CAPITOLUL 13

  După ce i-a înmânat scrisorile lui Mirin pentru a se uita la ele, Kamin a decis să se odihnească în biroul său, dar cineva care mergea pe lângă el l-a apucat de braț.

- Hai să mergem să mâncăm.

- Du-te singur, eu am treabă de făcut.

Deși a spus-o pentru a scăpa de enervare, când l-a văzut pe celălalt că rămâne tăcut, Kamin nu s-a putut abține să nu se uite la el.

- Khun Jade?

- Ai de gând să mergi să mănânci cu mine sau vrei să-ți aduc mâncarea la birou?

- Chiar ești enervant.

Jade s-a oprit brusc, înainte de a se întoarce să se uite la Kamin.

- Sunt eu enervant?

- Da Atunci fă ce vrei, dacă tu nu vrei să mergi, nu merg nici eu.

Jade i-a dat drumul brațului lui Kamin și a plecat, lăsându-l pe Kamin confuz, întrebându-se dacă ceea ce tocmai spusese a înfuriat pe cineva. Kamin s-a întors la birou și s-a așezat pe canapea, epuizat. De când începuse acest caz, abia dacă dormise câteva ore.

Problemele apăreau la nesfârșit. Sunetul telefonului l-a scos din gânduri și a răspuns fără să deschidă ochii să vadă cine îl sună. Era prea obosit.

- Alo.

[Cu tonul ăsta, să nu-mi spui că iar ai dat peste o altă persoană plictisitoare acolo.]

- Da, dar mai puțin decât la departamentul de poliție. Au sosit documentele pe care ți le-am trimis?

[Le-am primit acum zece minute. Am rugat un prieten să se uite peste ele, o să dureze ceva.]

- Mulțumesc.

[Ce mai faci de când te-ai mutat acolo?]

- Bine, oamenii de aici muncesc din greu, deși unii pot fi iritanți.

[Am auzit că sunt câțiva ofițeri talentați acolo, dar inspectorul anterior a acceptat mită în aproape fiecare caz în care erau implicați oameni importanți, precum și pentru a-și acoperi propriile neglijențe. Așa că nu și-au putut etala abilitățile. Cu inspectorul Kamin, probabil că vor munci atât de mult încât nu vor avea timp să se odihnească, nu?).

- Nu cred că este la fel de dur ca unitatea specială de investigații condusă de Nikolai.

[Te voi suna dacă sunt noutăți]

- Mulțumesc.

Kamin a închis telefonul vechiului său prieten, care era șeful unității speciale de investigații. Îl cunoștea pe Nikolai de când acesta din urmă se mutase la filiala din Thailanda, dar la început doar superficial. Până când amândoi au început să aibă probleme cu departamentul de poliție și au început să vorbească mai mult când Nikolai s-a mutat la sediu. Se părea că amândoi au recunoscut potențialul celuilalt și au devenit mai apropiați. Kamin trimise rezultatele testelor și substanța găsită pe corpul lui Tar pentru a fi analizate, sperând să obțină informații mai repede. Cel puțin spera că va servi la găsirea unor indicii despre vinovat înainte de producerea unui alt incident. Căpitanul stației a venit cu o pungă de plastic care conținea aproape cincisprezece cutii de mâncare, cu o expresie plictisită. Unul dintre subalternii care l-au văzut, a glumit imediat.

- Oh, oh! A trecut ceva timp de când nu am mai mâncat cu căpitanul, ne e dor de el, ne e dor de el.

- Wow!!! Cum o să mâncăm?

Căpitanul s-a dus să mănânce cu inspectorul Nun. Râsetele au răsunat printre ofițerii de la birourile lor. Jade doar a luat o sticlă de apă din apropiere și a aruncat-o.

- Nu ai ieșit să lucrezi la un caz cu inspectorul astăzi?

- Am ieșit și m-am întors acum. Aștept informații. Uite mâncarea, dă-o încoace.

Jade a înmânat punga cu mai multe cutii de mâncare subalternilor săi înainte de a urca scările cu o altă pungă spre biroul inspectorului, pe care ceilalți îl tachinau. Când a ajuns, s-a uitat înăuntru și, nevăzându-l pe Kamin la biroul său, a deschis ușa și a intrat. L-a găsit pe Kamin, care îl dăduse afară mai devreme, dormind pe canapea. Fața lui, în mod normal plină de hotărâre și seriozitate, arăta acum doar oboseală.

