CAPITOLUL 1

DESCHIDEREA CAZULUI

BUN VENIT NOULUI INSPECTOR

În interiorul secției de poliție, oamenii umblau de colo-colo. Atât ofițerii care preluau plângerile, cât și cei care rezolvau problemele cetățenilor aflați la ananghie, făceau ca ultimele ore ale zilei să pară mai pline ca de obicei. Pe lângă așteptarea noului inspector, în secție izbucnise și o bătaie.

„Tu ai fost cel care mi-a luat lucrurile!!!”

„Ce naiba? Am spus că nu le-am luat eu. Te-ai îmbătat și le-ai rătăcit singur.”

„Ticălosule de Chatmai.”

„Tu ești cel rău!” Sunetul țipetelor și al înjurăturilor răsuna neîncetat, până când un ofițer a fost nevoit să intervină pentru a-i opri.

„Vă rog să vă calmați amândoi. Dacă s-a întâmplat ceva, raportați autorităților. Va exista o mediere și, dacă e cazul, un litigiu.”

„Să mă calmez?! Cum să stau calm? Sute de mii de dolari au dispărut.”

„Te-ai îmbătat și i-ai pus tu undeva! Idiotule!” Tipul gras era gata să sară la bătaie. M-am întors pentru că m-am săturat de certuri, până când nu am observat că cel care îi fusese cândva prieten apropiat fugea acum să ia o foarfecă, gata să atace.

„La naiba, Mew!!!” Înainte ca acesta să apuce să lovească, a primit o lovitură în abdomen atât de puternică încât s-a îndoit de durere, scăpând foarfeca din mâini. A căzut în genunchi, strângându-și stomacul.

„N-ar fi mai bine să vorbim civilizat?” O voce joasă și calmă a atras atenția tuturor. S-au întors să privească un tânăr înalt și zvelt. Părul său negru ca corbul era pieptănat pe spate, dezvăluind o față ovală cu o linie a maxilarului bine definită. Avea pielea fină, de culoarea mierii, și ochi căprui tăioși. Purta un tricou alb și un costum negru, arătând impecabil.

„Vrei să mă înjunghii, măi ticălosule?! Nu stați degeaba!” Bărbatul durduliu s-a aplecat să înșface foarfeca, plin de furie.

Dar a scos un gemet de durere când palma i-a fost strivită de un pantof sport negru, care a călcat cu toată forța.

Bărbatul care intervenise avea aproximativ un metru optzeci și opt înălțime, o piele bronzată și ochi negri ca noaptea. Avea trăsături aspre și sprâncenele încruntate, ținând în mână un pahar de cafea din hârtie. Părul ciufulit, cămașa neagră strâmtă și jacheta pe care o purta indicau faptul că nu avea nevoie de uniformă, spre deosebire de ceilalți.

„Căpitane,” l-a salutat imediat un ofițer care stătuse neputincios până atunci.

Cel cunoscut drept căpitanul secției a lovit cu piciorul încheietura celui care voia să ridice foarfeca, apoi a îndepărtat obiectul ascuțit de cei doi agresori, vizibil iritat.

„Abia am ieșit să-mi iau o cafea și deja e haos.”

„Acești doi bărbați se băteau pentru o sută de mii de baht dispăruți. Reclamantul susține că prietenul lui i-a furat, pentru că au băut împreună aseară, iar dimineața banii nu mai erau.”

„Suta aia de mii nu e cumva în spatele mașinii?”

„Ah... ce?!”

„Probabil pentru că l-am auzit din greșeală pe acest individ vorbind la telefon despre cum încearcă să-l păcălească pe celălalt de bani.” Jade i-a aruncat un zâmbet iritat celui care a întrebat.

Mai devreme, când ieșise după cafea, îl auzise pe bărbatul de la pământ vorbind la telefon. Nu ar fi fost interesant dacă discuția nu ar fi vizat o escrocherie. Victima, care dormea pe scaunul șoferului, nici nu bănuia nimic. Jade observase geanta cu bani pentru că mașina era parcată chiar lângă a lui.

„Mă auzi? Nu știu nimic. E beat. Aștept să-i dau înapoi suta de mii și apoi fug în altă provincie. Vorbim mai târziu.” Atitudinea lui nerăbdătoare era dovada de care aveau nevoie. „Vrei să depui plângere acum?”

„Depun! Te bag la închisoare, ticălosule!”

Jade le-a zâmbit celor doi, făcându-le semn subalternilor să preia cazul. Apoi s-a întors spre bărbatul chipeș care stătea în fața lui.

„Dar tu? Ai venit să raportezi o infracțiune sau ai vreo treabă?”

