Capitolul 8: Veste bună sau veste proastă

Fai a rămas cu Soda în mica încăpere aproape o oră. Amândoi stătuseră mai mult în liniște, atmosfera tensionată a evenimentelor recente încă plutind în aer. Unde plecaseră toți? Până și servitoarele terminaseră masa de prânz și se apucaseră de treabă. Nimeni nu mai era în apropierea camerei lui Soda. Alpha deschise ușa în grabă și ieși imediat.

Figura impunătoare se prăbuși pe patul king-size imediat ce intră în cameră. Cu ochii căprui, moi, închiși, respirația i se liniști, însă mintea îi rămăsese agățată de pielea alba, cu nuanțe de roz, care se zărea sub halatul delicat de mătase al tânărului, îl dorea.

🔹️Nu, nu, își spuse Fai, clătinând din cap, încercând să alunge imaginea cu apă gălbuie, apă noroioasă, dar când își ridică privirea, îl întâlni pe tânărul cu siluetă albă și zveltă, într-un tricou mulat, aflat la marginea patului.

- Khun Fai.

- Cum ai intrat?

Tânărul îi zâmbi timid, fără să spună nimic, și păși pe patul moale, apropiindu-se încet de tânărul stăpân. Ochii mari, misterioși, fără să clipească, îl priveau intens.

- Khun Fai... rosti stăpânul acelor ochi limpezi, în timp ce mâna i se furișă subtil spre marginea pantalonilor lui Alpha.

- Soda, spuse Fai, dar tânărul nu păru speriat. Obrajii îi erau înroșiți, dar nu de teamă. Din contră, desfăcu ferm fermoarul pantalonilor.

- Ce vrei să faci?

- Vreau să te ajut, Khun Fai, răspunse tânărul, apucând lenjeria scumpă și coborând-o, apoi se poziționă pentru a-și folosi gura cu poftă asupra penisului încins. Alpha gemu stins, vrând inițial să îl oprească, dar simțea că nu mai are putere. Mâinile puternice, care îl împingeau, ajunseră să îl apese, forțându-l pe celălalt să coboare mai adânc.

- Ugh...

Sunetul mișcărilor puternice care loveau în gâtul celuilalt se repetă de multe ori, până când Alpha nu mai putu rezista, trupul i se cutremură, eliberând tot focul adunat.

- Ah... ce fierbinte e, spuse tânărul cu obrajii aprinși, ridicând o mână să-și șteargă colțul buzelor, apoi își scoase tricoul, lăsând la vedere un trup gol. Pieptul roșiatic, abdomenul plat și neted, aproape lipsit de păr, păreau să cheme o mângâiere. Își desfăcu picioarele, ridicându-și șoldurile într-o poziție seducătoare.

- Khun Fai... Khun Fai, ia-mă, murmură.

- Ești chiar tu, încercă Fai să-și revină, dar era greu. Nu și-ar fi imaginat niciodată că acel copil care îl urmărea mereu, plângând după atenție, avea să devină atât de... ispititor.

- Khun Fai... Soda nu mai poate, spuse tânărul, desfăcându-și și mai mult picioarele și rotindu-și șoldurile moale, cu mișcări provocatoare. Se apropie în joacă și spuse:

- Khun Fai, te vreau. Fă-o acum, Khun Fai, ajută-mă...

Alpha încercă să se tragă înapoi, dar simțea că patul îl ține locului, iar Soda se așeză deasupra, cu obrajii înroșiți de dorință. Alpha se poziționă cu succes, iar mâinile sale iscusite au început să mângâie intrarea fierbinte și umedă.

- Așa...

- Oh, Doamne!

Ochii căprui se măriră privind tavanul. Pieptul lui Alpha se ridica și cobora rapid în timp ce încerca să-și recapete suflul. Simțea că tocmai alergase zece ture pe un stadion imens, fără pauză. În cele din urmă, reuși să se ridice în capul oaselor. Își șterse fruntea transpirată cu o mână groasă, înainte să-și dea seama că se înserase. Căscă și căzu din nou pe pernă, adormind fără să-și dea seama ce visase.

🔹️Inutil, de-a dreptul, își spuse Fai, încercând să iasă din pat. Dar imediat ce simți umezeala din pantaloni, obrajii i se înroșiră adânc. Nu mai era adolescent, și totuși...

🔹️La naiba, mormăi Alpha, scoțându-și repede pantalonii. Merse grăbit la baie, ținându-se, și se curăță temeinic, fără să lase urmă de murdărie sau măcar o picătură de sudoare.

