, nenorocitule, dă-mi drumul!  strigă Kyu, încercând să se smulgă, dar inima îi bătea nebunește în piept.

- Domnul Kyu se comportă de parcă ar fi gelos pe mine și pe Night. Ești ca o femeie. Cred că mă placi în secret...  zise May, cu un zâmbet ștrengăresc.

Kyu înlemni pe loc, apoi schimbă repede subiectul:


- Deci... unde mergem?

- Acasă, la tine. Ai uitat că ți-am zis că dorm la tine?  răspunse May.

- Bine... dar dă-mi drumul, mă doare!  mormăi Kyu, iar May îl lăsă imediat.

Ajunși acasă, Kyu își puse geanta în cameră și coborî în bucătărie. May îl urmă.

- Ce faci acolo?  întrebă, apropiindu-se de prietenul său care stătea lângă aragaz.

- Orez prăjit cu porc,  răspunse Kyu, întorcându-se puțin spre el.

- Exact ce îmi place mie. Chiar îmi cunoști inima,  zise May, zâmbind și trecându-i mâna prin păr.

- Desigur că știu totul despre tine...  spuse Kyu, privind cu atenție expresia lui May. Dar acesta nu păru să bage de seamă subînțelesul din vocea lui.

- Și eu îți cunosc inima. Știu exact ce îți place,  adăugă May, mușcând absent dintr-o gustare.

Kyu își strânse buzele, întorcându-se spre tigaie ca să-și ascundă privirea.

- Dacă îmi cunoști cu adevărat inima, știi și ce îmi place acum?  întrebă Kyu, întorcându-se spre May, cu o expresie confuză.

- Poți fi mai concret? Te referi la mâncare... sau la oameni?  răspunse May, cu un ton șugubăț.

Kyu își întoarse privirea din nou spre tigaie și oftă.
- Nimic, doar vorbeam. Ia o farfurie și pleacă,  spuse, tăind brusc momentul ciudat.

- Ce e cu tine...?  mormăi May confuz, dar îi întinse totuși farfuria.

După cină, au mai stat de vorbă despre raportul pentru facultate, iar timpul a trecut repede până s-a făcut seară. Au făcut un duș, s-au schimbat și s-au pregătit să iasă.

- Bine, intră și așteaptă, Kyu și cu mine aproape am ajuns,  spuse May la telefon, închizând convorbirea cu Night.

- Ce voia Night?  întrebă Kyu.

- Nimic. Mi-a zis că au ajuns, așa că i-am lăsat să intre primii,  răspunse May, aruncându-i o privire lungă lui Kyu.

- De ce porți hainele astea? Cât de adânc e decolteul ăla?  bombăni May.

- Te plângi de când eram acasă, nenorocitule,  replică Kyu, ieșind primul pe ușă.

- Și încă mă plâng! De ce nu te-ai schimbat? Vrei să atragi tigri sau crocodili?  continuă May, iritat.

- Mă simt bine îmbrăcat așa. Nu te mai plânge,  răspunse Kyu, întorcându-și capul ca să nu-i vadă expresia. În sinea lui, însă, simțea o urmă de bucurie: poate May era gelos.

Ajunși la pub, s-au dus direct la masa unde îi așteptau prietenii. Gus s-a grăbit să pregătească băuturi pentru toată lumea. Kyu îl urmărea pe May cu coada ochiului, mai ales atunci când acesta nu-și dezlipea privirea de Night, ocupat să discute cu Gear.

După o vreme, Gear a ieșit să-l caute pe Four. Night a insistat să-l urmeze, deși Gus încercase să-l oprească. În cele din urmă, și Gus a plecat cu ei, lăsându-i pe May și Kyu singuri la masă.

- Ce e cu ăștia doi?  mormăi May, vizibil deranjat.

- M-am obișnuit să fiu lăsat în urmă,  spuse Kyu, golind dintr-o înghițitură paharul de vin.

- Ei bine... atunci putem să ne distrăm și singuri, nu? - zise May.

