Epilog 2

 

Rati a rămas nemișcat, cu gura deschisă și ochii mari. Theerathorn trebuie să fi folosit aceste cuvinte pentru a scăpa de ochii vigilenți ai servitorilor tatălui său. Acesta era inelul de logodnă pe care îl schimbaseră la nunta lui Nai Kui, simbolizând dăruirea reciprocă a inimilor lor. Acum, noul proprietar returnase inelul și pretindea că are unul nou pentru a-l înlocui.

Ar putea fi că...?

Rati căuta frenetic prin casă cutia cu scrisori pe care tatăl său o ascunsese. Belle, văzându-și fratele plângând și amestecând totul ca o nebună, s-a grăbit să îl urmărească și să îl chestioneze, dar el nici măcar nu s-a întors să îi răspundă. Până atunci, ea a putut ghici ce se întâmpla, deși nu știa unde ascunsese tatăl ei scrisorile.

- Mamă...-

Rati a fugit înapoi în camera mamei sale, un loc în care se retrăgea adesea când era epuizat și avea nevoie de singurătate. A trecut prin fiecare sertar, ajutat de sora lui mai mică. În cele din urmă, au descoperit scrisorile într-un cufăr vechi pe care mama lor îl păstrase cu grijă.

Deschizând cutia, nu au putut distinge o scrisoare de alta, doar că Theerathorn trimisese multe, pe care tatăl său le păstrase toate nedeschise. Rati a rupt plicurile fără să se preocupe de curățenie, ștergându-și lacrimile care îi întunecau vederea în timp ce citea repede. Fiecare scrisoare exprima dorință și dorință.

Declarațiile de dragoste, atât în thailandeză, cât și în franceză, umpleau paginile, alături de îngrijorări și informații actualizate despre tot ceea ce Theerathorn ratase, chiar și cel mai mic detaliu. Unele scrisori dezvăluiau sentimentele sale de abandon atunci când Rati dispăruse fără

să spună un cuvânt, dar nu a existat niciun cuvânt de reproș. În schimb, ei au vorbit despre dorința de a se reuni, în ciuda multor obstacole insurmontabile.

Cu cât Rati citea mai mult, cu atât inima lui îl durea mai tare. Se agăța de pieptul lui, cu trupul încovoiat ca și cum inima i s-ar putea rupe. Nu mai putea să vadă cuvintele prin torentul de lacrimi care îi izvorau din ochi. Sora lui, care privea în tăcere, plângea și ea neputincioasă.

Draga mea Rati,

Nu știu de ce ai dispărut așa. Inima mea este neliniștită, sperând că ești în siguranță și bine.

Dacă vedeți această scrisoare, vă rugăm să vă întoarceți la Siam. Ai putea fi tu forța de care am nevoie pentru a depăși aceste provocări? Nu mai am nimic de care să mă agăț. Bunica mea i-a cerut regelui o căsătorie regală între mine și fiica unui ministru de rang înalt. Fiind nepoata unei consoarte regale, a fost ușor de convins, și nu mi-am imaginat niciodată că mă vor forța să fac asta.

Rati a mototolit scrisoarea în mână, lacrimile curgându-i în timp ce scotea un țipăt, incapabilă să își mai stăpânească emoțiile. Strigătele lui răsunau ca o inimă pe cale să se frângă, plânsul lui era atât de intens încât sora lui, văzându-l, și-a acoperit gura și a plâns alături de el în durerea împărtășită. Dar angoasa lui nu putea egala niciodată chinul îndurat de Rati.

Rati și-a plimbat mâinile pe masă, luând scrisoare după scrisoare, deschizându-le, citindu-le și apoi rupându-le în timp ce plângea ca un nebun. Când Lutin s-a întors, a găsit casa în dezordine, camera lui răsturnată și sunetul plânsetelor angoasate răsunând prin pereți. Alarmat, a alergat la copiii săi.

Belle a sărit în picioare când și-a văzut tatăl la ușă. Și-a protejat fratele, clătinând din cap cu lacrimile curgându-i pe față, implorându-l pe tatăl său să nu-l certe sau să-i facă rău fratelui său.

Dar Lutin stătea nemișcat, fără să spună nimic, pur și simplu privind țipetele.

tulburată de fiul lor. Încet, a închis ochii, s-a întors și a mers înapoi în camera lui.

