CAPITOLUL 7

 În ziua următoare, un comunicat de presă al companiei a dezvăluit că apariția celebrului actor pe marginea drumului făcea de fapt parte din noul său rol. Fanii au lăudat în mod copleșitor dedicarea lui Pawit. Misterul tânărului a fost, de asemenea, rezolvat: era Armin, actorul secundar din drama - Grandma's Love Trap. Aspectul său schimbat a atras o atenție semnificativă.

Cu toate acestea, părerile au fost împărțite. Unii admirau înfățișarea chipeșă a lui Armin, în timp ce alții credeau că acesta încerca să calce pe urmele unui actor celebru. Totuși, aceste aspecte păleau în comparație cu ceea ce urma să se întâmple.

Într-un restaurant luxos, un bărbat de vârstă mijlocie stătea cu un pahar de vin în mână, așteptând răbdător ca femeia de vizavi să-i toarne un lichid roșu în pahar.

- Cum rămâne cu ceea ce șeful a spus că îmi va spune după ce vom discuta despre proiect?

- Oh, era să uit. De fapt, încă ezit cum să procedez. Bărbatul și-a ridicat paharul de vin, a luat o înghițitură, dar părea să nu-i placă gustul. A pus paharul jos, și-a strâns mâinile și a spus: - Ieri, directorul Liu a contactat compania. Vrea ca Armin să dea o audiție pentru un nou film. Așa că m-am oferit voluntar să mă ocup eu de el. Toată lumea știe că este persoana ta, iar Armin este sub agenția ta.

- Armin? Armin? Lily exclamă incredulă. 

- Sunt atât de mulți copii arătoși. De ce el?

- Probabil din cauza zvonurilor recente. Apropo, știi cum a ajuns Armin să-l cunoască pe Pawit?

- Nu știu, a spus femeia, nemulțumită. Se simțea și ea trădată.

- Așa cum am spus, îl vor pe Armin. Am răsfoit scenariul și pot să spun că, dacă puștiul se descurcă bine, acest rol ar putea fi un punct de cotitură în cariera lui de actor. Dar, cu toții îi cunoaștem calitățile actoricești. Ar fi păcat ca cineva din compania noastră să rateze acest rol, a suspinat șeful. 

- Nu avem prea mult timp la dispoziție. Locația este Studioul Cinci, Clădirea E, poimâine la ora nouă fix. Scenariul pe care l-au trimis pentru repetiții este pe biroul meu. Îl poți ridica mâine. Cum te vei ocupa de el, cui i-l vei da, depinde de tine.

Auzindu-l pe șef spunând asta, Lily a înțeles imediat. Ea a afișat rapid un zâmbet măgulitor înainte de a spune: - Mulțumesc, șefule. Am înțeles ce trebuie să fac. Dacă copilul nostru va juca în filmul directorului Liu, viitorul lui va fi strălucit. Voi lua scenariul mâine dimineață și îl voi pune să înceapă imediat repetițiile.

- Am încredere în tine, a spus bărbatul de vârstă mijlocie înainte de a se întinde pentru a mângâia dosul mâinii femeii. S-a înțeles că noaptea lor va continua mult timp.

Două zile mai târziu, timpul zbura. În timp ce mulți actori erau ocupați să repete, să se coafeze și să se machieze, să-și aleagă ținutele...

Pe de altă parte, în fața unui cărucior cu lapte de soia de pe o alee nu departe de apartament, un alt actor - purtând un tricou, pantaloni scurți și o șapcă de baseball - bâzâia, se întindea și se scărpina pe picioare în timp ce își aștepta laptele de soia și pâinea cu cremă, fără să țină cont de nimic altceva.

Noaptea trecută, jucase toată noaptea un joc vechi. Acel joc fusese întrerupt în viitor, așa că revederea lui îl făcea să uite de timp și de responsabilități. Armin a plătit și a primit laptele de soia de la proprietarul bătrân al magazinului, apoi s-a întors la apartamentul său cu ochii somnoroși. A băgat un pai într-una dintre pungi, gândindu-se la ce va face cu viața lui acum că era șomer și fără un manager. Cât despre știri, nu-i mai păsa de ele la trei ore după ce apăruseră.

Nu-i așa?

Când a ajuns la apartamentul său, Armin a observat că cineva se uita la el. Un bărbat îmbrăcat elegant, în costum, cu părul impecabil aranjat, stătea acolo și se încrunta intens. Armin s-a încruntat și el, apoi l-a recunoscut.

- Bună dimineața, domnule Thada, l-a salutat Armin pe bărbatul care stătea lângă un Mercedes-Benz negru, cu un zâmbet pe față.

- E ora opt, de ce nu v-ați îmbrăcat încă? Văzând expresia și mai serioasă a bărbatului deja sever, Armin s-a simțit confuz.

- Astăzi sunt liber. Nu mă duc nicăieri. Oare tipul ăsta să fie supărat că l-a văzut nespălat, cumpărând lapte de soia dimineața?

Auzind asta, Thada s-a încruntat și mai mult. 

- Ai o audiție la nouă.

- Audiție? Despre ce vorbești?  Armin era și mai confuz. A încercat să proceseze ceea ce a spus celălalt bărbat, dar înainte de a putea gândi mai departe, încheietura lui a fost apucată, trăgându-l înapoi în apartament.

- Hei! Ce faci? Dă-mi drumul! Armin și-a smuls mâna.

Bărbatul care îl conducea i-a dat drumul, dar tânărul s-a întors, vorbind pe tonul său calm caracteristic: 

- Îți dau zece minute. Fă un duș și îmbracă-te. Aceeași ținută ca la știri ar fi cea mai bună. O să te aștept lângă mașină.

