Capitolul 16

 Bucla 10

A trecut o zi, fără să se întâmple nimic notabil. Tol și cu mine am rămas la fel, menținând aceeași distanță ca înainte. Senzația de somnolență a devenit atât de puternică încât aproape am leșinat. Am aruncat o privire la ceas. E 7 dimineața, mai e doar o oră până când pot merge înapoi în pat să mă ghemuiesc lângă pisica mea, care doarme fericită în cameră. De când m- am întors la timp, abia dacă am apucat să dorm, fiind prins cu munca. Tura de noapte de aseară m- a lăsat amețit, în secția de urgențe, fără să pot sta jos până dimineață. În momentul ăsta, simt că sufletul e pe cale să- mi părăsească trupul.

Nota... Autorul a folosit cuvântul „serng” – o formă de dans popular din regiunea Isan, Thailanda. Doctorul se referea, în esență, la faptul că a trebuit să alerge continuu prin departamentul de urgențe din cauza aglomerației, așa că am tradus aproximativ cu „amețit de atâta alergat.

Ești bine, doctore? M- a întâmpinat P’Toy în timp ce stăteam în spatele ghișeului asistentelor. Am ridicat privirea spre asistentul medical, care împărtășea aceeași soartă a oboselii ca și mine.

- Nu mai rezist, sunt epuizat. Am căscat atât de zgomotos, încât asistenta de lângă mine a izbucnit în râs.

- Și? Ai dat peste acel frățior până la urmă? P’Toy și- a tras un scaun și s- a așezat lângă mine. Ochii îi sclipeau de amuzament. M- am uitat rapid în stânga și în dreapta să mă asigur că nimeni nu trage cu urechea, apoi m- am apropiat și am șoptit:

- L- am întâlnit deja. P’Toy a zâmbit larg.

- Și? Care e situația?

- Vorbea cu o fată, frate. Am clătinat din cap, dezamăgit.

- Un băiat care vorbește de mult timp cu o fată... După , nici nu mai știam cum să mă apropii de el.

P’Toy a râs încetișor.

- Te susțin în continuare, stai liniștit . Dar trebuie să găsim un avantaj față de fată. Apoi, a început să vorbească și să gesticuleze afectat. 

- Uite, îți dau un pont. Știi că ai putea să te lupți cu ea și s- o pun la punct, nu? Dar ideea e alta: trebuie să fii mai frumos! Trebuie să atragi atenția, doctore Tin. E bine că te aranjezi și îți stilizezi părul așa. Următorul pas e să faci ceva ce ea nu poate. Ești doctor? Ai bani! Poți să- i cumperi chestii scumpe și mișto. Să îl duci acasă... și după aia trebuie să il atingi mai des. Doi băieți împreună, nu o să zică nimic. Și cum prinzi ocazia...

- Stai, stai, frate! l- am oprit rapid pe P’Toy înainte să o ia razna. 

- Așa ajung la pușcărie!

Ochii lui P’Toy s- au mărit de uimire.

- Cum adică? Doctor baiatul,care îl urmărești, este minor.?

- Nu... Am început să simt un început de migrenă.

- Mai mult de atât, P’Toy. Familia lui mă cunoaște. De asta mi- e și teamă să nu exagerez.

- Și cine a zis că e un dezavantaj? P’Toy a vorbit atât de tare, încât celelalte asistente s- au întors spre noi. 

- Din contră, e un avantaj! Vizitează- i familia!

M- am oprit brusc. P’Toy avea dreptate. De ce nu m- am gândit la mătușa Pang și unchiul Oat? Aș putea să mă apropii mult mai mult de Tol așa.

- Dar părinții lui o să- și dea seama că intențiile mele nu sunt chiar pure... am murmurat.

- Dacă părinții lui își vor da seama sau nu de intențiile tale rele, asta depinde doar de atitudinea ta în acel moment, nu- i așa, doctore?

Vocea lui P’Toy se opri chiar când ușa Secției de Urgențe se deschise, iar un pacient vârstnic fu adus pe targă, cu o fișă atașată la capătul patului, unde se vedea un cartonaș galben de triaj. M- am ridicat imediat în picioare.

- Mă ocup de acest caz acum. Vorbim mai târziu.

- Bine, doctore. Dacă ai nevoie de ajutor, știi că poți conta pe mine. P’Toy ridică mâna și îmi făcu semnul „OK”. De obicei, P’Toy era un asistent medical calm și extrem de concentrat pe muncă, dar, pe măsură ce ne- am apropiat, am descoperit că este o persoană de- a dreptul adorabilă. Dacă totul merge bine cu Tol, poate ar trebui să- l scot și pe P’Toy la cină într- o zi…

Dacă N’Tol n- ar avea nimic împotrivă?