   💚💚💚

- Khun Fai nu coboară la cină, Fon, șopti băiatul către Beta în timp ce punea o porție de orez în farfurie, iar Fon se opri și răspunse:

- Ah, ai auzit? A primit un telefon de la fratele lui mai mic, care avea nevoie de un sfat sau ceva de genul. Așa că a rugat o servitoare să-i trimită masa cu liftul. Nu coboară.

Soda a auzit raspunsul și păru surprins. Khun Fai... chiar nu vrei să-l vezi pe băiatul ăsta enervant? O să mă eviți? O să te lași afectat de tot ce s-a întâmplat? Se gândea, dar nu spuse nimic.

- Și cum e rana? întrebă Fon, aruncând o privire spre cicatricea lungă și vindecată de pe piciorul lui Soda.

- Oh, mult mai bine acum. Nu mai e nimic de îngrijorat, zâmbi băiatul cu gropițe în obraji, apoi se duse să-i servească pe domnul Puth și doamna Salil.

După cină, Soda veni să o ajute pe mătușa Niam să spele vasele, dar femeia observă expresia tristă și neobișnuită de pe chipul băiatului și-l întrebă, îngrijorată:

- Ce s-a întâmplat? Pari cam abătut azi.

Băiatul cu pielea albă, care învârtea bulele de săpun pentru a curăța paharele, se opri pentru o clipă, apoi un zâmbet i se contură în colțul buzelor roșii.

- Ei bine... mă gândeam la ceva.

- La ce anume?

- Dacă voi fi acceptat la universitatea la care am aplicat, oare o să-mi permit să locuiesc în afara campusului? Oare o să pot face naveta zilnic?

- Vai, de ce asta? Din cauza banilor? Te-ar ajuta să locuiești în afara campusului în loc să stai în cămin? Întrebă Mătușa Niam ridicând o sprânceană, știind cât de mult își dorea Soda să trăiască departe de casă. Nu era împotriva ideii, deși îl privea cu grijă, ca o mamă care îl crescuse singură. Îi înțelegea entuziasmul de a experimenta viața pe cont propriu. În plus, doamna Salil și domnul Puth îl susțineau financiar. N-avea ce să mai zică, iar astăzi venise tocmai ca să discute despre faptul că nu vrea să stea în cămin.

- Ei bine... nu vreau să fiu departe de tine. Și de Fai. Oh! Spuse Soda, iar în momentul următor o umflătură mare i se formă pe frunte. Mătușa Niam îl pocni ușor peste cap, făcându-l să se strâmbe de durere.

- Nu mai gândi prea mult, Soda. Indiferent dacă sunt de acord sau nu, vei avea mereu dragostea și sprijinul meu. Doar să ai grijă să nu te pierzi în tot acest haos, spuse femeia înaltă, matură, punând cu grijă un pahar pe masă și strângându-l pe Soda într-o îmbrățișare caldă.

- Doar încerc să analizez lucrurile, mătușă. Voi sta în cămin, doar că poate o să vin mai des pe acasă.

- Heh, în cazul ăsta, probabil o să-l vizitezi des pe Khun Fai, zise mătușa Niam cu o ușoară dezamăgire în glas, strângându-l și mai tare în brațe.

- Nu e doar asta, mătușă. Vreau să te văd și pe tine mai des, spuse Soda, atingându-i cu blândețe umărul. Văzând asta, inima mătușii Niam se înmuie și își ridică mâna udă ca să-i mângâie părul băiatului.

- Acum că trăiești singur și ai grijă de tine, dacă o să întâlnești oameni noi, ai grijă pe cine alegi. Poate îți găsești și un iubit.

- Oh, Doamne, un iubit? Mătușă! Strigă Soda rușinat, fața fiindu-i acum roșie ca focul.

Femeia înaltă își scutură capul, nevenindu-i să creadă. Știa cât de arătos era Soda, chiar dacă uneori se comporta ca un copil. Dar de fiecare dată, în vacanțe sau la zile speciale, Soda venea acasă cu brațele pline de cadouri de la prieteni sau admiratori. Mai ales de Valentine’s Day, uniforma lui era plină de stickere în formă de inimă, dar nu arătase niciodată vreun interes real pentru o relație.

- De ce nu ți-ai găsit o iubită sau ceva? De ce aștepți ca Khun Fai să te iubească înapoi?

- Oh, păi, mătușă... dacă ar fi să am pe cineva, atunci ar fi doar Khun Fai.

- Nu vorbi așa în fața altora, că s-ar putea să înțeleagă greșit, spuse mătușa Niam, oarecum enervată.

Dar zâmbetul jucăuș al lui Soda o făcu să nu se mai poată supăra. Știa că nu era serios.

- Hmm...

