Capitolul 22

 Chuup!! Urgh!

Tânărul nu mai putea să se forțeze să stea în pat când a simțit greața urcându-i în gât. A sărit din pat și a fugit la baie, ajungând la timp ca să verse. A vomitat tot alcoolul de aseară, rămânând aproape fără putere să se mai ridice. Așa că a rămas acolo, îmbrățișând vasul de toaletă, cu ochii pe jumătate închiși, de parcă era gata să adoarmă din nou.

Dar proprietarul camerei, trezit de zgomot, a intrat în baie, s-a rezemat de tocul ușii și a zâmbit batjocoritor.

- Ei, ce zici acum? Te dădeai mare și tare, de ce-ai băut atât? Ai ajuns tot cu mahmureală, a zis Sorn, nu prea serios, în timp ce îl ajuta pe Jun să se ridice ca să-și clătească gura cum trebuie.

Noaptea trecută, după ce i-a tot bătut câmpii că-l place, Jun a leșinat imediat. Era un dezastru complet, în starea lui de beție era jalnic, iar mirosul puternic de alcool se lipise de el. Așa că Sorn l-a șters și l-a schimbat în niște haine curate, ca să poată dormi mai comod. Iar acum, dimineață, îl apucase iar să verse, arătând departe de imaginea „tipului coreean chipeș” despre care fetele de la birou vorbeau întruna.

Mărturisirea lui Jun îi răsuna încă în cap lui Sorn, de parcă cineva o pusese pe repeat. Dar își tot amintea că Jun fusese beat. Deși încercase să-l tachineze întrebând dacă-l place mai mult decât pe Ai Thai sau Ai Champ, mai bine era să nu creadă mărturisirea. Așa n-ar fi apărut complicații pentru niciunul dintre ei.

- Ugh... Amețit... A mormăit Jun, strângând marginea chiuvetei cu putere. S-a uitat la reflexia lui în oglindă și a dat din cap cu dezamăgire. Părul îi era vraiște, iar hainele de pe el erau, probabil, puse de Phi Sorn, care îl schimbase. Arăta groaznic. Cine s-ar fi gândit că doar două shoturi în plus din băutura aia aveau să-l doboare așa?

- Fă un duș și îmbracă-te ca lumea, ca să cobori să mănânci. Ieri, mama a stat și te-a așteptat să te întorci să mănânci Kaeng Som cu noi, dar până la urmă s-a lăsat păgubașă. Știi câți oameni s-au îngrijorat din cauza ta?

- Ugh... Nu mă bate la cap acum. Mă doare capul prea tare ca să simt vreo vină. Creierul meu încă se încarcă, a mormăit Jun. Chiar și cu mahmureală, tot o pacoste era. Enervat, Sorn i-a răvășit părul cu mâna. Apoi și-a spălat fața și și-a periat dinții în timp ce Jun stătea bosumflat pe capacul vasului de toaletă. Când a terminat, a coborât, lăsându-l pe micuțul scandalagiu să se descurce singur.

- Nong Jun e tot sus, Sorn? Întrebă Khunnai Wandee cum l-a văzut pe fiul ei cel mare. Era ocupată să reîncălzească kaeng som-ul și se gândea să mai gătească vreo două feluri pentru musafirul lor.

 Nota💚 – Khunnai: Un titlu politicos/formal pentru o femeie în vârstă respectabilă, ca Madam Wandee

- S-a trezit și și-a vărsat mațele, așa că i-am zis să facă duș înainte să coboare.

- Ai Nu e într-adevăr ceva special… Mai avem niște lămâi, așa că o să-i fac niște suc de lămâie. Tu unde te duci?

- La piață. Ai nevoie de ceva?

- Adu niște lapte de soia și patongo. Să aibă și Mae Thao.

- Am înțeles. Mă duc acum.

Sorn plecase cu mașina lui Khunnai Wandee, fiindcă nu avea propria lui mașină aici. Cât despre mașina lui Nu, nici urmă de ea – probabil plecase deja la antrenamentul lui de dimineață. Amândoi frații erau pasionați de fitness. Thanu obișnuia să alerge pe terenul școlii dis-de-dimineață și nu se întorcea acasă decât spre prânz, după ce i se usca transpirația.

Dar astăzi, Sorn era cu Jun, așa că voia mai întâi să-l scoată pe puști din starea lui jalnică. Nu voia să-l lase singur într-un loc străin.

La piața de dimineață, tarabele cu mâncare erau grupate separat de piața cu produse proaspete. Sorn a cumpărat Patongo și laptele de soia pe care le ceruse mama lui, apoi s-a oprit să ia câțiva mere verzi și portocale. A observat și căpșuni vândute cu 80 de baht pe kilogram și s-a gândit să ia și din acelea, gustul lor dulce-acrișor poate l-ar ajuta pe micuțul scandalagiu să-și revină din mahmureală.

Plimbându-se printre tarabe, a dat peste un stand cu haine la mâna a doua. După ce a scotocit puțin, a ales două cămăși. Arătau aproape noi, cel mai probabil erau produse de fabrică respinse la controlul de calitate și ajunseseră aici.

- Hei! Sorn! Se auzi o voce, urmată de o palmă zdravănă pe umăr, care l-a făcut pe Sorn să se întoarcă. Era șeful satului, domnul Sayan, care îi zâmbea cu toți dinții. Sorn și-a împreunat palmele și s-a înclinat respectuos, într-un gest respectuos, salutând silueta familiară.

- Când te-ai întors?

- Ieri, dar nu stau mult de data asta.

- Aha, am auzit că maică-ta a cumpărat pământul lui Mae Noi. L-a luat pe tot? A întrebat Sayan cu lejeritate, prefăcându-se că răsfoiește rândul de haine. Sorn a zâmbit în sinea lui, părea că bărbatul se pregătea să stea la taclale o vreme.

- Nu știu exact, sincer. Mama și Ai Nu s-au ocupat de asta, a răspuns Sorn evaziv. Oamenii de aici aveau ochi și urechi peste tot, nu exista șansă să nu știe deja exact câte parcele se cumpăraseră și cât teren fusese luat.

- Dacă ai timp azi, treci pe la mine. Mali tot zice că-i e dor de tine.

- Ah... dacă am timp, trec. Dar acum ar trebui să merg, Mae Thao așteaptă laptele de soia, a spus Sorn politicos. Șeful satului nu a insistat, așa că s-au despărțit în termeni buni.

Mali, cea despre care pomenise Sayan, era fiica lui. Avuseseră o poveste în trecut, deși nu una prea plăcută. Dacă putea, Sorn prefera să o evite.