- Stai, poți să-mi explici ce se întâmplă? Ce audiție?

- Filmul regizorului Liu. Nu ți-a spus agenția ta?

- Nu știu nimic despre asta, a spus Armin, confuz.

- Crezi sau nu, mai ai nouăsprezece minute.

Armin a ezitat. Nu știa dacă celălalt bărbat spunea adevărul, dar, în cele din urmă, a ales să se grăbească spre lift. De ce nu i se mai întâmplase niciodată așa ceva? Dacă tipul ăsta îl păcălea să meargă într-un loc periculos? Și dacă spunea adevărul și ar fi dat cu piciorul unei mari oportunități? Armin își trecu o mână prin păr, indecis.

Totuși...

Nouăsprezece minute mai târziu, tânărul, acum într-o cămașă albă și pantaloni negri, stătea gâfâind, cu rucsacul pe umăr, în fața bărbatului de lângă aceeași mașină. Orice se întâmplă, se întâmplă. Dacă tipul ăsta îl duce într-un loc periculos, se va descurca.

- Urcă în mașină, își verifică Thada ceasul înainte de a deschide portiera din partea șoferului.

Armin a urcat repede în mașină. Înainte chiar ca ușa să se închidă, șoferul i-a aruncat telefonul.

- Acesta este scenariul pe care trebuie să îl interpretezi astăzi. Învață-l înainte să ajungem la studio. Armin a scanat rapid textul de pe telefon, apoi, brusc, viteza mașinii l-a zdruncinat înapoi pe scaun. Dar nu a avut timp să se gândească. Își strângea cu putere rucsacul, concentrându-și toată atenția asupra citirii scenariului. Pe partea cealaltă, în fața apartamentului, un bărbat privea cu îngrijorare mașina care pleca.

Știa că probabil va fi concediat în curând de la slujba de șofer. Cu o viteză care sfidează moartea, Armin a ajuns la PS Building exact la ora nouă.

- Mulțumesc foarte mult, și-a înclinat rapid capul în fața persoanei de lângă el, apoi a ridicat o sprânceană surprins când celălalt bărbat i-a înmânat un telefon.

- Păstrați-l. Returnează-l mai târziu.

- Dar...

- Cod de deblocare: 102003.

- Dar...

- Studio 5. Voi aștepta în mașină. Armin se încruntă ușor, ezitant, dar acceptă în cele din urmă telefonul înainte de a deschide portiera mașinii. 

- Da, mulțumesc.

- Așteaptă.

- Da? S-a întors înapoi, dar a înghețat când șoferul s-a aplecat brusc și i-a îndreptat gulerul cămășii.

- Totul este pregătit, a spus tânărul, întorcându-se la locul său ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Mirosul apei de colonie a celuilalt bărbat și tonul său l-au lăsat pe Armin momentan fără cuvinte. El a mormăit un mulțumesc stângaci înainte de a ieși în grabă din mașină. Când a ajuns la Studioul 5, era 9:15 dimineața. Și atunci și-a amintit de o problemă de care abia acum își dăduse seama. Nici măcar nu trimisese un profil. Cum a putut să intre așa pur și simplu? Fusese păcălit?

Înainte să se gândească la asta, un membru al echipajului s-a repezit la el. I-a spus în grabă: 

- Tu ești Armin? Urmează-mă, pe aici!

- Da. Armin a urmat-o rapid, revizuind mental scenariul pe care îl parcursese doar cu o oră înainte.

Ei bine, acum era aici; ar putea la fel de bine să vadă ce se întâmplă. Cât despre cum a aflat omul acela de casting și de lipsa lui de candidatură, îl va întreba mai târziu. Între timp, directorul Liu, directorul adjunct și scenaristul urmăreau cu atenție prestația primului actor sosit.

Scena: un tânăr student înstărit, complet sătul de familia sa, iese din casă fără țintă într-o zi furtunoasă. Întâlnește o persoană fără adăpost care se adăpostește de ploaie sub copertina unui magazin. Se apropie de persoana respectivă, iar fața sa de obicei impasibilă se transformă într-un zâmbet cald.

Nu au fost multe replici, dar portretizarea unui personaj care pare lipsit de griji și confortabil, dar care ascunde în secret emoții profunde, reprezintă o provocare semnificativă pentru orice actor tânăr. Actorul în cauză încerca în prezent să prezinte acel comportament vesel în timp ce interacționa cu un membru al echipei care juca rolul unei persoane fără adăpost.

Spectacolul s-a încheiat simplu, atât de simplu încât actorul însuși nu era sigur dacă a ajuns la sfârșitul scenei. Cei care priveau au rămas tăcuți, schimbând priviri înainte ca asistentul regizorului să vorbească în sfârșit.

- Vă mulțumim că ați venit astăzi. Puteți pleca. Vă vom informa cu privire la rezultate peste o săptămână.

- Da. Mulțumesc și eu, a mormăit tânărul actor, părăsind camera amețit.

Până la plecarea celui de-al treilea actor, directorul Liu suspinase de cel puțin zece ori. Niciunul dintre cei doi nu jucase așa cum sperase. Spera cu disperare ca alegerea lui preferată să nu-l dezamăgească. Mai avea un singur actor. În caz contrar, ar fi trebuit să amâne totul până când ar fi găsit un candidat potrivit. Directorul Liu și-a masat tâmplele. Cât despre actorul care îi fusese recomandat? Nu avea niciun fel de așteptări.

- Aduceți următorul actor.