CAPITOLUL 12

 Atmosfera de la universitate era plină de conversațiile și râsetele tinerilor. Vorbeau despre ce vor mânca la prânz, despre temele de la cursuri sau despre unde vor merge după-amiază. Spre deosebire de ei, șase persoane stăteau la o masă de lemn în grădină, fără să scoată o vorbă, după ce au primit vestea morții prietenului lor.

- Este adevărat, Jay? Tar chiar a murit?

Time a fost șocată de ceea ce spusese Jay cu zece minute mai devreme.

- Da, asta a spus Jess. Jay s-a uitat la liderul grupului, care se purta de parcă nu știa nimic, ceea ce l-a înfuriat și mai tare.

- Este adevărat, Tonkla?

- Da.

- Doar da? Ar fi trebuit să ne spui, ai fost acolo. Ar fi trebuit să auzim de la tine, Tonkla.

- Ce contează dacă au auzit de la mine sau de la altcineva?

- Ajunge! Ce câștigă ei din luptă? Jay, calmează-te. Tonkla, nu-l mai provoca.

Champ a intervenit pentru a opri escaladarea disputei.

- Cum a murit? a întrebat Belle cu o voce tremurândă.

- Nu știu. Jade a spus că este sub investigație.

Toată lumea era în aceeași situație, cu mâinile împreunate, gândindu-se la multe lucruri.

- Dar a spus că Tar a primit o scrisoare.

- Scrisoare? Ce scrisoare?

- O scrisoare Adevăr sau Provocare.

Champ a lămurit îndoiala.

- De unde știi, Champ?

- M-a sunat Tar, plângându-se de o scrisoare. Am crezut că are halucinații din cauza drogurilor.

- Ce spunea scrisoarea?

- Nu știu.

Tăcerea a revenit. Nimeni nu se privea în ochi. Frica s-a transformat în paranoia.

- Eu plec.

Belle s-a ridicat grăbită în picioare.

- Sunt cursuri în după-amiaza asta.

Time a încercat să o oprească, dar Belle a fugit fără să se uite înapoi.

- Mă duc să fumez. Champ a plecat, urmat de Cherine.

- Tonkla, cum a murit Tar? Jay a spus că ai fost acolo. Tu ar trebui să știi. A fost un accident? Sau vreo boală?

- Nu știu. Nu l-am văzut, bine? Poliția m-a reținut pentru interogatoriu, de unde să știu eu?

