Special 4: Curs pentru tătici începători (2)

– Ahh... ah...

– Îți place?

– Da, îmi place. Mai adânc...

– Bebelușul s-ar putea speria.

– Atunci mișcă încet. Ahh...

spuse Duankram, întins pe o parte, ridicând un picior pentru a-i permite soțului său, cu membrul trezit, să pătrundă în el din spate. Deși era însărcinat, nu renunțaseră la intimitate. La început, Ram voise să se abțină, dar, la rugămintea lui Duankram, cedase. Totuși, făceau dragoste cu blândețe, nu cu pasiunea sălbatică de altădată.

– Mmm. E atât de bine. Ahh... P’Ram, te iubesc.

Duankram își răsfăța soțul cu cuvinte dulci, pline de iubire. Ram îi strânse trupul parfumat la piept, sărutându-i cu patimă buzele roșii, savurând fiecare clipă. Între timp, mișcările lui se succedau într-un ritm profund și constant în interiorul corpului său primitor.

– Ahh... Oooh... Se mișcă iar. Ah ah... Stai un pic... haaa...geamătă Duankram, legănându-se în ritmul adânc. Membrul puternic al lui Ram izbea cu o forță controlată, o senzație pe care și el o simțea. Bebelușul din interior se mișcă.

– Te doare?

– Nu, răspunse Duankram clătinând din cap, mișcându-și șoldurile astfel încât membrul fierbinte și tare al soțului său să-i atingă punctul sensibil. Ram mârâi încet, simțind cum carnea strânsă îl cuprindea ca și cum ar fi vrut să-i topească împreună. Talpa lui puternică continua mișcarea înainte și înapoi, până ce o mână aspră îl trase și mai aproape.

– Ahh... P’Ram, mă lovești atât de adânc...

– Iubirea mea,spuse Ram, sărutându-i chipul frumos de nenumărate ori, apoi începând să-i sugă ușor sânii înroșiți și să-i frământe pieptul care devenea din ce în ce mai moale.

– Mmm! Ah!strigă tânărul alfa când simți cum ceva se scurge cu fiecare sugere a soțului său. Plăcerea copleșitoare îl duse pe Duankram spre extaz.

– Delicios,zâmbi Ram cu subînțeles, urcând către gâtul lui dulce, în timp ce mai împinse de două sau trei ori înainte de a se revărsa. Căldura dragostei lor îl lăsă pe Duankram gâfâind, chipul lui frumos înroșit, cu lacrimi de plăcere în colțul ochilor. Ram se ridică, luă o cârpă curată și îi șterse trupul, apoi îl schimbă în haine curate. Se spălă rapid și se schimbă și el, înainte de a se întoarce în pat, mângâindu-i cu tandrețe burta și sărutându-i ombilicul, ca de obicei.

Duankram zâmbi la gestul tandru al lui Ram și adormi liniștit.

Dimineața următoare...

Ram se trezi primul și ieși din cameră. Duankram se ridică apoi din pat, legănându-se ușor până la baie, unde fu ajutat de cameriste. După micul dejun, îl văzu pe unul dintre bodyguarzi traversând holul cu mai multe genți în brațe, cu o expresie entuziastă. Tânărul alfa se simți ușor melancolic; mâna lui albă îi mângâia repetat burta umflată.

Tăietură către sala de conferințe, care fusese transformată peste noapte pentru un nou program neașteptat, lăsându-i pe bodyguarzii musculoși complet descumpăniți. Haine de bebeluș, echipamente pentru prepararea formulei și scutece colorate erau aranjate pe scenă, alături de un banner mare pe care scria:

„Bine ați venit, viitori tătici!”

– Bine, toată lumea, luați-vă fiecare bebelușul vostru. Sunt patru mărimi în total. Vom învăța cum să ținem corect un copil, începând cu cea mai mică mărime,

spuse cu entuziasm tânăra instructoare. Bodyguarzii, îmbrăcați în costume negre, stăteau în cerc în jurul unei mese în formă de U. Deschiseră gențile oferite de instructori și descoperiră păpuși de bebeluș de diverse dimensiuni și o mulțime de accesorii pentru îngrijire.

– Serios? șopti Louie către Raymond, care stătea lângă el.

– Da, răspunse bodyguardul-șef cu un zâmbet chinuit, aruncând o privire spre șeful lor impunător, care stătea cu brațele încrucișate în spate. Ochii lui aurii erau ațintiți cu maximă concentrare pe ecranul proiectorului – citea atent teoria despre cum să ții corect un nou-născut.

