Capitolul 9: Maestrul povestitor

În timp ce amândoi ștergeau și curățau chiuveta, menajera familiei a explicat: - Conacul acesta nu este foarte mare. Are doar șapte dormitoare, zece băi, o bibliotecă și două sufragerii, dar doar câteva camere sunt folosite. Aveam doar șase menajere și majordomi, iar eu sunt șeful care le supraveghează.

- Am înțeles

- Împreună cu tine, suntem șapte. Lara zâmbi dulce, în timp ce Loy zâmbi timid. Orice ar fi, mai bine curăț băile decât să trebuiască să mă întind cu picioarele deschise, lăsându-l pe marele Alfa să mă aibă.

- Acum să curățăm împreună toaletele, bine? Micuțul înghiți în sec. Din nou să frece toaleta?

- Și ceilalți angajați? De ce trebuie să fim noi cei care curățăm mizeria?

- Ceilalți s-au dus să curețe alte lucruri, chiar mai murdare decât astea.

Laura nu mințea, pentru că exista o altă parte secretă a conacului, unde majordomii și menajerele îmbrăcați în costume de protecție se ocupau cu sârguință de cadavrele fără suflet ale invadatorilor nemiloși, fie că erau hoți, huligani sau bande mafiote dornice să-și încerce norocul cu Don Bertolucci.

Loy își strânse nasul... - E vreo petrecere cu grătar pe aici? El simți miros de ars, iar Laura râse cu voce joasă. Loy tăcu, luă echipamentul și intră în baie. O briză rece îi trecu pe șira spinării, simțind ceva ce nu putea defini. Ochii căprui ai lui Loy se uitau neliniștiți la bidetul în stil italian. Soarta lui Loy era foarte tristă, chiar dacă se muta în altă parte. Niciun membru al unei bande nu trebuie să stea să frece chestiile astea. Ar trebui să se răzgândească și să doarmă cu Santino?

- Loy, trebuie să mă duc să ajut cu altceva pentru o clipă. Poți să cureți asta mai întâi? Dar nu-ți face griji că te simți singur. Mai sunt doi tipi aici care stau de pază, sunt prieteni. Menajera arătă spre bodyguarzii mari de lângă ușă.

Aproape mă bucur că rămân singur, dar nu-i nimic. Laura poate găsi o cale să scape din baie, atâta timp cât îi împiedică pe cei doi frați mai mari să intre. Loy se uită la reflexia sa din oglindă, respirând adânc. Încă mai purta gulerul, chiar dacă nu-l mai putea folosi așa cum voia. Cel puțin îl făcea să se simtă în siguranță și îi amintea că aparținea bandei, Trandafirul Alb. Indiferent ce s-ar întâmpla, trebuia să se întoarcă și să-l găsească pe Dion, chiar dacă asta ar fi durat.

- Hei, puștiule, ce faci? strigară doi bodyguarzi, ridicând picioarele când Loy trase furtunul de la duș și stropi apa pe podea până o udă, apoi turnă detergent de baie.

- Cum curățați o baie? În țara mea, noi o curățăm așa. Întins acolo, Loy le răspunse cu un zâmbet pe buze.

- Ești nebun? E deja complet udă așa. Când o să termini? Ambii bărbați erau nemulțumiți de acțiunile lui. Din cauza circumstanțelor, au presupus în mod eronat că Loy nu era altceva decât un hostess ieftin de bar.

- Ai curățat-o atât de bine. Șterge-o și cu un prosop.

- Da, domnule. Dar colegii dumneavoastră stau de pază afară. E mai bine să ieșiți de aici, dacă nu vreți să vă udați costumul. Probabil că v-ar strica toată ziua. Ambii bărbați l-au privit în tăcere înainte de a ieși să stea de pază în fața ușii. Odată ce nu mai era supravegheat constant, Loy și-a îndreptat repede privirea spre fereastra mare de lângă cada semicirculară, care îi servea drept cale de scăpare planificată încă de când intrase. Dar nu era bine să plece imediat. Mai întâi trebuia să observe.

Micul Omega își folosi agilitatea și abilitatea de a se preface că este o menajeră, ștergând pe unde trecea, până când ajunse în locul pe care îl considerase potrivit. Cu o mișcare rapidă a ușilor balconului, urma să se cațere afară și să se arunce în mare, înotând cu toate puterile pentru a găsi un vas și a-și duce la bun sfârșit evadarea! Ce era în neregulă cu planul său? Dacă planul său eșua, va muri. Picăturile de sudoare îi curgeau pe față în timp ce privea în sus spre stânca înaltă, cu ochii fixați pe rocile uriașe care îl așteptau jos, răbdătoare. Dacă sare cu mai multă forță, poate evita acea stâncă?

- La naiba, de ce trebuie să stăm aici și să-l păzim pe puștiul ăsta? A spus unul dintre bodyguarzi, făcându-l pe Loy să se oprească și să se gândească o clipă înainte de a-și aduna forțele.