💚💚💚

Fiind prins într- o serie de ture de noapte consecutive, însemna că aveam să muncesc în același ritm epuizant zile la rând. De dimineață până la ora 16:00 devenise, practic, ora mea de culcare. M- am trezit chiar când lumina serii se strecura prin fereastra de lângă pat. M- am ridicat, simțindu- mă revigorat după ce dormisem suficient. Am clipit spre ursulețul Rilakkuma de pe pătură. Deși fizic mă simțeam odihnit, inima mea era la fel de grea ca în fiecare zi.

Trebuia să fie ceva care mă frământa, ceva la care munceam din greu și care putea eșua în orice moment. Totul părea în regulă la suprafață, dar în interior mă durea. Și nu voiam să mai simt asta din nou.

M- am ridicat repede din pat și am turnat mâncare în castronul pisicii. Astăzi am decis să- i deschid o conservă de ton lui Sibra, în speranța că sănătatea ei bună îmi va aduce și mie puțin noroc.

Pentru că în seara asta urma să merg la casa lui Tol, să îi vizitez părinții. Nu pentru că mă temeam că aș putea părea un intrus ilegal, ci pentru că eram bine pregătit. De dimineață o sunasem pe mama, care la rândul ei o contactase pe mătușa Pang, cerându- i adresa și anunțând- o că aveam să le fac o vizită. Mătușa Pang fusese extrem de bucuroasă să afle că fiul celei mai bune prietene a ei venea în vizită și îmi oferise și numărul ei, în caz că mă rătăceam.

- Să nu uiți să cumperi un cadou, fiule. Acesta fusese avertismentul repetat al mamei înainte să închid, ceea ce m- a determinat să ies rapid din apartament. M- am dus să fac un duș, mi- am ales cele mai bune haine și mi- am aranjat părul astfel încât să fie cât mai vizibil. Încă nu- i spusesem mamei că mă tunsesem. Dacă ar fi aflat, probabil ar fi plâns de bucurie.

Am ajuns la casa lui Tol exact la ora 18:00. Mă gândeam că poate nu- l voi vedea astăzi, având în vedere că locuia la căminul universității. Doar dacă, dintr- o coincidență norocoasă, ar fi venit acasă în același timp cu mine.

 Speram și eu asta.

Casa lui Tol era într- un cartier rezidențial cu pază bună. Probabil că fața mea trăda mai mult imaginea unui hoț decât a unui musafir, pentru că mi- a luat mult timp să- l conving pe paznic că trebuie să merg la următoarea casă. Am fost în regulă până când am ajuns în curtea din față, dar atunci m- am oprit, ținând în mână punga cu cadouri și privind emoționat spre casa lui Tol. Era clar că o vedetă de pe internet, cu o imagine atât de bine conturată, trebuia să fie și bogată. Casa mea poate că era aproape la fel de mare ca a lui Tol, dar comparând prețul unei case din provincie cu unul din Bangkok, tot ce puteam face era să înghit în sec.

Am sunat- o pe mătușa Pang ca să- i spun că aștept în fața casei. Chiar în timp ce apelul se forma, am auzit și motorul unei mașini încetinind în spatele mașinii mele japoneze albe.

M- am întors și am văzut un bolid sport negru, din care cobora cineva. Scena părea desprinsă dintr- un film coreean, când protagonistul își face intrarea în slow- motion.

Pe vremea facultății, Tol folosea o motocicletă. Dar acum venise acasă cu o mașină sport. N’Tol era extrem de chipeș.

P’Toy zicea că ar trebui să cheltuiesc mult pentru el. Dar eu ce naiba aș putea cheltui pentru acest frățior bogat?!

Tol s- a uitat la mine cu o expresie ușor surprinsă și a înclinat ușor capul. I- am zâmbit larg, bucuros să- l văd din nou, deși el nu părea la fel de încântat. A apăsat telecomanda pentru a deschide poarta exact în momentul în care mătușa Pang mi- a răspuns la telefon.

- Ai ajuns, N’Tin? Așteaptă puțin să- ți deschid poarta.

- Ah, nu- i nevoie, mătușă Pang. Tocmai l- am întâlnit pe N’Tol în fața casei. Îmi cer scuze dacă am intrat fără să anunț.