În a treisprezecea noapte a celei de-a zecea luni, îmi voi pierde demnitatea. Dar te voi aștepta în fiecare zi și noapte și voi refuza să mă supun sorții. Dacă citești această scrisoare, ține minte asta: Te voi iubi, Rati, până în ziua în care voi muri. Să nu te întristezi sau să crezi că te-am abandonat. Îmi voi ține întotdeauna promisiunea.

Îți întorc inelul de dragoste pe care mi l-ai dat nu pentru a te răni, ci în speranța că îți vei aminti că te aștept mereu.

Rati a plâns până s-a prăbușit de oboseală, rămânând nemișcată în timp ce nimeni nu îndrăznea să se apropie de ea. Niciodată până atunci nimeni nu o văzuse pe Rati atât de devastată, distrusă dincolo de recunoaștere. Durerea brută din inima sa era vizibilă pentru tatăl și sora sa. Lutin nu putea decât să-și privească fiul strângând cărțile, cu fața îmbibată de lacrimi. S-a așezat lângă el, atingând ușor fața plină de lacrimi a fiului său în semn de compasiune.

- Am făcut o greșeală, Rung?- Lutin s-a uitat la portretul defunctei sale soții, mângâind ușor spatele fiului său ca și cum ar fi consolat un copil. - Nu ți-am urmat dorințele?-

Femeia din portret zâmbea tandru. Postura sa elegantă și ochii inteligenți și răutăcioși îi aminteau de trecutul său.

Khunying Rung obișnuia să spună că puține femei atingeau fericirea, deoarece nu aveau voce și trebuiau să se supună bătrânilor lor, în special femeile de viță nobilă care se îndrăgosteau de oameni de rând. Rareori poveștile lor de dragoste se terminau cu bine. El spunea adesea că ea a fost norocoasă, deși a trebuit să renunțe la statutul său nobiliar pentru dragoste.

Înainte de a muri, i-a făcut o confidență fiului său, spunând: - Acest copil, născut din origini umile, se va confrunta cu disprețul chiar dacă se va căsători într-o familie bogată. Te rog să îl iubești și să îl protejezi și să nu permiți nimănui să îl privească de sus. Dacă se îndrăgostește, nu lăsați nașterea să îi determine destinul.-

Rati s-a trezit brusc, ochii ei umflați clipind încet. Văzând scrisorile încă în brațe, le-a strâns strâns la piept. Dar de îndată ce și-a dat seama că tatăl său era lângă el, bătându-l pe spate, sa așezat grăbit, lăsând scrisorile să-i cadă din brațe.

- Tată...-

Lutin nu a spus nimic. În schimb, a mutat mâna care mângâiase șoldul lui Rati pentru a acoperi ușor obrazul fiului său.

Rati a început să plângă din nou, cu vocea tremurându-i. - Îmi pare rău, tată.-

Lutin clătină încet din cap, cu privirea plină de regret. - Eu sunt cel care ar trebui să-și ceară scuze.-

Buzele lui Rati tremurau necontrolat, deși le strângea cu putere. Dar a fost inutil; Pe măsură ce plânsul lui devenea mai puternic, tatăl său l-a strâns într-o îmbrățișare, mângâindu-l și mângâindu-i spatele pentru a-l alina. - Îmi pare rău, fiul meu... băiatul meu drag...-

- Nu este nevoie să mai spuneți nimic.-

După o vreme în care și-a îmbrățișat și consolat fiul, Lutin și-a văzut fiica intrând. El și-a deschis brațele și pentru ea, îmbrățișându-i pe amândoi. Belle a ținut strâns mâna lui Rati, neștiind ce să spună. Nu știa ce povară grea purta fratele său pentru a-l face atât de tulburat. Tot ce știa era că Rati iubea un bărbat, o iubire considerată inacceptabilă. Tatăl său fusese dezamăgit și rănit până la punctul în care nu mai puteau vorbi deschis. Dar, deși Rati părea să fi acceptat, primirea scrisorii lui Siam îl zdrobise din nou.

- Tată, te rog să nu mai fii supărat pe Phi Ti. Are deja inima destul de frântă.-

- Promit că nu voi mai lăsa să se întâmple asta, cu niciunul dintre copiii mei- , răspunse Lutin cu sinceritate. Văzând sinceritatea din ochii tatălui ei, Belle a simțit o mare ușurare. - Acum dute. Ajută-l pe fratele tău să-și împacheteze lucrurile.-

- Tată...- Atât Rati, cât și Belle au fost surprinse. Ar putea însemna asta...?