Raymond știa că șeful lor era extrem de interesat de cursul pentru tătici, dar prea rușinat ca să-i spună soției sau subordonaților. Nu ar fi fost stilul lui Ram Rattikorn să se înscrie pur și simplu la un curs. Așa că, acesta era rezultatul: Ram îi ceruse să angajeze cei mai buni instructori care să susțină cursul direct la castel, acoperind totul – de la îngrijirea bebelușului și dezvoltarea pe etape până la psihologia copilului. O săptămână întreagă de antrenament, încheiată cu un certificat de absolvire.

Tinerii bodyguarzi erau complet bulversați, dar când șeful lor deschise sesiunea explicând că aceste informații le vor fi utile în viitor, când vor avea proprii copii, deveniseră ceva mai receptivi.

– Așa e. Ține mâna pe pieptul lui așa. Bine.

O profesoară frumoasă și plină de energie îi lăuda pe bărbații solizi care legănau păpuși de bebeluși pe umăr, mișcându-le înainte și înapoi. Era surprinzător de adorabil.

– Domnule, doriți să încercați?

– Eh! Aș prefera să privesc... dar, dar cred că pot încerca.

Cu aceste cuvinte, Alpha-ul Principal se ridică de pe scaun și se alătură celorlalți bodyguarzi deveniți temporar „tați în practică”. Ridică o păpușă de bebeluș și o puse pe umăr.

– Domnule, o țineți greșit! Țineți un bebeluș așa și i se duce tot sângele la cap!

Raymond îl împunse ușor pe șeful său.

– Oh, spuse Ram, apoi mută cu grijă păpușa în brațe, legănând-o stângaci pe ritmul melodiei „Baby Shark”. Bodyguarzii înalți, în costume negre, nu se putură abține și îl urmăreau în secret. Unii chiar ar fi făcut poze dacă ar fi putut.

Șeful lor nemilos părea incredibil de blând.

– Ups!

Dar în clipa în care ochii lui aurii și reci se ridicară dinspre păpușă spre ei, bodyguarzii își întoarseră privirea rapid.

Chiar și blând, tot era înfricoșător. Foarte înfricoșător. Brrr!

– Leagănă, leagănă, un nor de ploaie... iepurașul plutește. Ce urmează?

– Un câine morocănos pe un nor, așa e.

– Nu cred. Verifică versurile noi.

Duankram se încruntă în timp ce se întorcea de la camera copilului, aproape gata. Bodyguarzii din hol cântau tare cântece de leagăn. Când îl văzură, se opriră brusc și îi zâmbiră. Duankram le răspunse cu o înclinare de cap și se hotărî să-l caute pe Raymond în încăperea bodyguarzilor, ca să afle cum decursese prima zi de antrenament.

– Trebuie să-l ții așa, altfel îți scapă. Folosește mâinile să-l susții, așa.

Vocea bodyguardului-șef îi stârni curiozitatea, așa că intră în sala de repaus. Louie, care îl văzu primul, îl împunse imediat pe Raymond, care stătea cu spatele la ușă. Ceilalți bodyguarzi se prefăcură că nu văd nimic.

– Despre ce vorbiți? Pare interesant.

– Oh... tânărul stăpân, e... eh... e cam stânjenitor.

Raymond se uită la subalterni, dar nimeni nu scoase un cuvânt.

– E... e despre cum să... să ții... o bombă, tânărul stăpân.

– O bombă? Ce fel de bombă? Ce model?

Duankram se arătă sincer interesat, fiind expert în dezamorsarea bombelor, aproape de neegalat. Bodyguarzii făcură schimb de priviri panicate.

– Modelul... incomod. Ah, e timpul să verific poarta de sud. Mă scuzați, domnule.

– Și eu! Mă duc și eu!

Louie se înclină în grabă înainte să fugă după Raymond.

Duankram se încruntă, observând comportamentul ciudat al bodyguarzilor. Suspiciunile lui se adânciră. Se duse direct în biroul soțului său.

– P’Ram.

– Hmm, răspunse bărbatul așezat în fotoliu, apoi îl trase în brațe. Mâna lui puternică i se strecură sub puloverul gros, atingând pielea caldă de pe burtica proeminentă, salutând copilul nenăscut.

– Ce fel de antrenament ai organizat? Spune-mi.

Întrebat astfel, soțul lui tăcu.

– E despre transport aerian.

Auzi asta și Duankram se încruntă.

– Mă minți?

Afirmația era scurtă, clară, și vizibil dezamăgită. Mai devreme spusese că e antrenament subacvatic, apoi despre bombe, iar acum transport aerian? Totul, într-o singură zi? Era evident că i se ascundea ceva. Văzând expresia soției sale, Ram îl strânse repede în brațe și răspunse:

– Antrenamentul e... clasificat, Duan.