- Exact asta mă gândeam,  zâmbi Kyu, turnându-și din nou în pahar.

Au băut amândoi până când alcoolul a început să-și facă efectul, amețindu-i ușor. Kyu nu și-a putut lua ochii de la May, apropiindu-se încet de el, fără să realizeze că o fată se apropia de masă.

O voce feminină i se lipi lui May de ureche:
- Scuză-mă... pot să mă așez și să vorbesc cu tine?

Kyu nu auzise cuvintele, dar văzând apropierea fetei, un sentiment de nemulțumire i se strânse în piept.

- Bine ați venit,  răspunse May fetei, cu un entuziasm pe care Kyu îl simți ca un cuțit în inimă.

Se comporta ca orice bărbat cucerit de o atenție feminină, zâmbind și conversând, fără să-i mai acorde lui Kyu vreo privire.

Kyu rămase la masă, înghițind alcoolul ca să-și înăbușe nemulțumirea.
- Vreau să merg la baie,  spuse el sec.

- Du-te, eu stau aici... Ce-ai spus?  întrebă May, dar în același moment se întoarse către fată, vocea pierzându-se printre bătăile puternice ale muzicii.

Kyu ridică glasul, simțind furia clocotindu-i în piept:
- Vreau să merg acasă! Nu mai vreau să aștept pe idioții ăștia!

- Nu te grăbi. Nu vezi că vorbesc?  răspunse May, vizibil iritat.

- M-am plictisit,  mormăi Kyu.

- Atunci du-te și dansează,  replică May, nepăsător.

Ochii lui Kyu se umplură de indignare.
- Da, atunci voi dansa,  spuse, ridicându-se brusc și plecând.

Pe drum, își mușca buza, cu gândurile amestecate:
„Niciodată nu te uiți înapoi la mine... Nu-ți pasă dacă aș fi rănit sau mort. Ce dracu, May?!”

Hotărârea îi ardea în privire: „Nu-mi mai pasă. Dacă el nu mă bagă în seamă, atunci o să-l rănesc și eu...”

📞 Telefonul lui May vibra. Ridică apelul.
- Ce s-a întâmplat, idiotule?  răspunse el.

- Gear are sprânceana spartă. Îl duc la doctor,  explică Gus.

- Bine, ocupă-te de el. Eu am grijă de Kyu,  spuse May și închise.

Însă când a început să-și caute prietenul, Kyu dispăruse.

- La naiba...  bombăni, ridicându-se de la masă.

În drum spre baie, auzi un glas străin:
- Băi, ce curajoși! Se sărută doi tipi în baie, ca și cum n-ar fi alți oameni prin jur...

Inima lui May tresări. Grăbi pașii și împinse ușa. Luminile reci ale băii îi căzură pe chip, iar atunci îl văzu: Kyu, cu cămașa șifonată, lipit de un bărbat înalt.

- Ummm...  un geamăt scăpat de pe buzele lui Kyu îi răsună ca un pumn în piept.

- Ce naiba faci, Kyu?!  vocea lui May tună în încăpere.

Kyu îl privi cu ochii îngustați, sfidător:
- Nu te băga! E treaba mea!

- Cine ești tu?  întrebă bărbatul înalt, nedumerit.

- Sunt prietenul lui!  replică May aspru.

Kyu izbucni:
- Exact! Doar prietenul meu! Nu ai niciun drept să mă oprești!

Beția și frustrarea îl făceau instabil, dar May îl prinse de braț.
- Ești beat, Kyu. Hai acasă, acum!  rosti apăsat, târându-l afară.

- Sunt singur! Lasă-mă! Dacă nu-ți pasă de mine, atunci du-te!  strigă Kyu printre lacrimi.

Privirile din jur se întoarseră spre ei, oamenii murmurând încurcați.

May îl împinse în mașină, îi puse centura, dar Kyu se smucea furios:
- Sunt singur... nu-ți pasă de mine... pleacă!

- Taci, Kyu! N-ai idee cât de supărat sunt acum!  strigă May.

- Supărat? Eu îți fac o favoare!  se zbătu Kyu, vocea tremurând.

