Capitolul 17: Păpușa putredă🔞🔥

- Khun Fai

- Hmm

- Mâine te duci acasă? întrebă Soda, întinzându-și capul pe pieptul puternic al lui Fai, în camera luxoasă.

- De unde știi? Fai ridică ușor capul, privind obrajii rozalii ai persoanei de lângă el, întrucât nu menționase niciodată că are o întâlnire la cină cu familia mafiotă, pe care mama lui o admira atât de mult.

- De fapt, P'Tai m-a întrebat dacă mâine merg acasă cu tine.

Soda spuse și imediat simți o durere ascuțită în piept.

- P'Fai, chiar ești logodit cu el?

- Ești nebun, Soda? Fai răbufni, strângându-i brațele mai tare. - Mama mea tot găsește motive de ceartă. Chiar dacă ea ar fi de acord, eu nu aș fi niciodată. Cel mai mare copil al lui are doar 16 ani și este, de asemenea, un Prime Alpha.

- Oh, Khun Fai, eu sunt doar un Norm. Cum aș putea să mă lupt cu un Prime Alpha?

Când tânărul a început să plângă, Fai a ridicat mâna și...

L-a pălmuit în mijlocul frunții.

- Nu mai spune prostii, Soda! Nu-mi pasă dacă este un Alpha sau un Pure Omega. Eu îmi voi alege partenerul și nu voi lăsa mama să decidă în locul meu.

Gura tânărului tremură auzind asta și își lipi ușor fața de pieptul lui Fai. Voia să întrebe, fără niciun dubiu, dacă cineva ca el avea dreptul să fie partenerul lui Fai. Dar, din moment ce se oferise doar pentru o aventură, ce putea face Soda acum?

- Nu mai plânge, Soda, spuse Fai când îi văzu umerii tremurând și obrajii înroșiți.

- Bine, răspunse Soda.

- Nici eu nu pot să vin mâine; am un caz și trebuie să urmăresc simptomele, răspunse Fai, făcându-l pe Soda să dea din cap.

- La ce oră te întorci, Khun Fai? Vrei să mănânci ceva?

- Probabil nu mă întorc mai târziu de ora 3 dimineața. Poți să faci niște orez prăjit. O porție e suficientă. Dacă ți-e foame, poți să mănânci înainte. Mâine nu te duci la universitate, nu?

- Da, a răspuns Soda, dând din cap înainte de a se cuibări în pieptul puternic al Alfa-ului.

Fai întinse mâna și stinse lumina, astfel încât să poată dormi și să se odihnească împreună în întunericul nopții.

Și da, după ce trecură împreună linia, Soda nu se întoarse deloc în camera lui. Tânărul sfârși prin a-și lua o parte din hainele lui și a le pune în dormitorul lui Fai, împreună cu păpușa zâmbitoare și zdrențuită, chiar la capul patului.

..........

Două mașini de lux au alunecat și au parcat în fața arcului curbat al conacului familiei Yukawat. Prima mașină aparținea unui bodyguard, care îl urma mereu îndeaproape. Cât despre a doua mașină, aceasta aparținea puternicului șef. Domnul Salil, îmbrăcat elegant, stătea la intrare împreună cu soția sa, întâmpinând oaspeții. Când bodyguardul, îmbrăcat într-un costum negru, deschise ușa din spate, un bărbat înalt, cu ochi aurii strălucitori, se ridică și ieși primul. Apoi, întinse mâna, așteptând ca soția sa să coboare obedientă.

Duankram Rattikorn

Un Alfa, cu o siluetă înaltă și radiantă, avea un chip frumos, fermecător și blând, cu un zâmbet dulce. El l-a chemat pe fiul său cel mare, care stătea nemișcat înăuntru, să iasă.

