Capitol Special: Singharat (Regele Leu)

Notă traductor: Acest capitol special despre Dr. Sing și Dr. Gap este povestit de Dr. Sing.

Viețile noastre pot fi conduse de ceva numit competiție. Dacă nu aș fi gândit așa când eram copil, probabil nu aș fi ajuns unde sunt astăzi. Dacă nu mi-aș fi propus să concurez cu cel mai bun elev la examen, probabil nu aș fi fost numărul unu la școală. Dacă nu mi-aș fi propus să intru la o facultate mai bună decât sora mea, probabil nu aș fi reușit să intru la facultatea de medicină. Mintea mea era concentrată pe a fi cel mai bun. Chiar și în continuarea studiilor mele în Medicina de Urgență, am păstrat această mentalitate, făcându-mi abilitățile medicale atât de remarcabile încât am primit o ofertă să devin profesor universitar.

Vezi? Trebuie să concurezi din greu, altfel vei muri. Povestea mea de dragoste devine secundară în comparație cu alte lucruri din viață. Sincer vorbind, nu am prea mult noroc în dragoste pentru că volumul mare de muncă și personalitatea mea fac multe femei să creadă că sunt o persoană periculoasă. Chiar nu înțeleg de ce mă văd așa. Pur și simplu îmi place senzația de cucerire, atât și nimic mai mult.

🔹️ E în regulă. Am bătut o dată din palme pentru a da semnalul începutului turei.

- Dragă intern, preia cazul accidentului acestui bărbat și cere o radiografie a mâinii stângi. Iar tu, N’Kung, sună să urmărești rezultatele CT-ului acestui pacient. Dacă nu le-ai citit încă, fă-o repede.

Văzând persoana al cărei nume era strigat, aceasta s-a speriat puțin, iar eu am zâmbit involuntar, mulțumit. Gap a refuzat să mă privească, deși fusese chemat astfel.

- Așteaptă un caz nou. Văd că vine un cartonaș roșu.

Nota💚Cartonaș roșu indică o stare critică ce necesită tratament imediat; persoana a suferit o rană care îi pune viața în pericol, dar are șanse mari de supraviețuire dacă primește asistență medicală rapidă.

- Da. A răspuns Gap cu o voce slabă, atât de încet încât a trebuit să-mi apropii urechile ca să aud.

- Mai spune-o o dată. Am șoptit la fel de încet, exact cum spusese și Gap mai devreme.

- Am auzit că ai încercat să schimbi tura ca să mă eviți, dar n-ai reușit. Ce păcat.

Gap s-a întors să mă privească cu o expresie nedumerită, apoi s-a grăbit să găsească pacientul cu cartea roșie. Eu am zâmbit și m-am apropiat de un pacient intubat. Bine, imediat după ce l-am tachinat, mi-a revenit energia de a lucra.

- Am nevoie urgentă de mai mult sânge pentru acest pacient. Ai sunat la ATI? Dacă suni și tot refuză să primească cazul, continuă să îi suni.

- De asemenea, întreabă cât timp va dura până acceptă pacientul. Acest pacient are nevoie de un ventilator. Cât timp vor mai lăsa oamenii să zacă aici?

Oamenii știu că eu și Tin lucrăm în două stiluri diferite. Tin este o persoană foarte blândă. Uneori devine prea mult. Eu, în schimb, sunt o persoană aspră. Iau decizii ferme și rezolv rapid cazurile. Asta spun profesorii de medicină în cor: că vor pe cineva ca mine să ghideze studenții. Dar uneori această abilitate aduce nemulțumiri din partea colegilor.

Dr. Tin este un bărbat iubit de toată lumea, de la asistente până la cei care împing tărgi. Dar eu, Dr. Singha? Nu a venit nici măcar o persoană din diverse departamente la mine acasă, dar, per total, este destul de bine. Accept să fiu urât. Oricum, pentru cele mai bune rezultate în tratamentul pacientului, nu contează.

Peste treizeci de minute, după miezul nopții, este momentul perfect ca eu și echipa mea să încheiem tura după ce am trecut printr-o luptă nesfârșită împreună. Până atunci, am petrecut opt ore alergând prin Secția de Urgențe cu multe cazuri. Asta ne-a făcut extrem de obosiți. Eu, Gap și N’Kung am mers în sala de pauză să ne schimbăm din uniforma albastru închis în haine normale.

- P’Sing, tura asta a fost cu adevărat grea. Kung o să moară. S-a plâns N’Kung în timp ce se întindea.

- Ce o să mâncăm?

- Mai bine mă întorc să dorm. A spus Kung.

M-am întors să il privesc pe Gap.

- Și Gap trebuie să fie somnoros, nu?

Gap n-a spus nimic, lucru foarte diferit de felul lui de a fi. De obicei Gap este vorbăreț și vesel. Dar când sunt eu prin preajmă, se transformă într-o căprioară speriată de toată lumea.

- Bine, du-te să mănânci. Poți să te bagi în pat după ce scapi de foame. Kung o să se ducă să se schimbe acum. Ne vedem mâine.

 Micuța doctoriță s-a întors și mi-a făcut cu mâna înainte să intre în vestiarul femeilor. Eu l-am urmat pe Gap, care mergea în tăcere spre vestiarul bărbaților.

- Unde te duci așa repede? Așteaptă-mă. Am vorbit și iar l-am speriat pe Gap.

- Ce tot faci? Arăți foarte speriat.

