Capitolul special: O călătorie minunată [Sfârșit]

 

Nimeni nu știa despre ce vorbeau cei doi. Rati a încercat să întrebe subtil, dar Theerathorn a refuzat să deschidă gura, forțând-o pe Rati să renunțe. Chiar dacă l-ar fi întrebat pe tatăl său, probabil că nici el nu ar fi primit un răspuns.

Belle se mutase deja în casa conjugală a tânărului ei soț avocat. Casa devenise vizibil mai liniștită, iar tatăl ei părea mai melancolic, deși nu o exprima deschis. Era firesc - fetița lui, care odinioară alerga jucăușă, crescuse acum și părăsise cuibul, ca o pasăre tânără care își întinde aripile când vine vremea.

Rati l-a invitat pe Theerathorn să stea cu el, în parte pentru a readuce puțină viață în casă. Cel puțin Theerathorn era un om educat și o figură proeminentă în Siam. Putea purta conversații semnificative cu tatăl său și, de fapt, cei doi se înțelegeau bine. Disconfortul lui Theerathorn cu privire la schimbarea climei s-a atenuat treptat și nu mai era atât de pretențios cu privire la mâncare cum fusese în Siam, unde mama sa trebuia să-i trimită zilnic o cutie cu mâncare.

Mai erau câteva zile până când Theerathorn trebuia să participe la întâlnirile repartizate, așa că Rati s-a oferit să-l ducă într-un tur al Franței. Au făcut schimb de roluri - Theerathorn o îndrumase cândva pe Rati în Siam, iar acum era rândul lui Rati. Viața franceză, deși diversă, nu era atât de diferită de comunitățile din Siam. Cu toate acestea, deoarece Rati locuia într-un oraș modern, nu existau câmpuri de orez sau păduri pe care Theerathorn să le exploreze. În schimb, Rati îl ducea să admire arhitectura orașului.

Trenul se opri, sunetul roților metalice care se măcinau de șine răsunând în aer. Nu doar Theerathorn, ci și Rati însuși, au simțit o emoție - nu mai ieșise să vadă lumea de ceva vreme. Plimbarea prin fermecătorul oraș Paris alături de persoana iubită era modul perfect de a vă crea noi amintiri împreună, fără să vă faceți griji pentru ochii curioșilor.

Theerathorn a fost captivat de Gare du Nord, o gară plină de viață, plină de oameni, o dovadă a vitalității orașului. S-au plimbat pe străduțe înguste, pline de aroma ademenitoare a pâinii proaspăt coapte și s-au minunat de arhitectura complexă, care nu seamănă cu nimic din ce se găsește în Siam.

- Un oraș atât de mare - nu e de mirare că regele vrea ca Siamul să se dezvolte și să ajungă din urmă Occidentul. Dar oricât de bine l-ar descrie, nu se va compara niciodată cu a-l vedea cu proprii ochi. Când ați fost în Siam, vi s-a părut teribil de înapoi?-

- Deloc- , a clătinat Rati din cap și a zâmbit. - Siamul are propriul său farmec, la fel cum Siamul este Siam. Orașele noastre sunt diferite, mediile noastre sunt diferite și climatele noastre sunt diferite. Nu m-am gândit niciodată să le compar. Franța are lucruri pe care Siamul nu le are, dar Siamul are și lucruri pe care Franța nu le-ar putea oferi niciodată. Totuși, trebuie să recunosc că transportul și industria sunt domenii în care mai avem de recuperat. Războiul tocmai s-a încheiat - poate că ne așteaptă schimbări pozitive.-

- Ieri, tatăl tău mi-a dat această haină și este incredibil de călduroasă. Înainte să plecăm, m-a avertizat că vremea se răcește în Franța, dar nu mă așteptam să fie atât de friguroasă. Mama Lek a împachetat haine de iarnă în plus pentru mine și tot a trebuit să port două straturi în timp ce navigam pe ocean.-

- Și cum a fost prima ta călătorie?-

Theerathorn s-a așezat pe o bancă, a deschis o sticlă de apă și i-a întins-o lui Rati înainte de a se lansa într-o poveste animată. - Apele Golfului Thailandei se întind la nesfârșit, deopotrivă frumoase și terifiante. Fără pământ la vedere, doar valuri care se izbeau într-o succesiune implacabilă - era suficient să amețești De fiecare dată când nava acosta, simțeam o ușurare imensă. Gândindu-mă la momentul în care te-am implorat să călătorești în Siam, acum mă simt vinovat că te-am pus să treci prin asemenea greutăți. Am auzit chiar vești despre un naufragiu lângă Capul Bunei Speranțe - aproape că am făcut un atac de cord. Am crezut că nu o să reușesc- .

