CAPITOLUL 13

După ce i-a înmânat scrisorile lui Mirin pentru a le analiza, Kamin s-a hotărât să meargă să se odihnească în birou, dar cineva care mergea alături de el l-a apucat de braț.

"Hai să mâncăm."

"Du-te singur, eu am treabă." Deși a spus-o ca să scape de sâcâială, când a văzut că celălalt rămâne tăcut, Kamin nu s-a putut abține să nu-l privească.

"Khun Jade?"

"Vii să mănânci cu mine sau vrei să-ți aduc mâncarea în birou?"

"Chiar ești enervant." Jade s-a oprit brusc, înainte de a se întoarce spre Kamin.

"Sunt enervant?"

"Da."

"Atunci fă ce vrei. Dacă nu vrei să vii, nu mă duc nici eu." Jade i-a dat drumul brațului lui Kamin și s-a îndepărtat, lăsându-l pe acesta confuz, întrebându-se dacă ceea ce tocmai spusese îl supărase pe celălalt.

Kamin s-a întors în birou și s-a trântit pe canapea, epuizat. De când începuse acest caz, abia dacă dormise câteva ore. Problemele apăreau neîncetat. Sunetul telefonului l-a scos din gânduri și a răspuns fără măcar să deschidă ochii pentru a vedea cine sună. Era prea obosit.

"Alo."

"Cu tonul ăsta, să nu-mi spui că ai dat iar peste vreo persoană plictisitoare pe acolo."

"Da, dar mai puțin decât în departamentul de poliție. Au ajuns documentele pe care ți le-am trimis?"

"Le-am primit acum zece minute. Am rugat un prieten să se uite peste ele, va dura puțin."

"Mulțumesc."

"Cum te descurci de când te-ai mutat acolo?"

"Bine, oamenii de aici muncesc din greu, deși unii pot fi iritanți."

"Am auzit că sunt câțiva ofițeri talentați acolo, dar fostul inspector accepta mită în aproape orice caz care implica oameni importanți, pe lângă faptul că își mușamaliza propria neglijență. Așa că nu și-au putut demonstra abilitățile. Cu inspectorul Kamin, probabil vor munci atât de mult încât nu vor mai avea timp de odihnă, nu-i așa?"

"Nu cred că e la fel de greu ca în unitatea de investigații speciale condusă de Nikolai."

"Te sun dacă apare vreo noutate."

"Mulțumesc." Kamin a închis telefonul; vorbise cu un vechi prieten, șeful unității de investigații speciale. Îl cunoștea pe Nikolai de când acesta se mutase la filiala din Thailanda, dar la început doar superficial. Asta până când amândoi au început să aibă probleme cu departamentul de poliție și au început să vorbească mai mult când Nikolai s-a mutat la sediul central. Se pare că amândoi își recunoscuseră reciproc potențialul și deveniseră apropiați.

Kamin trimisese rezultatele testelor și substanța găsită pe corpul lui Tar pentru a fi revizuite, sperând să obțină informații mai rapid. Cel puțin spera să servească la găsirea unor indicii despre vinovat înainte de a avea loc un alt incident.

Căpitanul secției a intrat cu o pungă de plastic ce conținea aproape cincisprezece cutii de mâncare, având o expresie plictisită. Unul dintre subalternii care l-au văzut a glumit imediat.

"Oh, oh! A trecut ceva timp de când n-am mai mâncat cu căpitanul, ne-a fost dor de el, ne-a fost dor!"

"Wow! Cum o să mâncăm? Căpitanul s-a dus să mănânce cu inspectorul Nun." Râsetele au răsunat printre ofițerii de la birouri. Jade a înșfăcat o sticlă de apă din apropiere și a aruncat-o spre ei.

"N-ai ieșit azi pe teren cu inspectorul?"

"Am ieșit și m-am întors. Aștept informații. Uite mâncarea, împărțiți-o." Jade le-a întins punga subalternilor înainte de a urca cu o altă pungă spre biroul inspectorului, cel pe seama căruia ceilalți făcuseră glume.

Ajuns acolo, s-a uitat înăuntru și, nevăzându-l pe Kamin la birou, a deschis ușa și a intrat. L-a găsit pe Kamin, cel care îl alungase mai devreme, dormind pe canapea. Fața lui, de obicei plină de determinare și seriozitate, arăta acum doar oboseală.