De data asta Gap a trecut de la mers la alergat direct spre vestiar, ca și cum nu voia să mă lase să mă schimb împreună cu el, ceea ce m-a făcut să zâmbesc gândindu-mă la ceva amuzant. Cu picioarele scurte așa, nu te gândi că poți să ții pasul cu cineva de 1,80 m înălțime, ca Singharat. Am alergat înainte și mi-am ridicat brațul să împiedic ușa să se închidă la timp. Gap s-a întors să mă privească cu o expresie panicată. A încercat să închidă ușa, dar nu a putut să învingă „foarfeca” mea.

- Frate mai mare! Gap s-a luptat cu puterea mea până când fruntea i s-a acoperit de transpirație.

- N-o să mă lași să mă schimb? Asta e sala comună. De obicei toată lumea se schimbă împreună. Am înclinat puțin capul și i-am făcut un zâmbet ușor iritat.

- Deodată ți-a venit rușinea? Ești fată?

Văzând fața persoanei din fața mea am devenit și mai îndrăzneț. În cele din urmă, am intrat în vestiar. Ușa vestiarului s-a închis cu un zgomot puternic. L-am apucat pe Gap de umeri si lam împins până ce spatele i-a lovit dulapul.

- Oiiii. Gap părea supărat.

- Frate, nu mă mai deranja!

- Ce sa întâmplat? Vocea lui N’Kung se auzea vag de afară.

- Nu e nimic, N’Kung. Tocmai am scăpat ceva.

I-am răspuns lui N’Kung, apoi m-am întors și mi-am ridicat degetul arătător la buze.

- Șșș, liniștește-te. Oamenii de afară ne pot auzi.

Gap s-a uitat în sus la mine corpul i-a tremurat puțin. Nu știu dacă din frică sau din nervi. Sau poate era o combinație a celor două.

- Ce mai vrei? Ți-am dat deja pe P’Pin. Ce mai vrei de la mine? Nu poate fi altcineva?

Am făcut pe gânditul și m-am uitat în sus, ca și cum aș fi reflectat.

- Exact, ce altceva să mai vreau? Ieri am fost la film cu Pin. A fost distractiv. Ochii mei rotunzi s-au lăsat spre Gap. Asta era expresia pe care voiam să o văd. Expresia de furie și ură din adâncul sufletului, care îmi încinge sângele. Doar să văd asta îmi face deja inima să se simtă bine. Am hotărât să îl las să plece.

- Schimbă-te, du-te acasă și dormi.

M-am îndepărtat și mi-am băgat mâna dreaptă în buzunar să scot cheia de la dulap.

- Frate Sing. M-a strigat Gap parcă voia să-mi spună ceva. M-am întors să văd de unde venea vocea. Ce am văzut apoi a fost Gap care și-a ridicat mâna și m-a lovit în față, iar eu nu am apucat să evit la timp. M-am înclinat repede pe spate. Din fericire, diferența noastră de înălțime era atât de mare încât pumnul lui Gap mi-a atins doar ochelarii, care au alunecat și au căzut.

- Of. Am apucat încheietura lui Gap și am strâns-o cu durere.

- De ce ai făcut-o ?

- Tot ce ai făcut, este să mă rănești, nu-i așa? Ce ți-am făcut eu, nenorocitule?! A spus Gap cu voce tare, lacrimi de dezamăgire strălucindu-i în ochi.

- De când am intrat aici, nu doar că te uiți la mine fix, dar mă și hărțuiești în toate felurile. Nu-mi pasă dacă doar mă tachinezi puțin, cedam în fața hărțuirii tale pentru că sunt doar un copil, un junior. Dar acum sunt serios. Chiar dacă cedez, tu tot continui. Nu te oprești, nu renunți, nici măcar o dată. De ce? Ma întreb mereu, de ce?

Cuvintele lui Gap au curs atât de mult încât aproape nu mai auzeam nimic. Ceea ce spunea Gap a trezit ceva în mine, făcându-mă să realizez că adesea îmi place să îl hărțuiesc, indiferent dacă intenționat sau nu. Mă simt fericit când îl văd plângând cu voce tare. Mă simt fericit când mă privește. M-am înfuriat când ochii lui Gap s-au îndreptat spre N’Pin. Fata frumoasă s-a îndrăgostit de Gap, iar Gap și ea se plăceau reciproc. Cei doi nu și-au stabilit încă relația, dar faptul că îi văd împreună mă face să mă simt foarte furios.

Eram atât de supărat încât i-am despărțit pe cei doi.

- De ce țipi așa? Am lăsat încheietura lui Gap liberă. Am strâns atât de tare încât am lăsat o urmă roșiatică pe pielea lui albă. Gap a plecat repede de lângă mine și a ieșit din cameră fără să se mai schimbe. Ochii mei ii urmăresc cât pot de departe.

- Cum îndrăznești să ieși așa? Am murmurat pentru mine, apoi m-am întors să deschid dulapul să caut o cămașă bine împăturită ca să mă schimb. Întrebarea lui Gap încă îmi rămânea în cap. De ce trebuia să fie el? Cred că răspunsul e ascuns în subconștientul meu și încă nu mi l-am descoperit.

Pur și simplu pentru mulțumirea mea? Singurul răspuns pe care îl pot găsi e doar acesta.

Notă 💚Sfârșitul cărți, o carte superbă, nu are nimic fierbinte ,hot,cum suntem obișnuiți. Dar mi-a plăcut foarte mult, și o traducere destul de grea.