May îl duse acasă și îl împinse pe canapea, trântindu-se în fața lui, cu ochii scânteind de furie.

- De ce? Spune-mi, de ce ai făcut asta?!  izbucni May.

Kyu, cu respirația tăiată și ochii umezi, îl privi direct:
- Ce-am făcut?  întrebă sfidător, dar vocea îi tremura.

- De ce te-ai dus și ai sărutat un băiat, Kyu?! Ai înnebunit?! Sau ești atât de stresat din cauza lui Nong Kaem încât vrei să te culci cu bărbați?!  urlă May, tremurând de furie.

Kyu îl privi cu o expresie sfâșiată. Ochii lui mari clipeau des, încercând să rețină lacrimile. May rămase uluit de acea privire fragilă.

- Cine ți-a spus... că sunt stresat din cauza lui Nong Kaem și de asta trebuie să mă culc cu bărbați?  murmură Kyu, cu vocea spartă.

- Atunci ce e? Spune-mi! Tu nu iubești bărbații...  replică May, încă agitat.

Un rânjet amar apăru pe buzele lui Kyu.
- Sss... ai zis că-mi cunoști inima... și totuși nu știi... că de fapt eu iubesc bărbații, nu femeile?

May încremeni, incapabil să răspundă.

- Și când am zis eu că sunt stresat din cauza lui Kaem?! Tot timpul am fost îngrijorat pentru tine, May! Creierul meu e plin numai de tine! Numai tu!!  izbucni Kyu, împingându-l cu palmele și țipând, ca și cum fiecare cuvânt îi rupea pieptul.

May îl privea confuz, pierdut.
- Ce... ce vrei să spui?

- Te iubesc, May!!  răcni Kyu, cu lacrimile în colțul ochilor. 

- Te iubesc mai mult decât ca pe un prieten! Din liceu te iubesc! Am tăcut ani întregi și m-am sfâșiat înăuntru... și tu niciodată nu ai știut!

- Dar... tu și cu mine suntem prieteni...  încercă May, cu glas nesigur.

- Exact asta! Pentru că tot repeți aceleași cuvinte, „prieteni, prieteni”, de aceea am fost forțat să tac!  vocea lui Kyu se frânse, apoi izbucni cu disperare. 

- Dacă trebuie să te pierd, atunci te pierd azi!

May rămase blocat, fără replică. Confuzia îi întuneca privirea. Kyu, cu un zâmbet amar la colțul gurii, își șterse lacrimile cu dosul palmei.

- Știi ce mi-ai făcut?  șopti el, apropiindu-se. 

- M-ai făcut să-mi fie dor... să ating pe cineva. Și acum știi ce simt. Vrei să mă ajuți să scap de asta?

 - Kyu își trecu brațele în jurul gâtului lui May.

- La naiba, Kyu... de ce ești așa?!  May simți furia amestecată cu panică.

- Dacă nu-ți pasă... și nu vrei să mă ajuți... atunci nu mă opri! Mă duc și mă culc cu altcineva! Nu-mi mai pasă! Vreau să găsesc pe cineva, oriunde, și să termin cu ascunsul ăsta!  strigă Kyu, cu vocea spartă, scuturându-și lacrimile.

Durerea din piept i se revărsa acum în fiecare cuvânt. El știa... își riscase totul, iar May ar putea să nu accepte niciodată.

- Despre ce prostii vorbești?!  urlă May. 

- De ce ești obsedat să te culci cu cineva? De asta te comporți așa de nebun?!!

Niciodată, în toți anii lor ca prieteni, May nu simțise o asemenea furie amestecată cu disperare.

Da!! Vreau... O să găsesc pe cineva care să mă facă să mă simt bine. Te poți culca acum, nu trebuie să mă aștepți, a spus Kyu, ieșind clătinându-se din casă.
Brusc, corpul înalt al lui Kyu a fost împins violent în pieptul puternic al lui May.

