CAPITOLUL 12

Atmosfera de la universitate era plină de conversațiile și râsetele tinerilor. Vorbeau despre ce vor mânca la prânz, despre temele pentru cursuri sau despre unde vor merge după-amiaza. Spre deosebire de aceștia, șase tineri stăteau la o masă de lemn din grădină fără să scoată un cuvânt, după ce primiseră vestea morții prietenului lor.

"E adevărat, Jay? Tar chiar a murit?" Time era șocat de ceea ce Jay îi spusese cu zece minute mai devreme.

"Da, așa a spus Jess." Jay s-a uitat la liderul grupului, care se comporta de parcă nu știa nimic, ceea ce l-a înfuriat și mai tare. "E adevărat, Tonkla?"

"Da."

"Doar atât, 'da'? Ar fi trebuit să ne spui, tu ai fost acolo. Ar fi trebuit să aflăm de la tine, Tonkla."

"Ce importanță are dacă află de la mine sau de la altcineva?"

"Ajunge! Ce câștigați dacă vă certați? Jay, calmează-te. Tonkla, nu-l mai provoca." Champ a intervenit pentru a opri cearta înainte să degenereze.

"Cum a murit?" a întrebat Belle cu o voce tremurândă.

"Nu știu. Jade a spus că este sub investigație." Toți erau în aceeași situație, cu mâinile încleștate, gândindu-se la multe lucruri. "Dar a spus că Tar a primit o scrisoare."

"Scrisoare? Ce scrisoare?"

"O scrisoare 'Adevăr sau Provocare'." Champ le-a risipit îndoiala.

"De unde știi, Champ?"

"Tar m-a sunat, plângându-se de o scrisoare. Am crezut că are halucinații din cauza drogurilor."

"Ce scria în ea?"

"Nu știu." Liniștea s-a așternut din nou. Nimeni nu se uita în ochii celuilalt. Teama s-a transformat în paranoie.

"Eu plec." Belle s-a ridicat brusc.

"Avem cursuri după-amiază." Time a încercat să o oprească, dar Belle a fugit fără să se uite înapoi.

"Mă duc să fumez." Champ s-a îndepărtat, urmat de Cherine.

"Tonkla, cum a murit Tar? Jay a spus că ai fost acolo. Ar trebui să știi. A fost un accident? Sau vreo boală?"

"Nu știu. Nu l-am văzut, bine? Poliția m-a reținut pentru interogatoriu, de unde să știu eu?"

Tonkla s-a ridicat și a plecat, lăsându-i doar pe Jay și pe Time la masă. Acesta era locul lor obișnuit, unde râdeau, glumeau și vorbeau. Acum era gol, plin de amărăciune, tristețe, paranoie și secrete.

---

La secția de poliție, biroul inspectorului, liniștit anterior, era acum plin de nemulțumirile noului venit.

"Vreau cafea." Kamin a suspinat, închizând dosarul cu scena crimei și mărturiile de la club.

"Nu există lanțuri aici."

"Există lanțuri invizibile. Se numesc 'șefi'." Jade s-a aplecat peste biroul lui Kamin și i-a întins un mandat de percheziție. Dar, înainte ca Kamin să-l poată lua, Jade și-a tras mâna înapoi, făcându-l pe Kamin să-și rotească ochii.

"Ce se întâmplă acum?"

"Mergem să luăm cafea în drum spre casa lui Tar."

"În regulă." Kamin s-a ridicat și s-a îndreptat spre ieșirea secției, dar s-a oprit când a văzut doi tineri certându-se.

"El a început!"

"Nu, tu ai început!"

"Tu!" Cei doi băieți erau ținuți de ofițeri, dar încă încercau să se bată, cu fețele pline de vânătăi.

"Nu-i opriți, lăsați-i să se bată." Ofițerii s-au uitat la inspector, apoi unul la altul, și le-au dat drumul băieților. "Continuați, când terminați, vă ducem în celulă. Îi sun pe părinții voștri mâine. Continuați."