- Perth,

a chemat Duankram cu voce joasă. Tânărul în costum închis la culoare a pășit în față și s-a oprit în fața lui. Deși abia împlinise 16 ani, era aproape la fel de înalt ca mama sa, cu o constituție robustă, asemănătoare cu a tatălui său. Ochii lui aurii străluceau ca niște pietre de topaz, captivante și seducătoare, făcând inima doamnei Salil să bată mai repede în secret. Îi aminteau de Ram Rattakorn, tânărul influent care ocupase odată o poziție importantă în renumitul liceu din oraș.

- Vă rog să intrați, spuse doamna Salil, făcând un gest cu mâna, invitând familia Rattikorn în frumoasa ei vilă.

- M-am gândit să luăm și copiii cu noi. Dar se pare că ai mei sunt ocupați. Cred că trebuie să ne ajutăm reciproc cu masa. Ce ziceți?, a sugerat domnul Salil în timp ce toți intrau în sufragerie, unde era pusă o masă frumos aranjată cu mâncare.

- Nu-ți face griji, și-ar pierde timpul aici, Salil, îl liniști Ram în timp ce trăgea un scaun pentru frumoasa sa soție.

- Ce? Și-ar pierde timpul, de ce?

- De asta am venit să vorbesc cu tine azi. Eu și Duan nu vom accepta...

Duankram ridică mâna și îl opri pe soțul său, pentru că știa ce urma să spună și că discuția urma să devină aprinsă. Nu voia să se transforme într-o ceartă fără rost. Nu-i așa?

- Păi, e vorba despre înțelegerea pe care soțul meu a discutat-o cu tine acum câțiva ani...

- Oh, spuse domnul Salil primul, când soția lui Ram menționă acordul pe care domnul Salil îl avea cu Rattikorn. Domnul Salil voia doar să vină să ia cina cu ea în seara aceea.

- Nu trebuie să te gândești prea mult, dragă. Doar să-l văd pe Ram atât de devastat este suficient să mă facă foarte fericit, răspunse domnul Salil, apoi se întoarse spre soțul ei.

- Gândește-te la cina de astă seară ca la o modalitate de a-mi cere scuze pentru că te-am tachinat puțin prea dur și, posibil, am făcut-o pe soția ta, Duankram, să-și facă griji, sugeră domnul Salil, luând în considerare posibilitatea ca Duankram să se simtă anxioasă.

Duankram chicoti cu un zâmbet ușor, chiar dacă nu toată lumea înțelegea umorul în același mod.

Seara a trecut bine, dar adulții aveau mai multe de discutat, prelungind conversația. Perth, plictisit și întrebându-se de ce mama lui l-a rugat să vină aici, a ieșit să se plimbe în grădina conacului. Cu toate acestea, tânărul Prime Alpha a observat silueta înaltă a unui bărbat care stătea și observa în apropierea porții de fier, complet neconștient de prezența lui. În cele din urmă, o tânără menajeră s-a îndreptat direct spre el.

- Wayu, ce faci aici atât de târziu?, întrebă Phonphan.

- Eu... am venit să-l văd pe Soda. Credeam că se întoarce azi, nu-i așa?

- Oh, nu a venit pentru că Khun Fai este ocupat,

- Bine, răspunse tânărul boxer cu un zâmbet ușor, înainte de a întoarce capul și de a se îndepărta de poartă.

Dar, în cele din urmă, se întoarse și se lăsă pe picioare, așezându-se lângă zidul de piatră, aproape de locul unde stătea Perth. Wayu izbucni în lacrimi incontrolabile, complet inconștient de faptul că proprietarul privirii aurii de cealaltă parte zâmbea ușor.

........

- Vrei mult piper negru, Khun Fai?

- Doar puțin, răspunse Fai tânărului care stătea în picioare și servea terci de orez. Soda dădu din cap și turnă supă de orez cu creveți într-un castron pentru celălalt, garnisind-o cu usturoi și coriandru. Adăugă un vârf de piper negru.

- E bună?

