CAPITOLUL 7

 - Nop!

- Ce ai de gând să faci? întrebă Nop, ridicându-și arma.

Nop îl văzuse pe Blue Moon împreună cu Archie, bodyguardul, pe monitoarele din camera de supraveghere. Mergeau împreună, fără ca vreun raport să menționeze că Stăpânul i-ar fi dat voie lui Blue Moon să iasă.

Cu un presentiment ciudat, Nop hotărâse să nu spună nimănui și i-a urmărit în secret. Până când își dădu seama că fostul său coleg era pe punctul de a sări de pe balconul aflat la peste 50 de metri înălțime.

Blue Moon știa cât de priceput era prietenul lui, așa că ridică încet ambele mâini și spuse:

- Nu trage… hai să vorbim mai întâi.

Nop privi spre Archie, care zăcea inconștient pe bancă, și începu să înțeleagă situația.

- Vrei să fugi?

Când auzi cuvintele care descriau atât de simplu realitatea, Blue Moon simți o recunoștință mută față de Nop, că încă îl vedea ca pe un prieten - și nu ca pe un animal de companie al Lordului, ținut acolo doar pentru a-i satisface dorințele... pentru că, da... totul devenise cu adevărat nebunesc.

- Știi ce viață am acum, spuse Blue Moon, cu o voce tremurată. Dar chipul îi rămăsese calm.

- Trebuie să fug.

- Cum ai de gând să scapi? Sub balcon e o pantă stâncoasă, un gard electric și o mulțime de camere. Oricum ai fugi, vei muri. Lacul e prea adânc.

- Chiar și moartea e mai bună decât asta.

Nop fu surprins să audă asemenea cuvinte de la cineva ca Blue Moon, care fusese mereu răbdător și optimist. Dar, știind prin ce trecuse și ce văzuse cu ochii lui, știa că viața lui Blue Moon după plecarea din serviciu se întorsese cu totul pe dos.

Era o tragedie.

- Nop... te rog, lasă-mă să fug.

- Dar Lordul...

- Nu contează, spuse Blue Moon, dar durerea din piept i se accentua.

- Sunt doar un Alpha de care nu-i pasă nimănui. Lunea viitoare voi fi înlocuit oricum… apoi va trebui să mă întorc în lumea aia… în acel bar...

Nop rămase tăcut.

- Nu mă voi întoarce!! Admit că am fost prost că m-am schimbat pentru o iubire falsă. Dar acum m-am trezit... Poți să pretinzi că nu știi nimic și să pleci în liniște… Poți s-o faci? Te rog...

Nop văzu determinarea din ochii prietenului său și simți milă. Așa că lăsă arma jos.

- Atunci vino pe aici și fugi spre scara de urgență, spuse el, ridicând mâna către Blue Moon.

- Dar camerele…?

- M-am ocupat de ele înainte să vin. Dar în aproximativ 20 de minute se schimbă tura, spuse Nop.

Blue Moon încuviință și alergă repede după vechiul său coleg Alpha. Cei doi urcară pe scări, până la etajul trei al castelului, unde se afla o sală cu oglinzi mari.

- Lordul ne-a ordonat să renovăm locul ăsta, așa că nu sunt mulți paznici. Camerele de pe coridoare au fost scoase, multe urmează să fie înlocuite, dar cred că aici e cel mai sigur, explică Nop. Sări sus și se opri pe balustradă, înainte să se aplece.

Blue Moon zări sera... și simți cum pielea i se zbârlește. Nu voia să-și amintească momentul când fusese legat acolo. Dar tot sări după prietenul lui, târându-se în genunchi într-un colț întunecat, ca să evite camera de supraveghere.

- Unde mă duci?

- Te duc spre ieșirea nordică. Ușa mică de acolo e stricată, răspunse Nop, ghemuindu-se și pregătindu-se să-i spună lui Blue Moon restul planului.

- Ar trebui să ieși pe la poarta nordică, ca să nu fie nevoie să traversezi lacul. Vei găsi o fortăreață, adună proviziile necesare și suficiente arme. Pentru că, după ce scapi, va trebui să te aventurezi prin pădure o vreme, până ajungi la drumul principal dincolo de munte.

Blue Moon era foarte recunoscător. Dacă avea să supraviețuiască, nu avea să uite niciodată bunătatea imensă a acestui prieten.

Cei doi tineri evitau cu îndemânare privirile oamenilor și camerele de supraveghere. Din fericire, Blue Moon încă avea spiritul ager și instinctele de supraviețuire intacte, fără să se lase cuprins de frică sau panică.

În curând, ajunseră la fortăreața menționată.

- Ce naiba e asta?

Nop înjură când văzu că ușa de ieșire, care fusese stricată cu o zi în urmă, acum era reparată și bine încuiată.

- Trebuie să escaladăm zidul. Bănuiesc că servitoarele din partea nordică au chemat pe cineva să-l repare.