„Sunt aici pentru muncă.” Jade l-a măsurat din cap până în picioare. Atitudinea asta...

„Haide, te conduc în birou.” Jade i-a arătat drumul spre etaj, într-o cameră curată, dar care părea goală, deoarece nimeni nu îndrăznise să o redecoreze de teamă să nu fie criticat de noul locatar.

„Sunt Jade Charuwat, șeful de aici.”

„Sunt Kamin.” Jade l-a privit pe cel venit în inspecție. Din atitudinea și felul lui de a vorbi, nu știa dacă era arogant sau doar pretențios. Dacă era așa, colaborarea avea să fie dificilă, căci Jade nu suporta astfel de oameni.

„Vrei o plăcuță cu numele imediat sau biroul e prea mic?” a întrebat Jade, provocator.

Kamin a auzit întrebarea și a suspinat înainte de a-l privi cu respect.

„Dacă spun că e prea mic, ai altă cameră pentru mine?”

„Dacă plănuiești doar să stai la birou și să lucrezi, cred că e de ajuns.”

„Și cam cât de mare ar trebui să fie biroul unui comandant șomer care stă aici să pălăvrăgească cu mine?” Jade a rânjit; răspunsul se potrivea perfect cu chipul lui arogant.

Kamin s-a sprijinit de birou, privindu-l pe bărbatul din fața lui. Atitudinea provocatoare și aspectul ciufulit nu-l făceau pe Jade un coleg ușor, dar subalternii de jos păreau să-l respecte și să-i asculte ordinele. Așa că a decis să rămână. Kamin și-a dat seama că cel mai bine era să se înțeleagă, din moment ce urma să lucreze acolo mult timp.

„Dacă ai nevoie de ceva... descurcă-te singur, dar dacă ai întrebări, sunt în camera de alături.” Jade a arătat spre biroul vecin, separat doar de un perete de sticlă. „Poate ar trebui să cumpăr o perdea.”

După ce Jade a ieșit, Kamin a suspinat la acest început prost de zi. Fusese trimis acolo să-l înlocuiască pe fostul inspector pentru că sediul central credea că este doar un tânăr care obținuse postul prea devreme. Nimeni nu știa cât de mult muncise pentru acea poziție.

Kamin a început să verifice camera pentru a se asigura că nu există microfoane sau camere ascunse. În această branșă, nu putea avea încredere în nimic; totul părea apă limpede la suprafață, dar era plin de noroi la fund.

Jade l-a urmărit pe noul inspector cum inspecta camera, înainte de a se așeza relaxat pe scaun. Era meticulos. Aveau cam aceeași vârstă, dar el obținuse deja o poziție înaltă. Jade se întreba dacă a ajuns acolo prin merit, noroc sau favoruri.

Documentele de care Kamin avea nevoie i-au fost livrate la ora zece dimineața. A petrecut timpul citind până la prânz, când s-au auzit trei bătăi în ușă, înainte ca aceasta să fie deschisă fără a i se cere permisiunea.

„N-ar trebui să aștepți permisiunea mea mai întâi, ofițer Jade?”

„Bine.” Jade a făcut un pas înapoi, a închis ușa și a bătut din nou. Kamin a dat din cap a frustrare și a închis dosarele.

„Intră.”

„Atât am vrut. Am venit să invit noul inspector la prânz.”

„Am de lucru.”

„Hârtiile alea nu se numesc muncă.”

„Pentru mine, fie că e muncă de birou sau de teren, tot muncă se numește.”

„Lasă documentele astea complicate și hai să facem treabă adevărată.” Jade a întins dosarele către cel de la birou. Kamin era gata să le ia, dar celălalt le-a retras brusc. „Le citești mai târziu.”

Kamin s-a încruntat la bărbatul care se îndepărta cu mâinile în buzunare. Nu a avut de ales și l-a urmat. Pe măsură ce treceau pe lângă ceilalți ofițeri, toți îl salutau pe Jade cu prietenie, dar se simțea o oarecare tensiune în prezența lui.

„Ăă... Inspectorule, mergeți la prânz?”

„Da.”

„Dacă mergeți cu ofițerul Jade, aveți garanția unei mâncări delicioase. Îi place să mănânce.”

„E adevărat, mai ales când are și ceva de băut...”

„De ce îi spui asta inspectorului?”

„Șeful o să vă bată de-o să vă sune apa în cap!” Kamin i-a privit pe cei doi ofițeri glumind, apoi s-a uitat la bărbatul care ieșise deja în față.

„Atunci am plecat. Voi doi vedeți-vă de treabă.”

„Să trăiți!”