- E doar un Omega de nivel inferior. De ce șeful e atât de fascinat de el? Stai, Santino e fascinat de mine? Tânărul se încruntă, obrajii lui încălzindu-se brusc, ca și cum aerul din jurul lui s-ar fi schimbat brusc.

- Fascinat de o fantomă? Copilul ăla nu pare să aibă niciun fel de calități vizibile. Ce e atât de grozav la el? Pare că îl ține în preajma lui mai mult pentru divertisment. Auzind asta, Loy încetă să mai facă mofturi și se pregăti să sară pe fereastră. Nu-i mai păsa dacă va reuși să evite piatra sau nu!

- Ținut pentru divertisment, zici? Ei bine, eu pur și simplu nu înțeleg gusturile oamenilor bogați.

- Bănuiesc că și-a pierdut mințile de acum doi ani.

- Hahaha,

Ce fel de subaltern este ăsta, care râde pe seama șefului, chiar dacă Loy s-ar putea să nu înțeleagă pe deplin ce se întâmplă? Dar lui chiar nu-i place deloc asta.

- Știind asta, mai bine mă duc să lucrez cu sicilienii.

- La naiba, stăpânul s-a străduit să te ajute după ce ai ieșit din închisoare. Ți-a dat o slujbă și un loc unde să dormi.

- Și cui îi pasă? Nu-mi pasă. Oricum, anul viitor plec. Chiar dacă intru și fur dosare confidențiale, le vând dușmanului. Poate fac milioane.

- Dacă îndrăznești, fă-o. Dar și eu vreau un procent.

- Îți spun să nu mai fii atât de generos. Stăpânul ți-a salvat fosta iubită de la a fi exploatată. Tu nu-ți vinzi și canalul?

- Am făcut deja treaba pentru el. Ce mai vrei? Apoi, cei doi au izbucnit în râs, distrându-se de minune.

Loy nu a sărit încă pe fereastră, ci s-a dus să stea cu o expresie încruntată lângă ușă. Știe că nu este un om bun, având în vedere că a făcut multe greșeli în trecut. Cu toate acestea, el rămâne ferm în convingerea că bunătatea trebuie răsplătită și răzbunarea trebuie să aibă loc. Poate părea că caută în mod deliberat probleme, dar nu va da vina pe nimeni. Prin urmare, înainte de a se arunca și a se scufunda în ocean, Loy vrea să le dea o lecție celor care sunt nerecunoscători și au conștiința încărcată.

- Hei! Micuțul îi strigă pe cei doi bărbați.

- Ce-i, piticule? Ei se întorseră și îl priviră pe Loy cu expresii nemulțumite. Simțindu-se puțin intimidat, Omega făcu doi pași înapoi înainte de a ridica piciorul și a-i lovi. Loy a sărit și l-a lovit cu piciorul în piept pe unul dintre bodyguarzi, lovind cu forța și precizia potrivită, înainte de a cădea, chiar când o altă persoană era pe punctul de a interveni, micuțul Omega s-a rostogolit și a ridicat genunchiul, lovind cu forță în zona inghinală a țintei.

- Nenorocitule, vino aici! Însă cu un croșeu de stânga, Loy ținti spre fața încruntată a adversarului său. În timp ce se întorcea, zări furtunul de duș, aflat la îndemână, așa că îl apucă și îl deschise, eliberând un jet de apă cu forță maximă. Unul dintre bodyguarzi s-a grăbit să-l imobilizeze pe Loy și l-a țintuit la pământ, în timp ce altul a încercat să-l prindă de picioare. Loy, cu gura larg deschisă pentru a striga, a primit un pumn puternic care i-a întors fața.

- Crezi că poți lupta împotriva noastră, gunoiule!? Nemulțumiți doar cu insulte verbale, ei îl strânseră și de gât pe Loy. Loy, disperat, se rugă ca gulerul să funcționeze, dar era inutil. Cu furie și durere crescândă, Loy strigă tare:

- Spuneți-i cum vreți. Nu contează. Dacă voi nu puteți nici măcar să vă înțelegeți și să vă iubiți propriul șef, atunci sunteți mai dezgustători decât un gândac ca mine!

- Ești bun la vorbe, nu?

Bărbatul care îl ținea imobilizat pe Loy a ridicat brațul pentru a-l lovi din nou înainte de a fi înjunghiat cu un cuțit ascuțit în palma mâinii. Sânge roșu a țâșnit peste tot, pătând împrejurimile. Garda de corp a țipat de durere înainte de a fi lovit cu un mâner auriu. Capul bastonului i-a lovit maxilarul, făcându-i dinții să-i zboare. O altă persoană se pregătea să fugă, dar a fost prinsă de un alt grup de bodyguarzi care păreau și mai înfricoșători. Loy a încercat să scape, dar nu mai avea putere. În cele din urmă, a fost ridicat de brațe puternice și ținut cu forța.

- Domnule, vă rog. Ochii goi ai lui Santino îl priveau intens, fără să clipească.

- Te-am lăsat să lucrezi și în prima zi provoci deja probleme, micuțule.