Blue Moon încuviință cu reținere, dând de înțeles că era gata să facă orice. Totuși, nu-și dădea seama cum ar putea trece un zid de cinci metri, cu sârmă ghimpată și curent electric.

Bang! Bang!

Sunetul împușcăturilor răsună înainte ca trupul lui Nop să se prăbușească.

- Nop!

Sânge roșu curgea din coapsele lui Nop, dar acesta se pregătea deja să scoată arma pentru a se apăra. Însă, când privi în sus, spre balconul de deasupra - unde crezuseră că e o cameră nelocuită - , haosul îi cuprinse tot trupul.

……..FLASHBACK……..

[Blue Moon, du-te și schimbă tura în fața bibliotecii de la etajul 3. Fabian trebuie să cheme un instalator.]

Tânărul Alpha confirmă prin radio și urcă în lift către destinația de pe latura sudică a castelului.

Ding-dong

Când liftul se deschise, în fața lui se întindea un coridor lung, scăldat în lumina după-amiezii, care pătrundea prin ferestre înalte de trei metri, proiectând umbre pe pereți.

[Rămâi acolo două ore. După aceea, poți pleca acasă.]

Blue Moon reflectă pentru o clipă, stând în fața ușii de lemn, atingându-și ușor abdomenul care încă îl ustura. Rana lui nu se vindecase complet.

Trecuseră aproape treizeci de minute.

Deodată, se auzi un zgomot puternic din bibliotecă. Conform raportului, nu fusese anunțată prezența cuiva acolo.

Blue Moon nu ezită, ridică arma într-o poziție sigură și deschise cu grijă ușa - dacă un criminal era ascuns acolo, nu avea să fie bine pentru el. În acea perioadă, Lordul era atacat de mai multe grupuri inamice, din clanuri diferite.

- Vrei să mă omori?

O voce joasă veni din partea unui bărbat masiv, îmbrăcat într-o cămașă lejeră și pantaloni închiși la culoare.

- Îmi pare rău, domnule. Nu știam că Lordul se află pe partea aceasta a castelului, spuse repede Blue Moon, coborând arma și aplecând capul.

Blue Moon îl insultase fără voie pe First Alpha, dar acesta nu spuse nimic. Doar își ridică mâna, ducând la gură trabucul din marca lui preferată. Sufla fumul pe chipul său întunecat și impunător. Ram își fixa subordonatul cu ochii săi galben-aurii, care reflectau lumina apusului, privindu-l atât de misterios, încât Blue Moon fu nevoit să-și plece privirea.

- O să plec acum...

- Intră și închide ușa, spuse Ram, lăsându-se pe spate în scaunul aflat lângă câteva cutii de lemn aliniate.

- Vreți să chem mai mulți oameni?

- Nu. Vreau doar să stau așa, în liniște, răspunse Ram.

Apoi îi explică lui Blue Moon de ce nu fusese făcut niciun raport că Lordul era prezent - avea nevoie de timp doar pentru el.

Tânărul bodyguard se duse într-un colț și rămase de pază lângă stăpânul său. Ram își curăța ceasul și fuma calm trabucul.

Blue Moon simțea cum inima îi bătea într-un ritm ciudat; de frică sau de tensiune, nu știa sigur. Nu era pentru prima dată când rămânea singur cu Lordul. Îl condusese de multe ori cu mașina. Dar niciodată nu simțise ceea ce simțea atunci.

- Cum e rana ta din abdomen?întrebă Ram, iar tânărul bodyguard trase adânc aer în piept înainte să răspundă:

- Bine.

Așa e... Luna trecută, pur și simplu luase glonțul în locul șefului său, în timp ce se aflau într-o vacanță, pe iahtul privat. Deși fusese doar un glonț, pierduse mult prea mult sânge.

„Oare așa se simte când ești singur cu acea persoană?”

- E bine, spuse Ram, apoi deschise cutia de lemn cu o cruce Calatrava, dezvăluind un ceas aproape complet din aur.

Blue Moon nu-și putu lua ochii de la el - era un ceas cu adevărat frumos.

„Stăpânul a cumpărat o mărime greșită… n-ar trebui să sune să-l înlocuiască? În jumătate de oră îi vor aduce unul nou.”

- Blue Moon.

Când Lordul îi rosti numele, corpul bodyguardului tresări în tăcere.

- Da, răspunse.

În inima lui, se gândea că în seara aceea, cu siguranță Lordul avea să se enerveze din nou pentru că nu ajunsese acasă la timp.

- Vino aici.

Blue Moon se apropie de stăpânul său.

- Ridică mâna stângă.

Tânărul bodyguard era nedumerit. Dar nu spuse nimic. Ram îi scoase ceasul vechi de pe mână și îi puse ceasul de aur în locul acestuia.

Blue Moon, privind acțiunile stăpânului său, rămase uimit, fără cuvinte.

Apoi Ram luă ceasul vechi al lui Blue Moon, îl puse în cutia de lemn și i-l întinse.

