Capitolul 2: Fuu💛Not(revizuit)

- P’Fuu... ce ai spus despre tata și mama? Niciunul dintre ei nu cred că gândește așa cum ai zis tu, răspunse Nott imediat, simțind cum îi arde fața.

Fuu zâmbi, dar nu adăugă nimic. Nott își strânse ochii suspicios.

- Îți plac băieții? întrebă el cu voce joasă, nervos, dar mai mult curios.

- De ce crezi asta? replică Fuu calm.

- Te-am văzut... pe tine și pe Night... împreună, murmură Nott.

- Uneori nu tot ce vezi e adevărat, știai? răspunse Fuu cu un surâs misterios.

Sprâncenele lui Nott se încruntară și mai tare.
- Ce vrei să spui cu asta, P’Fuu?

Dar Fuu nu mai răspunse. Întoarse doar capul către părinții lui, care tocmai intrau pe aleea casei.

- Ce păcat... încă n-am apucat să vorbesc cum trebuie cu nong Nott, zise Fuu, aruncându-i un zâmbet ștrengar.

- P’Fuu, poți veni să mai stai de vorbă și altă dată, spuse mama lui Nott, surprinzându-l pe fiul ei.

Nott privi șocat cum părinții îl primeau atât de cald pe Fuu, care se înclină respectuos. După ce părinții lui Fuu se întoarseră acasă, mama lui Nott îl întrebă cu zâmbet:

- Deci, P’Fuu e băiat bun, nu-i așa?

- Da... pare prietenos, mormăi Nott, încercând să-și ascundă tulburarea.

Apoi se retrase în cameră. Deschise BeeBe și își trimise tema profesorului. Dar o notificare nouă îi sări în ochi.

F îndrăgostit de micul N - statusul lui Fuu.

Nott rămase blocat câteva secunde.

„Ce faci?” îi trimise Fuu.

Nott GuLnW: Lucrez la un proiect pentru facultate.
F îndrăgostit de micul N: Te deranjez?
Nott GuLnW: Nu, am terminat deja treaba mai devreme.
Nott nu-și dădea seama de ce îi răspunse așa. În loc să închidă conversația, lăsă loc lui Fuu să continue.

F îndrăgostit de micul N: Voiam doar să-ți spun că am ajuns acasă.
Nott GuLnW: Ah, înțeleg.
F îndrăgostit de micul N: Pot să te sun?
Nott ezită, dar degetele îi scriseră singure:

Nott GuLnW: Da.
...📞...📞...

Telefonul vibra pe noptieră. Nott inspiră adânc și răspunse, tremurând puțin.

- Uh... da?

- Hehe, chiar am crezut că n-o să-mi permiți să te sun, se auzi vocea veselă a lui Fuu.

- Ce... ce s-a întâmplat? întrebă Nott, încercând să-și țină glasul ferm.

- Ah... de ce întrebi? Am vrut doar să-ți aud vocea, Nong Nott, spuse Fuu.

Nott se înroși instantaneu.
- Atunci... de ce nu-l suni pe Night? întrebă el cu un curaj stângaci.

- Hei, ce-i cu Night? De ce îl tot aduci în discuție? se prefăcu Fuu mirat.

- Păi... sunt prieten cu el. Așa că mă întrebam de ce nu-l suni tu. Sau... poate l-ai sunat deja? spuse Nott, încurcat.

Fuu nu răspunse imediat, ci zâmbi.
- De ce râzi? întrebă Nott nemulțumit.

- Nu râd de tine... mă gândeam doar că micul Nott e foarte drăguț, spuse Fuu cu voce joasă.

- Drăguț? Dar eu sunt băiat, murmură Nott.

- Și totuși, în ochii mei ești drăguț, replică Fuu, făcându-l pe Nott să-și ascundă un zâmbet timid.

- Zâmbești pe ascuns... și apoi te prefaci că ești serios, îl tachină Fuu.

- Nu... deloc, P’Fuu, protestă Nott, dar tonul lui grăbit îl trăda.

Așa au continuat să vorbească, fără să-și dea seama cum treceau orele. Două ore mai târziu, vocea lui Nott devenise din ce în ce mai moale... până ce adormi cu telefonul în mână.

Fuu îl ascultă câteva secunde în liniște, apoi închise apelul cu un zâmbet cald.

