Capitolul 15

 Bucla 10

Cine a zis că doctorii își găsesc ușor un partener? Până la un punct aveam un scop clar, dar n- am putut să fac ce- mi doream din cauza programului încărcat, urmat de cele 8 milioane de sarcini pe care trebuia să le duc la bun sfârșit ca să ajung rezident în anul trei. Am uitat cum e să mă întorc în perioada în care nu eram așa ocupat, ca atunci când eram la școală. Cercetarea pe care am finalizat- o a devenit ceva la care trebuie să revin din nou în viitor.

Am uitat de asta. Mintea mea era concentrată doar pe ideea de a mă întoarce cât mai departe în timp, uitând complet că teancul de hârtii de pe birou avea să mă bântuie din nou.

- Oyyyy, am oftat în camera de pauză a rezidenților, alunecând pe scaun. Azi am tură de noapte până dimineață. Asta înseamnă că o să am timp liber doar de la 4 după- amiaza până la miezul nopții. Apoi, pot să- mi sacrific orele de somn ca să corectez raportul de cercetare și să- l trimit profesorului mâine. Am aruncat o privire la ceas. Aproape 8 seara. Mi- am tuns părul ca să arăt bine, dar tot trebuie să învăț. Ce risipă.

Vreau să scap puțin de cercetare și să intru pe Facebook. Am deschis conversația cu Tol de aseară. Deși n- a fost lungă, cel puțin nu mai suntem străini unul pentru celălalt.

📲(Salut.) Eu clar am fost primul care a dat „Salut.” Fără surpriză, Tol mi- a răspuns așa cum mă așteptam.

📲(Da.) Simplu. Scurt. Atât.

📲(Mulțumesc că mi- ai acceptat cererea de prietenie.)

📲(Da.)

📲(Câți ani ai? Țin minte că aveai doar 3- 4 ani atunci.)

(Am 23 acum.)

(Aha. A trecut ceva timp. Cum sunt ai tăi, N’Tol?)

(Sunt bine.)

(Salută- i din partea lui Tin, fiul doctorului Tul.)

Conversația a continuat așa până când Tol mi- a spus că trebuie să- și facă temele. Și acolo s- a oprit totul. Nu mai pot să- l salut din nou pentru că urgențele din camera de gardă și cercetarea neterminată mi- au devenit dușmani. Ce risipă de timp. Timpul devine tot mai scurt cu fiecare clipă. Dacă nu aș fi devenit doctor, totul ar fi fost mult mai simplu.

Și atunci m- am gândit la niște strategii. Am decis: Salut, Tol. 

(Salut.)

Tol e genul care răspunde imediat, că are telefonul mereu în mână. Skill- uri de idol de net.

(Salut, domnule.)

(I- am spus mamei că ți- am găsit Facebook- ul. S- a bucurat atât de tare că mi- a dat un cadou pentru tine.)

(Mulțumesc.)

(Unde locuiești? Vreau să ți- l dau.)

(Când vrei să mi- l aduci?)

Am luat telefonul și mi- am verificat calendarul. Mâine trebuie să vorbesc cu profesorul despre cercetare. Apoi ar trebui să dorm, că am tură de noapte… Dar… nu pot dormi! Problemele inimii sunt mai importante decât somnul, nu?

(Ești liber pe la ora 13?)

(Am cursuri după- amiaza. Termin la 3.)

(Atunci vin să- ți dau suvenirul după ce ieși de la școală.)

Probabil e prima dată când reușesc să- l întâlnesc pe Tol spontan. Nu era o întâlnire ciudată, dar părea una lipsită de griji. Odată ce ne cunoaștem mai bine, o să trec la următoarea etapă. Trebuie să găsesc o cale să- l conving pe Tol să- și facă un EKG la spital. De data asta nu o să mai fie niciun ajutor de la Ai’Art să se înece cu bomboana, ca să pot duce doi adolescenți la urgențe. Dar pot folosi întrebarea despre sport, la fel ca data trecută. E suficient. „Be he.” Acceptarea invitației de către Tol m- a făcut să zâmbesc.

Mi- au trebuit trei luni ca s- o cuceresc pe Mind (fosta). Aici au trecut doar șase zile. Mai puțin decât trei luni, doar de zece ori... Mă gândesc la asta și încep să transpir. Dar hai să privim partea bună: poate că e mai ușor să cucerești băieți decât fete.

💚💚💚

Să te îmbraci ca un agent de asigurări poate să nu fie de ajuns, pentru că astăzi sunt un prinț.

A fost pentru prima dată când am intrat în departamentul de management simțindu- mă ca o vedetă. Port un top vișiniu pe care l- am cumpărat ca să- l îmbrac la nunta unui prieten și o pereche de blugi lungi. Mi- am făcut o nouă coafură, unică. Într- o mână țineam o pungă de hârtie cu suveniruri pentru Tol.

Ținuta asta i- a dat peste cap pe toți din Unitatea de Primiri Urgențe, iar când am ajuns la consultația de cercetare cu profesorul, în dimineața asta, coordonatorul meu și- a pus repede ochelarii ca să mă poată privi din cap până- n picioare.

Simțeam cum fetele care treceau pe lângă mine îmi aruncau, din când în când, câte o privire. Asta m- a făcut să- mi vină să mă înjur singur că am fost prea ocupat cu toate. De ce nu- mi fac și eu timp să am grijă de mine? Ca să fiu sincer, am renunțat, din regret și din lipsă de speranță. Am pierdut încrederea în dragoste. Am iubit și am avut atâta afecțiune pentru o singură persoană. Iar la final, n- am primit nimic. Nici nu cred că o să mai pot iubi vreodată.