Respectul plin de energie l-a făcut pe Kamin să se simtă puțin inconfortabil, deoarece în departamentul de poliție, deși rangul său era înalt, oamenii încercau mereu să pună presiune pe el.

„Pe aici.” Vocea venea din lateralul secției. Când Kamin a ajuns acolo, l-a văzut pe Jade pe o motocicletă mare și neagră. Bărbatul purta o cască neagră și i-a întins una albă lui Kamin.

„Ce este asta?”

„Ești polițist adevărat? Nu recunoști o cască?”

„Vreau să spun, de ce mi-o dai mie?”

„Mergem să rezolvăm un caz sau nu? Vorbești prea mult! Dacă ne aștepta vreun infractor, era deja plecat din țară până terminai tu întrebările.”

„Am venit cu mașina mea.” Kamin a arătat spre Maserati-ul său alb. Jade s-a uitat la ea și a făcut o mutră iritată.

„Dacă mergi cu aia, mă pierzi până la primul semafor. Urcă odată, mi-e foame și avem treabă. Să nu pierdem timpul.” Kamin și-a rotit ochii, și-a pus casca și s-a urcat pe motocicletă în spatele lui Jade.

„Dacă stai așa departe, nu mă mai întorc să te iau dacă cazi.”

„Hai să mergem odată.”

„Cum dorești.” Motorul a bubuit înainte de a porni ușor, dar odată ce au lăsat secția în urmă, Jade a accelerat brusc. Kamin, care nu stătea prea bine, aproape că a căzut pe spate și l-a înșfăcat pe Jade de talie, strigând.

„Ești nebun?! Ți-ai cumpărat permisul?!”

„Nu te aud, nu te aud!” a strigat Jade în vânt, accelerând și mai tare. Kamin a fost nevoit să-l strângă cu ambele mâini de talie, în timp ce un zâmbet satisfăcut se ivea pe sub casca lui Jade.

După douăzeci de minute, au ajuns la un restaurant pe plajă. Kamin l-a urmărit pe Jade cum intra fluierând și salutând angajații cu familiaritate.

„Ca de obicei, ofițere?”

„Ca întotdeauna. Vreau două porții astăzi.”

„S-a întâmplat vreodată să nu ceri două? Și el cine e?” Proprietarul restaurantului, un bărbat robust, s-a uitat la cel care stătea încă în față cu casca în mână.

„Dacă preferi să stai acolo și să te uiți, n-ai decât.” Jade s-a dus să-și toarne apă, apoi s-a întors la masă și i-a făcut cu ochiul lui Kamin.

„Vino, ia loc. Ce vrei să bei?” Kamin i-a zâmbit politicos proprietarului înainte de a se așeza la masă cu Jade.

„Comandă orice vrei. Totul e delicios aici.” Jade i-a întins paharul cu apă.

„Consideră asta o urare de bun venit pentru noul inspector.”

„Ah, ești noul inspector? Atunci comandă ce vrei. Masa asta e din partea mea.”

„Mulțumesc. Voi lua o supă de fructe de mare.”

„Bine, imediat.” Când proprietarul a plecat, Kamin s-a uitat la Jade.

„Unde sunt documentele pe care voiai să mi le arăți?”

„Uite-le aici.” Jade i-a întins plicul lui Kamin, care era încruntat de parcă totul în viață era o chestiune de maximă seriozitate.

După ce a citit puțin, Kamin a ridicat privirea și l-a văzut pe Jade privindu-l cu brațele sprijinite pe masă.

„Când începem lucrul la caz?”

„La noapte.”

„Ne vedem acolo, atunci.”

„Cazul e într-un club, nu la tribunal, așa că nu trebuie să te gătești, în caz că nu știai.”

„Faptul că sunt inspectorul de aici de azi, nu înseamnă că am devenit polițist de ieri. Știu ce trebuie să fac.”

„Pot să rezolv cazul și singur, dacă te simți inconfortabil să lucrezi cu mine.”

„Vreau doar să-l evaluez pe noul inspector. Vreau să știu dacă ce se spune e adevărat.”

„Și ce ai auzit? Ca să știu și eu dacă e adevărat.” Jade a zâmbit aplecându-se în față, iar Kamin nu s-a lăsat mai prejos.

„Se spune că ești foarte deștept, organizat... dar și arogant, încăpățânat și că te gândești doar la tine, ceea ce te face un coleg dificil.” Zâmbetul lui Jade l-a făcut pe Kamin să simtă un ușor disconfort.

„Acum pot să confirm două lucruri: unu, că ești deștept, și doi, că ești pe atât de fermecător pe cât se spune.”