Capitolul 9: Oaspeți importanți la casa lui Yukawat

- Apartamentul ăsta e la o distanță mică de universitate. E doar o stație de autobuz distanță. Poți merge și pe jos, fiindcă e o pasarelă aproape de stația MRT. De ce să mai arunci banii pe un cămin? Spuse Fai, în timp ce doamna Salil părea nedumerită.

- Nu vezi, Soda? E pentru prima dată, după atâta timp, când Fai este de acord cu mine. Apartamentul are trei dormitoare, fiecare cu baie proprie, și e spațios, bine proporționat. În plus, banii pe care i-ai da pe chirie i-ai putea folosi pentru altceva. Nu ți se pare o afacere mai bună?

- Dar eu...

- Nu-ți face atâtea griji, Soda. Gândește-te doar că vei ajuta puțin la treburile casnice. O să muncești ca acasă, doar că într-un apartament.

După ce auzi ce spuse doamna Salil, nu mai putu să spună nimic. Rămase pe loc, iar expresia i se înmuie. După ce-și încheie treaba, Fai ieși din cameră. Soda rămase, continuând să-i maseze umerii doamnei Salil încă o jumătate de oră, până când aceasta fu mulțumită.

- Ia asta, spuse ea.

- Doamnă Salil, nu trebuie să-mi dați bani. Spuse el, dar ea insistă, respingând politicos refuzul băiatului.

- Ce-i asta? Nu m-am așteptat ca Mantdan, un maseur cunoscut, să mă maseze pe gratis. Îți dau măcar ceva.

- Păi... nici măcar n-am apucat să încep școala. spuse Soda cu un zâmbet slab.

De fiecare dată când doamna Salil îl chema să o ajute sau să o maseze, obișnuia să-i ofere bani ca semn de recunoștință. Simțea mereu nevoia să-l răsplătească. Soda nici nu se gândise vreodată să-i ceară ceva.

- Ia-i. Eu mă duc să mă odihnesc acum. Spuse ea. Dar și atunci, îi strecură banii în palmă pe furiș.

- Vă mulțumesc mult, zise tânărul, făcând o plecăciune, apoi se îndepărtă. Dar când se întoarse spre colțul coridorului, dădu nas în nas cu silueta înaltă a tânărului Alfa, care stătea acolo cu brațele încrucișate, de parcă aștepta pe cineva. Inima lui Soda se strânse. Poate că nu era vorba despre el. Era gata să se îndrepte în altă direcție, când fu oprit.

- Unde te duci?

- Um, mă duc să fac treabă prin casă, Khun, răspunse Soda, cu privirea în jos.

- Oprește-te chiar acolo. Vorbește mai întâi cu mine.

- Da, Khun. Spuse tânărul, forțând un zâmbet. Dar de îndată ce văzu expresia serioasă a lui Fai, inima îi tresări.

- De ce nu vrei să sa stai in apartament cu mine?

- Eu... Soda nu știa ce să răspundă, dar în cele din urmă alese să spună adevărul:

- Nu vreau să locuiesc cu tine, Khun Fai.

Se lăsă tăcerea. Fața Alfei se încruntă de confuzie.

- De ce? întrebă, cu o urmă de durere în voce.

- Trebuie să plec. Spuse Soda, care nu voia să continue, simțind un nod în gât, în timp ce Fai îi prinse încheietura, refuzând să-l lase să plece.

- Soda...

Expresia lui Alpha a început să se întunece, dar nu avea nicio intenție de a-l supăra și mai mult pe tânăr. Pur și simplu își strânse buzele, arătându-și dezamăgirea.

- Asta vrei cu adevărat, Soda?

Întrebarea lui Fai îi cutremură pieptul.

- Sunt un om rău în ochii tăi, nu-i așa? zise tânărul Alfa, cu o voce blândă. Obrajii lui Soda se înroșiră când văzu expresia severă a lui Fai și clătină din cap.

- Nu.

Pentru Soda, Fai era în continuare cel mai bun om, indiferent ce spunea sau făcea.

- Atunci de ce nu vrei să locuiești cu mine? Vrei să fii cu altcineva? Cine e?

Alfa începu să se înfurie, deși nu înțelegea de ce.

- Cum să fie altcineva, când îmi place atât de mult de tine, Khun Fai? Spuse Soda, întinzându-și brațele, cu ochii negri înroșiți de tristețe. Atât Fai, cât și doamna Salil crezuseră că are deja pe cineva. Oare chiar subestimau iubirea lui pentru Fai? Cum puteau să creadă asta?

