Capitolul 10

 

   Noaptea, Kit s-a învârtit și s-a întors, stând în pat și uitându-se la ecranul telefonului timp de mai bine de o oră. A scris pe chat-ul Line: „Despre ce s-a întâmplat la locul de joacă cu laser...” apoi a înghețat brusc, s-a uitat la cuvinte şi le-a şters pe toate. A aruncat telefonul deoparte pe pat, cu fața cuprinsă de nelinişte. De la acel sărut, care s-a întâmplat atât de brusc, fără avertisment, Shane s-a întors la joc ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Asta l-a lăsat pe Kit complet nesigur, se întreba dacă a fost real... sau dacă şi-a imaginat el totul. Dar nu, nu putea fi un vis. Nu când gustul lui Shane încă îi persista pe vârful limbii... chiar și acum, câteva ore mai târziu. Tânărul a continuat să încerce să de-a un sens la ce tocmai se întâmplase, ce a însemnat sărutul, de unde a venit, de ce s-a întâmplat... și ce va fi după. Primul răspuns, de unde a venit, a fost probabil cel mai ușor. Se întâmplase pentru că îl plăcea pe Shane. Încercase să nege asta zile întregi. Dar în acest moment, nu exista nicio modalitate de a continua să se prefacă. Fusese atras de acel băiat inteligent şi serios încă de la prima întâlnire. Și cu cât se cunoşteau mai bine, cu cât petreceau mai mult timp împreună, cu atât Kit vedea cât de adorabil era Shane. Adorabil ca o pisică încăpăţânată. Al doilea răspuns... De ce s-a întâmplat... A fost o greşeală. Să fie prea aproape de el, I-a făcut să-și piardă calmul, incapabil să se stăpânească. Dacă ar fi putut da timpul înapoi, probabil că nu ar mai fi făcut ceea ce făcuse. Dar nu putea face asta... Totuși ultima parte... dacă rezultatul ar fi fost altul, dacă Shane l-ar fi împins sau l-ar fi lovit cu pumnul în faţă, cel puțin nu s-ar fi simțit neliniştit. Dar tăcerea, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ce înseamna asta? Cu cât se gândea mai mult, cu atât devenea mai neliniştit. Aşa că Kit a încercat să-şi suprime gândurile, sperând că un somn bun îl va ajuta. A întins mâna să stingă lampa şi a închis ochii. Dar, tot ce putea face era să se întoarcă și să se răsucească. În cele din urmă, incapabil să mai suporte, şi-a luat telefonul și și-a verificat IG-ul. Apoi i-a trimis lui Shane un mesaj scurt.

- Dormi? Tânărul s-a ridicat nerăbdător, aşteptând să vadă ce răspuns va primi. Spre surprinderea lui, Shane a citit mesajul, dar nu a răspuns. Asta l-a făcut și mai neliniştit. Kit a continuat să scrie în chat. „

-Nu dormi încă, nu-i aşa? De ce ai citit și nu ai răspuns? Kit a citit mesajul pe care l-a scris dar înainte să-l trimită, a decis să-l șteargă, temându-se că cealaltă persoană se va simți inconfortabil. Dar părea că el era singurul care nu se simțea confortabil. Kit s-a uitat spre biroul său şi a văzut acolo cartea de probleme de matematică deschisă. A decis să o folosească pentru a-şi distrage atenția de la telefon.

-Kit... Încă nu dormi, fiule? Nu a spus tatăl tău că ai o excursie mâine dimineață devreme? Mama lui Kit a bătut şi a deschis uşa când l-a văzut stând şi lucrând intens la rezolvarea problemelor.

-După ce voi termina această problemă, mă voi duce la culcare. A răspuns el scurt fără să-și privească mama.

-Nu credeam că voi vedea vreodată această privelişte! A spus Mae, mama lui Kit cu mândrie.