- Îmi pare foarte rău, tată. Te rog... nu...-

Belle intervine rapid, panicată: - Nu, tată, Phi Ti nu a vrut să citească scrisoarea în secret sau să contacteze pe cineva din Siam!-

- Nu-l trimit departe- , a întrerupt Lutin ferm, reducând la tăcere cuvintele frenetice ale copiilor săi. - O las pe Rati să plece în Siam pentru a-și urma inima. Chiar dacă s-ar putea să fie ultima dată, pleacă cât mai e timp să îți iei rămas bun. Și spune-i acelui tânăr că îmi pare rău. Dacă nu eram eu, ai fi putut face mai mult decât să-ți vezi dragostea cum îți fuge.-

Deși Rati știa că această călătorie ar putea veni prea târziu, el s-a îmbarcat pe un vas peste ocean. Nu era sigur ce va spune când va ajunge sau dacă se vor putea privi în ochi fără să se simtă stânjeniți. Nu putea prezice expresia cu care îl va întâmpina.

În adâncul sufletului său, știa că vorbele lui Theerathorn erau întotdeauna de încredere, spre deosebire de ale lui, care ezitau și se schimbau cu ușurință. Nu era nici pe jumătate la fel de puternic ca Theerathorn, care îndura nenumărate compromisuri forțate și ani de dispreț, dar rămânea ferm. Între timp, Rati se prăbușise după o singură confruntare cu tatăl său, incapabilă să se gândească măcar la o cale de ieșire. A sfârșit prin a plânge incontrolabil, știind că iubitul ei era destinat să devină al altcuiva.

Dacă Theerathorn îl certa, Rati era pregătit să stea nemișcat și să asculte în liniște.

Când a ajuns în Siam, nimeni nu îl aștepta în port ca înainte. Rati a luat o ricșă și s-a îndreptat spre consulat pentru a-și lua lucrurile. Fără să se oprească să se odihnească, a mers până la casa Suang Suralai, unde a scris o scrisoare redactată cu grijă și a înmânat-o unui servitor, cerând să fie livrată lui Khun Ruedee, în speranța de a aranja o întâlnire cu Theerathorn.

Nerăbdătoare, Rati mergea înainte și înapoi în fața casei principale. Din fericire, nu ajunsese prea târziu: mai erau două zile până la marea ceremonie de nuntă dintre cele două familii. Dar ceea ce îl neliniștea era liniștea stranie din casa Suang Suralai, ca și cum niciun eveniment important nu era pe cale să aibă loc.

Când Ruedee a primit scrisoarea și a văzut numele expeditorului, a împăturit-o repede și a ascuns-o, privind nervos în jur înainte de a se retrage în casă pentru a o citi din nou. Acționând în secret, ca și cum ar purta o povară grea, el le-a spus apoi servitorilor să se ocupe de bucătăria din spate, înainte de a ieși rapid pe o ușă laterală pentru a se întâlni cu vizitatorul care îl aștepta.

- Khun Luang.-

Rati s-a întors brusc auzindu-i vocea, gata să o salute oficial, dar femeia de vârstă mijlocie i-a ridicat un deget la buze.

- Pe aici, vă rog.-

Un restaurant nu departe de consulat - Rați își amintea că a luat cina aici cu tatăl ei și cu Florian în timpul primei lor vizite în Siam. Astăzi, mama Lek l-a adus aici, dar nu l-a invitat să participe la discuția din casă. Rati s-a simțit stânjenită de acest lucru, dar i-a respins suspiciunile, considerând că este nepotrivit să se îndoiască de intențiile gazdelor. Cu toate acestea, în timp ce urmărea acțiunile mamei Lek, în mintea sa a apărut amintirea unei scrisori.

- Singura persoană pe care o voi iubi până în ziua în care voi muri ești tu, Rati. Nu fi tristă și să nu crezi că te abandonez din motive egoiste. Îmi voi ține întotdeauna promisiunea față de tine.-

- Ar putea fi...?- Un gând terifiant a apărut, făcând inima lui Rati să bată cu putere. - Mamă Lek, a trecut ceva pe la Phi Thee?-

Persoana chestionată părea descurajată înainte de a începe să explice în detaliu.

- La început, Khun Chai aștepta cu nerăbdare corespondența dumneavoastră în fiecare zi. Dar, dintr-o dată, l-a anunțat pe ministru că demisionează din serviciul guvernamental. Alteța Sa (bunica lui Thee) a fost furioasă, neputând să creadă că

Khun Chai își va sacrifica viitorul pentru... pentru o dragoste pe care nimeni nu o aproba.

