Special 1: Ziua nunții 1

– P’Ram… te rog, oprește-te, spuse Duankram, izbind mâinile soțului său care se plimbau pe ceafa lui.

Dar, deși se prefăcea deranjat, în secret îi plăceau demonstrațiile evidente ale dorinței lui Ram pentru trupul său.

– Te-ai trezit târziu, spuse Ram, ridicându-și în cele din urmă nasul din gâtul lui parfumat.

Duankram își privi soțul, îmbrăcat într-un halat, stând pe marginea patului, și se încruntă ușor.

– Tu ești cel care m-a făcut să mă trezesc târziu.

– Oh? chicoti Ram, apoi îl ciupi jucăuș de vârful nasului delicat. Hai să facem duș. Oricum suntem deja destul de în întârziere.

Când Duankram se ridică, fața lui netedă trăda o ușoară durere în partea de jos a spatelui, o consecință clară a pasiunii lor din noaptea trecută.

– Ah, P’Ram...

Înainte ca tălpile să-i atingă covorul moale, Ram îl ridică în brațe și îl duse direct în baie.

– Pot să merg și singur.

– Dar fața ta spune altceva, răspunse el zâmbind.

– E din cauza ta, mormăi Duankram.

– Și îmi asum responsabilitatea pentru asta, zâmbi Ram cu subînțeles. Fața lui, de obicei serioasă și sobră, se înmuie, fermecându-l pe Duankram până la punctul în care fu nevoit să-și întoarcă privirea.

Ram scoase halatul pe care îl aruncase pe el cu o seară înainte; Duankram nu părea deloc jenat, ci îl tachină jucăuș și îl seduse subtil înapoi. Îi mângâia pe rând gâtul puternic în timp ce se scufundau împreună în cada mare.

– Mai avem jumătate de oră, murmură el.

Atât i-a trebuit lui Ram ca dorința să-i revină. Mâna lui mare se îndreptă posesiv spre șoldurile lui, dar Duankram îl opri imediat.

– Dacă mai faci asta acum, e posibil să nu mai aibă loc nunta, pentru că mirele va fi prea epuizat pentru ceremonie.

Se retrase apoi din cadă și își luă halatul. Ram se rezemă de marginea de marmură, urmărind mișcările grațioase ale lui Duankram. Pe zi ce trece, devenea tot mai fermecător – și părea complet inconștient de asta. Îl făcea să nu-și mai găsească liniștea. Înainte, când sentimentele lor nu fuseseră pe deplin dezvăluite, Ram l-ar fi tras înapoi și și-ar fi satisfăcut dorința. Dar acum, Duankram era soția lui, cineva pe care voia să-l prețuiască. Și în doar câteva ore, aveau să fie căsătoriți în mod legal. Putea să mai aștepte puțin… după ceremonie, își va revendica pe deplin soția legitimă.

– O să mă îmbrac în camera mică, ne vedem mai târziu.

Era o tradiție ca mirii să nu se vadă în timp ce se pregătesc pentru ceremonia de nuntă. Ideal ar fi să fie chiar separați o zi sau două înainte. Totuși, Ram refuzase să-l lase pe Duankram departe de el, chiar și pentru o zi, așa că Duankram acceptase. Înainte, îi trimisese pe ascuns un mesaj Ladei, guvernanta casei, rugând-o să-i mute hainele în altă cameră.

– Ce e rău în a ne pregăti împreună? Oricum ți-am văzut deja rochia, spuse bărbatul înalt cu fermitate, refuzând să se conformeze.

Se ridică și ieși din cadă, picături de apă rămânând lipite de mușchii lui puternici, în timp ce întinse mâna după un prosop. Fața lui Duankram se înroși la vederea fizicului impunător al lui Ram.

– P’Ram, ce mare lucru e să stăm despărțiți câteva ore? spuse Duankram, întorcându-se cu spatele.

Dar Ram zâmbi cu subînțeles, aruncă prosopul pe jos și îi ridică ușor bărbia, sărutându-l delicat.