- De aceea este important să alegeți o navă de încredere. Dacă călătoriți cu ambasada, există cel puțin un anumit nivel de securitate, deoarece personalul guvernamental impune măsuri de securitate mai stricte în comparație cu companiile de transport maritim obișnuite.-

- Dar în momentul în care te-am văzut, toată teama a dispărut. Deși această călătorie a fost înfricoșătoare, nu m-ar deranja să o fac des, doar pentru a-ți vedea chipul în fiecare zi.-

- Dacă transportul aerian devine mai stabil, ar fi mult mai convenabil. Am auzit că Siam a deschis Aeroportul Don Mueang - ar putea fi dezvoltat în continuare. Phi Thee m-ar putea vizita mai des, iar călătoria nu ar dura la fel de mult ca pe mare.- - Uh... păi...- - Da?-

Theerathorn respiră adânc, mutându-se inconfortabil în timp ce făcea un rânjet.

- Uh... nu vrei să spui că mi-e frică de zbor, nu-i așa?-

- Phi...-  

- Hmm?-

Theerathorn și-a frecat neliniștit nasul, incapabil să stea locului. - Am văzut odată un spectacol aerian și nu cred că avioanele sunt potrivite pentru călătorii. O navă măcar are apă sub ea, dar un avion doar plutește pe cer, gata să cadă în orice moment. Doar văzându-l mi se întoarce stomacul pe dos.-

Rati a râs încet, uitându-se la iubitul ei. - Noile inovații vor îmbunătăți întotdeauna. Nu te purta ca un moșneag demodat. Cred că sună interesant- .

- Atunci bucură-te singur.-

Pe măsură ce intra în inima orașului, Theerathorn devenea tot mai uimit, captivat de civilizație ca și cum ar fi fost o altă lume. Dar pentru Rati, totul era familiar; nu era nimic nou. Doar că nu i-a menționat asta vizitatorului pentru a nu-l face să se simtă prost. Reflectând la propria sa vizită în Siam, probabil că avusese o atitudine similară, găsind fascinant tot ceea ce vedea.

Rati l-a dus la Montparnasse, un cartier plin de viață situat pe malul stâng al Senei. Peisajul din fața lor l-a făcut pe Rati să realizeze că Theerathorn era ca un tânăr. Această perspectivă nu era des întâlnită, așa că Rati zâmbea în secret pentru sine în mod frecvent, asigurându-se că Theerathorn nu observă. Unul era îndrăgostit de un oraș nou, în timp ce celălalt era îndrăgostit de persoana de lângă el, neputându-se abține să nu ia mâna lui Theerathorn pentru a-l întoarce spre el.

- Stai aici cu mine, te rog.-

- Îmi doresc cu ardoare să fac asta- , a răspuns rapid Theerathorn, zâmbind larg. - Oriunde ai fi, vreau să fiu acolo, să rămânem împreună pentru mult timp.-

Rati și-a înclinat capul, uitându-se la persoana din fața lui, îngustându-și ușor ochii ca și cum tocmai s-ar fi gândit la ceva. - Spunând asta, se pare că nu ești sub presiune din partea tatălui tău, nu? Altfel, nu ai fi atât de lipsit de griji.-

Theerathorn a zâmbit și a spus: - Tatăl tău a fost foarte bun cu mine. Deși m-a avertizat să mă asigur că nu ți se va întâmpla nimic rău, acesta este un lucru la care trebuie să fiu extrem de atent, chiar mai mult decât propria mea viață. El știe prin ce am trecut și evită să mă facă să mă simt inconfortabil. Ține cont doar de sentimentele tale și a mai spus că se simte foarte vinovat pentru ce ne-a făcut atunci. A fost profund rănit când ai fost în suferință, așa că nu are nicio intenție să ne forțeze. Dacă bunica mea ar fi fost pe jumătate atât de atentă la sentimentele mele, nu aș fi ajuns la un

fundătură- .

- Nu spune asta. Bunica ta a avut motivele ei să acționeze așa. S-a născut cu statut nobiliar și nu a vrut să vadă pe nimeni din neamul regal dezonorat. Când m-ai informat de veștile proaste prin scrisoarea ta, am fost întristat, temându-mă că va muri cu griji persistente. Nu știu dacă m-a iertat; mă simt destul de vinovat față de ea.-

- Înainte să moară, a lăsat multe instrucțiuni. Dar ceea ce mi-a încredințat mie se referea la îndatoriri și la îngrijirea Casei Suang Suralai, nu la moștenitori, ca înainte. Acum că este într-un loc mai bun, nu ar trebui să mă plâng de ea.-

Rati și-a pus mâna pe spatele mâinii lui Theerathorn, vorbind cu căldură: - Să lăsăm trecutul în trecut. Acum, toată lumea din Casa Suang Suralai îți înțelege inima și asta este suficient.