După ce Khun Chai a pierdut legătura cu dumneavoastră, a devenit din ce în ce mai tulburat, incapabil să mănânce sau să doarmă. Bunica lui Khun Chai a încercat să-l convingă să accepte decretul regal de căsătorie, deoarece el fusese recent ridicat la rangul de Phraya. Cu siguranță știți că, odată ce căsătoria regală este decretată, ea nu mai poate fi evitată. Deși tatăl lui Khun Chai știa că acesta nu dorește, nu a putut interveni și a refuzat să îl lase să demisioneze și să se mute în Franța.-

Auzind asta, Rati a simțit ca și cum inima i-ar fi fost zdrobită.

- Atunci ce s-a întâmplat? Ceremonia de bun augur este poimâine...-

- Khun Chai s-a împotrivit cu înverșunare, dar, dintr-un motiv oarecare, de data aceasta a rămas tăcut. Și-a scos chiar și inelul pe care îl numea cândva cu mândrie simbolul iubirii sale. În acel moment, am crezut că s-a predat sorții pentru că nu a putut sfida ordinul regal. Dar în mod neașteptat...-

Rati și-a strâns pumnii cu putere, rugându-se ca următoarele cuvinte ale mamei Lek să nu-i confirme cele mai mari temeri. - Ce vrei să spui?-

- În ziua în care el și Khunying Pha trebuiau să meargă la croitor pentru a-și cumpăra ținuta de ceremonie, amândoi au dispărut. Până în ziua de azi, nimeni nu i-a găsit.-

- C-ce? Ce ai spus?-

- Amândoi au dispărut. Chiar și Nai Mai nu a văzut nicio urmă a lor. Mom Chao (tatăl lui Thee) și ministrul i-au căutat mai bine de o lună, dar nu i-au putut găsi. Am auzit chiar că au mers atât de departe încât au interogat oameni din Nonthaburi, unde locuiește Mom Buanphan. Faptul că vă întoarceți într-un moment ca acesta nu este probabil un semn bun. Toată lumea va crede cu siguranță că tu ești cauza. Vă îndemn să fiți foarte atent, Khun Luang. În acest moment, toți cei din Casa Suang Suralai sunt furioși. Vă rog să vă întoarceți în Franța pentru moment. Dacă există vreun progres, vă voi informa.-

- ¡No!- Rati a răspuns imediat. - Trebuie să-l găsesc pe Phi Thee. Orice ar fi, trebuie să îl găsesc. Trebuie să-l găsesc!-

- Dar de unde să începi? Ofițerul regal șef are atât de mulți oameni care caută de peste o lună și încă nicio urmă.-

- Trebuie să existe o cale.- Rati și-a șters repede o lacrimă de pe față, încercând să o ascundă, dar aceasta nu a trecut neobservată de partenerul ei. - Phi Thee nu ar pleca fără să-mi spună. Nu ar face nimic care să mă îngrijoreze.-

- Khun Rati,- Mama Lek și-a schimbat modul de a i se adresa, ochii ei fiind acum plini de o seriozitate care l-a forțat pe Rati să se oprească și să asculte. - S-ar putea să nu fie frumos să spun asta, dar te-ai gândit vreodată că aceasta ar putea fi cea mai bună decizie?-

- ...-

- Cu Khun Chai făcând asta, ceremonia nunții regale nu poate avea loc. Îl salvează de la a fi forțat să se căsătorească cu cineva pe care nu o iubește.

Iar dispariția lor împreună protejează și onoarea lui Khunying Pha, împiedicând-o să fie etichetată drept o mireasă părăsită. În viitor, se pot întoarce și pot da o explicație adecvată. Cu siguranță, Khun Chai știe deja cum să facă față consecințelor acestei decizii. De ce să te duci să-l cauți și să înrăutățești lucrurile?-

Rati a tăcut pentru o clipă lungă, reflectând la cuvintele pe care Theerathorn le scrisese în scrisoarea sa.

Era adevărat. Aceasta a fost alegerea decisivă a lui Theerathorn, una făcută pentru a-și ține promisiunea pe care și-o făcuseră unul altuia. Chiar dacă i-ai găsi, ce ai schimba? Nu ar duce doar la a-i forța să urmeze cursul prestabilit al căsătoriei? Deoarece cealaltă parte era hotărâtă în decizia sa, trebuia să suporte și să aștepte cu răbdare.

Atâta timp cât nu au murit și nu l-au părăsit pentru totdeauna, asta era tot ce putea cere...