– Pentru că ești soția mea.

Duankram rămase fără cuvinte, mai ales că Ram stătea acolo complet dezbrăcat.

– Ai putea, te rog, să te îmbraci cu ceva?

Văzând jena lui Duankram, Ram chicoti și își înfășură un prosop curat în jurul taliei.

– O să mă pregătesc în camera mică. I-am spus Ladei să mă aștepte acolo încă de aseară. Vino să mă iei înainte de ceremonie ca să coborâm împreună.

– Deci vrei ca mirele să vină să te ia? Nu mă așteptam să fii atât de tradițional. Păcat că nu avem o ‘poartă cu bani’ sau o procesiune de nuntă adevărată, spuse Ram și era pe punctul de a ordona la zece dintre oamenii săi să deschidă seiful, să scoată lingouri de aur pentru a face o barieră, iar alții să pregătească procesiunea.

Dar Duankram, roșu în obraji, îl opri.

– Nu e nevoie de asta, doar vino să mă iei.

– Atât? întrebă Ram, trăgându-și soția parfumată aproape.

– Da, doar atât. Ugh!

Înainte să-și termine propoziția, buzele lui pline fură acoperite de un alt sărut. Deși surprins, tânărul alfa nu se împotrivi, închizând ochii ca să se bucure de atingerea pasională. Sărutul deveni tot mai profund, limba lui Ram se împletici cu a lui. Mâinile mari, bătătorite, îi mângâiau șoldurile și fesele netede.

– P’Ram... dar... tu..., reuși să spună Duankram.

– Doar te sărut... atâta tot, murmură Ram, buzele lui mușcându-le pe ale lui, limba urmărind curba delicată a gurii lui Duankram. Trecură câteva minute.

– Ajunge... chiar ajunge.

Duankram, recăpătându-și simțurile, se trase înapoi, fața lui palidă înroșindu-se complet. Ram scoase limba, încercând să alunge senzația de furnicături de pe buze.

– Să nu întârzii, spuse ultima dată soția alfa, apoi plecă grăbit. Deși doar îl sărutase, Duankram nu putea garanta că nu și-ar fi pierdut controlul. Avea încă instinctele sexuale puternice ale unui alfa, chiar dacă acum nu mai era la fel de apropiat fizic de el ca înainte.

Ram își trecu limba peste buze, gustând dulceața rămasă, apoi luă un halat fin și și-l puse după ce rămase singur. Trăsăturile lui ascuțite trădau o urmă de iritare că soția lui isteață se despărțise de el pe ascuns pentru a se pregăti, fără să-i spună. Dar dacă asta își dorea Duankram, oare era ceva ce nu ar fi făcut pentru el?

Muzica romantică a unei orchestre umplea grădina în stil englezesc, transformată acum într-un mic loc de nuntă. Decorul era simplu: un arc floral mare, copaci tunși perfect și scaune tapițate pentru oaspeții apropiați care asistau la ceremonie. Totul era în nuanțe de alb pal, albastru deschis și acvamarin – potrivite, desigur, cu numele soției lui. Părea perfect.

Apoi apăru Ram, îmbrăcat într-un smoking negru. Fața lui frumoasă era concentrată asupra arcului nupțial împodobit cu sute de trandafiri albi mari.

– Soția mea a ales asta?

Alpha-ul Principal întrebă pe Raymond, garda sa de corp șefă. Raymond nu răspunse imediat; era prea ocupat admirându-l pe Ram, cu figura lui impunătoare și elegantă, și era încântat să fie martor la nunta stăpânului pe care îl respecta și îl iubea.

– Raymond?

Când Ram îl strigă din nou, bodyguardul se trezi brusc și își drese ușor glasul.