- Doare...! a strigat Kyu, înainte de a privi în ochii lui May, care străluceau de furie extremă.
- De vreme ce ai spus că mă iubești, că vrei să te culci cu mine, de ce te-ai duce cu altcineva? O să-ți dau eu ce vrei, a terminat May, târându-l pe Kyu sus pe scări până la etajul superior.

Kyu aproape că a înghețat imediat după ce a auzit asta. Toate cuvintele fuseseră rostite sarcastic, sub influența beției și a dezgustului.

Lovitură... 

Silueta mică a fost aruncată violent pe pat, urmată de figura puternică a lui May, care s-a urcat peste el.

- May... lasă-mă să plec... Nu vreau asta! strigă Kyu cu frică.

- Tu... nu mă minți așa, Kyu. Nu asta vrei? a spus May cu voce aspră, înainte de a se apleca și a-și îngropa chipul în curbura gâtului alb al lui Kyu. Nu ar fi crezut niciodată că prietenul său putea mirosi astfel, în ciuda amestecului de alcool și parfum al lui Kyu.

Acesta a încercat să riposteze, dar începea să își piardă mințile. Poate că May avea dreptate. Poate chiar asta își dorise.

May se ridică și îl privi pe Kyu cu dispreț, observând că acesta încetase să mai lupte.

- Deci... recunoști că vrei cu adevărat să faci asta? întrebă May.

- Da... vreau asta... Din moment ce încerci să te calmezi și să mă satisfaci, pot să-ți cer să fii blând cu mine? Și nu-ți voi cere nimic altceva. Voi fi de acord să fiu din nou prietenul tău, ca de obicei... Nu voi spune nimănui despre asta... După seara asta, tu și cu mine ne vom întoarce la normal. Ca de obicei. Este suficient... spuse Kyu cu o voce tremurândă.

Auzind asta, May a simțit o durere ascuțită în inimă. Dar mândria lui era mai puternică decât acel sentiment interior.


🔥🔥🔥🔥🔥🔥🔥🔥🔥🔥🔥🔥🔥🔥

– Da…  răspunse May, aplecându-se și ascunzându-se în gâtul alb al lui Kyu. Niciodată nu și-ar fi imaginat că mirosul natural al trupului lui Kyu îl va face să se simtă atât de excitat. Nu crezuse vreodată că prietenul pe care îl îmbrățișase, tachinase și lovise cu piciorul încă din liceu avea să aibă o piele atât de fină și netedă.

Atingerea mâinii lui May făcu să treacă un fior pe întregul corp al lui Kyu. Chiar și May simțea dorința să-și atingă prietenul și mai mult. Nu avusese niciodată de-a face cu un bărbat până atunci, dar își dădea seama că probabil nu era diferit de o femeie.

Cămașa lui Kyu fu dată la o parte cu ușurință, dezvăluind un trup ușor îmbujorat de la efectele alcoolului. May nu se putu abține și se aplecă, mușcându-i ușor abdomenul.

– Mă doare… eu… ah…  Kyu își răsuci trupul, scos din fire, în timp ce May își plimba buzele spre vârful mic al sânului său și îl mușca delicat.

- Stai nemișcat, mormăi May în timp ce bloca cu ambele mâini talia subțire a lui Kyu. May simți că i se trezește dorința doar la atingerea corpului lui Kyu.

May se ridică și se așeză drept pentru a-și scoate propria cămașă de pe corp. Ochii i se fixară pe fața lui Kyu fără să se oprească. Acum, Kyu însuși se uita la May. Exista teamă, dorință, rănire, regret, toate amestecate până la punctul în care nu se putea spune ce gândește Kyu acum.

-  Dă-ți pantalonii jos, spuse May cu o voce grăbită.

Kyu se uită la May și-și mușcă buza, simțindu-se puțin dezamăgit înainte de a-și da jos proprii pantaloni.

-  Dă-i jos, a spus May din nou.

Kyu se uită la fața lui May cu ochi tremurând. Acum, Kyu a rămas doar cu lenjeria intimă, apoi întinse încet mâna tremurătoare și deschise pantalonii lui May.