Tol m- a privit din nou, fără să spună nimic, apoi m- a condus spre ușa de sticlă.

Tol devenise iarăși distant. Cred că doar dacă va avea încredere în mine, îmi va vorbi cu adevărat.

Îmi amintesc când am mers împreună la film și Tol nu s- a oprit din vorbit despre el. Acum, mă simțeam puțin deprimat. Nu era deloc ușor să ajung iar în acel punct.

- N’Tin! Vocea puternică a mătușii Pang m- a trezit din gânduri.

Când mi- am dat seama, mă aflam deja în fața unei femei pe care o întâlnisem de multe ori în momentele în care trebuia să duc vești triste despre Tol.

Mătușa Pang ridică privirea spre mine și îmi zâmbi larg. M- am înclinat respectuos în fața mamei lui Tol.

- Bună seara, mătușă Pang.

- Mmm. Mătușa Pang și- a ridicat mâna și m- a bătut ușor pe umăr. 

- Chiar ai crescut și ai devenit un tânăr doctor chipeș. Cât de înalt ești?

Întrebarea m- a luat puțin prin surprindere. 

- Am 1,83 m.

Ochii mătușii Pang s- au mărit. 

- Ai putea fi, fără îndoială, model. Apoi a râs fericită. Era prima dată când o vedeam pe mătușa Pang într- o stare de bucurie și nu de tristețe.

- Dar fratele mea arată mai mult a model decât mine. I- am făcut un compliment lui Tol, sperând că îl voi înveseli, dar persoana în cauză dispăruse deja în bucătărie. 

- Ah, mătușă Pang, am adus un mic suvenir. Am deschis punga de cadou, scoțând o eșarfă pentru mătușa Pang și o cataramă de curea pentru unchiul Oat.

Și inima mea merge către Tol. Uiiiiii~

Mătușa Pang a luat punga cu un zâmbet larg și i- a spus servitorilor să pregătească masa pentru cină.

- Poți să rămâi să iei masa cu noi înainte să pleci acasă.

Apoi m- a condus spre zona bucătăriei, care era conectată la o masă de șase locuri.

Masa era plină de preparate în stil Isan: pui la grătar, salată de papaya și larb picant, toate făcându- mi gura apă. Mâncarea îmi gâdila puternic simțurile legate de originile mele Lao. Mă gândesc că mătușa Pang trebuie să fie din Isan, la fel ca mama mea.

Unchiul Oat și N’Tol erau deja așezați la masă, așteptând. Mi- am ridicat mâna și l- am salutat respectuos pe unchiul Oat, zâmbind larg.

Nota: 💚Din punct de vedere istoric, Isan a fost parte a regatului Lan Xang, cunoscut ca „Regatul Milioanelor de Elefanți”. După obținerea independenței, s- a trasat o graniță între Thailanda și Laos, iar populația s- a stabilit de ambele părți, rezultând un amestec cultural între thailandezi și laoțieni.💚

- Bună seara, unchiule.

- Hai, doctore, ia loc. Unchiul Oat s- a ridicat și a tras un scaun pentru mine. Am acceptat, mulțumindu- i de mai multe ori.

Locul pe care mă așezasem era fix în fața lui Tol. I- am zâmbit în timp ce întindeam mâna după o furculiță ca să iau niște pui fript.

🔹️Frățioare, te rog ai grijă de mine măcar puțin.

- N’Tin a locuit aici mult timp. Mătușa abia acum află. Ar fi trebuit să ținem legătura mai devreme. Mătușa Pang mi- a întins un pahar cu apă.

- Poate mama mea s- a gândit că voi studia doar trei ani și mă voi întoarce acasă.

- Sigur că nu! Dacă știam mai devreme, te puteam invita și te cunoșteam mai bine. Apoi mătușa Pang s- a întors spre Tol. 

- Tol, tu îl cunoști deja pe doctor, nu- i așa?

- Îl cunosc. Tol a admis, punându- și apoi niște pui în farfurie.

- Venirea lui N’Tin îmi amintește de excursia noastră la mare. spuse unchiul Oat. 

- N- ar fi frumos să mergem din nou, când ai timp liber?

- Așa este! mătușa Pang a încuviințat. 

- Dacă avem ocazia, poate familiile noastre să călătorească împreună, doctore Tin.

Am aruncat o privire către cea mai tăcută persoană de la masă.

- Sigur, dacă pot, o să vă anunț când am concediu.

- Și… N’Tin, ești însurat? mătușa Pang a schimbat brusc subiectul spre viața mea personală. 