Însă, în clipa următoare, o tuse îi făcu pe amândoi să se întoarcă. Mătușa Niam și Soda rămăseseră înlemniți văzându-l pe bărbatul înalt care stătea în pragul bucătăriei. Nu zise nimic. Se apropie doar de frigider, își luă un pahar și își turnă apă minerală. Tăcerea din bucătărie era atât de apăsătoare încât mătușa simți că rămâne fără aer. Când Fai ieși, se uită instinctiv spre Soda, cu intenția de a-l mustra, dar când îi întâlni privirea tulburată, nu mai putu să scoată niciun cuvânt.

A doua zi, Soda ridică canistra cu apă ca să ude florile, gândindu-se la atitudinea indiferentă a lui Fai. Spusese că nu e supărat, dar părea mai degrabă că nu-l mai interesează. Soda încercă să vadă lucrurile din alt unghi: dacă el ar fi fost în locul lui Fai și cineva pe care nu-l plăcea ar fi încercat să se masturbeze strigându-mi numele , probabil că n-ar fi reacționat nici el prea bine.

🔸️ De ce e așa? Murmură Soda, înghițindu-și nodul din gât. Se simțea rușinat și dezamăgit. Dar când primi un mesaj de la prietenul cu care dăduse examenul de admitere, se lumină imediat. Lăsă totul deoparte și fugi în cameră, mesajul conținea lista celor admiși la universitate.

        💚💚💚

Între timp, Fai stătea nemișcat în fața monitorului, privind mailurile primite de la mai multe spitale renumite care îl solicitau. Era un tânăr chirurg talentat, dar trebuia să ia o decizie grea. Deși ezitase, după cele întâmplate cu Soda cu o zi înainte, se hotărî imediat: va alege un spital departe de casă. Se gândea chiar să se mute într-un apartament dintr-unul dintre blocurile deținute de familia sa în acea zonă.

După ce trimise răspunsul, merse să-i vorbească mamei lui. Dar când intră în camera privată a doamnei Salil, îl găsi pe Soda acolo.

- Bravo, chiar bravo! Zise doamna Salil, mângâind cu grijă fața lui Soda, încă umezită de lacrimi. Fai voia să afle ce se întâmplase, dar rămase tăcut. Când doamna Salil îl văzu, îl chemă cu un gest din mână.

- Ce este, Fai? Întrebă, oprindu-l pe Soda înainte să apuce să plece.

- Nu pleca încă. Hai, fă-mi un masaj la umeri. Mi-a fost dor de mâinile tale pricepute, Soda.

- Bine, doamnă, răspunse Soda, apropiindu-se de spatele ei. Își așeză cu delicatețe mâinile pe umerii ei și începu să maseze cu mișcări cunoscute, aducându-i o stare de relaxare.

- Și... ce voiai să-mi spui, Fai?

- O să locuiesc în altă parte, mamă, spuse el, și îi povesti că și-a ales spitalul și că va sta într-un apartament.

Doamna Salil aplaudă bucuroasă, apoi se întoarse spre Soda, care era încă aplecat.

- Minunat. Soda a fost admis la o universitate de acolo, așa că poate avea grijă de casă cât timp tu ești plecat, Fai.

La auzul acestor cuvinte, Soda ridică imediat privirea către tânărul alfa.

- Serios? Vocea lui Fai era joasă și abia auzită, dar bătu direct în pieptul tânărului. Inima lui Soda bătea repede, dar amărăciunea îi tulbură sufletul. Nu îi spusese niciodată lui Fai că avea de gând să dea examen. Dacă Fai alesese să lucreze departe, era pentru că nu voia să-l mai vadă... Iar gândul ăsta îl durea cumplit.

- Nu l-aș deranja pe Khun Fai, doamnă, zise Soda îngrijorat. Cred că ar fi mai bine să-mi închiriez o garsonieră.

Doamna Salil se încruntă. Îl privea pe băiatul pe care îl crescuse ca pe propriul fiu. Soda nu o contrazisese niciodată, indiferent ce propunere îi făcea. Era pentru prima oară când i se opunea. Dar nu se supără. Îl înțelegea.

- Așa sunt adolescenții. Îți e teamă că, dacă stai cu Fai, nu o să poți petrece timp cu iubitul tău, așa e? Plănuiești să-ți aduci iubitul să stea cu tine? Întrebă glumeață, ciupindu-l ușor de ureche. Soda râse cu poftă, arătând tare drăgălaș.

- Doamna Salil...Tânărul ezită să obiecteze din nou, întrucât ceea ce spusese mai devreme provocase deja o neînțelegere.

- E-n regulă. Lasă-l pe Soda să stea cu mine.

Vocea tânărului alfa răsună clar, iar doamna Salil zâmbi mulțumită, în timp ce Soda rămase fără cuvinte, cu gura căscată.