– Atât de clasificat că nici mie nu poți să-mi spui?

Duankram nu era nerezonabil. Dacă era într-adevăr o misiune secretă, ar fi înțeles. Dar de data asta, toată lumea se purta ciudat, ca și cum îl mințeau intenționat și îl excludeau. Cum să suporte așa ceva cineva însărcinat, cu hormonii peste tot? Duankram își strânse buzele și își șterse lacrimile frecvente. Inima lui Ram tresări.

– Mă minți iarăși.

– Duan, iubirea mea, ascultă-mă întâi, spuse Ram, ridicând mâna ca să-i șteargă lacrimile.

Duankram plângea și mai tare, legănându-se ușor, în timp ce Ram îi mângâia spatele. Duankram nu mai fusese tratat așa de soțul lui. Era surprins și se simțea stânjenit, deși ar fi trebuit să fie supărat.

– Ce vrei să-mi spui?

Ram rămase tăcut… prins între dorința de a păstra secretul și soția lui frumoasă. Apoi, interfonul din cameră zbârnâi.

– Domnule, au sosit produsele pentru baia bebelușului. Le ducem în sala de conferințe?

– Hei, e și tânărul stăpân înăuntru, se auzi o șoaptă nervoasă.

– La naiba! Glug-glug, cof-cof...

Semnalul se tăie. Ram se uită în ochii căprui ai soției lui. Zi de zi, deveneau tot mai ascuțiți – ca ai unei tigroaice. Chiar și Ram simțea un fior de neliniște.

– Eu... am organizat un curs pentru tătici începători pentru bodyguarzi.

Alpha-ul Principal vorbi repede, iar chipul lui frumos, de obicei serios și impenetrabil, se înroși puternic în jurul urechilor.

– Ce fel de curs?

Duankram repetă, prefăcându-se că vrea să-l tachineze, dar în realitate nici nu auzise clar.

Ram îl privi în fața netedă, apoi spuse cu voce joasă:

– Curs de paternitate.

– Pentru bodyguarzi?

– Da, ca să... mmm. Ca să le folosească. răspunse Ram, ridicând pumnul la gură și prefăcându-se că își drege glasul.

Duankram știa că acel gest însemna că îi e extrem de rușine.

– Nu cumva e un curs pe care TU vrei să-l urmezi?

Proprietarul feței netede îl întrebă zâmbind.

– Să zicem că... e un bonus. Hai să schimbăm subiectul, zise Ram, în timp ce Duankram râdea ușor, deși fața lui încă era umedă de la lacrimile dinainte.

Văzând asta, Ram nu se mai putu abține și îl trase aproape, mușcându-l ușor de obrazul neted ca să-și ascundă propria jenă.

– Of! P’Ram! Iar ești rușinat!

Soția alfa spuse asta în timp ce soțul lui îl ținea în brațe și îl hărțuia jucăuș la gât, complet zăpăcit.

– Doar o prostioară, haha! De ce...? Haha, P’Ram, ajunge!

Duankram râdea în timp ce „câinele” lui mare nu se mai oprea din a-l linge. Nici el nu înțelegea de ce i se părea atât de rușinos.

– Tu...

O mână albă îi prinse maxilarul bine definit, ridicându-l din gâtul parfumat ca să-i întâlnească privirea.

– De ce nu mă lași să particip și eu la curs?

– Păi, o ai pe Lada să te învețe, mormăi Ram.

Pentru Duankram, să crească un copil însemna să o aibă pe Lada alături, să-l ghideze și să-l ajute constant. Dacă nu era ea, mai existau multe dădace experimentate. Adevărul era că Ram nici nu trebuia să urmeze acel curs. Dar investise atât de mult timp și efort pentru că știa că Duankram va vrea să crească copilul singur, și voia să fie un soț care îl poate ajuta cu adevărat.

Mai era și altceva...

– Doar vreau să fiu un tată bun.

Inima lui Duankram se topi auzind aceste cuvinte. Se lăsă într-o îmbrățișare caldă, acoperindu-și soțul obosit cu sărutări pe obrajii bronzați, până ce Ram se simți și mai jenat.

– Ești așa de drăguț.

Alpha-ul Principal se simțea puțin stânjenit fiind complimentat astfel de soția lui, dar nu spuse nimic.

– Așadar, mai sunt cursuri și azi? Vreau și eu să particip.

Ram scrâșni puțin din dinți, dar încuviință cu capul.

– Mhm.

Duankram zâmbi larg și îi prinse bărbia ascuțită, sărutându-i buzele de mai multe ori.