"Și tot nu vrei să mănânci," a mormăit Jade înainte de a așeza cutia cu mâncare pe masă. Zgomotul pungii de plastic l-a făcut pe Kamin să deschidă încet ochii. Văzând cine este acolo, s-a întors cu spatele.

"Fă ce vrei, eu dorm," a spus Kamin cu o voce somnoroasă, făcându-l pe Jade să râdă.

"Dormi dacă vrei, doar am adus mâncare. Când te trezești, mănâncă." Jade a stins lumina și a ieșit din cameră.

Kamin a rămas nemișcat o vreme înainte de a privi punga de pe masă. Deși îi era somn, foamea era mai mare. S-a ridicat, s-a întins puțin și a deschis cutia cu mâncare, mâncând încet. Informațiile pe care le avea erau limitate și nu putea avansa mult cu investigația. Trebuia să aștepte rezultatele de la criminalistică și laborator.

---

Jade s-a schimbat la dușul secției. Exista un singur duș și un vestiar pentru toți ofițerii. Această zonă fusese anterior desființată pentru că nu era folosită de superiori, dar Jade a cerut să fie considerată un beneficiu pentru ofițeri și a fost aprobat un mic buget suplimentar, alături de banii personali ai lui Jess, pentru a o îmbunătăți.

Jade, purtând pantaloni de trening și un tricou negru mulat, își etala clar mușchii și tatuajul cu lup de pe braț care se întindea până pe spate. Și-a înfășurat mâinile cu bandă neagră și a început încălzirea la sacul de box, care dădea deja semne de uzură. După zece minute de încălzire, a început antrenamentul serios.

"Căpitane."

"Ce s-a întâmplat?"

Locotenentul Prai, care tocmai intrase, l-a văzut pe bărbatul masiv lovind cu putere sacul de box. A trebuit să strige pentru a se face auzit peste sunetul loviturilor.

"I-am supravegheat pe studenții de la universitate! Mă auziți?"

"Te aud. Și?"

"Studenții numiți Belle, Champ și Cherine nu s-au dus la cursuri. S-au despărțit."

"Am înțeles."

"Dar ciudat este că am văzut pe unul dintre ei primind un apel, după care a părut foarte tulburat înainte de a se întoarce în camera lui."

"Nu l-a urmărit nimeni străin?"

"Nimeni."

"Mersi, poți să te odihnești." Jess s-a gândit că apelul trebuie să fie important și s-a hotărât să investigheze mai mult ce ar putea ascunde studenții. Căpitanul secției și-a terminat antrenamentul și s-a dus să facă duș. Înainte să se îmbrace, a auzit o voce cunoscută de afară.

"Jade."

"Te-am auzit strigând, așa că am ieșit."

"Îmbracă-te mai întâi și apoi ieși."

"Putem vorbi și așa, nu mă deranjează."

"Dar pe mine mă deranjează." Jade a ridicat bărbia lui Kamin pentru a-l privi în ochi, zâmbind. Kamin a zâmbit și el, punându-și mâinile pe talia lui Jade și mângâindu-l ușor.

"Îți dau cinci minute să te îmbraci. Ne vedem la mașină."

Kamin a dat drumul prosopului lui Jade și a ieșit din baie cu el în mână.

"Kamin!" Kamin n-a dat atenție strigătelor lui Jade în timp ce ieșea din sală. Telefonul îi vibra în buzunar, atrăgându-i atenția. I-a întins prosopul unui ofițer care bea apă, neștiind ce se întâmplă.

"Ce s-a întâmplat, Inspectore?"

"Dă-i asta înapoi căpitanului. Bună, Jay." Ofițerul confuz a roșit în timp ce îl privea pe căpitan urmându-l pe Kamin cu o expresie iritată.

"Că... căpitane."

"Ce e?"

"Inspectorul m-a rugat să vă returnez asta." Noul recrut i-a înmânat prosopul, evitând privirea lui Jade, care l-a luat și l-a urmat pe "hoț" la mașină.

"Obraznicule." Kamin era deja în mașină, vorbind la telefon.

"Ești sigur că e un plic alb cu cuvintele 'Adevăr sau Provocare' pe el?"

[Așa cred, Min. Vino să-l vezi.]

"Ești cu Tonkla?"

[Min m-a sunat și mi-a spus despre scrisoare. Am venit imediat. Am încercat să-l sun pe Jade, dar n-a răspuns, așa că te-am sunat pe tine.]