Tonkla s-a ridicat și a plecat, lăsându-i la masă doar pe Jay și Time. Acesta era locul lor obișnuit, unde obișnuiau să râdă, să glumească și să discute. Acum era gol, plin de amărăciune, tristețe, paranoia și secrete.

~~~~~~~~~~

La secția de poliție, biroul inspectorului, până atunci liniștit, era plin de plângeri din partea noului venit.

- Vreau o cafea.

Kamin a oftat, închizând dosarul privind locul crimei și mărturiile clubului.

- Nu există lanțuri aici.

- Există lanțuri invizibile. Se numesc șefi. Jade s-a aplecat peste biroul lui Kamin și i-a înmânat un mandat de percheziție. Dar înainte ca Kamin să îl poată lua, Jade a tras mâna înapoi, făcându-l pe Kamin să își dea ochii peste cap.

- Ce se întâmplă acum?

- Mergem să luăm o cafea în drum spre casa lui Tar.

- Bine.

Kamin s-a ridicat și s-a îndreptat spre intrarea în gară, dar s-a oprit când a văzut doi oameni certându-se.

- El a început!

- Nu, tu ai început!

- Tu!

Doi băieți erau ținuți de ofițeri, dar încă încercau să se bată, cu fețele acoperite de vânătăi.

- Nu-i opriți, lăsați-i să se lupte.

Ofițerii s-au uitat la inspector, apoi unul la altul, și le-au dat drumul băieților.

- Haideți, când terminați, vă ducem în celulă. O să vă sun părinții mâine. Mergeți înainte.

Tonul calm al lui Kamin nu era intimidant, dar presiunea i-a făcut pe cei doi băieți să se întoarcă la locurile lor de la masa de raport.

- Ai grijă de ei, te rog, sergent.

- Am înțeles, inspectore.

Kamin a ieșit în parcare, uitându-se la Jade care zâmbea, fără să deschidă portiera mașinii.

- Nu știam că avem un inspector atât de mișto.

- Nu mai glumi, Jade.

- Să nu mai urmărești suspecții ca să mă urmărești pe mine?

- Dacă nu pleci, dă-mi cheile.

Jade a râs și a deschis ușa pentru Kamin. S-au oprit la o cafenea din apropierea gării. Interiorul, decorat în albastru și alb cu lemn deschis, era confortabil și elegant. Aroma cafelei și a produselor de patiserie proaspăt coapte îl relaxau pe Kamin după ore întregi de hârțogăraie.

- Un Americano rece. Și tu? Tânărul ofițer și-a comandat băutura și s-a uitat la partenerul său.

- Un latte rece. Eu plătesc.

- Plătești?

- Da, pentru șederea de aseară.

- Cum dorești.

Jade, mai înalt decât Kamin cu vreo zece centimetri, a luat cele două cafele și s-a îndreptat spre o masă.

- De ce nu am băut în mașină?

- Pentru că avem o altă problemă de discutat.

Jade a scos un document mototolit din buzunarul blugilor și l-a întins pe masă, lăsându-se pe spate pe scaun în timp ce își sorbea cafeaua.

- Contract de închiriere?

- Da, în cazul în care crezi că te-aș jefui cu chiria. Și în caz că te hotărăști să pleci înainte de sfârșitul lunii.

- Chiar vrei să închiriez o cameră în casa ta?

- Eu am făcut contractul, nu pentru distracție.

- Nu vorbi despre muncă acasă decât dacă este necesar.

- Ce înseamnă asta?

- Nu-mi place să vorbesc despre muncă acasă. Este un loc de odihnă, nu de muncă.

- Dar eu trebuie să muncesc.

- Nu îți interzic să aduci muncă acasă. Dacă știi să citești bine thailandeza. Kamin s-a gândit să-i arunce cafeaua lui Jade.

- Să raportezi orice problemă. Este și asta o regulă?

- Colegii de casă ar trebui să se sprijine reciproc în probleme.

- Nu aveți prea multă încredere în Jay. Este și asta o regulă?

- Da.

Kamin a scuturat ușor din cap și a continuat să citească contractul.

- Doar zece mii pe lună, ca să nu mai vorbim de apă și electricitate. Este suficient?

- Semnează-l și nu mai întreba.