🌅 Dimineața

Nott se trezi și realiză că adormise în timp ce vorbea cu Fuu. Își făcu repede dușul și se pregăti de școală, dar un ciocănit în ușă îl întrerupse.

- Nott, ai terminat? se auzi mama.

- Da, vin acum, răspunse el, luându-și ghiozdanul.

- Fuu te așteaptă afară. A venit să te ia. Și vrea să luăm micul dejun împreună, spuse mama zâmbind.

- Ce?! De ce... P’Fuu a venit să mă ia? întrebă Nott blocat.

- Nu știu, dar hai jos. Așteaptă, îi răspunse mama.

În bucătărie, Fuu stătea elegant, zâmbindu-i cald.
- Bună dimineața, Nong Nott.

- Uh... bună dimineața, răspunse Nott stingher.

- Hai, stai jos, îl invită tatăl.

La micul dejun, Fuu vorbi politicos, iar părinții lui Nott păreau încântați. Nott însă mâncă în tăcere, tot mai jenat.

După masă, când ieșiră spre mașină, Nott îndrăzni:
- De fapt... P’Fuu nu trebuia să vină după mine.

- Ce, mă urăști? întrebă Fuu jucăuș.

- Nu, nu e asta... doar că mă întrebam... de ce nu te-ai dus după Night?

- De ce? Când sunt cu tine, de ce trebuie să vorbim mereu despre Night? replică Fuu, tăind scurt discuția.

Nott nu mai zise nimic și urcă în mașină. După câteva minute, șopti:
- Îmi pare rău... aseară am adormit.

- Nu-i nimic... Nong Nott, spuse Fuu zâmbind. - Aș vrea să-ți împrumut BeeBe puțin.

Confuz, dar neștiind să refuze, Nott îi dădu telefonul. După câteva apăsări, Fuu i-l înapoiă.

- Ce ai făcut? întrebă Nott suspicios.

- Nimic, răspunse Fuu scurt, cu un surâs.

Când ajunseră la universitate, Fuu parcase ostentativ chiar în față.
- Învață cu spor. Vin să te iau mai târziu. Și... ai grijă de Night, da?

Nott roși ușor, dar doar dădu din cap și coborî. În clipa aceea, auzi o voce familiară:
- Nott!

Era Night.

- Ah... bună, Night, răspunse Nott, în timp ce se întreba dacă prietenul său văzuse scena.

- Cu cine ai venit? întrebă Night.

- Aaa... de fapt... Apropo, cine te-a adus azi? schimbă imediat subiectul Nott.

- Fratele meu. La început îl rugasem pe P’Fuu să mă aducă, dar nu mi-a răspuns la apel. Poate s-a legat de altcineva, chicoti Night cu un aer ironic.

Fața lui Nott se înroși instantaneu.

- Hei, ce e? întrebă Night, îmbrățișându-și prietenul.

Nott se eschivă rapid:
- Nimic... cum a fost ieri?

În timp ce Night povestea, telefonul lui Nott vibra. Deschise BeeBe și văzu un mesaj de la Fuu:

F îndrăgostit de micul N: Ți-ai văzut noul status?
Nott intră imediat și rămase cu ochii mari:

N – Copilul lui F

Obrajii lui Nott se făcură cărămizii. Alții poate nu ar fi înțeles, dar el știa foarte bine ce voia să spună Fuu.

- Ce faci acolo, Nott? îl întrebă Night, surprinzându-l.

- Ah, nimic... doar mă uitam la BB, răspunse grăbit, ferindu-și privirea.

📱 Mesaje

N – Copilul lui F <<: P’Fuu… ce ar trebui să fac? Night și fratele lui Gus se ceartă rău acum…
F îndrăgostit de micul N <<: Nott, ești acolo? Nu-ți face griji. Mă voi ocupa eu.
Nott a rămas cu telefonul în mână, neliniștit. „Cum adică se va ocupa el…?”

...📞...📞...📞...

Telefonul lui Night a sunat.

- Bună, P’Fuu… răspunse Night cu o voce dulce.

Nott simți cum i se strânge stomacul. „Deci... îl sunase pe Night, nu pe mine…”

- Nu trebuie, spuse Night chicotind. Nu ne-am văzut doar o zi și deja ți-e dor de mine?

Vorbele acelea făcură ca Nott să-și muște buzele. Dar imediat după, Night își încruntă sprâncenele:

- P’Fuu?... P’Fuu?...

