CAPITOLUL 1

 

Bine ați venit noule inspector.

În interiorul secției de poliție, oamenii se plimbau. Atât ofițerii care primeau dosarul, cât și cei care rezolvau problemele celor aflați în dificultate și care aveau nevoie de ajutor, făcând ca ultimele ore ale zilei să pară mai aglomerate decât de obicei. Pentru că pe lângă faptul că trebuia să aștepte să îl primească pe noul inspector, la secție era și o ceartă.

- Tu ai fost cel care mi-a luat lucrurile!

- Ce mama dracului? Am zis că nu le-am luat eu. Te-ai îmbătat și le-ai pus singur undeva.

- La naiba cu Chatmai.

- Tu ești cel rău!

Sunetul țipetelor și al înjurăturilor a răsunat neîncetat până când un ofițer a fost nevoit să intervină pentru a-l opri.

- Amândoi, vă rog să vă calmați mai întâi. Dacă se întâmplă ceva, raportați la autorități. Va fi mediere și mai multe litigii.

- Să mă calmez?! Cum pot să mă calmez? Sute de mii de dolari au dispărut.

- Te-ai îmbătat și i-ai pus singur undeva?

- Ticălos prost!

Grăsanul era pe cale să o facă, m-am întors pentru că mă săturasem de ceartă, până când nu am observat că persoana care cândva îi era prieten apropiat acum alerga să ia foarfecele și să îi țină cămășile la distanță, sperând să îi salveze viața de data asta.

- La naiba, Mew!!!

Înainte să apuce să atingă vârful cuțitului, abdomenul îi fu lovit cu atâta forță încât se dădu peste cap. Mâinile îi erau slabe încât fu nevoit să renunțe la foarfecă. A îngenuncheat apoi la pământ, cu mâinile pe stomac.

- Nu ar fi mai bine să vorbim cu blândețe?

O voce moale și profundă a atras atenția tuturor, care s-au întors să privească un tânăr înalt și subțire. Părul său negru ca jetul era pieptănat pentru a dezvălui o față de formă ovală, cu maxilar ascuțit și piele netedă de culoarea mierii, asociată cu ochi căprui ascuțiți, cu podul nasului proeminent, cu buze pline. Purta un tricou alb și un costum negru, arătând perfect.

- Ai de gând să mă înjunghii, nenorocitule?! Nu sta degeaba aici.

Bărbatul dolofan s-a ghemuit și a apucat furios o foarfecă. Dar a gemut când palma i-a fost strivită de un adidaș negru pe care l-a călcat cu toată forța.

Bărbatul avea aproximativ o sută optzeci și opt de centimetri înălțime, o piele frumoasă și bronzată combinată cu ochi ascuțiți, negri ca noaptea, fața ascuțită și sprâncenele încruntate neliniștitor, gura ținând o ceașcă de cafea de hârtie, părul dezordonat, cămașa și jacheta neagră strâmtă pe care le purta indicau faptul că nu avea nevoie de o uniformă ca toți ceilalți.

- Căpitane, un ofițer de poliție care stătea neputincios, l-a salutat imediat pe noul venit.

Persoana cunoscută drept căpitanul secției a lovit cu piciorul încheietura mâinii persoanei care era pe punctul de a se apleca pentru a ridica foarfeca, înainte de a lovi cu piciorul obiectul ascuțit departe de cei doi făptași în semn de frustrare.

- Am ieșit doar să cumpăr o ceașcă de cafea.

- Aceste două persoane se certau pentru cele o sută de mii de baht lipsă.

Reclamantul a declarat că acest prieten al său a fost cel care i-a furat banii, deoarece au băut împreună noaptea trecută, dar când s-a trezit dimineața, banii nu mai erau.

- Cei o sută de mii de baht nu sunt în spatele mașinii, nu-i așa?

- Ah... ce!

- Probabil pentru că l-am auzit din greșeală pe acest bărbat vorbind la telefon despre încercarea de a-l înșela cu o sută de mii de baht.

Jade îi dădu un zâmbet iritant persoanei care o întrebase.

Mai devreme ieșise să cumpere cafea. Apoi a auzit din greșeală un bărbat îngenuncheat pe jos vorbind la telefon. Nu ar fi foarte interesant dacă conversația nu ar avea ca scop păcălirea altora. Iar victima care dormea pe scaunul șoferului nu s-a trezit și nu a știut nimic. A observat punga cu bani, pentru că mașina era parcată chiar lângă mașina lui.

- Alo, nu știu. E beat.

Așteaptă să-ți înapoiez cele o sută de mii și apoi fugi în altă provincie. Voi vorbi despre conținutul despre care ați vorbit. Este în regulă să dau un telefon?

Atitudinea și cuvintele sale nerăbdătoare au fost o dovadă bună pe care toată lumea a observat-o.

- Vreți să raportați?

- jinform! O să te bag la închisoare cu siguranță, ticălosule!

Notă :jinform - înjurătură, ceva de genul dobitocule, prostule,🤪🤪🤪

Jade le-a zâmbit celor doi înainte de a le face semn subalternilor săi să continue. Cât despre el, s-a întors și le-a zâmbit și celor care erau acolo.