Și apoi te- am văzut pe tine, N’Tol. Mergea direct spre zona de auto- studiu de sub clădirea academică, unde îmi spusese să ne întâlnim. Tol arăta la fel ca întotdeauna. Doar că părea puțin mai obosit decât de obicei.

- N’Tol!. Am strigat, ridicând mâna. Tol s- a uitat înapoi spre mine, apoi a venit înspre mine. Pe chipul lui Tol s- a zărit pentru o clipă o expresie ușor suspicioasă, dar care s- a transformat rapid în calm.

- Salut. A spus Tol, ridicând mâna în semn de salut. Ăsta e punctul lui forte. Are o personalitate greu de abordat, dar e, de fapt, un băiat foarte cuminte. Trebuie să- i felicit pe mătușa Pang și pe unchiul Oat pentru cum l- au crescut.

- Tocmai ai terminat școala? Cum te simți? Obosit?

- Doar puțin. Abia atunci am observat că vocea lui Tol era mai răsunătoare decât de obicei. Și mi- am amintit că- mi spusese odată că avusese gripă și de aceea nu putuse să facă sportul pe care și- l dorea.

- Asta nu- i bine. Mereu e cel mai obositor spre sfârșit de an. I- am întins punga de hârtie lui Tol.

- Ah, ăsta e ce ți- a trimis mama mea. A zis că i se pare că ești foarte frumos și că vrea să- ți dea asta să încerci.

Așa e. Ce i- am dat lui Tol era crema pe bază de plante cu aligator sau cu miriapod pe care mama mi- o trimisese ca să o folosesc. Tol a luat punga și a ținut- o în mână fără să o deschidă.🤣🤣🤣

- Mulțumesc tuturor.

Am încercat să zâmbesc cât mai prietenos, m- am pregătit să mai spun ceva, dar o voce familiară m- a oprit.

- Tol!

Tol s- a întors spre voce, iar pe chipul lui a apărut un zâmbet mic. O parte din mine voia să înjure. O tânără frumoasă în uniformă școlară se apropia de Tol cu un zâmbet dulce. Părul ei lung, ondulat și castaniu strălucea frumos în lumina soarelui.

Era N’Mai!

- Ce s- a întâmplat? A întrebat Tol. N’Mai a venit și s- a așezat lângă Tol.

- Ah, m- am dus să- mi văd sora. Tocmai l- am văzut pe Tol, așa că am venit să- l salut. N’Mai m- a privit cu suspiciune.

- Ah. Tol s- a întors spre mine și și- a întins mâna spre mine.

- Acesta e Dr. Ti.

- Buna ziua. Am spus, ridicând mâna spre N’Mai. Cred că zâmbetul meu, în momentul ăsta, trebuie să pară extrem de fals.

- Buna ziua. Apoi, N’Mai și- a întors atenția către Tol.

- Atunci mă duc să- i văd pe boboci mai întâi.

- DA. Tol a făcut un mic gest de la revedere cu mâna. Ceea ce am văzut atunci m- a făcut să- mi dau seama că Tol n- ar cere- o pe Mai în mod spontan să- i fie iubită. Cei doi copii ar fi vorbit deja demult între ei, dacă era cazul. Nu știu de cât timp se cunosc Tol și Mai. Dar știu sigur că eu sunt prins într- un mecanism care nu- mi este favorabil.

- Uh… Am spus după ce N’Mai a plecat. Hai, fă ceva, Ai’Tin.

- Vrei să luăm cina împreună diseară?

Tol părea ezitant.

- Am un proiect de grup. Am temă pentru mâine. S- ar putea să nu pot veni.

Nu se poate. Nu vreau să se termine așa.

- La ce oră termini?

Tol a început să aibă o expresie de neîncredere.

- Nu știu. Poate târziu.

- Atunci vin să te iau să mâncăm o gustare.

Am simțit că am eșuat și am devenit nerăbdător. Tol a început să se retragă ușor. La naiba! Și totul din cauza lui N’Mai. Fata asta nici n- ar fi trebuit să apară.

- Rămâne altă dată. Trebuie să plec acum. Îmi pare rău. Transmite- i mulțumirile mele mamei tale.

După ce ne- am luat la revedere, părea că totul a fost în regulă, dar eu am rămas nemișcat, descurajat, în același loc. Mi- am dat seama că sunt în dezavantaj față de Mai. Eu am apărut mai târziu. Sunt bărbat. Nu știu cum o să reușesc să- l văd din nou pe Tol. E de zece ori mai greu decât să curtezi o fată. Cred că sigur va trebui să mă întorc la P’Toy ca să mă plâng și să cer ajutor într- o zi.

Telefonul a vibrat în buzunar. L- am scos și am văzut o notificare: cineva voia să- mi trimită o cerere de prietenie. Când am deschis, mi s- au mărit ochii de șoc. Persoana care mă adăugase folosea numele Suwadee MhaiMhai(Mai). Poza de profil era una pe care o mai văzusem înainte. Am dat click să văd lista de prieteni. Plin de tineri cu pătrățele și fețe de fotomodel. Probabil că a căutat Facebook- ul meu din lista de prieteni a lui Tol.

N’Mai, ce ticăloasă. Adaugă prieteni numai bărbați. Ce- ar spune Tol dacă ar afla?