- Acum poți pleca.

- My Lord, acesta…

- Ți-am spus să pleci, spuse Ram, luând un alt ceas ca să-l curețe.

Blue Moon făcu un gest să-și scoată ceasul de pe încheietură.

- E al tău, rosti din nou Ram, de data aceasta cu o voce mai joasă decât înainte, privindu-l pe Blue Moon cu o intensitate ascuțită.

Tânărul bodyguard se opri și lăsă ceasul de lux la încheietură.

- Nu pot să accept, e prea valoros.

- Atunci ia-l și vinde-l, răspunse First Alpha, cu un aer indiferent, în timp ce își strângea buzele.

„Cum aș putea să vând ceva ce mi-a oferit stăpânul meu?”

- Poți pleca acum.

- Vă mulțumesc foarte mult, My Lord, spuse Blue Moon, plecându-și capul și acceptând darul.

Știa că, dacă ar fi refuzat, Lordul s-ar fi iritat, iar totul ar fi fost în zadar.

În afara bibliotecii, Blue Moon rămase un moment pe loc, cu ochii căprui-pale privind ceasul de aur de la încheietură și cutia de lemn strălucitoare din mână.

Inima îi bătea din nou ciudat.

Își duse o mână la piept și gândi:

„Probabil pentru că sunt foarte fericit că am primit ceva de la My Lord.”

- Te vei întoarce?

- Da, domnule, răspunse tânărul Alpha, schimbându-se într-un tricou simplu și blugi, în vestiar.

- E un ceas frumos, spuse un bărbat mai în vârstă, când văzu brățara aurie de la încheietura lui.

- Ah… Lordul mi l-a dat, spuse Blue Moon, spunând adevărul.

- Înseamnă că ai făcut un gest demn de admirație.

Moon se încruntă ușor, dar rămase tăcut, ascultându-l pe cel mai vârstnic continuând:

- Acum cinci ani, l-am condus pe Stăpân când fugea de un cartel de droguri din Mexic. Când s-a întors în viață, mi-a cumpărat o casă.

Moon, suntem cei mai norocoși că-l avem pe Lordul. E generos cu subordonații lui, spuse bărbatul, venind să-l bată ușor pe umăr, apoi părăsi vestiarul pentru tura de noapte.

Tânărul Alpha privi din nou ceasul de la încheietură cu o expresie schimbată.

Da, și-a făcut treaba bine. Un astfel de cadou probabil nu însemna prea mult pentru Ram Rattikorn.

Era ceva normal…

Nu era nimic special.

…..SFÂRȘITUL FLASHBACK-ULUI…..

- Uhm...

Un corp întins pe jos începu să se miște. Sunetul lanțurilor care se târâiau pe podea răsună puternic.

Auzind asta, frumoșii ochi căprui se măriră brusc.

Blue Moon reveni la realitate, observând că atât mâinile, cât și picioarele îi erau legate cu lanțuri lungi de fier, ca un animal într-o cușcă.

- S-a trezit, spuse un bodyguard masiv prin radio.

- Mă puteți lăsa liber? întrebă Blue Moon.

Bărbatul aflat în cameră continuă să stea cu spatele la el, prefăcându-se că nu observă Alpha-ul plin de demnitate și totodată jalnic, legat lângă el. Uitându-se în jur, Blue Moon realiză că stătea pe o saltea gri, nu prea groasă. Pereții camerei erau din cărămidă neagră, fără nicio fereastră. Era în temnițele castelului.

După câteva momente, o poartă grea de fier se deschise.

- Salt!

First Alpha intră însoțit de o aură întunecată și apăsătoare. Ochii lui galben-aurii, frumoși și reci, se fixară asupra lui Blue Moon. Bodyguarzii care îl păzeau ieșiră imediat și închiseră ușa în urma lui.

Blue Moon nu mai simțise niciodată o asemenea frică. Și totuși, încercă să-și păstreze expresia nemișcată.

Ram se așeză pe un scaun luxos, total nepotrivit cu decorul închisorii. Moon știa că subordonații lui trebuiau să-l fi adus acolo în prealabil. O mână groasă scoase un trabuc din buzunarul de la piept și îl aprinse cu calm.

Liniștea apăsătoare îl făcea pe Blue Moon să simtă că se sufocă.

Ram Rattikorn era cunoscut pentru cruzimea și brutalitatea sa. Blue Moon lucrase cu el timp de doi ani și văzuse cum trata trădătorii sau oamenii cu intenții rele. Mulți nu supraviețuiau… iar cei care o făceau, trăiau ca niște morți vii.

- Dă-ți toate hainele jos!

Ram dădu ordinul pe un ton rece, în timp ce sufla fumul alb de trabuc printre buze, dar Blue Moon rămase nemișcat, cu brațele încrucișate pe piept, ținându-și cămașa strâns.

- Dacă nu ți le dai jos singur, o să chem pe cineva care să o facă pentru tine.