– N-ați specificat nimic, domnule; a fost complet la alegerea Tânărului Stăpân. Dar doamnele de la curățenie au spus că domnul Dion a trimis un camion întreg cu trandafiri albi, așa că au încercat să-i folosească pentru decorarea arcului. V-au arătat o poză acum ceva timp, domnule. V-a plăcut, așa că l-au lăsat așa.

Raymond începu să zâmbească, văzând că Alpha-ul Principal nu afișa nicio emoție. Fața lui frumoasă era la fel de impasibilă ca piatra. Dacă nu i-ar fi plăcut, n-ar fi lăudat subtil decorul. Să-i pună pe oameni să îndepărteze trandafirii înainte de ceremonie ar fi fost o adevărată provocare. În timp ce bodyguardul stătea acolo, transpirând,

– E frumos, nu-i așa?

Dion, tânărul șef mafiot cu ochi de culoarea mării, se alătură conversației. Ram oftă și îi făcu semn lui Raymond să meargă să se ocupe de altceva. Garda de corp dădu repede din cap și se grăbi spre cupola albă amenajată ca zonă de luat masa pentru invitați.

– De ce atât de mulți? întrebă Ram.

– Am vrut să particip la nunta ta ca cavaler de onoare, răspunse Dion, aranjându-și gulerul costumului albastru închis, croit de un atelier de modă de lux.

Ram nu spuse nimic, doar își plimbă privirea peste trandafirii albi care împodobeau locul. Înțelesese intenția bună a lui Dion, iar trandafirii simbolizau prietenia lor profundă. Adevărul era că era frumos. Ram nu simțise niciodată o apreciere atât de sinceră pentru relația lui cu Dion cum simțea azi.

– Mulțumesc.

Răspunsul lui Ram îl surprinse pe Dion; se aștepta să fie certat.

– Nu e nimic, cu adevărat, spuse el, scoțând o țigară și punând-o în gură, pregătindu-se s-o aprindă. Dar Ram îi smulse țigara din gură, portocalie în lumina slabă, și o aruncă în coșul de gunoi din apropiere.

– Zona asta e fără fumat, spuse Ram. Dion ridică din umeri și băgă înapoi bricheta scumpă în buzunar.

– Mă bucur că ți-a plăcut.

– Nu mi-a plăcut mie. I-a plăcut soției mele, spuse Alpha-ul Principal, puțin rigid. Dion chicoti.

– Cu atât mai bine, atunci.

În momentul în care sprânceana Alpha-ului Principal se arcuise, aceasta se încruntă imediat. Apoi spuse:

– Nu crezi că ar trebui să folosești trandafirii ăștia pentru nunta ta?

Auzind asta, ochii lui Dion tresăriră, dându-și seama că Ram Rattikorn îl provoca intenționat.

– Pentru cine să o decorez? Nimeni nu vrea un tip rău ca mine. Știi și tu asta.

Ram zâmbi cu subînțeles, cu o urmă de răutate.

– Mă scuzați, domnule.

O voce adâncă se auzi din spatele lor.

– Da? întrebă Ram, întorcându-se spre garda sa de corp, care azi nu purta costumul negru și stația obișnuită, ci o ținută de cavaler de onoare.

– Doamna Lada raportează că mireasa este gata. Puteți merge să-l luați în 10 minute, spuse Nop.

Ochii lui întunecați erau ațintiți doar asupra angajatorului său, ignorând complet cealaltă persoană de alături.

– Hmm, urcă și așteaptă-l acolo. Vin imediat, răspunse Ram. Nop se înclină și se întoarse în castel.

Perechea de ochi albastru intens urmărea în tăcere silueta înaltă, apoi se întoarse către Ram, cu o expresie gânditoare pe chip.

– Spune ce ai de spus. E aproape timpul.

– Pot să am... acea persoană?

Iar cuvintele lui Dion nu erau departe de ceea ce Ram se aștepta.

– Cei pe care îi ai nu-ți sunt de ajuns?

Tânărul mafiot, veșnic amoros, ridică din umeri drept răspuns, luă un pahar de șampanie de la un chelner care trecea și se duse să stea lângă un stâlp arcuit, în loc să se așeze pe scaunele moi precum ceilalți invitați care așteptau ceremonia.