"Închide ușa și nu deschide până nu ajung eu acolo. Înțeles?"

[Înțeles. Condu cu grijă.]

"Mulțumesc." Exact când a închis, portiera mașinii s-a deschis și cineva a urcat ud leoarcă.

"Ai întârziat mai mult de cinci minute și mi-ai udat și mașina."

"Cine crezi că e de vină?" Kamin nu i-a dat atenție și a condus urmând GPS-ul.

"Te-a sunat fratele tău."

"Jay?"

"Mai ai alt frate?"

"De ce a sunat?"

"A spus că Tonkla a primit o scrisoare."

"Unde sunt acum?"

"În camera lui Tonkla."

"Să fie oare implicat băiatul acela?"

"Poate. Vedem scrisoarea și ne lămurim."

---

În camera de cămin, nu foarte mare, se aflau un living, un dormitor, bucătărie și baie. Jay privea intrigat plicul alb de pe masă. Era adresat proprietarului camerei.

"Când ai primit scrisoarea asta?" a întrebat Jay în timp ce Tonkla îi oferea un pahar cu apă.

"Am luat-o de la recepția căminului azi-dimineață."

"Ce e înăuntru?"

"Uită-te singur." Jay a suspinat, nevrând să o atingă ca să nu lase amprente. Tonkla a înțeles și a golit conținutul pe masă, arătând fiecare foaie.

"ADEVĂR SAU PROVOCARE TONKLA"

Jay a studiat scrisoarea, foile alb-negru, două fotografii și un stick USB. Prima fotografie îl arăta pe Tonkla jefuind un club unde lucrase. A doua fotografie îi arăta pe toți cei opt prieteni, dar fețele lui Pui Fai și Tar erau înnegrite. Jay s-a uitat la prietenul său care, deși nu părea nervos, era clar îngrijorat.

"Ce e pe stick?"

"Un video cu mine."

"Ce fel de video?"

"Promite-mi că vei păstra secretul, doar între noi. Nu-i spune lui Jade."

"Nu pot promite asta. Ești nebun? E grav. Vrei să ascund asta de poliție? Dacă mai moare cineva?"

"Să mori sau să mergi la închisoare, nu e mare diferență. Ce hotărăști? Promiți sau pleci?"

"Deschide-l." Jay a suspinat în timp ce Tonkla își pornea laptopul și a continuat să citească scrisoarea neagră.

ADEVĂR

"Iubirea ta este atât de mare încât nu contează dacă alții mor, nu-i așa, Tonkla? Știi ce au făcut prietenii tăi. Știi ce au pierdut. Știi că Champ a trișat la examene. Știi că Tar a drogat un băiat. Știi că Belle a rănit un băiat care s-a apropiat de iubitul ei. Oameni ca tine sunt cumpărați cu bani. Folosește acei bani în iad."

Jay s-a încruntat în timp ce termina de citit. Știa despre unul dintre incidente, cel în care Belle rănise pe cineva. El însuși intervenise atunci. Dar nu știa despre celelalte.

Când și-a ridicat privirea spre ecranul laptopului, a fost și mai șocat. Videoclipul care s-a deschis arăta atelierul unde lucra Tonkla. Acesta luase mașina unui client pentru o plimbare și nu voia ca Jay să-i spună lui Jade pentru că, câteva minute mai târziu, călcase un bătrân, aruncându-l pe marginea drumului. Nu erau alte mașini sau oameni prin preajmă. Tonkla coborâse din mașină, vizibil nervos, iar după câteva minute, se urcase la loc și plecase de acolo.

"Ce naiba ai făcut, Tonkla?"

"N-a fost intenționat. Am sunat la ambulanță după aceea."

"Mai e și altceva ce nu știu?" Jay a văzut că prietenul său rămăsese nemișcat, așa că l-a înșfăcat de gulerul cămășii. "Ți-am pus o întrebare!"

"Nu mai e nimic!"

"Ești sigur? Pentru că în clipa asta nu mai știu cine sunteți voi."

"Ți-am spus că nu mai e nimic." Jay i-a dat drumul la cămașă lui Tonkla și a ieșit pe balcon să se calmeze, fără să știe că mai era ceva ce nu aflase...

Din scrisoare lipsea o parte. Partea cu PROVOCAREA lipsea.