    💚💚💚

Când Sorn a ajuns acasă, l-a găsit pe Jun îmbrăcat în haine curate. Arăta mult mai bine, nu mai semăna deloc cu epava de dinainte. Totuși, privirea goală din ochii lui arăta clar că încă mai avea alcool în sânge. În fața lui se afla un pahar cu suc de lămâie „marca Madam Wandee” rețetă specială, folosită de ea pentru a trata mahmureala soțului, a lui Sorn și a lui Thanu ori de câte ori se trezeau în starea în care se afla Jun acum.

- Am luat niște Pla Thu Khaek uscat la soare. Dacă-l prăjim, merge de minune cu Kaeng Som, a spus Sorn, punând cumpărăturile pe masa din bucătărie. L-a lăsat pe Jun așezat acolo, cu mintea plutind în gol, să își revină în liniște în living.

Nota💚 (Pla Thu Khaek Daet Diao) se referă la un tip de macrou uscat la soare, eventual condimentat într-un mod specific. (Daet Diao) → „Uscat la soare pentru o zi”: O metodă thailandeză obișnuită de conservare a peștelui sau a cărnii.

- Ah, e perfect! Tocmai am făcut dovlecei Buap căliți cu ou. Au crescut tare frumos, așa că i-am cules. Ce zici, Sorn? Nu-s minunați? Dacă ies bine și ceilalți, mă gândeam să mai plantez. Poate chiar vând din ei. Spuse Khunnai Wandee mândră, admirând legumele pe care le crescuse cu mâna ei. Folosea curtea din față, pe care fiul ei cel mic o aranjase cu grijă și o transformase într-o grădină adevărată. Asta o ținea ocupată și o ajuta să nu se gândească prea mult la pierderea soțului ei.

Sorn o lăsă pe mama lui să-și continue gătitul și urcă să facă un duș. Când coborî, Jun nu mai era în living. După ce-l căută prin casă, îl zări în cele din urmă afară, plimbându-se prin grădină alături de mama lui.

- Mătușă, sunteți atât de harnică! Dacă aș avea mai mult loc acasă, v-aș ruga să mă învățați cum să cresc legumele astea. Așa n-ar mai trebui ca sora mea să le cumpere din piață, spuse Jun, ținând o stropitoare în mână și ajutând la udatul plantelor.

Khunnai Wandee îi zâmbi tânărului cu afecțiune. Îi plăcuse de el încă de la prima întâlnire. Era politicos, un pic poznaș și știa cum să se poarte cu cei mai în vârstă. Avea o naturalețe care o făcea să simtă că mai câștigase un fiu.

Ieri, Jun plecase cu Thanu pentru mai multe ore, iar asta îl făcuse pe Sorn atât de neliniștit încât ieșise cu mașina să-i caute. Îi era teamă că fratele lui cel mic l-ar putea duce pe Jun pe căi greșite. Dar după ce vorbise cu Thanu în seara respectivă, aflase că cei doi doar merseseră să bea la casa lui Ai Jak.

Khunnai Wandee bănuia că amândoi fiii ei începuseră să-l placă pe Jun, la fel ca ea. Era vioi, optimist și isteț în conversație. Dar era și îngrijorată. Dacă se atașau prea tare de el, aveau să-l răsfețe prea mult? Niciunul dintre băieții ei nu era chiar un sfânt. Trăiseră vieți nebune și imprudente, exact ca tatăl lor, Kanin, în tinerețe.

- E simplu, dragul meu. Cumperi semințele, le pui în pământ, le acoperi și le uzi. Dar trebuie să ai grijă de ele. Dacă nu ai spațiu să le plantezi, poți folosi o cutie de polistiren, economisește loc. Dar cum aici aveam spațiu, Nu mi-a amenajat locul ăsta, îi explică Khunnai Wandee înainte să se aplece să culeagă niște fasole zburătoare. După ce adună patru-cinci păstăi, se plecă să ia și niște vinete thailandeze, pe care avea să le servească alături de Gaeng Som.

- Ce naiba zâmbești așa?

Sorn, care era prea absorbit de imaginea lui Jun petrecând timp cu mama lor, tresări la vocea bruscă a lui Thanu. Acesta apăruse în liniște din spatele casei. Inițial, Sorn voise să-i cheme la micul dejun, dar scena în care Jun uda plantele și mama lui aduna legume gata de gătit avea ceva neașteptat de liniștitor.

- Ți-ai terminat antrenamentul? Sorn ignoră întrebarea și schimbă subiectul. Thanu zâmbi ironic, aruncând o privire fratelui său înainte să-i urmeze privirea. Îl văzu pe micuțul bețiv stând de vorbă cu mama lor, cu o fericire senină. Pe drum, Thanu o întâlnise și pe Yai Boon, care abia ieșise din dormitor cu fața pudrată toată în alb. Bătrâna se îndrepta direct spre bucătărie, dar nu uitase să le reamintească să o cheme pe mama lor la masă.

Nota💚 (Yai Boon) „Bunica Boon. (Yai) înseamnă „bunica” în limba thailandeză. Se poate referi la: Bunică sau o femeie în vârstă din comunitate (ca termen respectuos sau afectuos). În cultura thailandeză, femeile în vârstă sunt adesea numite (Yai) chiar și de persoane care nu sunt nepoții lor direcți, ca semn de respect. Aici: În conversații, bunica este de obicei numită Mae Thao (Bătrâna) sau se numește ea însăși în acest fel. Altfel, în poveste este numită Yai Boon (Bunica Boon).

- Da, tocmai am terminat. Se pare că puștiul tău se înțelege bine cu mama.

De obicei, fața severă a mamei lor îi speria pe cei mai mulți. Cei care nu o cunoșteau bine rareori aveau curaj să se apropie. Dar Jun stătea acolo de ceva vreme și povestea cu ea. Părea că se pricepea din fire să se bage în sufletul oamenilor. Din prima clipă fusese prietenos cu Thanu, deși abia se cunoșteau. Și după cum se vedea că mama lor se bucura să-i vorbească, era clar că-l plăcuse din prima clipă.

- Jun se înțelege cu toată lumea. Singurul de care nu vrea să se apropie sunt eu, mormăi Sorn, suficient de tare ca fratele său să audă. Thanu râse ușor.

- Ce faci, frate, te superi pe un copil? Poate e pentru că ție nu-ți plac copiii, de-aia Ai Jun nu vrea să se apropie de tine, îl tachină Thanu, știind prea bine cât de puțină răbdare avea Sorn cu cei mici.

- Dar sincer, eu zic că sunteți deja destul de apropiați. Altfel, de ce-ar tot veni pe aici?