Jade i-a dat lui Kamin un pix și și-a băut cafeaua, zâmbind în timp ce îl privea pe celălalt cum mormăie în timp ce semna. Jade a pus contractul în buzunar. Nu-i păsa dacă Kamin plătea sau se muta, dar cineva ca Kamin avea nevoie de un acord formal pentru a se simți confortabil. După ce au decontat cafeaua și contractul, s-au îndreptat spre casa lui Tar. La sosire, i-au arătat mamei lui Tar scopul lor și mandatul de percheziție. După ce i-au permis să intre, au început să percheziționeze întreaga casă, în timp ce ea plângea pe canapea. De când aflase de moartea fiului ei, se prăbușise de mai multe ori. Știrea că nu a fost o moarte naturală a devastat-o. Kamin și Jade au urcat în camera lui Tar. S-au uitat unul la altul înainte să deschidă ușa. Camera nu era mare și părea că nimeni nu atinsese nimic. Hainele erau pe podea și hârtiile erau în dezordine pe birou. Și-au pus mănuși și au început să treacă prin toate. - De unde începem? a întrebat Jade, evitând o cămașă de pe jos.

- Fiți atenți.

- Uite ce am găsit.

Jade a scos o cutie de sub pat și i-a arătat-o lui Kamin. Conținea diverse medicamente și ustensile.

- Crezi că scrisoarea este importantă?

- Nu știu. Trebuie să o găsim. Dacă Tar a fost atât de supărat încât l-a sunat pe Champ, trebuie să aibă informații utile.

Au căutat în fiecare colț, dar nu au găsit nimic. Kamin s-a uitat printre hârtiile împrăștiate. Unele erau despre droguri, altele erau lucrări de facultate. Ochii i-au obosit de citit. A pus hârtiile jos și a deschis sertarele unul câte unul. - Puștiul ăsta este un adevărat casanova, a spus Jade din spate în timp ce Kamin deschidea primul sertar, plin cu prezervative de diferite mărci. Kamin s-a uitat la el dezaprobator, în timp ce Jade a râs și a continuat să caute prin dulap. Al doilea sertar avea rechizite școlare cu nimic neobișnuit, dar în al treilea sertar...

- Am găsit-o.

O scrisoare albă adresată lui Tar. Kamin a deschis-o cu grijă, cu Jade în spatele lui.

- Acum înțeleg de ce era atât de supărat.

Jade s-a uitat la fotografiile pe care i le-a arătat Kamin, încruntându-se. Fotografiile nu păreau recente, ceea ce însemna că ucigașul îl cunoștea pe Tar de ceva vreme. Kamin a citit fiecare cuvânt de pe hârtia neagră înainte de a i-o înmâna lui Jade. - Poza asta, a spus Kamin, arătând spre o fotografie cu cei opt băieți, cu fețele lui Puy Fai și Tar decupate.

- Ar trebui să-l suni pe fratele tău, Jade, să vezi dacă a primit o scrisoare similară.

- Ar trebui să-i întrebăm pe toți băieții dacă au primit o scrisoare.

- Să ne întoarcem la secție. Avem nevoie ca Mirin să verifice amprentele de pe aceste teste.

- Bine. Au ieșit și au văzut-o pe mama lui Tar încă plângând cu poza fiului ei.

- Trebuie să-ți mai pun câteva întrebări, poți? Kamin s-a așezat vizavi de ea, cu Jade în spatele lui.

- Da, sigur.

- A menționat Tar ceva ciudat despre o scrisoare sau despre prietenii lui?

- Nu, nu a vorbit niciodată despre asta.

- Înainte să plece de acasă, a spus ceva?

- Era supărat, ca întotdeauna. Dar... Nu credeam că va fi ultima oară.

- A văzut pe cineva ciudat în cartier?

- Nu.

Kamin a dat din cap și i-a dat un șervețel.

- Noi plecăm. Dacă sunt noutăți, te vom anunța.

În mașină, Jade și-a sunat fratele. El a răspuns în liniște.

- Ești în clasă?

- Da, ce s-a întâmplat?

- Ai primit vreo scrisoare?

- Scrisoare? Ce scrisoare?

- Răspunde la întrebare.

- Nu.

- Bine.

- Stai! Este vorba despre Tar? Este o scrisoare Adevăr sau Provocare?

- De unde știi?

- Champ a spus că Tar a sunat plângându-se de asta.

- A mai primit cineva o scrisoare?

- Time, ai primit vreo scrisoare ciudată? S-au auzit voci.

- Nu.

- Dacă primește cineva una, să-mi spuneți.

- Da.

Jade a închis chiar când semaforul a devenit verde.

~~~~~~~~

Într-un apartament din centrul orașului, mâinile tremurânde țineau o scrisoare albă în bucătărie. Anxietatea și teama au cuprins-o când și-a amintit că, în acea dimineață, administrația clădirii sunase pentru a anunța că au fost lăsate pachete necolectate. Aducându-le în apartament, nu le-a acordat nicio atenție pentru că avea ore. Dar după ce a auzit despre moartea prietenei sale și despre scrisoarea misterioasă, și-a amintit că printre pachete se afla și o scrisoare albă.