- Dar tu? Ai venit să raportezi o infracțiune sau ai vreo treabă de făcut?

- Am venit să lucrez.

Jade s-a uitat din nou la persoana din fața lui din cap până în picioare. Acest tip de atitudine...

- Haide, te conduc în birou.

Jade i-a condus spre camera de la etaj, care fusese curățată și ordonată, dar care încă arăta goală pentru că nimeni nu îndrăznea să o redecoreze de teamă să nu-i placă și să fie criticat.

- Eu sunt Jade Charuwat, șeful de aici.

- Eu sunt Kamin.

Jade s-a uitat la spatele de sub cămașa albă al persoanei care venea să inspecteze diferite zone.

După atitudinea și modul lui de a vorbi, nu știa dacă era arogant și pretențios. Dacă era, s-ar putea să fie dificil să lucreze împreună, deoarece lui nu-i plăceau genul acesta de oameni.

- Vrei o plăcuță cu numele imediat, sau camera este prea mică?

Jade a încercat o întrebare.

Kamin, care asculta, a suspinat înainte de a se întoarce să il privească cu o privire respectuoasă.

- Dacă spun că e prea mică, aveți o altă cameră pentru mine?

- Dacă plănuiești doar să stai la un birou și să lucrezi, cred că această cameră va fi de ajuns.

- Deci, cât de mare este camera de care are nevoie un comandant șomer ca să fie aici și să vorbească cu mine?

Jade a rânjit, pentru că acest răspuns se potrivea cu chipul său arogant.

Kamin s-a sprijinit de birou înainte să se uite la bărbatul din fața lui. Atitudinea provocatoare și dezordinea din cap până-n picioare nu păreau a fi cineva cu care era ușor să lucrezi, dar

probabil că subordonații lui de jos îl respectau și îi ascultau ordinele, după cum se văzuse în incidentul de jos. Așa că a decis să rămână.

Kamin s-a gândit că cel mai bun mod de a evita problemele era să se înțeleagă bine, din moment ce avea să lucreze acolo pentru mult timp.

- Dacă ai nevoie de ceva... fă-o singur, dar dacă ai întrebări, eu sunt în camera alăturată.

Jade arătă cu degetul spre camera alăturată, care era separată doar de o fereastră din sticlă transparentă.

- Poate ar trebui să cumpăr o perdea pe care să o instalez.

Când Jade a plecat, Kamin a suspinat la începutul prost al zilei. Fusese trimis acolo să-l înlocuiască pe fostul inspector pentru că cei de la conducere credeau că era doar un tânăr care își obținuse postul prea devreme. Nimeni nu știa cât de mult a trebuit să muncească din greu pentru a ajunge în acea poziție.

Kamin a început să inspecteze camera pentru a se asigura că nu erau instalate dispozitive de ascultare sau camere de luat vederi. În această afacere, nimic nu putea fi de încredere, era ca apa limpede la suprafață, dar plină de noroi la fund.

Jade îl privi pe noul inspector cum inspecta camera pentru o vreme, înainte de a se așeza pe un scaun cu o atitudine relaxată. Era meticulos. Era cam de vârsta lui, dar atinsese deja o poziție înaltă, ceea ce indica faptul că trecuse prin multe. Se întreba dacă își obținuse poziția prin merit, noroc sau făcând favoruri persoanelor potrivite.

Documentele despre care Kamin trebuia să știe i-au fost livrate la zece dimineața. Și-a petrecut timpul citind și verificând totul până la prânz, când s-au auzit trei bătăi în ușă înainte ca aceasta să fie deschisă fără să aștepte permisiunea lui.

- Nu ar trebui să așteptați mai întâi permisiunea mea, ofițer Jade?

- Bine.

Jade a făcut un pas înapoi înainte de a închide ușa și de a începe să bată din nou. Kamin a scuturat din cap frustrat înainte de a închide documentele.

- Dă-i drumul.

- Asta e tot, am venit să îl invit pe noul inspector la prânz.

- Am treabă de făcut.

- Doar cu acele documente, asta nu se numește muncă.

- Pentru mine, fie că e muncă de birou sau de teren, e muncă.

- Lasă-ți documentele complicate și hai să trecem la treabă pe bune.

Jade a întins documentele către persoana care stătea la birou. Kamin era pe punctul de a le primi, dar se retrase înainte.

- Citește-le mai târziu.

Sprâncenele perfect conturate ale lui Kamin s-au încruntat la persoana care s-a îndepărtat cu mâinile în buzunare. Kamin nu a avut de ales decât să îl urmeze.

Pe măsură ce treceau pe lângă ofițerii de la secție, toți îl salutau prietenește pe cel din fața lor, dar tot se simțeau tensionați în preajma lui.

- Er... Inspectore, mergeți la masă?

- Da.

- Mergând cu ofițerul Jade, aveți garanția că veți mânca ceva delicios. Îi place să mănânce.

- E adevărat, mai ales cu băuturi...

- De ce îi spui asta inspectorului?

- Șeful îți va da în cap!