-Trebuie să fie din cauza lui Shane. Da... din cauza lui Shane nu a putut dormi şi a ajuns să rezolve probleme de matematică la ora aceea. Kit nu a răspuns. Mama lui a zâmbit entuziasmată înainte de a părăsi camera. Kit a privit-o plecând şi a scos un oftat. Și-a ridicat telefonul pentru a verifica din nou chat-ul, încă fără răspuns. A întors din nou telefonul cu faţa în jos pe masă. De ce... Ce înseamnă această tăcere, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? O respingere politicoasă? Dar nu... Shane a fost cel care a iniţiat sărutul. L-a sărutat mai întâi, apoi l-a respins? Serios? În mod logic, are sens acest lucru? ,,Tocmai m-ai învăţat despre chestiile astea Shane, și acum te comporți complet ilogic?” Kit s-a gândit neliniştit şi s-a uitat la problema de matematică pe care încercase să o rezolve de aproape o oră fără niciun progres. Era frustrat pe el însuşi pentru că nu putea rezolva problema, dar nici măcar nu era sigur dacă era o problemă de matematică sau o problemă de inimă. Kit a fost obsedat de asta toată noaptea. Oricât de mult s-ar fi gândit, nu a putut găsi un răspuns.

      ***

A doua zi de dimineață, un autobuz mare era parcat în fața școlii. Elevii se aliniau pentru a urca, în timp ce Khru Nat ținea o listă și verifica numele. După ce ultimul elev a urcat în autobuz, profesorul a bifat ultima persoană. Șoferul s-au aplecat și a strigat nerăbdător.

- Încă nu eşti pregătit, Khru? Celelalte autobuze au plecat deja.

-Toți elevii sunt prezenți, lipseşte doar un... Chiar atunci, sunetul paşilor care alergau a răsunat în apropiere. Khru Nat s-a întors și l-a văzut pe Khru Tan, alergând dezordonat spre autobuz.

-Sunt aici...! Khru Tan a ajuns la autobuz, l-a apucat pe Khru Nat de umăr ca şi cum ar fi fost un stâlp de sprijin, a gâfâit greu și a întrebat.

-Au sosit toți copiii?

- Acest autobuz are clasele 6/1, 6/2 şi 6/3. Fiecare elev din toate cele trei clase este deja aici și te așteaptă. Khru Tan a zâmbit stângaci, încercând să găsească o scuză.

-Ei bine... Am avut indigestie aseară. Uh-huh... iar vecinii au făcut nişte reparații zgomotoase toată noaptea. Abia am dormit.

-Ce urmează? A fost şi aparatul de aer condiționat stricat, aşa că a trebuit să-l repari? Şi apoi ce, a intrat un hoț? L-a ironizat Khru Nat amuzat.

-Bine, bine. Nu s-a întâmplat nimic. Am dormit prea mult! a mărturisit în cele din urmă Khru Tan, apoi a încercat să urce în autobuz, dar Khru Nat l-a blocat.

-Ai adus camera școlii, nu? Khru Tan s-a întors spre el și a ridicat geanta camerei.

-Haide.. Aceasta este responsabilitatea mea în fiecare an. Nu aş uita. Dar de îndată ce a spus asta, Khru Tan a înghețat. A deschis geanta şi nu a găsit nicio cameră, husa de protecție era complet goală.

-Este în birou. Dă-mi cinci minute. Khru Tan a fugit din nou. Khru Nat a oftat adânc și și-a așezat mâinile pe șolduri exasperat.

***

Între timp, în autobuz, Tar stătea la fereastră lângă Shane. Tânărul s-a uitat la fața lui Shane și a întrebat.

-Unde naiba ți-ai pierdut somnul, omule? Nu poți să nu mă deranjezi? Încerc să dorm. Nici Shane nu reuşise să doarmă noaptea trecută, dar din anumite motive nu putea spune nimănui. Şi-a petrecut toată noaptea încercând să găsească o explicație pentru ceea ce se întâmplase, dar tot nu a găsit niciun răspuns. La naiba! Nici măcar nu răspunsese la mesajul lui Kit. Şi acum că trebuia să-l înfrunte astăzi, habar nu avea cum ar trebui să acţioneze.