Tonul calm al lui Kamin nu era intimidant, dar presiunea i-a făcut pe cei doi băieți să se întoarcă la locurile lor, la masa de declarații.

"Aveți grijă de ei, vă rog, Sergent."

"Înțeles, Inspectore." Kamin a ieșit în parcare, uitându-se la Jade care zâmbea, fără să deschidă portiera mașinii.

"Nu știam că avem un inspector atât de cool."

"Nu mai glumi, Jade."

"Te-ai oprit din urmărit suspecții ca să mă urmărești pe mine?"

"Dacă nu mergi, dă-mi cheile." Jade a râs și i-a deschis ușa lui Kamin.

S-au oprit la o cafenea lângă secție. Interiorul, decorat în albastru și alb cu lemn deschis la culoare, era primitor și elegant. Aroma de cafea și produsele de patiserie proaspăt scoase din cuptor l-au relaxat pe Kamin după orele petrecute printre acte.

"Un Americano rece. Și tu?" Tânărul ofițer și-a comandat băutura și s-a uitat la partenerul său.

"Un latte rece. Plătesc eu."

"Faci cinste?"

"Da, pentru găzduirea de azi-noapte."

"Cum dorești." Jade, mai înalt decât Kamin cu vreo zece centimetri, a luat cele două cafele și s-a îndreptat spre o masă.

"De ce nu bem în mașină?"

"Pentru că avem o altă problemă de discutat." Jade a scos un document mototolit din buzunarul blugilor și l-a întins pe masă, sprijinindu-se de spătarul scaunului în timp ce sorbea din cafea.

"Contract de închiriere?"

"Da, în cazul în care crezi că te-aș păcăli la chirie. Și în cazul în care decizi să pleci înainte de sfârșitul lunii."

"Chiar vrei să închiriez o cameră în casa ta?"

"Am făcut contractul, nu e de glumă. Nu vorbi despre muncă acasă decât dacă este necesar."

"Ce vrea să însemne asta?"

"Nu-mi place să vorbesc despre muncă acasă. Este un loc de odihnă, nu de muncă."

"Dar trebuie să lucrez."

"Nu-ți interzic să aduci munca acasă. Asta dacă poți citi bine în thailandeză." Kamin s-a gândit să arunce cu cafeaua în Jade.

"Raportarea oricărei probleme. Și asta e o regulă?"

"Colegii de casă trebuie să se susțină reciproc în probleme."

"Să nu ai prea multă încredere în Jay. Asta e o regulă?"

"Da." Kamin a clătinat ușor din cap și a continuat să citească contractul. "Doar zece mii pe lună, fără să mai punem apa și electricitatea. E de ajuns?"

"Semnează și nu mai întreba." Jade i-a dat lui Kamin un stilou și și-a băut cafeaua, zâmbind în timp ce îl privea pe celălalt mormăind în timp ce semna. Jade a pus contractul în buzunar. Nu-i păsa dacă Kamin plătea sau se muta, dar cineva ca el avea nevoie de un acord formal pentru a se simți confortabil.

După ce au rezolvat cu cafeaua și contractul, s-au îndreptat spre casa lui Tar.

La sosire, i-au arătat mandatul de percheziție mamei lui Tar. Odată ce li s-a permis accesul, au început să percheziționeze întreaga casă, în timp ce ea plângea pe canapea. De când aflase de moartea fiului ei, se prăbușise de mai multe ori. Să știe că nu a fost o moarte naturală o devastase.

Kamin și Jade au urcat în camera lui Tar. S-au uitat unul la altul înainte de a deschide ușa. Camera nu era mare și părea că nimeni nu atinsese nimic. Hainele erau pe podea, iar actele erau împrăștiate pe birou. Și-au pus mănușile și au început să verifice totul.

"De unde începem?" a întrebat Jade, evitând o cămașă de pe podea.

"Doar fii atent."