- Îi place să iasă în oraș.

- Îi place să iasă... sau îi placi tu? Îl împunse Thanu mai departe, fără să se aștepte la o reacție atât de rapidă.

- Ai înnebunit? Ce prostii spui acolo? Gata cu tâmpeniile astea. Mamă! Jun! Haideți la masă, Mae Thao așteaptă! Strigă Sorn către cei de afară și intră val-vârtej în casă. Thanu zâmbi satisfăcut, urmărindu-și fratele. Doar ce-l tachinase puțin și aproape că se înecase cu propriile vorbe încercând să nege.

💚💚💚

Mic dejunul a decurs fără probleme. Jun se simțea mult mai bine după mahmureală, mulțumită sucului de lămâie. Căpșunele acre pe care le cumpărase Phi Sorn l-au ajutat și ele – nu-l deranja gustul lor înțepător, pentru că îl ajuta să scape de greață. Gaeng Som-ul pregătit de Khunnai Wandee avea nivelul perfect de iuțeală și aciditate pentru ca el să se poată bucura de el.

- Sorn, dacă tot te-ai întors, du-te și pe la mătușa Mai. Tot întreabă de tine, îi spuse bunica Boon nepotului ei. Fiica ei cea mare spunea adesea cât de dor îi era de el. Acum că se întorsese, chiar și doar pentru o perioadă scurtă, ar fi trebuit să treacă pe la ea. Până la urmă, casa ei era la mai puțin de zece kilometri distanță – doar un drum scurt cu mașina.

- Vii cu mine, Jun? îl întrebă Sorn pe micuțul buclucaș, care în acel moment stătea cu fruntea lipită de a lui Thanu, absorbit complet în ceea ce discutau. Îl enerva atât de tare încât voia să-i despartă, dar cum mai erau și alții de față, tot ce putea face era să stea acolo încruntat.

- Unde? întrebă Jun inocent, ridicând pentru o secundă privirea din telefon înainte să se întoarcă la discuția cu Thanu.

- Mă duc în oraș să rezolv niște treburi și să vizitez niște rude. Vrei să vii? O să te plictisești dacă rămâi aici.

- Te duci să rezolvi problema cu drumul de acces la livadă? întrebă Thanu.

Motivul principal pentru care Sorn se întorsese în sud era să discute cu Lung Nui (unchiul Nui) despre împrejmuire. Terenul pe care îl cumpăraseră de la mătușa Noi era în spatele livezii altcuiva. Inițial, când terenul era încă al mătușii Noi, exista o înțelegere care permitea accesul. Dar după ce terenul a fost trecut pe numele mamei lor, proprietarul plantației de arbori de cauciuc de lângă drumul principal a decis să blocheze calea, tăindu-le complet accesul. Acum era treaba lui Sorn să negocieze și să rezolve problema – cel mai probabil cumpărând un drept de trecere, ceea ce urma să-i coste o sumă deloc mică.

- Da. Mama trebuie să vină și ea. Adăugă Sorn, întorcându-se spre mama lui, care era ocupată să strângă vasele. Jun tocmai le spălase puțin mai devreme.

- Atunci duceți-mă mai întâi pe mine la templu. Spuse Yai Boon (cum se referă ea însăși la persoana sa) ridicându-se să se schimbe cu haine potrivite pentru templu.

- Anul ăsta n-am reușit să ajut deloc la festivalul Thot Kathin, așa că vreau să trec pe acolo să văd cum merge treaba. Khunnai Wandee își ceru și ea scuze și se retrase ca să adune documentele necesare pentru drum. Între timp, după ce auzise planurile de călătorie ale lui Sorn, Jun clătină doar din cap.

Nota💚 Festivalul Thot Kathin – un eveniment religios important în Thailanda, o ceremonie budistă de aducere de merite, în cadrul căreia laicii oferă călugărilor robe noi și donații la templu.

- Eu nu vin.

- Și ce, ai de gând să stai singur acasă?

- Cine-a zis că este singur? Sunt și eu aici, interveni imediat Thanu. Era în mijlocul unei lecții cu Jun despre cum să editeze poze – lucru care îl interesa pe cel mic, pentru că voia poze mișto pentru Instagram. Când auzi asta, Sorn se încruntă și mai tare.

- O să începeți iar să beți.

- Oh haide! Nici vorbă – dacă mai beau azi, chiar că o să cad lat. Mormăi Jun.

- Frate, de ce te agiți așa? murmură Thanu. Crescuse cu Sorn și știa exact cum gândește – la fel cum și Sorn îl cunoștea pe el în profunzime. Dar, serios acum, ce-l apucase pe Sorn să se poarte de parcă era tutorele lui Jun? Chiar credea că tot ce voia să facă era să-l scoată pe puști la băut? Hai să fim serioși – avea o grămadă de alte moduri să-l distreze!

În timp ce Thanu ieșea să răspundă la telefon, Sorn profita de ocazie și se apropie de micuțul obraznic, care era lipit de ecranul telefonului și de dimineață nici măcar nu-l băgase în seamă. Enervat, Sorn întinse mâna și îi trecu palma peste ceafa lui Jun.

- Ești sigur că nu vii cu mine?

- Da. Phi Nu a zis că mă duce la statiunea de-al unui prieten ca să facem poze. Apoi, ca și cum tocmai și-ar fi amintit ceva, Jun adăugă:

- Ah, da, Phi. M-a sunat Win azi dimineața, era supărat că nu l-am invitat. Ai face bine să-i cumperi ceva ca să-l împaci.

După ce făcuse duș și se îmbrăcase, Jun își verificase telefonul și găsise o avalanșă de mesaje LINE de la Win – plângeri, stickere furioase și mesaje dramatice că a fost lăsat pe dinafară. Win era foarte supărat că Jun venise la Sorn acasă fără să-l invite și pe el.

Dacă Jun era frățiorul preferat al lui Hia Thai, atunci Win era cu siguranță preferatul lui Sorn. Nici măcar nu știa de ce nu-l invitase – un singur apel și Win s-ar fi urcat în primul avion. Poate nu era treaba lui să invite pe cineva? Poate era responsabilitatea lui Sorn, în calitate de gazdă. Cum Sorn nu pomenise nimic, nici el n-a îndrăznit să aducă subiectul în discuție.

- Jun, dă-mi un sărut.

Incapabil să se mai abțină, Sorn se aplecă și-i șopti cererea. La un moment dat, devenise dependent de atingerea puștiului, și-a dat seama de asta abia când începuse să se simtă ciudat în zilele în care nu aveau contact fizic. Acum, doar gândul de a nu-l săruta măcar o dată pe zi era suficient să-l bage într-o dispoziție proastă.