Kamin îi privi pe cei doi ofițeri cum glumeau înainte de a se uita la bărbatul care făcuse un pas în față.

- Atunci eu plec. Voi doi continuați-vă treaba.

- Da!

- Da!

Vocile de respect energic îl făceau pe Kamin să se simtă puțin inconfortabil, deoarece în departamentul de poliție, deși rangul său era înalt, oamenii de acolo încercau întotdeauna să facă presiuni asupra lui.

- Pe aici.

Vocea venea din partea secției. Când Kamin a ajuns, l-a văzut pe Jade călare pe o motocicletă mare neagră. Bărbatul înalt purta o cască neagră și i-a înmânat lui Kamin una albă.

- Ce este asta?

- Ești un polițist adevărat? Nici măcar nu știi să folosești o cască?

- Adică de ce mi-o dai mie?

- Avem de gând să rezolvăm un caz sau nu? Vorbești prea mult! Dacă ne-ar aștepta un criminal, ar fi fugit deja din țară

- Mi-am adus mașina.

Kamin a arătat spre Maserati-ul său alb. Jes a aruncat o privire și apoi a arătat o față iritată.

- Dacă porți aia, nu o să ajungi nici măcar la semaforul roșu înainte să mă pierzi. Urcă repede, mi-e foame și am treabă de făcut. Hai să nu pierdem timpul.

Kamin și-a dat ochii peste cap, și-a pus casca și s-a urcat pe motocicleta în spatele lui Jade.

- Dacă stai atât de departe, nu mă voi mai întoarce să te ridic dacă cazi.

- Să mergem acum.

- Cum dorești.

Motorul a trosnit înainte de a se îndepărta încet, dar odată ce au trecut de stație, Jade a accelerat brusc, făcând vântul să bubuie. Kamin, care stătea nesigur, aproape că a căzut pe spate și s-a agățat de talia lui Jes, țipând.

- Ești nebun?! Ți-ai cumpărat permisul de conducere?!

- Nu te aud, nu te aud, a țipat Jade în vânt, accelerând și mai mult.

Kamin a trebuit să folosească ambele mâini pentru a se ține de talia lui Jes, în timp ce un zâmbet satisfăcut se strecura de sub casca lui.

După douăzeci de minute, au ajuns la un restaurant de pe malul mării. Kamin a privit-o pe Jade mergând spre restaurant în timp ce fluiera și saluta angajații cu familiaritate.

- Ca de obicei, ofițer?

- La fel ca întotdeauna. Azi vreau două.

- Ți s-a întâmplat vreodată să nu comanzi două? Și el cine este?

Proprietarul restaurantului, cu un corp robust, s-a uitat la persoana care încă stătea în fața restaurantului cu o cască în mână.

- Dacă preferi să stai acolo și să privești, dă-i drumul.

Jade s-a dus să își toarne niște apă înainte de a se întoarce la masă și de a-i face cu ochiul lui

Kamin.

- Intră, ia un loc. Ce doriți să beți?

Kamin i-a zâmbit politicos proprietarului restaurantului înainte de a se așeza la masă cu Jade.

- Comandă ce vrei tu. Totul în acest loc este delicios.

Jade a glisat paharul cu apă pe care i-l turnase lui Kamin.

- Consideră asta un bun venit pentru noul inspector.

- Ah, tu ești noul inspector? Atunci comandă ce vrei. Această masă este din partea mea.

- Mulțumesc. O să iau un bulion de fructe de mare atunci.

- Bine, așteptați un moment.

Când proprietarul restaurantului a plecat, Kamin s-a uitat înapoi la Jade.

- Unde sunt documentele pe care voiai să le văd?

- Aici sunt acestea.

Jade i-a înmânat documentele într-un plic lui Kamin, care era încruntat ca și cum totul în viață era serios.

După ce a citit o vreme, Kamin și-a ridicat privirea și a văzut-o pe Jade uitându-se la el cu brațele sprijinite pe masă.

- Când începem să lucrăm la caz?

- Diseară.

- Ne vedem acolo atunci.

- Cazul este la club, nu în instanță, așa că nu trebuie să te îmbraci elegant, în caz că nu știai.

- Doar pentru că astăzi sunt inspector aici, nu înseamnă că sunt ofițer de poliție de ieri. Știu ce trebuie și ce nu trebuie să fac.

- Pot face acest caz singur, dacă nu te simțiți confortabil să lucrezi cu mine.

- Vreau doar să-l evaluez pe noul inspector. Vreau să știu dacă ceea ce spun ei este adevărat.

- Și ce ai auzit? În felul ăsta voi ști dacă e adevărat.

Jade a zâmbit înainte de a se apleca, iar Kamin nu s-a dat nici el înapoi.

- Se spune că ești foarte inteligent, organizat... dar și arogant, încăpățânat și că te gândești doar la tine, ceea ce face dificilă munca în echipă.

Zâmbetul lui Jade îl făcu pe Kamin să simtă un fior de disconfort.

- Acum pot confirma două lucruri: unu, ești deștept și doi, ești la fel de fermecător cum se spune.

Primul capitol terminat. Voi încerca să actualizez al doilea capitol cât de curând posibil.

💋