Khun Chai Theerathorn este doar un om pe raft, admirat de fecioare și văduve.-

- Și cum rămâne cu bărbații francezi? Vrea vreunul dintre ei să se uite la tine?-

De ce lasă un siamez să aștepte la nesfârșit fără rost?- Theerathorn a luat mâna lui Rati pentru a o ține el însuși în lumina caldă a soarelui de iarnă. - Și cel mai important, nu sunt pe raft; sunt căsătorit, cu o soție a mea.-

Rati și-a mușcat buza interioară, concentrându-și privirea. - Cine este soția ta?- - Persoana din

fața mea. Sau ai uitat noaptea nunții noastre?-

- Huh?- Rati a deschis ochii larg, uitându-se repede în jur să vadă dacă era cineva suficient de

aproape pentru a auzi, uitând că, chiar dacă ar fi auzit thailandeza, francezii nu ar fi înțeles-o.

- Cum poți să vorbești atât de tare? În plus, eu sunt bărbat; cine îmi spune soție?-

Theerathorn părea luat prin surprindere. - Atunci ar trebui să spun că ești soțul meu?-

Rati și-a ridicat rapid mâna pentru a acoperi gura vorbitorului. - Nu este nimic. Aceste chestiuni nu sunt pentru discuții publice.-

- Bine, bine. O voi păstra pentru locurile private, unde suntem doar noi doi. Hmm... hai să zicem în seara asta, ca să-ți amintesc puțin, ca să înțelegi ce este un soț, este un soț.- După ce s-au distrat până târziu, se întunecase când s-au întors acasă. Lutin, văzând că cei doi au luat trenul prin oraș, nu a așteptat cina. După ce și-a terminat treburile personale, s-a dus la culcare ca de obicei. Când Rati s-a întors, a intrat să raporteze pentru ca tatăl său să nu-și facă griji, apoi s-a oprit în camera mamei sale pentru conversația lor zilnică, așa cum era rutina lui. Dar de data aceasta, nu a venit singur; Theerathorn s-a așezat lângă el, uitânduse la fotografia unei tinere frumoase care fusese cândva bună cu el în copilărie, ca o rudă.

- Madre, acesta este Khun Chai Theerathorn Thanin Visut. Îți amintești?- Rati a vorbit cu un zâmbet, ca și cum persoana din fotografie era vie și le asculta conversația. - Este prima lui vizită în Franța și s-a distrat atât de mult încât aproape că a pierdut trenul. Am fost la teatrul care ți-a plăcut. Phi Thee chiar a spus că vrea să mai stea puțin aici; se pare că i-a plăcut Parisul.-

- Nu e vorba doar de Paris, mătușă. Îmi doresc să rămân în Franța mai mult timp pentru o singură persoană. Dacă îmi permiți, aș vrea să rămân aici cu Nong Rati și să am grijă de el pentru tot restul vieții mele. Promit să îl iubesc și să îl prețuiesc la maxim, asigurându-mă că nu vei fi niciodată dezamăgită de mine.-

- Phi Thee.-

Theerathorn s-a întins și a luat mâna lui Rati în a ei, stând în fața portretului unei femei elegante. - Ce s-a întâmplat? Mama ta nu a fost deja informată de relația noastră? Sau... nu iai spus niciodată despre asta?-

- Eu... da, destul de des, de fapt- , și-a scărpinat Rati urechea nervos. - Dar să aud aceste cuvinte de la tine, Phi Thee, îmi neliniștește inima. Mama mea este strictă, dar dacă e vorba de tine, probabil că nu ar obiecta. S-ar îngrijora doar că nu vei fi în stare să te ridici la înălțimea cuvintelor tale.-

- Oh? Chiar crezi că nu te-aș prețui și nu mi-ar păsa de tine? Nu te-am tratat întotdeauna cu sinceritate?-

Rati a zâmbit și a spus: - Am vrut să spun că ai cerut să stai aici cu mine. Mai devreme sau mai târziu, nu va trebui să te întorci în Siam?-

Theerathorn a ridicat o sprânceană, expresia lui fiind jucăușă. - I-am trimis o scrisoare tatălui meu, spunându-i că călătoria este prea anevoioasă pentru a o suporta. Nu îndrăznesc să mă urc la bordul unei nave prea curând, fiind îngrozit după ce am văzut o altă navă scufundându-se sub ochii mei. Dacă ninge, călătoria va fi și mai dificilă. Tatăl meu nu ar îndrăzni niciodată să mă lase să mă îmbarc până când vremea nu revine la normal.