- Nici gând. Cineva ar putea să ne vadă.

- N-o să ne vadă nimeni. Ai Nu e afară, mama și Mae Thao sunt în camerele lor. Hai, repede.

- Mm… Phi Sorn, unde mă duci? întrebă Jun când Sorn îl trase de mână să se ridice.

- Pe scări. E ferit de priviri, nu ne vede nimeni. Hai, înainte să iasă mama, îl îndemnă Sorn, târând după el pe puștiul reticent, dar ascultător.

Îl împinse pe Jun pe treapta scării, cu spatele lipit de perete. Ochii lui Jun se măriră îngrijorați, temându-se că ar putea fi surprinși așa. Dar Sorn nu-i lăsă timp să protesteze, îi încadra chipul cu palmele mari, ținându-l pe loc.

Buzele moi i-au fost prinse într-o mușcătură blândă, înainte ca Sorn să înceapă să-l tachineze, ciugulindu-le și trăgând ușor de ele. Ce începuse ca o ademenire lentă deveni rapid ceva mai profund, când limba lui Sorn îi invadă gura și se împletici cu a lui, trăgându-l complet în moment.

Jun se trezi topindu-se în acel sărut, răsuflarea i se tăie în timp ce se lăsa condus de Sorn. Buzele lui, deja roz în mod natural, deveneau și mai umflate cu fiecare apăsare și tragere flămândă. Gâfâielile lor tăcute, lipsite de aer, umpleau spațiul dintre ei când Sorn se retrase în sfârșit, doar pentru a reveni cu un alt sărut, mai moale, savurând gustul de care devenise dependent.

- Nu, unde a plecat Sorn?

Vocea lui Khunnai Wandee răsună, făcându-l pe Jun să-l împingă imediat pe Sorn. Amândoi își șterseră colțurile buzelor cu dosul palmei. Sorn îi aruncă un zâmbet ștrengar când văzu fața roșie a lui Jun, apoi se apropie și-l sărută jucăuș pe obraz, înainte să coboare scările în pas vioi. Jun, în schimb, fugi direct în cameră.

Sorn se îndreptă spre bucătărie, unde îl găsi pe Thanu rezemat de perete, derulând absent pe telefon cu o mână, în timp ce cu cealaltă băga căpșuni în gură.

- Mergem, mamă? întrebă Sorn femeia rotunjoară, trecută de vârsta mijlocie.

- Da, da, hai. Lung Nui ne așteaptă deja cu Khunnai Kesorn. Termină tot azi, ca să nu mai fie drumuri și bătăi de cap. Bine, plecăm acum. Nu... ai grijă de Nong-ul tău, da?

Cu asta, femeia își luă geanta și dosarul cu acte pe care îl pregătise, apoi se întoarse să-și ajute mama. Yai Boon, îmbrăcată într-un frumos pha thung, și o bluză delicată din dantelă, plecă împreună cu fiica eiî

Notă 💚– Pha Thung: o fustă tradițională tailandeză, tip sarong.

Sorn luă cheile de la mașină și fluieră mulțumit în timp ce ieșea din casă. Dar chiar când trecea pe lângă Thanu, fratele lui mai mic vorbi.

- Unde e Ai Jun? întrebă Thanu, observând lipsa cuiva anume.

- E în cameră. Nu-l duce nicăieri, are mahmureală. Lasă-l să doarmă, spuse Sorn pe un ton ferm.

Thanu dădu din cap încet, procesând comportamentul fratelui său.

Jun era Nong-ul iubit al prietenului lor, și totuși Sorn era mai posesiv decât orice altceva. Chiar adineauri aproape că scrâșnise din dinți când Thanu stătea prea aproape de Jun. Cu felul în care se comporta, cum să nu interpreteze Thanu totul exact așa cum o făcea?

- Hei, am o întrebare: Jun n-are cumva Faen? întrebă Thanu pe un ton lejer.

- Nu l-am văzut vorbind dulce cu nimeni de când a venit. Aruncase întrebarea doar ca să vadă cum reacționează fratele său.

- N-are. De ce? vocea lui Sorn deveni ascuțită, tonul brusc defensiv.

Thanu clătină ușor din cap. Aseară, se gândise să intre în camera lui Sorn să vorbească despre Jun, dar chiar înainte să pășească înăuntru, îl auzise pe Jun mărturisindu-și sentimentele. Și ce-i spusese idiotul ăsta de frate al lui? „Mulțumesc.”

După ce-i urmărise încă de la aeroport, Thanu era sigur că Sorn simțea la fel. Dar era atât de încăpățânat, că și dacă i-ai fi deschis gura cu o rangă, tot n-ar fi recunoscut ce simte. Singura cale să-l facă să mărturisească era să-l provoace până nu mai putea ascunde nimic.

- Dacă n-are, atunci cred că o să-l curtez eu.

- Ție nici măcar nu-ți plac băieții, replică Sorn, știind foarte bine adevărul. Dacă ar fi să ghicească, fratele lui deja prinsese tot ce se petrecea între el și Jun. Thanu doar îl provoca, încercând să scoată o reacție de la el.

- Nu știu, frate. Zic doar că Jun e cam drăguț, răspunse Thanu cu o seninătate totală, complet nepăsător față de privirea ucigașă pe care o primea.

- La naiba!

Vezi? S-au sărutat până li s-au umflat buzele și tot insistă că sunt doar frați. Bine... Phi Sorn o să le plătească acum!

Thanu avea de gând să se pună atât de rău cu el, încât avea să se învârtă mai rău decât o mașină de spălat. După toate supărările pe care i le făcuse fratele său pentru că îl scosese pe Jun la băut, acum era momentul răzbunării.

 💚💚💚

După ce Sorn a plecat de acasă, Thanu l-a dus pe Jun la o stațiune. Pe drum, Sorn a continuat să-i trimită mesaje lui Jun aproape în fiecare minut, îngrijorat că Thanu l-ar putea îmbăta din nou. Devenise atât de excesiv încât până și Thanu se simțea deranjat din partea lui.

De îndată ce au ajuns, Jun a cerut imediat să meargă la toaletă și a fugit. După ce a terminat, s-a întors și l-a găsit pe Thanu stând la recepție, discutând familiar cu un bărbat voinic și bărbos.

- El este Jun, Nong-ul lui Sorn despre care ți-am spus. Ai Jun... acesta este Phi Un, prietenul meu, i-a prezentat Thanu.