„...Dacă nu vrei așa ceva... probabil că nu vrei să o faci pentru mine”, spuse May, părând insultat. Kyu nu putea decât să-și muște buza pentru a-și înăbuși sentimentele de regret.

- Dacă-ți dorești cu adevărat, scoate-i! a spus May când Kyu i-a dat jos pantalonii lui May și au mai rămas doar boxerii.

Prin urmare, Kyu a trebuit să-și scoată boxerii lui May. Un penis de dimensiuni bune era acum afișat vizibil în fața feței lui Kyu, făcând căldura să pâlpâie pe față, până când a trebuit să întoarcă capul departe de imaginea din fața lui.

May rânji înainte de a-l întinde pe Kyu pe pat cu fața în sus, apoi îi scoate lenjeria intimă a lui Kyu. Mâna zveltă a lui Kyu a fost dusă să-și acopere imediat propriul penis.

- De ce vrei să te acoperi, Kyu? spuse May înainte de a-i scoate mâna lui Kyu. Esența corpului lui era albă și curată, dezvăluindu-se pentru ca May să-l vadă. May nu credea că un corp de bărbat ar arăta atât de bine. May a reușit să țină ambele picioare ale lui Kyu depărtate.

- Ahh... oh... May. Un sunet slab se auzi când degetele puternice ale lui May se frecau în jurul zonei canalului dragostei.

- Este exact ceea ce fac bărbații, spuse May.

Acum, propriul penis al lui May era fierbinte. Îl doare și vrea să fie eliberat complet.

-  Întinde-te pe burtă, spuse May.

Kyu se mișcă încet să se întindă pe burtă, așa cum dorea May. May prinse șoldurile lui Kyu și le-a ridicat în sus, făcându-l pe Kyu să se prăbușească pe pat cu fesele ridicate. Corpul lui Kyu tremura pentru că nu mai experimentase niciodată așa ceva înainte, dar, pe de altă parte, May credea că, probabil, Kyu a trecut foarte bine prin așa ceva.
Brusc...

Corpul lui Kyu a tresărit când, deodată, un penis fierbinte i s-a introdus în canalul dragostei, fără ca Kyu să fie conștient de asta.

- Doare! May... Ah... Ah... doare... nu... scoate-l afară! Kyu era pe cale să se zbată, dar May s-a apăsat pe spatele neted al lui Kyu, împiedicându-l să se miște.

- De ce e atât de greu să intru? Nu poți să te mai chinui, Kyu? Nu fi încordat, nu pot să intru! strigă May la silueta zveltă care stătea cu fața în jos, înainte de a întinde mâna, a lua crema de corp a lui Kyu care era pe pat și a o turna pe penis.

- Pot să te ajut doar atât, nu acționa ca și cum n-ai mai fi fost prins, nu-i așa? spuse May.

Aceste cuvinte l-au făcut pe Kyu să simtă durere în toată inima.

- Auuu... May continua să-și introducă penisul în canalul dragostei al lui Kyu. Canalul tensionat, care nu a fost niciodată încălcat, se rupe până când sângele curge, dar penisul fierbinte este introdus până la capăt. Kyu a simțit durere în toată măduva spinării.

- Ahhh... intră! geme May când simte presiunea venind din gaura lui Kyu.

- Doare... auuu... Kyu a strigat din gât în timp ce May a început să-și miște șoldurile. O mână puternică apăsă pe fesele lui Kyu, fără să-i pese că sângele ieșea din canalul iubirii.

Este calea iubirii lui Kyu? Amețeala combinată cu o oarecare iritare din inima lui l-a făcut pe May să nu se gândească la cât de mult l-ar durea pe Kyu.

- Ah... nu strânge așa de tare, spuse May cu voce tare. Geme de satisfacție. Interiorul corpului lui Kyu era fierbinte și moale, făcându-l să înnebunească.

- Ah... ah... ahhh... May își accelerează șoldurile mai repede.

- Nu fi încordat, Kyu! spuse May, supărat.