Fai rămase tăcut în fața cuvintelor directe ale lui Soda.

- Khun Fai, ai ales să lucrezi departe din cauza mea? întrebă Soda.

De data asta, Alfa era cel întrebat. Își întoarse privirea, evitând să-l privească în ochi pe Soda. Dar și acest gest îi spuse totul tânărului.

- Și atunci, cum aș putea să locuiesc cu tine, când mă urăști atât de tare, Khun Fai? Huh?

Fai se încruntă când auzi cuvintele celuilalt.

- Nu te urăsc si nici nu măderanjezi. Încă te mai gândești la ce s-a întâmplat ieri?

Soda încuviință, mușcându-și buza. Încerca să nu plângă, iar Fai oftă ușurat.

- Credeam că am lămurit deja asta. îi atinse obrazul cu degetul mare, cu o privire blândă. Ochii lui roșii de emoție îl priveau adânc.

- Dacă zic că nu sunt supărat, înseamnă că nu sunt. De ce te-aș minți?

- Dar m-am purtat urât. M-am folosit de Khun Fai ca să mă ... spuse Soda, tremurând din buze de rușine.

- Așa că, de acum încolo, mă voi schimba și voi căuta pe altcineva pe care să mă bazez.

Cu obrajii roșii, Soda vorbi cu convingere. Nici el nu știa de ce spusese asta, dar dacă nu se gândea la Fai, nu se putea gândi la nimeni. Tot ce voia era ca Fai să se simtă mai bine, în timp ce sprâncenele acestuia se încrețeau.

- Termină. Spuse Fai.

- Nu vreau să mă mai bag în treburile tale personale. Acum, du-te, fă un duș și schimbă-te. Mergem să cumpărăm ce ne trebuie.

- Mă iei cu tine? întrebă tânărul, arătând spre el.

- Da. Ai să mă ajuți să car cumpărăturile. Răspunse Fai cu aceeași privire rece ca înainte, apoi adăugă:

- Îți vei alege și lucrurile personale și vei veni să locuiești în apartament cu mine. Dacă lipsește ceva, îmi spui. De acum încolo, eu voi avea grijă de tine, nu mama mea.

Când auzi asta, băiatul cu obrajii roșii zâmbi, iar nodul ce-i apăsa pieptul se dezlegă, lăsând loc pentru puțină liniște. Fai zâmbi șarmant, apoi se prefăcu că-și privește ceasul de la mână.

- Du-te, fă ce ți-am spus. Ai o jumătate de oră. Ne vedem în garaj.

- Bine, ne vedem acolo!

Soda trase aer în piept și înghiți nodul din gât, apoi coborî la etajul de jos. Fai, îți place la nebunie sa-mi faci asta, nu-i așa? Fața lui se lumină ca și cum nu mai zâmbise de zile întregi, mai ales când făcea ceva pentru Soda. Oricât de supărat ar fi (ceea ce se întâmpla rar), Soda putea trece ușor peste.

  💚💚💚

Fai l-a condus pe băiatul cel tânăr la Melton Mall, ca de obicei. De data aceasta, Soda era bine îmbrăcat, purta o cămașă albă, blugi deschiși la culoare și adidași moderni. La gât, avea un colier mic, de modă. Spre deosebire de ziua în care venise să-l ducă cu mașina pe Fai, acum nu era îmbrăcat exagerat. Totul era perfect echilibrat și captivant. Nu era de mirare că oricine putea fi fermecat cu ușurință de farmecul lui Soda.

Fai îi aruncă o privire pe furiș, observând obrajii înroșiți ai lui Soda și expresia neutră de pe chipul lui, în timp ce Soda discuta cu o angajată pentru a alege un fier de călcat cu aburi. Imaginea era revigorantă, ca aroma unei ape minerale cu fructe.

- Ia-l pe acela. Nu te mai gândi atât, spuse calm tânărul înalt, după ce observă că angajata începea să-l convingă pe Soda să se uite și la alte produse.

Ce nu-i mai plăcu era faptul că ea îl apucase de braț pe Soda, în timp ce roșea. Când șeful lui Soda îi dădu un ordin atât de clar, băiatul dădu din cap cu reținere și luă cutia din mâna lui Fai, punând-o în coșul de cumpărături și împingându-l în urma tânărului său șef, care mergea înainte.

După ce au plătit și au pus mâncarea în mașină, Soda crezuse că în sfârșit se pot întoarce acasă. Însă Fai opri mașina în fața unui restaurant italian din apropiere.

- Mi-e foame, spuse Fai simplu, în timp ce parca.