Jun l-a salutat pe bărbatul mai în vârstă cu un wai politicos și un zâmbet strălucitor. Phi Un i-a întors gestul cu o înclinare prietenoasă a capului.

Phi Un a explicat că stațiunea era afacerea familiei sale, pe care o ajuta în prezent să o administreze. Din punct de vedere tehnic, era încă doar un angajat, dar, în cele din urmă, urma să devină a lui. Sora lui mai mică se căsătorise cu un străin și se mutase în străinătate, așa că responsabilitatea avea să cadă în cele din urmă asupra lui.

Thanu ceruse să folosească stațiunea ca locație pentru ședința foto a lui Jun, iar Jun promisese cu entuziasm că o va promova în schimb. Phi Un râsese și le spusese să facă ce vor, atâta timp cât nu deranjau oaspeții. Ba chiar, înainte să înceapă, i-a invitat și la prânz.

Meniul de azi includea Gaeng Som cu somn, un curry iute care îi făcea să transpire. Un alt preparat remarcabil era Gaeng Khua Pu Bai Chaplu, un curry bogat cu carne de crab și frunze sălbatice de betel, de care Jun s-a îndrăgostit pe loc. Între timp, aroma înțepătoare a preparatului Nam Prik Maeng, un sos picant fermentat cu gândaci de apă, era prea mult pentru băiatul crescut la oraș, dar Thanu l-a savurat cu poftă, fiind mâncarea lui preferată. Au încheiat masa cu Salak Loy Kaew, un desert răcoritor și dulce pe bază de fructe.

- Uhhhhh...

Jun a scos un râgâit zgomotos, uitând complet de bunele maniere. Phi Un, așezat în fața lor, a izbucnit în râs.

- Acum înțeleg, văd de ce te potrivești atât de bine cu cei doi frați, a chicotit Un. Thanu doar clătină din cap văzând comportamentul obraznic al lui Jun. Dacă ar fi crescut pe-aici, ar fi luat bătaie cel puțin o dată, era pur și simplu prea șmecher.

În timp ce stăteau să-și lase mâncarea să se așeze, înainte de a merge la ședința foto, telefonul lui Jun a început să sune. Era un apel video de la Phi Sorn. Jun era pe cale să răspundă, dar Thanu l-a oprit.

- Nu răspunde. Cu siguranță te sună să te certe că n-ai stat acasă, a zis Thanu. Ascultând sfatul, Jun a refuzat apelul. Dar, desigur, Sorn a sunat din nou. Enervat, Thanu i-a luat telefonul și a răspuns el.

- De ce naiba suni întruna? A izbucnit imediat ce fața fratelui său a apărut pe ecran.

- Fir-ar să fie! Dă-mi-l pe Ai Jun!

- Nu e aici, a răspuns Thanu pe un ton plat. Ochii lui Jun s-au mărit și s-a arătat cu degetul, dar Thanu i-a făcut semn discret să tacă. Dându-și seama că Thanu voia doar să-l tachineze pe Sorn, Jun și-a mușcat buza ca să nu râdă.

- Nemernicule!

- Asta este tot. Pa.

Înainte ca Sorn să mai apuce să țipe, Thanu a închis apelul. Apoi s-a întors spre Jun.

- De ce-l lași pe Ai Sorn să te conducă așa? Nu-i mai răspunde de fiecare dată, mai lasă și timp pentru tine, i-a spus Thanu în timp ce îi întindea telefonul înapoi.

Jun a dat din cap aprobator, iar după aceea, a ignorat toate apelurile și mesajele lui Sorn.

Thanu își adusese aparatul foto, hotărât în sfârșit să-l folosească după ce zăcuse luni întregi prăfuit. Între timp, Jun se pregătise ca un adevărat profesionist, arătând impecabil în ținuta lui. Phi Un i-a lăsat în pace, dându-le voie să se plimbe liber prin stațiune, în timp ce el se întorcea la muncă.

- Asta are nevoie doar de puțină ajustare a luminii și e perfectă, a zis Thanu, derulând prin zecile de cadre pe care le făcuse și arătându-i-le modelului său de onoare.

Jun zâmbea până la urechi, Thanu chiar făcuse niște poze superbe. La fiecare unghi de care Jun nu era mulțumit, Thanu schimbase poziția sau încadrarea până când fotografia ieșise chiar mai frumoasă decât realitatea.

- Dacă ajung celebru, ce-ar trebui să fac, Phi? Te angajez ca fotograf personal, a spus Jun în timp ce derula prin poze.

- Dacă mă plătești mai bine decât câștig de pe plantație în fiecare lună, atunci sigur.

- Cât câștigi?

- Treizeci de mii, a răspuns Thanu, relaxat.

Ochii lui Jun s-au mărit.

- Whoa!! Las-o baltă. A oftat, frustrat de suma uriașă pe care o făcea fiul unui proprietar de plantații de cauciuc și palmieri. Nu avea idee cât de celebru ar trebui să devină ca să-și permită să-l angajeze pe Thanu. Visul de a avea un fotograf personal s-a spulberat pe loc.

Au petrecut după-amiaza la stațiunea lui Phi Un până aproape de ora 16:00, apoi și-au luat rămas-bun. Înainte să plece, Phi Un le-a sugerat să o ia pe un alt drum la întoarcere, pe acolo era un câmp cu iarbă. S-ar putea să-i înțepe puțin, dar mulți oaspeți făcuseră poze superbe în acel loc.

Pe drum spre câmp, Jun a decis să-l sune pe cel mai bun prieten al lui într-un apel video.

- Ai Win. În momentul în care Win a răspuns, avea deja o expresie acră pe față, clar nemulțumit.

- M-ai abandonat, nenorocitule! Și pozele arată al naibii de bine. Cine le-a făcut? Hia Sorn? Nu, imposibil, la cât de prost se pricepe el la fotografiat, e mai rău ca mine, a zis Win, făcându-l pe Thanu să râdă, pentru că, sincer, tipul avea dreptate.

- Cine a râs acolo? Hia Sorn, nu? Hiaaaa!! De ce m-ai lăsat baltă? Cum ai putut să-mi faci una ca asta? A continuat Win să turuie fără oprire.

- Nu e Phi Sorn. E Phi Thanu, fratele mai mic al lui Phi Sorn, a spus Jun și a întors camera spre șofer ca Win să-l poată saluta. Thanu i-a zâmbit și și-a dat seama imediat cine era băiatul, fără să întrebe, semăna perfect cu Phi Thai.

- Data viitoare când vii, trebuie să stai cu mine la stațiunea prietenului lui Phi Thanu. Îți spun eu, peisajul e incredibil. O să postez pozele pe Instagram, dă-le like după aia.