- Mmm, dădu Fai din cap cu satisfacție după ce sorbi din supă. Apoi turnă terci de orez în propriul castron. Amândoi se așezară împreună, savurând masa de seară. Între timp, Fai luă telefonul să verifice mesajele de la mama și sora lui mai mică, care îi trimiteau mesaje în continuu să nu se întoarcă acasă. Fon îi raportă situația, care nu părea deloc îngrijorătoare.

- Nu-ți face griji, P. Problema logodnei s-a rezolvat.

Văzând asta, Alpha își retrase gândurile și se uită la tânărul care stătea și turna apă în paharul său, absent.

- Mâine te duci la universitate, nu? întrebă Fai, punând telefonul jos.

- Da.

- Ce o să faci?

- Uh... Mă duc să exersez.

Fai auzi asta și ridică o sprânceană, curios.

- Ce să exersezi?

- Seniorul meu vrea să particip la un concurs de talente pentru facultate luna viitoare.

Auzind asta, Fai simți o undă de afecțiune pentru acest tânăr. Era ceva la el care era incontestabil special. - Atunci de ce trebuie să participi la concurs? Nu mai e nimeni altcineva?

- Păi, seniorul meu a spus că sunt potrivit, răspunse Soda timid, roșind.

- A spus că sunt foarte frumos, hehe. Tânărul vorbi modest, ridicând mâna pentru a-și freca ceafa.

- La ce oră te întorci? întrebă Fai, pentru că mâine avea un caz important și nu putea să se abată de la traseu ca astăzi, de teamă că nu va putea să-l ia pe băiatul cu obrajii roșii.

- Nici eu nu știu. Dar nu-ți face griji, Khun Fai, pot să mă întorc singur, răspunse Soda. Fai ezită o clipă, apoi începu să se gândească dacă să mai cheme o mașină sau nu.

.........

- Ah, Khun Fai, Soda fu luat prin surprindere în mijlocul nopții. Talia lui se ridică deasupra patului înainte de a fi lovit din spate de arma mare a lui Fai. Mâna groasă a lui Fai strânse și frământă carnea moale și roșie înainte de a se apleca, sărutând spatele lui Soda și scoțând un sunet de supt.

- Khun Fai, te rog, nu lăsa urme, imploră Soda.

- Ce-i problema dacă las urme?, întrebă Fai cu voce iritată, înainte de a mușca fără reținere gâtul lung. Doar o singură mușcătură, fără să-i străpungă pielea, pentru că acest băiețel era suficient de tentant încât să-l înghită întreg, fără reținere.

- În caz că trebuie să probez hainele, mi-e teamă că va vedea cineva,

- Ahhh...,

strigă Soda când Fai îl apucă cu forță de talie, corpurile lor ciocnindu-se cu un zgomot surd. Se simți ca și cum un ghiulea i-ar fi lovit carnea moale, trimițând unde de șoc prin tot corpul.

- Aargh, Khun Fai, ești atât de feroce.

- Te gândești să te dezbraci ca să te vadă altcineva? Hm? întrebă Fai cu voce joasă, înainte de a-l mușca jucăuș de lobul urechii lui Soda.

- Nu, doar mi-e frică, serios, suspină Soda înainte de a-și întoarce fața și de a-l căuta pe iubitul său. - Khun Fai, sărută-mă, te rog.

- Ai grijă de tine mâine, bine? spuse Fai, iar tânărul încuviință scurt înainte ca gustul sărutului să-i atingă fierbinte buzele, provocându-i o senzație dulce și parfumată în fund.

Amândoi aveau ceva picant între ei. Soda a fost prins chiar și culcat, pe o parte, în patru labe sau călare, fără să-și dea seama că a atins accidental câinele de pluș putrezit de pe marginea patului, făcându-l să cadă în coșul de gunoi unde Fai aruncase toate prezervativele folosite.