-M-am săturat de oamenii îndrăgostiţi... a murmurat Tar. Shane s-a scuturat şi a deschis imediat ochii pentru a nega.

- Despre ce vorbeşti? Cine este îndrăgostit? Eu nu!

-De ce devii atât de defensiv? Mă refeream la Ai Kim. Tar şi-a mişcat bărbia sprè Kim, care stătea cu Per. Kim ținea în mână un pluş de girafă şi încerca să-şi înregistreze vocea în el.

,, Îmi place de tine. Vrei să fii faenul meu?”

( faen – partener / iubit sau iubită).

 Apoi Kim a apăsat play şi vocea lui s-a auzit din jucărie: ,,Îmi place de tine. Vrei să fi faenul meu?” Shane nu s-a putut abţine să nu se înfioare.

- A spus că îi va mărturisi lui Mon astăzi. Cu animalul ăla de pluș? E atât de înfiorător. -Eu am fost cel care i-a dat ideea! a rostit Tar, cứ un zâmbet răutăcios.

-La naiba, te joci cu el? Shane părea îngrijorat.

-Ai Kim... Tar i-a acoperit repede gura lui Shane.

-Lasă-l pe tip să fie fericit. Nu-i strica vibe-ul, omule. Kim s-a întors nevinovat şi a întrebat.

-Ce se întâmplă?

-Ai Shane a spus că modul tâu de a mărturisi dragostea este super clasic. Nu-i aşa, Ai Per? Per nu a răspuns, dar i-a arătat un deget mare în sus, ceea ce nu a făcut decât să alimenteze iluzia lui Kim.

-Chiar? Crezi că ar trebui să spun ceva romantic și sincer, sau să abordez subiectul direct şi să-l rog sa-mi fie faen? Înainte ca Tar să poată răspunde, Khru Nat a vorbit prin megafon.

-Bine, studenți. Autobuzul este pe cale să plece. Toată lumea este în sfârşit aici. Khru Nat s-a uitat în lateral la Khru Tan, care tocmai se întorsese cu camera. Profesorul şi-a întors repede privirea, simțindu-se vinovat. Khru Nat a continuat :

-În timp ce autobuzul se mişcă, nu vă ridicați și nu vă plimbați. Rămâneți pe scaunele voastre și nu vorbiţi tare. Dacă există o urgență, trebuie să putem comunica cu uşurinţă...În acel moment, şoferul a deschis uşa ca cineva să intre, era Kit. Atât Khru Tan, cât și Khru Nat au fost la fel de surprinşi ca Shane.

-Kit? Cum de eşti aici? Autobuzul pentru clasa a 8-a a plecat deja.

- Am întârziat. Pot să merg cu acesta, vă rog?

-Ugh... copiii din zilele noastre. Învaţă să vii la timp când e nevoie să ajungi undeva! a spus Khru Tan. Profesorul Nat şi-a dres brusc gâtul, întrerupându-l. Khru Tan a tăcut imediat, iar Khru Nat i-a dat indicații lui Kit.

-Du-te și găseşte un loc. Tânărul s-a urcat în autobuz şi s-a uitat scurt la Shane. Acesta şi-a întors repede privirea. Norocul a făcut ca scaunul de vizavi de Shane să fie gol. Kit s-a aşezat acolo. Cei doi stăteau unul lângă celălalt, despărţiţi doar de culoar. Shane s-a uitat la Kit și pentru o secundă, ochii lor s-au întâlnit. Dar amândoi s-au întors repede ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Kit a scos caietul cu aceeaşi problemă de matematică de seara din geantă și a început să lucreze din nou la ea. Dar... tot nu o putea rezolva.

     **

Grupuri de studenți care ţineau fișe de lucru în mână erau împrăştiate prin muzeu. Într-un colț, Khru Tan şi Khru Nat împărţeau fişe elevilor care stăteau la rând pentru a le primi.