- Da, mai bine așa. Să nu mai pleci cu Hia Sorn de capul tău. Și Hia Thai și Hia Champ s-au plâns că ați plecat singuri în sud. Se tem că o să vă omorâți unul pe altul înainte să vă întoarceți.

- N-ai de ce să-ți faci griji. Sunt în vizită la Phi Sorn, dar nici măcar n-am stat cu el. Phi Thanu e cel care mă plimbă peste tot. Gata, trebuie să închid, mergem să mai facem niște poze. Vorbim mai târziu.

- Da, da! Trădătorule! A pufnit Win înainte să închidă.

Când au ajuns la câmpul cu iarbă albă, Thanu a tras pe dreapta. Au mers puțin pe jos, dar ședința foto s-a încheiat rapid pentru că lui Jun i s-a iritat pielea, se înroșise tot din cauza alergiei la iarbă. Singurul lucru care îi trecea lui Thanu prin minte era „la naiba!”, însoțit de imaginea feței furioase a fratelui său.

- Nu te scărpina, Ai Jun. Se extinde, l-a avertizat Thanu, grăbindu-se să-l ducă înapoi acasă ca să facă un duș și să ascundă orice urmă înainte ca bivolul de frate să-i ia la rost. Dar, imediat ce au ajuns, coșmarul lui Thanu a devenit realitate.

În fața casei, cu brațele încrucișate și o privire ca furtuna, stătea nimeni altul decât Sorn. Se pare că terminase treaba în ambele locuri și îi aștepta deja.

Și în momentul în care l-a văzut pe Jun coborând din mașină, cu fața strâmbată de disconfort din cauza mâncărimii, Sorn s-a îndreptat spre ei fără ezitare.

- Ai Jun… ce naiba s-a întâmplat? De ce ești roșu pe piele? Nenorocitule! Ce i-ai făcut?

La început, Sorn venise turbat, pregătit să-l certe pe puștiul enervant pentru că îi ignorase apelurile. Îl sunase de mai multe ori, dar Jun refuzase mereu. Totuși, în clipa în care i-a văzut starea, și-a înghițit furia și și-a vărsat nervii pe fratele lui idiot în schimb.

- Am fost să facem poze într-un câmp cu iarbă. Au zis că e foarte frumos, dar iarba m-a făcut să mă scarpin, Phi, a explicat Jun în timp ce-și freca brațele, încercând să nu se scarpine prea tare. Dar era aproape imposibil să reziste. Se îmbrăcase cu un tricou supradimensionat și pantaloni scurți de blugi, stil de stradă, ca să iasă pozele cool. Acum, însă, brațele și picioarele goale erau complet roșii. Iar pielea lui palidă făcea iritația să pară și mai gravă.

- Doamne! De ce ești atât de roșu, Jun? Ce-ai atins? A întrebat imediat Khunnai Wandee, când l-a văzut pe prietenul fiului ei plin de iritații, arătând ciufulit și vai de el.

- Idiotul ăsta l-a dus pe câmp. O prostie totală, și că s-a dus, și că l-a dus acolo, a bombănit Sorn, dar tot l-a luat pe Jun și l-a tras de mână spre etaj ca să-l spele. Îi ținea mâinile să nu se scarpine.

Între timp, Thanu a intrat în casă după ei, oftând și mormăind înapoi:

- E doar iarbă, nu l-a împușcat nimeni, idiotule.

- Dar tot l-ai dus acolo și ai provocat tot circul ăsta. Nu existau alte locuri de făcut poze? De ce dracu’ a trebuit să mergeți tocmai acolo? A ripostat Sorn, refuzând să renunțe la ceartă. Mama lor a trebuit să intervină înainte ca cei doi uriași să înceapă un scandal în toată regula.

- Gata, gata! Sorn, du-l pe Nong Jun la duș. Nu, vino cu mine, a poruncit Wandee. Thanu a oftat din nou, enervat, și și-a urmat mama, lăsându-l pe fratele lui să-l cocolosească pe Jun la etaj.

- Dă jos tricoul. Îl spăl imediat. Serios, nu înțeleg de ce ați ales să faceți poze într-un loc ca ăla. E doar un nenorocit de...

- Phi Sorn. Jun, acum în fața ușii băii, cu tricoul dat jos și abdomenul tonifiat și pielea palidă la vedere, s-a întors și l-a întrerupt pe bărbatul care îl cicălea fără oprire de când ajunseseră sus.

- Dacă o să ai vreodată o soție, o să o cicălești așa de tare?

Întrebarea lui Jun nu a primit niciun răspuns. Dar în mintea lui Sorn, răspunsul era clar: Dacă acea soție ai fi tu, te-aș cicăli toată viața. Pentru că, la cât ești de imprudent și încăpățânat, n-ai înceta niciodată să intri în bucluc.

Sorn l-a urmărit pe Jun cum intra în baie. Pe tot parcursul zilei, Jun nu pomenise nimic despre noaptea trecută și nu dăduse niciun semn că și-ar aminti. Sorn presupunea că fusese prea beat ca să-și amintească. Nici el nu avea de gând să aducă vorba, nu era nevoie să creeze o atmosferă stânjenitoare între ei. Cel mai bine era să lase totul să treacă.

Dar frățiorul lui, Thanu, sigur prinsese ceva între el și Jun. Și nici măcar nu se străduia să-și ascundă bănuielile. De obicei, Thanu nu se băga în viața lui personală, dar de data asta se comporta ca un ticălos insistent. Sorn abia se abținea să nu-l pocnească.

Jun a coborât din nou seara, când familia Kulapithan lua cina. Cum l-a văzut, Khunnai Wandee i-a pus repede o porție de orez în farfurie. Între timp, Thanu și Sorn stăteau la capete opuse ale mesei. Tensiunea dintre ei se mai domolise față de mai devreme.

- Oi, Jun. E un festival la templu. Oricum trebuie să o iau pe Mae Thao. Vrei să mergem să-l vedem? Întrebă brusc Thanu, după ce stătuse tăcut o vreme. De fapt, voia doar să-i pună fratelui său nervii la încercare.

Și a reușit imediat. Sorn s-a întors brusc spre el, cu ochii tăioși de iritare. Era clar că încă era supărat pe Thanu pentru că-l dusese pe Jun în câmpul cu iarbă.

- Da, da! Vin și eu! Răspunse Jun imediat, fără să stea pe gânduri. Mâncărimea dispăruse deja, mulțumită ordinului strict al lui Phi Sorn de a se pudra cu o pudră mentolată după duș. Îl ajutase atât de mult, încât abia mai simțea ceva.