- Și tot nu vrei să mănânci, a mormăit Jade înainte de a pune cutia cu mâncare pe masă.

Sunetul pungii de plastic l-a făcut pe Kamin să deschidă încet ochii. Văzând cine era acolo, s-a întors spre spatele canapelei.

- Fă ce vrei, eu mă duc să dorm, a spus Kamin cu o voce somnoroasă, făcând-o pe Jade să râdă.

- Dormi dacă vrei, tocmai am adus mâncare. Când te trezești, vino să mănânci.

Jade a stins lumina și a ieșit din cameră. Kamin a rămas nemișcat o vreme înainte să se uite la punga de pe masă. Deși îi era somn, foamea era mai mare. S-a ridicat, s-a întins puțin și a deschis cutia cu mâncare, mâncând încet. Informațiile pe care le avea erau limitate și nu putea merge prea departe în investigația sa. Va trebui să aștepte rezultatele medico-legale și de laborator.

**********

Jade se schimbase la dușul stației. Exista un duș și un vestiar pentru toți ofițerii. Această zonă fusese eliminată anterior pentru că nu era folosită de superiori, dar Jade a cerut să fie considerată un beneficiu pentru ofițeri și a fost aprobat un mic buget suplimentar, împreună cu banii personali ai lui Jess, pentru a o îmbunătăți. Jade, purtând pantaloni de trening și un tricou negru mulat, își arăta clar mușchii și un tatuaj cu un lup pe braț, care se întindea până la spate. Și-a bandajat mâinile cu bandă neagră și a început să se încălzească pe sacul de box, care dădea deja semne de uzură. După zece minute de încălzire, a început să se antreneze serios.

- Căpitane.

- Ce s-a întâmplat?

Locotenentul Prai, care tocmai intrase, l-a văzut pe bărbatul cel mare lovind cu pumnii și picioarele sacul de box cu putere. A trebuit să strige pentru a se face auzit peste sunetul pumnilor.

- Am fost cu ochii pe studenții de la universitate! Mă auziți?

- Te aud. Și atunci?

- Studenții numiți Belle, Champ și Cherine nu s-au prezentat la cursuri. S-au dispersat.

- Înțeleg.

- Dar lucrul ciudat este că l-am văzut pe unul dintre ei primind un apel și apoi arătându-se supărat înainte de a se întoarce în camera lui.

- Nu l-a urmărit nimeni ciudat pe acel elev?

- Nimeni.

- Mulțumesc, te poți odihni.

Jess s-a gândit că apelul trebuie să fie important și a decis să investigheze mai departe ce ar putea ascunde studenții. Căpitanul stației și-a terminat antrenamentul și s-a dus să facă duș. Înainte să se îmbrace, a auzit o voce cunoscută de afară.

- Jade.

- Te-am auzit strigând, așa că am ieșit.

- Îmbracă-te mai întâi și apoi ieși afară.

- Putem vorbi așa, nu mă deranjează.

- Dar mie da.

Jade i-a ridicat bărbia lui Kamin pentru a-l privi în ochi, zâmbind. Kamin a zâmbit și el, punându-și mâinile pe talia lui Jade și mângâindu-l ușor.

- Îți dau cinci minute să te îmbraci. Ne întâlnim la mașină.

Kamin i-a dat drumul prosopului lui Jade și a ieșit din baie cu el în mână.

- Kamin!

Kamin nu a dat atenție strigătelor lui Jade în timp ce ieșea din sală. Telefonul i-a vibrat în buzunar, atrăgându-i atenția. I-a înmânat prosopul unui ofițer care bea apă neștiind ce se întâmplă.

- Ce s-a întâmplat, inspectore?

- Dă-i asta înapoi căpitanului. Bună, Jay.

Ofițerul confuz a roșit când l-a văzut pe căpitan urmându-l pe Kamin cu o expresie enervată.

- Ca...căpitane.

- Ce?

- Inspectorul m-a rugat să vă înapoiez asta.

Noul recrut i-a înmânat prosopul, evitând privirea lui Jade, care l-a luat și l-a urmat pe hoț până la mașină.

- Obraznic.

Kamin era deja în mașină, vorbind la telefon.

- Ești sigur că este un plic alb cu cuvintele

- Adevăr sau provocare pe el?

[Cred că da, Min. Vino să-l vezi.]

- Ești cu Tonkla?