"Uite ce am găsit." Jade a scos o cutie de sub pat și i-a arătat-o lui Kamin. Conținea diverse droguri și ustensile.

"Crezi că scrisoarea este importantă?"

"Nu știu. Trebuie să o găsim. Dacă Tar a fost atât de supărat încât l-a sunat pe Champ, trebuie să aibă informații utile." Au căutat în fiecare colț, dar nu au găsit nimic.

Kamin s-a uitat prin actele împrăștiate. Unele erau despre droguri, altele erau teme de la facultate. Ochii îi obosiseră de atâta citit. A lăsat actele și a deschis sertarele unul câte unul.

"Puștiul ăsta e un adevărat casanova," a spus Jade din spate, în timp ce Kamin deschidea primul sertar, plin cu prezervative de diverse mărci. Kamin l-a privit dezaprobator, în timp ce Jade râdea și continua să caute prin dulap.

Al doilea sertar conținea rechizite școlare, nimic neobișnuit, dar în al treilea sertar...

"Am găsit-o." O scrisoare albă adresată lui Tar. Kamin a deschis-o cu grijă, cu Jade în spatele lui. "Acum înțeleg de ce era atât de supărat."

Jade s-a uitat la fotografiile pe care i le-a arătat Kamin, încruntându-se. Pozele nu păreau recente, ceea ce însemna că ucigașul îl cunoștea pe Tar de ceva vreme. Kamin a citit fiecare cuvânt de pe hârtia neagră înainte de a i-o întinde lui Jade.

"Poza aceea," a spus Kamin, arătând spre o fotografie cu cei opt băieți, în care fețele lui Puy Fai și a lui Tar erau decupate. "Ar trebui să-l suni pe fratele tău, Jade, să vezi dacă a primit o scrisoare similară."

"Ar trebui să-i întrebăm pe toți băieții dacă au primit o scrisoare."

"Să ne întoarcem la secție. Avem nevoie de Mirin să verifice amprentele de pe aceste probe."

"În regulă." Au ieșit și au văzut-o pe mama lui Tar plângând încă, ținând în mână fotografia fiului ei.

"Trebuie să vă mai pun câteva întrebări, se poate?" Kamin s-a așezat în fața ei, cu Jade în spatele lui.

"Da, sigur."

"Tar a menționat ceva ciudat despre o scrisoare sau despre prietenii lui?"

"Nu, nu vorbea niciodată despre asta."

"Înainte să plece de acasă, a spus ceva?"

"Era supărat, ca de obicei. Dar... nu m-am gândit că va fi ultima oară."

"A văzut pe cineva ciudat prin cartier?"

"Nu." Kamin a dat din cap și i-a întins un șervețel. "Plecăm. Dacă apare vreo noutate, vă vom anunța."

În mașină, Jade l-a sunat pe fratele său. Acesta a răspuns încet.

"Ești la cursuri?"

"Da, ce s-a întâmplat?"

"Ai primit vreo scrisoare?"

"Scrisoare? Ce scrisoare?"

"Răspunde la întrebare."

"Nu."

"În regulă."

"Stai! E vorba de Tar? E o scrisoare 'Adevăr sau Provocare'?"

"De unde știi?"

"Champ a spus că Tar l-a sunat plângându-se de asta."

"A mai primit cineva vreo scrisoare?"

"Time, ai primit vreo scrisoare ciudată?" s-au auzit voci. "Nu."

"Dacă primește cineva una, anunță-mă."

"Da." Jade a închis exact când semaforul s-a făcut verde.

---

Într-un apartament din centrul orașului, niște mâini tremurânde țineau o scrisoare albă în bucătărie. Anxietatea și teama s-au instalat când și-a amintit că, în acea dimineață, administrația clădirii sunase să spună că existau pachete neridicate. Aducându-le în apartament, nu le-a acordat atenție pentru că avea cursuri. Dar, după ce a auzit despre moartea prietenului ei și despre scrisoarea misterioasă, și-a amintit că printre pachete se afla o scrisoare albă.