Capitolul 19

 Bucla 10

��️Nu... Nu intra.

Aș fi vrut să rostesc aceste cuvinte când Tol s- a apropiat de patul meu. A pus coșul plin cu sticle de cuib de pasăre, care oricum nu aveau cine știe ce nutrienți, pe noptieră.

- Poftim. Spuse Tol clar.

- Mama ți- a trimis un cadou ca să- și ceară scuze că nu poate veni personal, fiindcă e plecată din oraș.

Aș fi vrut să mă rostogolesc din pat și să mă ascund, pentru că îmi era frică. De ce poate Tol încă să vorbească cu mine ca de obicei? O să te curtez și o să te fac iubitul meu. Asta e foarte rău.

- M...mulțumesc mult.

Tol mă privi ca și cum îmi analiza starea, fără să- și arate vreo emoție.

- Frate mai mare...

M- am împins să mă ridic și să stau drept.

- DA...

„....” N’Tol părea că vrea să spună ceva, dar în cele din urmă a renunțat.

- Nimic. Eu plec acum. Tol s- a întors și a făcut câțiva pași spre ușă. Am ezitat o clipă.

Înainte să iasă, mi- am strâns ultimele forțe.

- N’Tol. Am strigat. Tol s- a oprit și s- a întors spre mine.

- Dacă ai timp, hai să mergem să- ți faci un ECG.

Tol a clipit confuză.

- Ce?

- Poți să mă urăști sau să fii supărat pe mine de acum înainte, dar te rog, fă- ți un control ECG. I- am spus cu o voce rugătoare, ușor tremurată.

- Când erai mic, te- am văzut înecându- te și abia ai scăpat cu viață.

Nu voiam să îl vad pe N’Tol murind din cauza unei boli de inimă. Știam că îi e foarte frică de bolile de inimă, pentru că și unchiul lui murise din cauza unei inimi mărite. Ar putea fi ereditar. Trebuie să- și facă un control. Tol ar putea să mă considere nebun, și e în regulă. Dar s- a întors spre mine cu bsuspiciune. Apoi a intrat în cameră și a închis ușa.

- Am avut coșmaruri, ca de obicei. Am visat că sufăr de o boală de inimă.

M- am așezat brusc drept. Inima îmi bătea atât de tare, de parcă era gata să- mi sară din piept.

- Altceva?

Tol mă privea fix, cu ochii lui ascuțiți și subțiri.

- În vis, tu ai fost cel care mi- a spus să merg să îmi fac un control.

A întins un deget spre mine.

- Te văd în toate coșmarurile mele.

Mulți ar considera un ghinion să fie menționați în coșmarul cuiva. Dar ceea ce simt acum e atât de palpitant, încât trebuie să- mi țin respirația.

- Tol... mă visezi cu adevărat?

Tol a încruntat sprâncenele.

- Ce naiba se întâmplă? Cred că mi- ai pui droguri în mâncare pe ascuns?

Încă suspicioas, și ce drăguț este N’Tol.

- Ce fel de persoană crezi că sunt? Când și unde aș putea să- ți pun droguri în mâncare?

- Când ai venit pe la mine acasă. Tol începea să pară destul de furioas. De fapt, Tol are o fire destul de imprevizibilă, iar asta am înțeles foarte bine după ce am experimentat odată un pumn zdravăn de- al lui.��

- Apoi m- am gândit... m- am gândit că trebuie să fac ceva ca să fiu sigur. Ori te vizitez, ori...Tol părea că nu voia să termine fraza.

- Este vorba despre N’Mai?

Oportunitatea a sosit. Șansa de a distruge relația dintre cei doi.

- Abia ce s- a împrietenit cu mine. Așa drăguță. E iubita lui N’Tol? Am ridicat din sprâncene și am întrebat.

Tol și- a strâns pumnul.

- Nu.

Mi- am îndreptat privirea precaut spre pumnul lui, temându- mă că avea să- mi mai tragă unul în față.

- Ei bine, se comportă ca cineva care nu are iubit. Se împrietenește cu mulți băieți. La început, voiam și eu să o cuceresc, dar m- am speriat când am văzut câți oameni erau prin preajmă… ca un tablou aglomerat.

Am început să văd foc în ochii lui Tol. Am simțit că atmosfera devenea periculoasă, așa că am schimbat rapid subiectul.

- Dar problema cu N’Mai nu e la fel de importantă ca problema inimii. Dacă N’Tol a visat despre asta, înseamnă că îți faci griji.

- Eu am visat despre tine, poate și pentru că ești medic.

- Când e vorba despre probleme de sănătate serioase, trebuie luate în considerare. O inimă mărită nu e de glumă. Pari obosit, așa că sunt îngrijorat. Mergi și fă- ți un control ECG.

- Și ce se întâmplă dacă chiar am o boală de inimă? a întrebat Tol din nou.

- Atunci vei fi trimis la un cardiolog pentru investigații suplimentare. Nu trebuie să te îngrijorezi.

- Nu mă refer la asta. Vreau să spun… dacă chiar se dovedește adevărat, înseamnă că visele mele sunt reale? Tol s- a uitat fix la mine.

- Nu- i așa?

Întrebarea lui Tol m- a lăsat fără cuvinte pentru o clipă. M- am decis să cobor din patul de spital. Am luat sticla cu ser fiziologic și m- am dus direct spre Tol.

Tol a făcut o expresie șocată și a făcut un pas înapoi.

- Urmează- mă.

- Unde mergem? A întrebat Tol așteptând un răspuns.

- La Urgențe.

Am răspuns fără ocolișuri. Am ridicat sticla cu ser fiziologic la fel de sus ca Statuia Libertății, ca să opresc sângerarea din perfuzie.