Linia era deja întreruptă.

Gear primi un apel și se grăbi să plece, iar Night se întoarse spre Nott.


- Mulțumesc, Nott.

- Mulțumesc? Pentru ce?... bâigui Nott.

- Ar trebui să știi... hai, mergem să mâncăm ceva. Am nevoie de energie ca să pot continua studiul, zise Night, luându-l pe după umeri și plecând cu Gus.

- Uh... nu trebuia să vină P’Fuu după tine azi? întrebă Nott precaut.

Night se opri un moment, apoi spuse rece:


- Nu e al meu. Și nici eu nu sunt al lui.

Nott tresări.


- Dar... tu și el... ați fost împreună în noaptea aceea, nu?

- Am plecat cu el. Atât. Nu are legătură cu mine, înțelegi?

Cuvintele acestea îl bulversară și mai mult pe Nott, care își aminti de ce-i spusese Fuu ieri.

- Dar… sigur te place, murmură Nott.

Night îl privi brusc.


- Nott… de ce întrebi atât despre P’Fuu? Te comporți de parcă l-ai cunoaște.

Gus izbucni în râs:
- Exact! Ai ceva de ascuns?

- Nu, nu! Doar întrebam, se apăra Nott, roșind.

Night zâmbi ironic.


- Nu mai vorbim despre asta.

După cursuri

- Nong Night!

Vocea lui Fuu răsună, făcându-l pe Night să se întoarcă și pe Nott să se ascundă în spatele lui.

- Bună, Phi, spuseră Gus și May, ridicând mâinile în semn de respect.

- Te duci deja acasă, Night? Te duc eu, spuse Fuu, dar ochii lui erau fixați pe silueta care stătea în spatele lui Night.

Nott făcu un pas să plece, dar Night îl apucă de mână.
- Hai, P’Fuu. Dar îl luăm și pe Nott. Casa lui e pe drumul meu.

- Night... mă pot întoarce singur, nu vreau să deranjez, se grăbi Nott să spună.

- Dar eu vreau să te deranjez, răspunse Night zâmbind.

- Haide, Gus, mergem la mine! îi strigă lui Gus, apoi îl târî pe Nott spre mașina lui Fuu.

În mașină

- Ești singur acasă, Night? întrebă Fuu, dar privirea lui stătea pe Nott, prin oglinda retrovizoare.

Night zâmbi și îi atinse obrazul lui Fuu.
- Condu cu ochii la drum, Phi.

Nott simți un nod în piept la acea imagine.

- Glumești? Dă-mi doar un minut, spuse Fuu, mângâindu-l pe cap pe Night.

- Uh… dacă vreți să fiți singuri, pot să cobor, interveni Nott jenat.

- Nu! răspunseră amândoi deodată.

- Atunci… de ce, Night? întrebă Nott, cu voce joasă.

- Doar nu vrei să mergi cu P’Fuu, nu-i așa?

Nott simți că privirea din oglindă îl ardea.
- Nu e asta… doar că… poate P’Fuu are altă treabă.

- Nu, nu am nicio treabă, spuse scurt Fuu.

Nott înghiți în sec, incapabil să mai protesteze.

După ce îl lăsară pe Night acasă, acesta îl privi intenționat pe Nott.
- Nott, stai acum în față lângă P’Fuu.

Ușa se închise, lăsându-i singuri în mașină.

- Vrei să mă întrebi ceva, Nott? întrebă Fuu calm.

- Ce să te întreb? murmură Nott.

- Nu vrei să știi ce e între mine și Night?

- Și de ce aș vrea să știu? răspunse Nott, evitând privirea.

- Pentru că vreau să te simți ușurat. Ca să nu mai faci fața asta îngrijorată, spuse Fuu.

- Atunci… spune-mi, îl provocă Nott.

- Promite-mi mai întâi, Nott. Promite-mi că, dacă-ți spun adevărul, vei putea fi relaxat cu mine.

- Bine… promit, zise Nott cu jumătate de voce.

Fuu îl privi direct și spuse:


- Între mine și Night nu e nimic. Night e fratele prietenului meu cel mai bun. Îl iubesc… dar ca pe un frate.

Nott îl asculta, dar ceva în vocea lui Fuu suna incomplet. „Nu mi-a spus totul… știu sigur...”