A doua zi dimineață, totul era haotic. Soda și Fai s-au trezit amândoi târziu, grăbindu-se să facă duș și să se îmbrace în grabă. Soda nu și-a uitat datoria principală și a ieșit repede din cabina de duș, în timp ce Fai încă se clătea de spumă de săpun, pregătindu-și un mic dejun rapid, care consta într-un sandviș.

- Îmi pare foarte rău, Khun Fai, se simțea vinovat Soda că trebuia să-l facă pe chirurgul priceput să mănânce un sandviș făcut în grabă la micul dejun.

- Nu-i nimic, nu te gândi prea mult, a spus Fai, luând o mușcătură mare din sandviș. Cu cealaltă mână, a controlat volanul pentru a vira și a parcat în fața clădirii de activități a universității.

- După ce terminăm, ar trebui să ne trimitem un mesaj, a sugerat Fai înainte ca Soda să coboare din mașină.

- Sigur, așa voi face, a zâmbit Soda și a acceptat înainte de a deschide ușa mașinii.

Cu toate acestea, văzând că nu era nimeni în zonă din cauza vacanței semestriale, tânărul își adună curajul să se aplece și să-i dea lui Fai un sărut rapid pe obraz.

Alpha se întoarse să se uite la băiatul obraznic cu obrajii roșii care zâmbea fără să spună nimic, apoi ridică mâna și îi mângâie ușor capul. Așadar, Soda deschise ușa mașinii și intră în clădire cu o dispoziție pozitivă.

Odată ce mașina de lux a virat și a plecat, bărbatul mare, îmbrăcat în haine casual, a ieșit de sub clădire. Soda, luat prin surprindere de apariția lui bruscă, s-a speriat.

- P'Mai,

- Cine te-a adus?, l-a întrebat seniorul pe tânăr. Soda și-a strâns ușor buzele, gândindu-se în tăcere cum să răspundă.

- Um...

tutore, domnule, aceste cuvinte îi veniseră brusc în minte înainte ca fetele mai mari și prietenele sale, care trecuseră de selecția pentru concursul de talente, să ridice mâinile și să-l strige pe Mai cu zâmbete prietenoase, apoi să-l urmeze pe Soda în sala de repetiții.

Cu toate acestea, în timp ce asculta seniorul explicând detaliile concursului, Soda își aminti brusc că în dimineața aceea nu curățase camera lui Fai, deși era o sarcină pe care trebuia să o îndeplinească în fiecare zi. Mai mult, ieri vărsase accidental lubrifiant pe toată podeaua. Dacă Fai se întorcea acasă, aluneca și se lovea la cap, ce ar fi făcut Soda?

Soda nu voia să fie certat!

Cu acest gând, tânărul băiat cu obrajii roșii a luat repede telefonul și a trimis imediat un mesaj serviciului de menaj din condominiu. De când se mutase cu Fai, folosise serviciul lor de două ori fără probleme.

În cele din urmă, Soda s-a întors în cameră la ora două, dar nu și-a găsit păpușa uzată.

- Khun Fai... Khun Fai,

a strigat tânărul către medicul tânăr care stătea neliniștit, citind rezultatele testelor cu fața încruntată și stresat, la spital.

- Ce s-a întâmplat?, răspunse acesta cu un ton ușor iritat, pentru că tocmai își trimiseseră mesaje despre cât de ocupat era astăzi și că s-ar putea să ajungă târziu acasă.

- Păpușa aia afurisită a dispărut, exclamă Soda, ridicând mâna și ștergându-și o lacrimă. - Păpușa pe care mi-ai dat-o, Khun Fai, a dispărut. Hmph!

- M-ai sunat în timpul programului de lucru pentru asta? Întrebarea lui Fai îl luă pe băiat prin surprindere.

Stai... De ce l-a deranjat pe Fai cu un telefon? Are Soda dreptul să facă asta?

- Îmi pare rău, se scuză Soda.

- Hmm, fu singurul răspuns al lui Fai înainte de a închide.

Și închise.

Capitolul 1