- M-a adus Khun Fai iar la o întâlnire? l-a tachinat Soda pe șeful său, uimit și timid în același timp, răsucindu-se și învârtindu-se, arătând foarte drăguț. Fai nu a răspuns și a deschis portiera mașinii, ieșind.

- Vrei să mănânci? Dacă nu, păzește mașina.

- Ba da, hai să mâncăm, răspunse repede Soda și coborî în grabă din mașina sport neagră, urmându-l pe tânărul său șef în restaurant.

💚💚💚

- Vai, cât de fericit ești acum, spuse mătușa Niam, admirându-l pe tânărul cu obrajii roșii, care cânta pe balcon în timp ce călca haine.

Toată lumea din casă aflase deja de povestea lui Soda, care urma să se mute în apartament cu Khun Fai. Mulți treceau să-l tachineze, iar Soda zâmbea jenat de fiecare dată când se gândea la acel moment. Atmosfera de acolo fusese mereu mohorâtă, ca o furtună pe cale să izbucnească. Obrajii i se mai albeau uneori, dar urechile îi rămâneau roșii în permanență.

Imaginându-și nopțile pe care avea să le petreacă alături de Fai, doar ei doi, după ce își dorise asta ani de zile... brusc totul devenise real. Cum avea să facă față?

- Mătușă, o să-l îngrijesc pe Khun Fai și o să-l servesc, dar dacă Khun Fai vrea să fac ceva care nu ține de îndatoririle mele, atunci eu… o, Doamne!

Pe când era pe cale să termine fraza, Soda își acoperi gura cu mâna și roși puternic.

- Nici să nu te gândești să mai spui ceva! Îl dojeni mătușa Niam, dar nu se putu abține și râse.

- Ei bine, zic totuși! Spuse Soda jucăuș.

Niam dădu din cap spre tânărul pus pe șotii, apoi își aminti că voia să-i dea ceva.

- Uite, ia asta, zise femeia, înmânându-i un pachet cu suc de portocale proaspăt stors.

- Vai, mătușă, l-ai cumpărat? Arată delicios!

- Nu, azi n-am ieșit nicăieri. Frățiorul tău boxer l-a cumpărat pentru tine.

- Oh… fratele Waiyu, zise Soda, iar zâmbetul i se estompă puțin.

După seara în care ieșise la băut cu Waiyu, Soda simțise că se crease o distanță ciudată între ei.

Deși încă vorbeau și zâmbeau ca înainte, discutând diverse lucruri, conversațiile lor profunde se răriseră. Waiyu nu mai venea atât de des. Preferase să se antreneze prin aleea de lângă casă sau să alerge în parcul public din apropiere. Așa că diminețile nu se mai intersectau. Soda fu surprins și mișcat că Waiyu cumpărase sucul pentru el azi.

- De ce nu m-a sunat să-mi spună? Puteam să cobor eu să-l iau, zise Soda cu voce tare.

Tânărul trase aer în piept, deschise sticla și luă o înghițitură.

- Mmm, e dulce și răcoritor, spuse vesel. Apoi întinse sticla , adăugând: - Mai bine îi duc și lui Khun Fai una!

Soda alese cea mai rece sticlă, cu cea mai multă pulpă, și coborî din casa mică. Totuși, când zări o mașină luxoasă și necunoscută oprind în fața vilei, nu mai înaintă. În schimb, se duse într-un colț, de unde putea urmări scena fără să fie văzut.

Doi bărbați îmbrăcați în costume și cu ochelari negri coborâră din mașina luxoasă, apoi deschiseră portiera din spate pentru pasager. Părea o scenă dintr-un film cu mafioți, cum văzuse el odinioară, iar când bărbatul înalt și arătos coborî, Soda își dădu seama că ceea ce gândise nu era chiar greșit.

- Ce faci aici, stând așa?-

- Aaaaahhh!

Tânărul țipă când fu împuns din spate. Când se întoarse, o văzu pe Fon râzând.

- Fon, m-ai speriat!

- Îmi pare rău. Fon îi ciupi de câteva ori obrazul lui Soda și întrebă:

- De ce nu intri? Ce cauți aici, stând pitit?

- Voiam să-i duc sucul de portocale lui Khun Fai, dar am văzut cine a sosit și n-am îndrăznit.

- Oh... spuse ea, aruncând o privire spre sticla de suc de portocale, care se răcea în mâinile băiatului, apoi se întoarse spre grupul de oameni în costume care mergeau spre casă.

- E Khun Ram, nu-i așa?