- Înalt și chipeș așa cum ești, tot singur? Mătușă Pang, zâmbi.

- Nu e ușor pentru un doctor să- și găsească un partener. E imposibil să arătăm bine de unii singuri.

- Ha ha, N’Tin e la fel de amuzant ca Dr. Tul. Mătușa Pang s- a întors spre unchiul Oat, care a dat din cap în semn de acord.

Atmosfera la masă era plăcută. Mă pricep de minune să întrețin conversațiile. Aproape că l- am amețit pe unchiul Oat cu povestea despre perioada în care am lucrat într- un spital din sudul Thailandei și, din obișnuință, vorbeam imediat în dialectul Isan cu pacienții. N’Tol, care la început părea complet dezinteresată, s- a oprit puțin să asculte și chiar a zâmbit la câteva dintre replicile mele.

După cină, Tol a rămas așezată, din respect pentru oaspete.

Nici nu mai știu a câta oară sunt impresionat de această latură a lui Tol. Mătușa Pang m- a invitat să mai stăm de vorbă, în timp ce unchiul Oat a desfăcut o sticlă de vin și mi- a turnat și mie un pahar. Timpul a trecut și, pe la opt seara, mi- am cerut scuze că trebuia să plec, fiind îngrijorat că aș putea deranja. Tol a stat liniștită, ascultând cum vorbeam cu mătușa Pang.

- Trebuie neapărat să ne mai vedem, da, N’Tin? Mătușa Pang mi- a luat mâna între ale ei.

- Sigur. Păcat că trebuie să mă întorc repede la muncă astăzi.

- Data viitoare ne vedem mai mult. Mi- am ridicat mâna într- un gest de salut. Tol s- a ridicat imediat ce m- a văzut făcând o plecăciune. I- am mai spus o dată la revedere unchiului Oat, apoi am mers spre ușă, cu Tol în urma mea, de parcă voia să- mi spună ceva. La început, am crezut că mă conduce din politețe, dar, pe măsură ce am realizat că inima îmi bătea mai tare, mi- am zis:

🔹️Chiar îți pasă de mine, nu- i așa?

Trebuie să profit rapid de această ocazie. Când am ajuns doar noi doi în parcare, m- am întors brusc spre Tol, făcând- ul să se oprească la fel de brusc.

- Ești bine, N’Tol?

Tol a dat din cap. 

- Sunt bine.

- Vocea ta sună cam răgușit. Ești răcit?

Tol a rămas tăcut o clipă. 

- Ah, mai bine zis... Am gripă. Dar acum...

- Serios? Gata, Tin, continuă conversația, mai găsește ceva de spus! 

- De obicei dormi la cămin?

Tol a dat din cap. 

- Da, stau acolo de obicei. Mama m- a sunat înainte să- mi spună să vin acasă la cină.  

🔹️Ce coincidență minunată pentru mine.

- Așa deci? Mai ai și alte simptome neobișnuite?

- Nu am. Tol a tras adânc aer în piept.

- Dacă apare ceva, să- mi spui. Întreabă- mă oricând. Și, apropo de gripă, mai bine mergi la spital să te consulte cineva. Chiar îmi fac griji pentru tine. Am încercat să zâmbesc. 

- Sau, dacă te simți obosit din cauza epidemiei de gripă care circulă, vino la mine la Urgențe. Te verific eu.

- E- n regulă. Tol nu părea deloc convinsă de insistențele mele.

- Atunci… o să plec acum. Începusem să simt că, dacă mai prelungeam conversația, aș fi putut să- l fac să se simtă inconfortabil.

Oricum, consider ziua de azi un început excelent. Mi- am ridicat mâna într- un alt salut și m- am întors să plec. Ceea ce s- a întâmplat imediat după m- a făcut să mă opresc.

Tol încă mergea în urma mea!

M- am întors rapid spre el, plin de emoție. Poate voia să- mi spună ceva, poate era momentul în care începea să aibă încredere în mine, să mă vadă altfel.

- Vrei să mă întrebi ceva?

Tol s- a uitat fix la mine. 

- Nu.

Apoi și- a ridicat mâna și a arătat spre poarta casei.

- Dar știi că ți- ai parcat mașina blocând poarta, nu? Nu pot să intru cu mașina. Aștept să o dai la o parte.🤣

În momentul în care Tol și- a terminat fraza, am rămas complet împietrit. Doar în mintea mea am reușit să strig un ...

🔹️O, la naiba! răsunător.