Capitolul 13

  Bucla 9

- Chiar ești tu, N’Tin, nu- i așa? mă întrebă mătușa Pang, apropiindu- se de mine cu o expresie uluită. Își ridică mâna spre mine și mă îmbrățișă strâns. M- am aplecat ușor ca să- i răspund îmbrățișării. Apoi mi- a dat drumul și s- a uitat atent la fața mea. Ne- am întâlnit în secția ATI, în timp ce rudele își vizitau pacienții. M- am prezentat rapid și i- am spus imediat că sunt fiul doctorului Tul și al mamei mele Gan. Părea foarte fericită și entuziasmată.

- Te- am cunoscut pe când erai mic, N’Tin. Acum ești un tânăr chipeș!

Am zâmbit forțat la complimentul mătușii.

- De fapt, am văzut- o pe mătușa Pang încă de aseară... dar îmi pare rău că nu te- am recunoscut imediat.

Femeia de vârstă mijlocie din fața mea clătină din cap.

- Nu- i nimic. N’Tin a crescut. Nici eu nu te- am recunoscut.

- Dar unchiul Oat?

- Tocmai a terminat munca. Ajunge aici în vreo oră , spuse ea, ridicând mâna să- și șteargă lacrimile din colțul ochilor. M- am grăbit să iau un șervețel și i l- am oferit.

- Mulțumesc . Șopti ea, ștergându- se ușor, încercând să se stăpânească, înainte să continue:

- Mulțumim că l- ai dus pe Tol la Urgențe. Dacă nu era N’Tin… nu știu ce s- ar fi întâmplat cu el.

Am clătinat din cap.

- Nu- i nimic. Eu sunt cel care ar trebui să- și ceară scuze că nu a putut face mai mult pentru voi. M- am uitat la ea cu ochi triști.

- Ar fi trebuit să fac mai mult de atât.

Mătușa Pang mi- a prins mâna și m- a îmbrățișat strâns, deși ea era cea care avea nevoie de sprijin emoțional, nu eu.

- Când te- am văzut în Urgențe, am știut că N’Tin e cel mai bun. Ești la fel de talentat ca doctorul Tul.

Îi admir profund tăria sufletească. Nu era prima dată când vorbeam cu ea. Discutasem de multe ori, inclusiv când a trebuit să- i dau vestea despre moartea lui Tol înainte. 

🔹️Îmi pare foarte rău... doctorul a făcut tot ce a putut, dar nu a reușit să- l salveze.(Este din altă bucla)

- Nu- ți face griji, mătușă Pang. Sunt mulți care il vor sprijini. O să vin și eu să am grijă de el după ce îmi termin tura.

Ea a dat din cap.

- Mă bucur mult să aud asta. Mulțumim, doctor Tin.

 N’Tol îi datorează viața doctorului Tul și ție. Suntem norocoși că vă avem în viața noastră.

Am mai vorbit puțin cu mama lui Tol, apoi m- am înclinat și am ieșit din ATI cu sufletul apăsat. Încă sunt în stare de șoc când mă gândesc că Tol este băiatul pe care îl cunosc de atâta timp. Mai ales după ce- i promisesem că- l voi proteja până când ne vom căsători.

Inocența mea din copilărie... poate fi atât de greșit înțeleasă? Acum sunt destul de mare să înțeleg totul. N- ar fi trebuit să- l consider pe Tol o fetiță la acea vârstă.

Dar dacă nu mă înșel, tocmai ăsta e motivul pentru care viața mea pare prinsă într- o buclă: atâta timp cât Tol trăiește, trebuie să se căsătorească cu mine.

🔹️E o nebunie. Am spus, trecându- mi mâinile prin păr. 

🔹️Ai’Tin, ce- ai făcut?!

💚💚💚

- De când ți- ai schimbat preferințele și de ce nu mi- ai spus nimic?! m- a apostrofat Fakfaeng cu o voce tăioasă, chiar în micul restaurant de tăiței de lângă spital, unde luam cina. M- a sunat când eram pe cale să ies din secția de cardiologie la ora 18:00, spunând că vrea să luăm cina împreună. Am acceptat, fiindcă noi doi ne întâlnim des și vorbim despre problemele fiecăruia.

- Nu sunt iubitul lui. Doar asistentele au început să răspândească zvonuri. Nu le lua prea în serios . Am spus cu un oftat. Fakfaeng a fost prima persoană căreia am simțit nevoia să- i explic clar. 

- E doar o cunoștință. Mama lui și mama mea sunt prietene.

- Dar felul în care ai avut grijă de el... e mai mult decât atât. Asistenta Mao a zis că i- ai aranjat patul de spital, i- ai ținut mâna tot timpul și ai adormit lângă el. Fakfaeng zâmbi cu subînțeles. 

- E mai ceva ca într- o dramă coreeană, unde protagonista e în comă și protagonistul are grijă de ea până se trezește și se căsătoresc.

- Te uiți prea mult la filme... Nu era prima dată când o mustram așa pe Fakfaeng.