Duankram, îmbrăcat într-un costum alb imaculat, stătea în fața unei oglinzi mari. După ce Lada și ajutoarele ei plecaseră, ochii lui întunecați priveau fix în reflexie, incapabili să creadă că era pe cale să se căsătorească cu Ram Rattikorn. Un zâmbet dulce apăru pe buzele lui roșii; inima îi bătea cu putere, iar fericirea i se revărsa pe chipul impecabil.

Desigur, nu putea să-l lase pe Ram să-l vadă așa. Era groaznic de jenat.

Silueta înaltă se prăbuși pe canapea, mângâindu-și obrazul ca să se liniștească. Din fericire, nu angajase un makeup artist; își aplicase doar cremă cu protecție solară și hidratant. Altfel, s-ar fi îngrijorat deja că i se duce fondul de ten.

După un timp, se auzi o bătaie în ușă. Duankram se îndreptă rapid, crezând că e soțul lui, dar când ușa se deschise, nu era el.

– Arăți foarte bine azi, spuse Nop.

– Mulțumesc, și tu, răspunse Duankram prietenului său cel mai bun, netezindu-și ceafa.

– Domnul m-a rugat să vin să-ți țin companie. E destul de haotic jos, deși n-a invitat mulți oaspeți.

Bodyguardul alfa verifică un mesaj pe ceasul său inteligent.

– Urcă acum.

Duankram încuviință din cap și trase adânc aer în piept ca să-și calmeze emoțiile. Nop rămase în spatele lui, oferindu-i o prezență liniștitoare. Deși azi era cavaler de onoare, era în continuare garda de corp a lui Ram și Duankram.

Câteva minute mai târziu, ușa se deschise din nou, dezvăluind silueta impunătoare a Alpha-ului Principal. Nu rosti nicio vorbă dulce, doar îl privi intens pe Duankram. Ochii lui aurii străluceau de afecțiune profundă, iar feromonii lui îmbătători umpleau aerul. Duankram simți că retrăiește un vis în timp ce soțul lui se apropia, oferindu-i un buchet. Mâna albă și subțire se întinse să-l primească, un zâmbet discret apărându-i pe buze. Ram apoi își ridică ușor soția și îi sărută blând buzele pline și roșii.

– Uh, e aproape timpul, interveni Nop cu reticență. Dacă l-ar fi lăsat pe stăpânul său să continue acel moment tandru, ar fi ratat ora stabilită. Ca de obicei, Duankram fu cel care se trase primul, ștergând colțul buzelor lui și ale soțului său.

– Hai să mergem.

– Hmm, murmură Ram, înainte de a-și ridica soția delicată în brațe.

– P’Ram!

Duankram exclamă surprins, dar îi permise bărbatului mai înalt să-l ducă în brațe afară din cameră, punându-și chiar brațele în jurul gâtului puternic al lui Ram. Nop veni în urma lor, scărpinându-se puțin în cap, apoi se grăbi să-i ajungă.

Aplauze izbucniră în momentul în care cuplul, mână în mână, păși în zona ceremoniei. Ram chiar voia să-l ducă pe Duankram până în fața arcului floral, dar soția lui frumoasă, simțindu-se rușinată, insistase să meargă pe jos.

Ceremonia a fost simplă; niciunul dintre ei nu aparținea unei religii anume, așa că un oficiant doar îi întrebă dacă doresc să devină soți în fața invitaților.

Când amândoi răspunseră afirmativ, semnând certificatul de căsătorie cu un stilou auriu, „Duankram Narakan” deveni pe loc „Duankram Rattikorn.” Cei doi împărtășiră un sărut adânc în mijlocul aplauzelor entuziaste ale invitaților, gărzilor de corp și personalului castelului.

A fost un moment de fericire pură, pe care chiar și Ram cu greu îl putea crede real.