-Asigurați-vă că completați fiecare pagină a fișei de lucru. Nu uitaţi să le predați înainte de ora 13:00! a anunţat Khru Nat. Grupul de elevi și-a luat fişele de lucru și s-a dispersat rapid. Khru Tan s-a dat la o parte și a așezat geanta camerei şi nişte documente pe masa din apropiere. Ochii lui rătăceau neliniştiţi peste studenții care alergau de jur împrejur. Văzându-i jucându-se Khru Tan, i-a certat.

-Hei! Sunteți aici pentru a învăța ceva, nu doar pentru a alerga! Şi nu vă atingeți de lucruri la întâmplare. Grupul de studenți a fugit, fără să acorde prea multă atenţie la ceea ce a spus profesorul . Khru Tan a luat o înghițitură din sticla sa de apă și a mormăit către colegul său.

-M-am săturat să iau copiii în excursii. Crezi că vor să învețe ceva? Abia aşteaptă să meargă la parcul de distracții.

- Nu-ți plac copiii, Khru Tan?-Liceeni care nu ascultă niciodată nimic din ceea ce spui? Nu pot să mă forţez să-i plac.

-Atunci de ce ai devenit profesor?

-Bună întrebare. De ce nu m-am întrebat asta când mi-am ales meseria, nu? Cine a aruncat gunoiul pe jos... La naiba! Khru Tan a mărșăluit să ridice bucata de hârtie de pe podea, apoi s-a întors så certe grupul de studenți care o scăpaseră. Khru Nat s-a uitat la el cu o urmă de simpatie. O clipă mai târziu, când Khru Tan a terminat de adunat gunoiul, a reacționat ca și cum ceva i-ar fi trecut brusc prin minte. Fața i s-a făcut palidă și îngrijorarea i s-a răspândit pe chip.

- Hei... Unde este camera?

-Ce ai spus? A rostit nedumerit Khru Nat, întorcându-se spre el.

-Camera... camera şcolii, unde s-a dus? Dascălul s-a uitat frenetic în jur, încercând să-şi amintească unde a lăsat-o.

-Ai adus-o de la școală, nu?-Bineînţeles că da! Când mi-ai amintit, am alergat înapoi la birou să o iau şi apoi... Unde naiba este acum?

- Ar putea fi în autobuz? Khru Tan s-a gândit o secundă, apoi a fugit înapoi spre autobuz. Colegul său I-a urmat pentru a-l ajuta să caute, dar nu au găsit camera nicăieri. Khru Tan a devenit din ce în ce mai anxios.

-Ce naiba... unde s-a dus? Profesorul începea să-și piardă speranța, dar Khru Nat a făcut un pas înainte și i-a pus uşor o mână pe umăr.

-Calmează-te, bine? O vom găsi. Acea voce blândă și căldura atingerii sale l-au ajutat pe Khru Tan să se liniştească. A rămas nemişcat în timp ce Khru Nat i-a zâmbit. A fost un zâmbet care l-a făcut pe Khru Tan să se simtă ca și cum nu era nimic în această lume pentru care să-și facă griji.

    ⁠*⁠*

-Uită-te la asta, Ai Kim. E al naibii de tare! Shane și Kim se plimbau într-un etaj mai liniştit al muzeului, pe care majoritatea oamenilor îl ignorau. Shane admira totul cu entuziasm, chiar dacă, în realitate, expoziţia nu era atât de interesantă. Încerca doar să se forţeze să se intereseze de orice altceva, să nu se mai gândească la acel sărut. Între timp, Kim era complet absorbit în planificarea mărturisirii sale de dragoste.

,,Kim îl place pe Mon”. Tânărul voia să-şi înregistreze vocea în jucăria de pluş.

-,,Lui Kim li place foarte mult Mon... „sau ar trebui să spun ,,Îmi place foarte mult, să te sărut ?” Care sună mai drăguț, Ai Shane? Ai Shane!! Ar trebui să fii încântat că sunt pe cale să mărturisesc și nu sunt entuziasmat de o expoziție plictisitoare! Shane a oftat şi s-a întors să se uite la prietenul său care se îndepărta, apoi s-a uitat în jos la jucăria de pluş pe care acesta o ținea în mână. -Kim... aruncă chestia asta. -Ce? De ce?