- Și ce ai de gând să faci mai departe? Mult noroc, oricum. Doar că ma surprins, lam întâlnit acum câteva zile la cabinetul de consultații.

Fakfaeng m- a bătut ușor pe umăr și mi- a zâmbit încurajator.

Am oftat pentru a suta oară în ziua aia și am băgat o îmbucătură de tăiței prăjiți în gură. Fakfaeng părea cufundată în gânduri, făcând o grimasă.

- Ah, prietene... poate că e un semn. După ce l- am consultat pe N’Aekarin(Tol), la- m visat. Am visat că mă duceai pe mine și pe el la prânz și eu te încurajam să îl cucerești... Mi s- a părut interesant.

Am încremenit cu tăițeii în gură, încercând să înghit repede, și am întrebat cu voce neliniștită:

- Ce- ai visat exact?

Fakfaeng păru surprinsă de interesul meu brusc pentru visul ei absurd.

- Asta e tot ce- mi amintesc. Tu crezi ce- am zis?

- N... nu. Mi- am tras un șervețel și m- am șters la gură. În gândul meu, visul lui Fakfaeng continua să se deruleze. Dacă era adevărat, atunci poate visase ceva ce s- a întâmplat într- o buclă anterioară. Ceea ce înseamnă că există o legătură subconștientă între toți cei prinși în această buclă cu mine. Poate e teoria lumilor paralele... sau un fenomen pe care nu- l înțeleg. Dar mai mult decât orice, mă întreb: 

🔹️Mă visează Tol și pe mine? Simte aceeași legătură pe care o simt eu?

- A, mi- a venit o notificare pe LINE. Probabil e iubitul meu , zise Fakfaeng, ridicând telefonul. Oh...

Ecranul telefonului s- a luminat în verde, apoi s- a stins. A tăcut brusc. Mă gândeam că mesajele de pe LINE nu erau importante, dar am observat expresia ciudată de pe fața ei.

- Ce s- a întâmplat? Am întrebat.

- Prietene... vocea i s- a înmuiat.

- Lui N’Aekarin i s- a oprit inima în CCU. Tocmai am primit mesajul pe LINE de la doctor.

Am sărit în picioare brusc, răsturnând aproape masa de la care mâncam. Cum e posibil?! Tocmai acum era bine!

- Trebuie să plec! Am ridicat vocea, iar toți din local s- au întors spre mine.

- Tin! Fakfaeng s- a ridicat și ea, strigându- mă cu un ton care ,încerca să mă calmeze.

- Nu te duce să faci mai mult rău. Toți medicii sunt deja acolo. Toți rezidenții, toți profesorii sunt pe poziții și încerca să- l ajute.

- Trebuie să merg... Am băgat mâna în buzunar, am scos niște bancnote, le- am pus pe masă și am fugit afară din local. În capul meu, totul se învârtea.

Am traversat strada în fugă, direct spre clădirea înaltă din față, fără să- mi pese de nimic altceva. Gândurile îmi erau doar la fața lui Tol. Imaginile de la malul mării au început să mi se deruleze în minte. Deși nu- mi amintesc toate detaliile, sunt sigur că, la un moment dat, am ținut de mână un copil și l- am dus la templu.

Nu pot exprima clar ce simt acum. Dar un lucru știu sigur: soarta a fost scrisă astfel încât eu să- l salvez pe Tol, indiferent de câte ori trebuie să reiau totul de la capăt.

💚💚💚

Am ajuns la secția de cardiologie (CCU) exact în momentul în care i- am văzut pe părinții lui Tol îmbrățișați în fața ușii. Mătușa Pang plângea în brațele soțului ei. Fața mi s- a albit instantaneu la vederea acelei imagini. M- am apropiat încet de ei și i- am strigat cu voce joasă:

- Unchiule Oat, mătușă Pang... 

 M- am aplecat ușor într- o reverență. Unchiul Oat s- a uitat la mine. Nu plângea, dar privirea lui era complet pierdută.

- Sunt Tin.

Unchiul Oat a dat din cap a confirmare. În ochii lui se citea o nesiguranță apăsătoare.

- Cât mai poate rezista, domnule doctor Tin?

Inima mi- a căzut până în tălpi.

- Ce... ce vreți să spuneți?

- E în resuscitare cardio- respiratorie (CPR) , izbucni mătușa Pang printre suspine. De 15 minute deja... și doctorii continuă manevrele. Când se oprește, de obicei?

🔹️De obicei, ne oprim după 30 de minute. Pentru că, dacă durează mai mult, chiar dacă inima începe să bată din nou, perioada prelungită în care organele nu primesc sânge duce la urmări cumplite. 

- Vă rog să mă scuzați puțin, o să mă uit și eu , nu am răspuns direct întrebării și am împins ușa grea, intrând în salon.

Ce am văzut m- a încremenit: o asistentă făcea compresii toracice lângă patul de lângă fereastră, sub supravegherea profesorului coordonator. Pe chipul tuturor se citea o gravitate dureroasă.