[Min m-a sunat și mi-a spus despre scrisoare. Am venit imediat. Am încercat să-l sun pe Jade, dar nu a răspuns, așa că te-am sunat pe tine til.

- Închide ușa și nu o deschide până nu ajung eu acolo. Ai înțeles?

[Înțeles. Condu cu grijă.]

- Mulțumesc.

În momentul în care a închis, portiera mașinii s-a deschis și cineva a intrat înăuntru.

- Ai întârziat, mai mult de cinci minute, și mi-ai udat și mașina.

- Cine crezi că este?

Kamin nu i-a dat atenție și a condus urmărind GPS-ul.

- A sunat fratele tău.

- Jay?

- Mai ai un frate?

- De ce a sunat?

- A spus că Tonkla a primit o scrisoare.

- Unde sunt acum?

- În camera lui Tonkla.

- S-ar putea ca băiatul acela să fie implicat?

- Poate. Hai să ne uităm la scrisoare și vom ști.

~~~~~~~~~~~

În apartament, nu foarte mare, erau un living, un dormitor, o bucătărie și o baie. Jay s-a uitat la plicul alb de pe masă, intrigat. Era adresat proprietarului camerei.

- Când ai primit scrisoarea asta? a întrebat Jay în timp ce Tonkla îi oferea un pahar cu apă.

- Am luat-o de la biroul căminului în această dimineață.

- Ce e înăuntru?

- Uită-te singur.

Jay a suspinat, nedorind să o atingă pentru a nu lăsa amprente. Tonkla a înțeles și a golit conținutul pe masă, arătând fiecare foaie.

- TRUTH OR DARE TONKLA

- Jay s-a uitat prin scrisoare, foi albe și negre, două fotografii și o unitate flash USB.

Prima fotografie îl arăta pe Tonkla jefuind un club în care lucra. A doua fotografie îi arăta pe toți cei opt prieteni, dar fețele lui Pui Fai și Tar erau întunecate. Jay s-a uitat la prietenul său, care, deși nu părea nervos, era clar îngrijorat.

- Ce e pe USB?

- Un filmuleț cu mine.

- Ce fel de film?

- Promite-mi că vei păstra secretul, doar între noi. Să nu-i spui lui Jade.

- Nu pot promite asta. Ești nebună? Asta e ceva serios. Vrei să ascund asta de poliție? Dacă moare cineva?

- Să moară sau să meargă la închisoare, nu face mare diferență. Tu ce decizi? Promiți sau pleci?

- Deschide-o.

Jay a suspinat în timp ce Tonkla și-a pornit laptopul și a continuat să citească scrisoarea neagră.

"ADEVĂRUL - Dragostea ta este atât de mare încât nu contează dacă alții mor, nu-i așa, Tonkla? Știi ce au făcut prietenii tăi. Știi ce au pierdut. Știi că Champ a copiat la teste. Știi că Tar a drogat o fată. Știi că Belle a rănit o fată care s-a apropiat de prietenul ei. Oamenii ca tine sunt cumpărați cu bani. Folosește banii ăia în iad."

Jay se încruntă în timp ce termina de citit. Știa despre unul dintre incidente, când Belle a rănit o fată. El însuși intervenise o dată. Dar nu știa despre celelalte. Când s-a uitat la ecranul laptopului, a fost și mai șocat. Videoclipul care se deschidea arăta magazinul unde lucra Tonkla. Acesta luase mașina unui client la o tură și nu voia ca Jay să-i spună Jade despre asta, pentru că, câteva minute mai târziu, călcase un bătrân, aruncându-l pe marginea drumului. Nu erau mașini sau oameni în jur. Tonkla a ieșit din mașină, vizibil nervos, iar după câteva minute, s-a urcat din nou și a plecat.

- Ce naiba ai făcut, Tonkla?

- Nu a fost intenționat. Am chemat o ambulanță după aceea.

- Mai e ceva ce nu știu?

Jay a văzut că prietenul său era încă nemișcat, așa că l-a prins de gulerul cămășii.

- Ți-am pus o întrebare!

- Nu mai e nimic altceva!

- Ești sigur? Pentru că acum nu știu cine sunteți voi.

- Ți-am spus că nu e nimic altceva.

Jay i-a dat drumul cămășii lui Tonkla și a ieșit pe balcon să se calmeze, neștiind că mai era ceva ce nu știa...

În interiorul scrisorii, o parte lipsea. Lipsea partea cu DARE.