-Nu este deloc romantic, omule, pare ridicol. Ai Tar a glumit cu tine. De fapt, nu credea că vei merge până la capăt.

-La naiba, Tar. Ştiam că plănuia ceva..De ce nu am avut încredere în instinctul meu? Kim s-a uitat la Shane rugător.

-Atunci ajută-mă, Shane. Ești cel mai deştept din grup. Ajută-mă să găsesc o modalitate de a mărturisi care să-l impresioneze pe Mon. Oh, și să mă asigur că nici eu nu arăt ca o glumă proastă.

-Voi fi sincer cu tine, Kim. Indiferent ce faci, vei arăta ca o glumă.

-Ce naiba înseamnă asta?

-Toată chestia asta cu mărturisirea este stupidă! a răbufnit Shane, emoția din vocea lui apărând de nicăieri.

-Filme şi seriale...chiar nu ar trebui să iei aceste lucruri în serios. Totul este fantezie pentru a scăpa de realitate. Încercă să folosești prostiile astea în viața reală și îți garantez că îți vor exploda în față. De câte ori ţi s-a frânt inima? De câte ori s-a râs de tine? Nu înveți niciodată? Shane nu se înşela, dar Kim era încăpăţânat.

-Uită, trecutul este trecut. În acest moment, îmi place foarte mult de Mon. Dacă nu-i spun, atunci ce ar trebui să fac?

-Nu face nimic. Stai liniştit. Kim s-a încruntat, în mod clar necrezând ceea ce spunea Shane, așa că acesta a încercat să-i explice mai departe.

-Uite, omule. Lucrurile stau în felul următor: o boala este de două feluri. Dacă este gripă, trebuie să mergi la spital și să consulți un medic. Dar dacă este doar o răceală obișnuită, stai în pat câteva zile și te simți mai bine. A plăcea pe cineva este doar o răceală obişnuită, nu gripă.

- Serios?Compari dragostea cu o răceală obişnuită? Kim era nelămurit.

- Da. O răceală dispare de la sine. Îți place cineva? Acordă-ți puțin timp și vei trece peste asta. Ai încredere în mine. Când se va întâmpla, te vei întoarce și îmi vei mulțumi că ți-am dat un sfat. Kim nu a mai spus nimic. Shane s-a temut că l-a supărat şi l-a întrebat, îngrijorat.

-Eşti bine? Poți să te cerți cu mine dacă sunt un măgar.

-Ce aş avea de argumentat, Shane? Nu e ca și cum cineva ar câștiga vreodată o dispută cu tine. Shane a făcut o pauză, deranjat de ceea ce a spus Kim, gata să răspundă, dar Kim a vorbit primul.

-Eşti deștept. Shane. Când te gândești bine la ceva, este logic și etanş. Nu lași loc nimănui să se certe cu tine. Îţi voi spune asta, eşti raţional. Dar... poate vei învăța să ai o oarecare simpatie pentru oameni din când în când. Shane a tăcut o clipă. Kim a aşteptat, sperând că interlocutorul său va spune ceva. În cele din urmă, Shane a răspuns:

-Ai vrut să spui empatie, nu? Aceste două cuvinte sunt similare, dar nu sunt exact la fel.

-La naiba,nu contează! Kim s-a întors şi s-a îndepărtat de Shane, exact când Per şi Tar s-au apropiat.

-Ce se întâmplă, Kim? I-ai dat deja pluşul lui Mon?

-Ştiu că v-aţi jucat cu mine. Amândoi sunteți prieteni de rahat! Tânărul s-a întors și a plecat furtunos, lăsându-i pe Per şi Tar uluiți. Au privit întrebător spre Shane, dar acesta doar a oftat și a plecat în direcţia opusă.