- Eu voi fi cel care își face testul ECG.

Imaginea care se desfășoară acum la Urgențe este o priveliște neobișnuită pentrum ochii unui străin. Eu, îmbrăcat într- o cămașă de pacient, ținând în mână o sticlă cu ser fiziologic, am intrat alături de un student chipeș. Asistenta care stătea în fața secției de Urgențe s- a ridicat brusc și a alergat spre noi. Sing, care îi ghida pe copii, s- a oprit și s- a uitat la mine cu ochii mari.

- Solicit un test ECG! Am spus, de parcă ar fi fost un ordin, fără să țin cont de halatul verde de pacient pe care îl purtam.

Sing a alergat spre mine.

- Ce naiba ai pățit, Ai’Tin?!

A privit sticla de ser din mâna mea.

- Ce faci?!

- Vreau să îi fac un ECG acestui pacient. Am arătat spre Tol, care mă urmase, deși ezitase tot drumul.

Sing s- a uitat la Tol, apoi din nou la mine.

- Mai bine spune- mi ce ai de gând înainte să te târăsc înapoi în salon.

- Nu e nevoie de prea multe întrebări. Vreau doar să folosesc aparatul. Dacă nu e nimeni disponibil, pot să- l folosesc și singur.

- E- eu pot face asta. Sunt liberă. O asistentă din apropiere s- a oferit repede, oprindu- l astfel pe Sing să mai discute în contradictoriu cu mine. M- am întors spre ea și i- am făcut un semn de mulțumire.

- Atunci trebuie să te deranjez puțin cu fratele meu mai mic. Familia lui are un istoric de boli de inimă. Am arătat spre Tol.

- Nu vreau, dar sunt obligat. Tol m- a discreditat imediat, ceea ce a făcut- o pe asistentă să ezite. Cât despre Ai’Sing, mă privea cu o expresie de plictiseală extremă.

- Tin, întoarce- te imediat în salon. A spus Sing rece.

M- am enervat. Dacă nimeni nu voia să facă testul, atunci aveam să- l fac eu. I- am prins brațul lui Tol și la- m tras direct spre un pat liber din colțul camerei.

- Întinde- te.

Tol s- a uitat la mine.

- Vorbești serios?

- Eu, vorbesc serios. M- am întors rapid și am tras căruciorul cu aparatul ECG lângă patul pe care îl pusesem pe Tol.

Probabil că Sing nu mai suporta să mă vadă plimbându- mă agitat, îmbrăcat ca un pacient și cu sticla de ser în mână, așa că m- a prins de umeri și m- a tras afară din zonă.

- Stai locului. Așteaptă ca asistenta să se ocupe de asta. Sing m- a împins pe un scaun, mi- a smuls sticla cu ser din mână și a agățat- o de un suport, ca și cum voia să mă lege acolo. Apoi s- a dus să- i spună asistentei să înceapă ECG- ul lui Tol.bAm rămas așezat, urmărind cum asistenta îi desface nasturii cămășii lui Tol, dezvăluindu- i pielea albă și netedă dedesubt. Mi- am întors privirea în altă parte, încercând să găsesc o metodă să- mi suprim gândurile nepotrivite. Câteva minute mai târziu, o foaie de hârtie mi- a fost fluturată în față. Am ridicat privirea. Ai’Sing ținea hârtia deasupra umărului meu.

- Ești mulțumit acum?

Am luat rezultatul ECG pentru a- l examina. Colțurile buzelor mi s- au ridicat într- un zâmbet subtil. Sing s- a uitat la mine suspicios.

- Vrei să îl duc și la Medicină Internă? A întrebat Sing.

- Îți las ție totul, prietene. M- am ridicat în picioare, închizând pentru o clipă ochii din cauza amețelii provocate de schimbarea poziției.

Sing a oftat.

- Termină ce ai de făcut și întoarce- te repede în patul de spital. Apoi chem un scaun cu rotile. Dacă mai încerci să mergi pe cont propriu, îți trag un pumn.

- Bine, fie. Am acceptat să folosesc scaunul cu rotile.

În timp ce așteptam ca cineva din personal să mă ducă înapoi în salon, am tras după mine stativul cu perfuzia și m- am apropiat de Tol, care stătea pe marginea patului de consultație, cu picioarele atârnând. Părea extrem de îngrijorat. Mi- a aruncat o privire plină de îndoieli.

- Nu trebuie să te sperii. În curând, Dr. Sing te va duce să consulți un cardiolog.

Am întins mâna și am atins ușor brațul lui Tol, încercând să il consolez. Dar Tol s- a tras imediat înapoi.

- Așa e…

Tol părea complet șocat, speriat și confuz în același timp.

- Visurile mele… chiar devin realitate…

Da, tot ce a visat Tol s- a adeverit. Era complet absorbit de această revelație. Dar eu nu puteam spune nimic.

- Așa cum am zis, probabil e doar anxietate. Nu e nimic ciudat în a visa despre lucruri care ne preocupă cu adevărat.

Tol m- a privit fix, de parcă voia să mă devoreze.

- Faptul că te- am întâlnit… nu e o coincidență, nu- i așa?

Această întrebare din nou. Deși nu era prima oară, ma lăsat, fără cuvinte ca și prima dată.

Eram gata să evit răspunsul și să schimb subiectul, dar Tol m- a întrerupt primul.

- Ce fel de persoană ești tu, de fapt? Tol mi- a prins mâneca.

- De ce apari în visele mele în fiecare noapte? Cum de ai știut că am probleme cu inima? De ce?… de ce ești prieten cu mine? Ce vrei, de fapt?

Surprinzător, ultima întrebare a fost cea mai ușor de răspuns.

Mi- am întins mâna tremurândă și i- am atins ușor obrazul lui Tol.