Când nu i-a putut spune lui May să fie blând, Kyu a trebuit să încerce să se relaxeze pentru a nu se încorda, dar până să poată face asta, a durat ceva timp. Acum, penisul fierbinte al lui May se mișca în canalul iubirii, rapid, și se simțea atât dureros, cât și bine. E bine că persoana care se mișcă este persoana pe care o iubești.

- Uh... May folosi o mână pentru a ține pieptul neted al lui Kyu să se ridice de pe pat, apoi folosește cealaltă mână pentru a mișca și a mângâia penisul lui Kyu.
- Ah... Ah... May... Uhhhhhhh. Loviturile șoldurilor erau mai rapide, până când corpul lui Kyu se legăna în urma impactului. Buzele lui May i-au mângâiat spatele subțire cu un fior.

- Ah... Ahhhhhhhhhhhh...

-  May... Uh... nu mai pot... Ah... Ah...

Când May s-a mișcat și a mângâiat rapid corpul lui Kyu, acest lucru l-a făcut pe May să fie nevoit să se miște mai repede și să-și lovească mai repede propriile șolduri.

- ...ahhh...ahhhhh....

Dragostea lui Kyu se stoarce rapid și repede.

- Aaaaahh....

- Uhhh... Corpul lui Kyu este la fel. Chiar acum, May și-a dat seama că a uitat să folosească protecție, dar, pe de altă parte, May simțea că la urma urmei Kyu nu era o persoană murdară. Corpul lui Kyu era atât de epuizat încât May a fost nevoit să-l lase să se întindă cu fața în jos pe pat. Apoi s-a întins deasupra lui, ținând în continuare penisul introdus în canalul iubirii.

- ...Poți să-l scoți mai întâi?... Doare. spuse Kyu cu voce joasă.

Inima îi era fierbinte. Chiar dacă era fericit, durerea din piept și din inima lui nu era la fel de fericită precum a fost trupul.

– …Poți să-l scoți mai întâi… mă doare, spuse Kyu încet, cu ochii înlăcrimați.

Deși trupul lui era satisfăcut, sufletul și inima lui nu erau la fel de fericite.

– Unde te duci așa grăbit? Eu nu sunt încă mulțumit, spuse May, privind capul care se sprijinea de pat.

– Dar eu… – rosti Kyu încet, însă se întrerupse când May începu din nou să-și miște șoldurile.

După ce și-au continuat dragostea până aproape de zori, May coborî din pat să se îmbrace. Urmele sângelui și petele pasiunii lor rămăseseră pe așternut.

May îl privi pe Kyu, care stătea întins pe burtă, cu ochii încă deschiși.

– Ajunge, nu?… Azi mă întorc la mine acasă. Nu uita să mergi la școală, altfel idioții ăia vor bănui ceva. Și sper să nu uiți ce mi-ai spus, zise May încet, înainte de a-și lua geanta cu haine.

– Rămâi aici, încui casa pentru tine, a fost tot ce mai spuse, înainte de a părăsi camera lui Kyu.

Silueta fragilă zăcea nemișcată, cu privirea pierdută.

De îndată ce auzi zgomotul mașinii lui May plecând, lacrimile pe care le ținuse în frâu până atunci se revărsară ca un baraj rupt.

– Huh… uh… uh…  suspina Kyu, cu tot corpul tremurând. Deși durerea îi cuprinsese fiecare mușchi, ea nu se putea compara cu durerea din inima lui în acel moment.

– Huh… că te iubesc… ăăă… oare greșesc atât de tare?… ăăă… e atât de rău că te iubesc?… Asta mă face să sufăr așa… huh… – suspina Kyu, blestemându-se și învinovățindu-se.

– Dacă mi-aș fi ascuns sentimentele… huh… ce fel… huh… doare chiar mai tare decât asta, la naiba… 😭😭😭😭

Nu se mai gândea cum să se ridice sau să-și spele trupul. Voia doar să păstreze cât mai mult din ce trăiseră. Știa că a doua zi nu va mai exista nicio șansă ca lucrurile să revină la fel ca înainte.