- Domnule doctor! O asistentă m- a văzut și a părut șocată. A venit rapid spre mine. 

- Vă rog, așteptați afară. Profesorul e deja aici, se ocupă.

Am ridicat calm mâna, semn să nu mai spună nimic. Ciudat, dar mă simțeam extrem de liniștit.

- Vreau doar să stau aici și să privesc.

- Sunteți sigur că sunteți bine? m- a întrebat cu grijă.

- Sunt bine. Poate că era îngrijorată din cauză că mă consideră iubitul lui Tol.

Asistenta a dat din cap și s- a întors la echipă.

Am rămas nemișcat, privind procesul de resuscitare. Ce simțeam acum era complet diferit de ce simțisem aseară, când inima lui Tol s- a oprit în Urgențe și am urlat de frică. Atunci mă temeam că o să moară. Acum nu mai simțeam teamă. Parcă tot sistemul meu nervos se pregătea pentru ceva.

Au trecut treizeci de minute. Nicio schimbare. Inima lui Tol nu a dat niciun semn de revenire. Profesorul a ieșit din salon. Nu l- am urmat. Știam că merge să vorbească cu părinții lui Tol, să le spună că e timpul să oprească manevrele. Mi- am închis ochii și am rămas stană de piatră. Strângeam și deschideam pumnii fără să- mi dau seama, apoi am deschis ochii și m- am uitat hotărât la chipul lui Tol.

Am întins mâna, am luat o coală de hârtie de pe tejgheaua asistentelor, apoi am ieșit din salon. Am trecut pe lângă părinții lui Tol fără să- i privesc. Nu suportam să o văd pe mătușa Pang plângând ca și cum nu mai avea aer. Am alergat pe scări și am mers repede pe coridorul lung, până am ajuns într- o zonă liniștită a spitalului, unde era o canapea. M- am prăbușit pe ea, cu trupul moale, și am stat nemișcat câteva minute, încercând să- mi adun gândurile.

Apoi am scos un pix și am început să scriu:

1️⃣Trebuie să mă trezesc înainte ca Tol să o ceară pe Mai de iubită.

Am luat telefonul și m- am uitat în calendar. Dacă dorm în apartamentul meu, cu siguranță mă voi trezi în ziua în care Tol o va cere pe Mai de iubită. Dar, dacă stau să calculez mai bine perioada, trebuie să regândesc totul. Cu cât am început să- mi amintesc mai devreme că sunt prins într- o buclă temporală, cu atât am petrecut mai mult timp în acea buclă... și timpul a tot crescut, din ce în ce mai mult.

Dacă aleg să mă trezesc în ziua în care Tol o cere pe Mai, s- ar putea să nu ajung la timp ca să- l opresc.

Din fericire, sunt genul de persoană care își notează toate activitățile în calendar, ca să nu se încurce. Programul meu e destul de încărcat, așa că m- ar fi dat peste cap dacă nu aveam totul organizat.

Am verificat activitățile notate pentru 10 martie, cam cu o săptămână înainte să- l cunosc pe Tol. În ziua aia am fost la o petrecere în apartamentul lui Ai’Sing și am rămas să dorm acolo. Am deschis LINE- ul lui Sing. Îmi aminteam că nu avea tură azi. Ar trebui să fie pe undeva, distrându- se cu Pin. I- am trimis un mesaj:

📲Frate, pot să vin la tine diseară să dorm? Nu vreau să fiu singur.

2️⃣Sună- o pe mama, întreab- o despre excursia la mare și folosește ocazia ca să- l întâlnești pe Tol.

3️⃣ Găsește o metodă prin care Tol să ajungă în spital și convinge- l să facă un EKG, apoi să ceară sfatul unui medic.

4️⃣ Interzice- i orice formă de efort intens.

5️⃣Fostul iubit al lui Mai e un factor declanșator.

M- am oprit pentru o clipă când am ajuns la acest punct. O modalitate de a- l ține pe fostul lui Mai departe de Tol este ca Tol să nu fie niciodată împreună cu ea. Am strâns buzele și m- am gândit câteva secunde înainte să scriu punctul 6 pe hârtie.

Am citit tot ce am scris, încercând să memorez. După ce mă trezesc, probabil că va dura puțin până îmi amintesc toate cele 6 puncte, dar imediat ce le voi recunoaște, le voi pune în aplicare fără nicio greșeală. De data asta, mă voi întoarce în cel mai îndepărtat moment de până acum. Am împăturit hârtia și am făcut un phanom — mi- am unit palmele și le- am dus la frunte, ca într- o rugăciune.

🔹️Orice forță divină m- ar fi adus înapoi în timp, te rog, ascultă- mă… Am șoptit.

Îmi doresc ca data viitoare să fie ultima. Vreau ca totul să iasă bine.

M- am ridicat și am lăsat hârtia pe bancă înainte să plec. Dacă cineva o va găsi, va vedea scrisul dezordonat al doctorului Tin și cele 6 mesaje bizare, încheiate cu:

6️⃣ Tol trebuie să devină iubitul meu.