Rămânând la

este ceva de care mă simt vinovat, dar de îndată ce am menționat că locuiesc în casa ambasadorului, nimeni nu s-a deranjat. nu a îndrăznit să obiecteze. Deci, ce părere aveți? A funcționat bine primul meu plan?-

- Ești atât de deștept- , i-a aruncat Rati o privire în lateral și a adăugat: - Se pare că îți place să faci oamenii să țină la tine. Cu toate micile tale trucuri inteligente, cine ar putea ține pasul cu tine?-

- Nu trebuie să ții pasul cu mine. Doar păzește-mi inima, și asta e suficient.-

Rati își strânse buzele, simțindu-se în același timp exasperat și atașat de bărbatul de lângă el.

- Și cât timp, pot să întreb, ai de gând să stai?-

- De ce să te gândești în luni? Intenționez să rămân pentru un an. Dacă întoarcerea se dovedește imposibilă, voi solicita pur și simplu transferul meu la consulatul siamez. Toți funcționarii Curții știu că vorbesc fluent franceza. Dacă prietenul meu drag mă susține, de ce nu ar fi posibil?-

Rati a oftat și a clătinat din cap în fața bărbatului încăpățânat. Cu toate acestea, inima i s-a umflat când a realizat că acest tânăr maestru strateg plănuise totul de dragul iubirii sale. Nu-i mai rămăseseră cuvinte să critice.

În mod clar, această călătorie nu fusese un capriciu trecător - Theerathorn se gândise pe termen lung, având intenția de a nu se mai întoarce prea curând. Tatăl său trebuie să fi văzut totul; la urma urmei, își cunoștea prea bine fiul. Oricât de multe scuze i-ar fi dat Theerathorn, tatăl său nu ar fi fost niciodată convins pe deplin. Și exista o șansă ca mama Lek să-l sprijine, convingându-și soțul să cedeze. Gândindu-se la asta, Rati nu se putea abține să nu simtă că acest bărbat era cu adevărat periculos - folosindu-și inteligența atât de ușor pentru a obține ceea ce dorea.

- Și ce spune stăpânul casei? Îmi va permite să rămân?- - I?-

- Da,- Theerathorn se uita intens. - De la ceva ce mi-a încălzit inima - un cuvânt care vine de la tine.-

Rati i-a întâlnit privirea caldă și nu s-a putut abține să nu zâmbească. În acest moment, era o urmă de încăpățânare în ochii aceia. Dar, pe măsură ce a privit mai adânc, și-a dat seama de ceva - nu mai exista nimeni ca Theerathorn. Un om care trăise întotdeauna după reguli putea atât de ușor să le încalce pentru dragoste.

- Mi-ar plăcea să rămâi cu mine. Și sunt cu adevărat fericită că faci toate astea pentru dragostea noastră. Tot ceea ce ai făcut - am prețuit din toată inima mea. Nu am făcut niciodată nimic pentru tine, am primit doar bunătatea ta de nenumărate ori 

din nou. Așadar, indiferent de decizia ta, voi fi alături de tine fără ezitare. Dacă dorești să rămâi în Franța, vom îmbătrâni împreună aici. Iar dacă într-o zi vei dori să te întorci în Siam, voi face tot ce pot pentru a-ți onora devotamentul.-

Theerathorn a zâmbit, dar încă nu era pe deplin mulțumit. - Mai lipsește ceva - ceva mai dulce.-

- Te iubesc, Phi Thee. Te iubesc și mă gândesc la tine mereu. Dacă nu mă crezi, întreab-o pe mama - vorbesc cu ea despre tine în fiecare zi. Nu aș îndrăzni să mint în fața ei.-

- Inima mea este plină acum. A meritat riscul de a călători atât de departe.-

Rati a zâmbit, fericirea izvorându-i în suflet, deși și-a strâns ușor buzele în semn de enervare jucăușă. În cele din urmă, s-a sprijinit de umărul lui Theerathorn, uitându-se la mama Rajawongse Siriburaphaprapai, care le zâmbea. A închis ochii, lăsând căldura îmbrățișării iubitei sale să-l înconjoare, gravând acest moment adânc în inima sa.