- Nu permit, spuse Sorn, întorcându-se spre persoana de lângă el. Declarase asta ca o pedeapsă pentru puștiul care îndrăznise să-i ignore apelurile, să fie încăpățânat, să nu-l asculte și chiar să-l respingă, toate la instigarea lui Ai Nu.

- Sorn… ya nak rang. Tu l-ai adus aici. Chiar vrei să-l ții închis în casă? Lasă-l pe Nu să-l ducă, interveni Wandee.

Expresia ya nak rang era în dialectul sudic, ceva ce Jun nu înțelesese, dar care l-a făcut pe Thanu să râdă atât de tare, că aproape s-a înecat. Oh, el înțelesese perfect. Fratele lui idiot o luase complet razna. Era exagerat de posesiv, deși când Jun îi mărturisise ce simțea, nici măcar nu avusese curajul să-i răspundă. Acum însă se purta absurd de protectiv, ca și cum ar fi avut vreun drept. Se agăța de Jun, refuza să-l piardă din ochi, dacă asta nu era nak rang, atunci nimic nu era.

Nota💚 (Ya Nak Raeng) înseamnă „Nu fi prea dur” sau „Nu o face prea tare.” Se poate folosi în contexte fizice (de exemplu, să nu lovești prea tare), în contexte jucăușe sau ca avertisment să nu fii prea aspru. Înțelesul depinde de ton și situație.

    💚💚💚

Thanu l-a dus pe Jun la târgul templului din apropiere. Era aglomerat, toate locurile de parcare ocupate, așa că au fost nevoiți să lase mașina mai departe și să meargă pe jos. Mai întâi, au trecut pe la Mae Thao, care asculta slujba călugărilor. După ce au lăsat-o acolo, Thanu l-a dus pe Jun să exploreze festivalul.

Băiatul de oraș era fascinat de atmosfera veselă și autentică. La intrare erau rânduri întregi de tarabe cu jocuri, aruncat cu săgeți în baloane, nimerit ținta fără să lipești săgeata, tras cu pușca, aruncat mingi, aruncat inele pe sticle și o mulțime de alte modalități ingenioase prin care vânzătorii profitau de dorința tinerilor de a câștiga ceva.

Desigur, și cel care tocmai fusese certat de mama lor își făcuse apariția, stând periculos de aproape. Oricât de aproape mergea Thanu de Jun, Sorn reușea cumva să se bage între ei. Fața lui era greu de citit, cu o ușoară urmă de iritare, dar tot îi făcea pe plac lui Jun, i-a cumpărat doi porumbi copți când l-a rugat cu ochii mari. Și asta nici măcar nu includea toate celelalte gustări pe care Jun le cumpăra în continuare, deși tocmai mâncase cina acasă.

Probabil că Jun nu avea nici cea mai mică idee de ce Phi se comporta atât de intens. Era prea absorbit de tot ce vedea în jur, complet neatent la faptul că de fiecare dată când cineva arunca o privire în direcția lui, Sorn se apropia imediat, o declarație nerostită: ăsta e al meu. Hah! Un câine păzind un os, ce altceva?🤣

- Phi Sorn, încetează să te tot bagi între noi! Se plânse Jun. Cu trei bărbați înalți mergând unul lângă altul, lipiți ca-ntr-o coardă de alpinism, devenea sufocant. Deja aproape că-l împingea pe Thanu într-o tarabă cu tăiței.

- E aglomerat. Vrei să te pierzi? I-a întors-o Sorn. Când a auzit replica, Thanu a zâmbit pe sub mustață, apoi și-a trecut nonșalant un braț musculos peste umerii lui Jun.

- Nu-ți face griji. Dacă îl țin așa, n-are cum să se piardă, zise Thanu și îl trase pe Jun după el, lăsându-l pe fratele său morocănos să vină în urma lor. Thanu îl vedea clar pe Sorn bombănind în barbă, dar cui îi păsa? Să fiarbă bine în propria lui gelozie.

- Phi Nu, vreau să joc ăsta! Ne oprim puțin, da? Spuse Jun, trăgându-l pe Thanu spre un joc cu baloane și săgeți. Șapte săgeți pentru 20 de baht, nu părea prea greu, iar premiile erau multe.

Cu primii 20 de baht cheltuiți, Jun reuși să spargă doar trei baloane. Se bosumflă dezamăgit când săgețile lui nimeriră în rama de lemn, în locul baloanelor umflate bine. Neabătut, mai întinse alți 20 de baht, apoi încă 20, dar rezultatele au fost la fel de slabe.

- Bine, bine, lasă-l pe profesionist să-ți arate cum se face! Declară Thanu, trăgându-l pe Jun mai aproape, complet indiferent la privirea ucigătoare pe care fratele său i-o arunca din lateral.

Ca să-l enerveze și mai tare pe Sorn, Thanu păși în spatele lui Jun și îi înfășură brațele ușor în jurul lui, poziționându-i mâna alba pe săgeată. Mâna lui se suprapunea peste a lui Jun, ghidându-l.

Poc!

- De ce naiba stai așa doar ca să arunci o săgeată? Dacă vrei să-l înveți, fă-o cum trebuie, Nesimțitule! Izbucni în cele din urmă Sorn, împingându-l pe Thanu, nu prea tare, dar cu clară enervare. Stătuse și urmărise toată scena, dar răbdarea i se terminase. Jun, naiv ca de obicei, nu-și dădea seama că devenise unealta preferată a lui Thanu pentru a-l scoate pe Sorn din sărite.

- E vorba de perspectivă, dobitocule. Tu nu ești campionul aruncatului în baloane? Învață-l tu. Bietul Jun a aruncat deja aproape o sută de baht, răspunse Thanu, ridicând vocea ca să acopere muzica gălăgioasă ce răsuna din toate direcțiile. Sorn oftă iritat, îl împinse pe Thanu într-o parte și preluă el lecția de aruncat săgeți.

- Ține-o așa, țintește și apoi aruncă.

Cu Sorn ghidându-i mâna, Jun reuși să spargă un balon. Fața i se înroși imediat, iar inima îi bătea cu putere, nu din cauza jocului, ci din cauza apropierii inutile. Cine naiba i-a spus lui Phi Sorn să-și pună mâna pe talia lui așa? Un pic mai aproape și chiar îl îmbrățișa de-a binelea.

Thanu, privind de pe margine, zâmbea văzând bula în care intrau cei doi. Sorn bombănea continuu, dar tot el scotea bani din buzunar ca să-i mai cumpere lui Jun alte săgeți. Între timp, Jun era roșu până în vârful urechilor, fața frumoasă i se strâmba de frustrare de fiecare dată când rata.

- Phi Sorn, poți să arunci tu pentru mine? Te rooog? Vreau doar o jucărie de pluș, imploră Jun, schimbând tactica după ce „antrenamentul” lui Sorn nu dăduse roade.

- Nu. Dacă vrei una, câștig-o singur, răspunse Sorn, dar rămase lângă el, refuzând să plece.

- Dar tot ratez! Ugh, renunț! Mormăi Jun și plecă nervos spre Thanu, care mesteca relaxat niște chifteluțe fripte.

Sorn oftă văzându-l plecând. Știa că puștiul ura să piardă, dar pur și simplu nu era bun la jocul ăsta. Chiar și după ce mai cheltuise 40 de baht pentru 14 săgeți, tot nu reușise mare lucru.

- Ai văzut? N-ai câștigat niciuna, nu? Îl tachină Thanu.

- Niciuna. Și Phi Sorn nici măcar n-a vrut să mă ajute. E cel mai rău, mormăi Jun, mușcând cu ciudă dintr-o chifteluță din tendon de pui.

Vremea nu era sufocant de caldă, dar nici adiere nu prea era. Din când în când, Jun trebuia să-și treacă mâna peste frunte ca să-și șteargă transpirația.

- Dacă joacă Ai Sorn, proprietarul tarabei mai bine își strânge jucăriile și pleacă acasă. Hai să facem altceva. Dacă ești praf la aruncat săgeți, ce zici de bazinul cu trântă? Propuse Thanu, trecându-i un braț peste umeri și conducându-l departe, în timp ce un anumit câine turbat îi fixa cu privirea din spate.

La naiba, Sorn își afișa toate emoțiile pe față. Thanu și-ar fi dorit să poată înregistra momentul și să i-l arate lui Sorn. Probabil ar fi murit de rușine.

Jun nu s-a băgat la bazinul cu trântă, fiindcă nu avea țintă deloc și nu voia să arunce banii pe fereastră. Deja rămăsese fără prea mulți bani, așa că doar s-a așezat să-l privească pe Thanu cum joacă. Dar înainte să apuce să se bucure de spectacol, simți o smucitură puternică în spatele gulerului, care aproape îl făcu să se dezechilibreze.

Era gata să se ia de cine-l apucase așa, când se întoarse și văzu că era Sorn. Fără să spună nimic, acesta îl trase departe de taraba cu bazinul.

- Unde mergem? Dar cu Phi Nu ce facem? Dacă-l pierd? Protestă Jun.

- Uită-l. Dacă reușește să se piardă într-un templu în care a crescut, înseamnă că merită, răspunse Sorn sec, oprindu-se în fața aceleiași tarabe cu baloane de mai devreme.

- Vrei să arunci?

- Renunță, Phi. Ai zis că săgețile sunt strâmbe, îi șopti Jun, precaut față de proprietarul tarabei care stătea în apropiere . Ultimul lucru pe care și-l dorea era să fie plesnit cu bățul ăla lung cu care se agățau plușurile.

- Doar uite-te, și ține asta, zise Sorn, întinzându-i lui Jun punga cu gustări pe care o cărase încă de la începutul târgului, apoi se concentră asupra săgeților din mână.

Poc! Poc! Poc!

Trei săgeți la rând, 50 de baht, toate lovituri reușite. Baloanele au pocnit perfect, una după alta, iar Sorn a câștigat premiul cel mare.

Jun rămase nemișcat, uitându-se la el ca și cum nu-i venea să creadă ce tocmai se întâmplase. Cum reușise Sorn așa ceva, folosind aceeași tehnică, când el nu fusese în stare să nimerească nici măcar un balon cum trebuie?

- Ia-l și nu te mai văita, zise Sorn, întinzându-i plușul pe care îl alesese. Pe măsură ce plecau de la tarabă, vânzătorul le aminti că, odată ce au câștigat un premiu, nu mai pot juca din nou, de înțeles, că dacă Sorn ar fi continuat, omul ar fi dat faliment.

- L-ai aruncat pentru mine? N-ai zis că trebuie să-l câștig singur? Pff... ești chiar drăguț uneori. Mersi, Phi, zise Jun cu un zâmbet larg, strângând în brațe plușul uriaș în formă de unicorn și făcându-i un mic wai în semn de recunoștință. Zâmbea din toată inima — nu trebuise să mai cheltuie niciun ban și tot a obținut premiul.

- De ce l-ai ales pe ăsta? Întrebă, în timp ce se îndreptau înapoi spre Thanu. Se aștepta ca Sorn să aleagă altceva, poate o pernă cu Ultraman sau cine știe ce.

- E mare și merită. Uite, e chiar mai mare decât acel Ju-Jai sau cum îi zice al tău. Acum nu mai trebuie să-ți cauți ursuleț — ia calul-dragon-negru ăsta ca însoțitor. Și pe deasupra, seamănă și cu tine, Muenor, zise Sorn, atingând cornul unicornului.

- Ăsta e un unicorn, nu un cal-dragon-negru. Și ăsta e un corn, nu un „nor”! De unde naiba ai scos asta? Și stai puțin, m-ai făcut rinocer?! Ce rinocer?! Cum sunt eu rinocer?! Explică-te, Phi! Îi spuse Jun, zâmbetul dispărând instantaneu într-o grimasă indignată.

- Pentru că ești un rinocer, ai flirtat cu alți oameni și m-ai ignorat!

- Ești supărat? Sau ești gelos? Zise puștiul cu un zâmbet șiret și ochii sclipind ștrengărește. Nu aștepta un răspuns, doar voia să-l necăjească pe Sorn. Era răzbunarea lui pentru faza cu rinocerul.

Până la urmă, acuzația era complet nefondată. Dacă chiar ar fi fost atât de cochet cum îl acuza Sorn, ar fi avut zece iubiți până acum, nu s-ar fi pierdut timpul fiind elevul personal al acestuia în „lecțiile de dormitor”

- Atunci fii nevasta mea. Așa pot să spun clar că-s al naibii de gelos!

- Zici asta… deci înseamnă că acum îți plac băieții mai mici?

Nota💚 (Muenor): O variantă jucăușă sau afectuoasă a lui, (Mueng), adesea folosită ca o tachinare între prieteni apropiați.

 (Nor): Un termen greșit pentru un corn (folosit pentru rinoceri, nu pentru unicorni).

(Mueng) este un pronume informal de persoana a doua în thailandeză, care înseamnă „tu”. Poate fi prietenos, neutru sau agresiv, în funcție de ton și context].