Capitolul 7: Ritmul Iadului

A doua zi, Soda s-a trezit pentru a-și urma rutina obișnuită de dimineață. Dar, când a mers în grădina cu flori din casă, reflexia din oglindă i-a arătat muncitori care veneau de undeva, reparând și instalând un gard pentru a împiedica animalele sălbatice sau insectele dăunătoare să intre în zona „bogăției”. Fon i-a spus lui Soda că P’ Fai îi angajase încă de ieri și că le ceruse să termine treaba până azi. Când a auzit asta, tânărul s-a înroșit și a zâmbit fericit toată ziua.

- Khun Fai a angajat muncitorii să repare gardul pentru că am fost mușcat de șarpe, nu-i așa?

Tânărul l-a întrebat pe Alpha în timp ce îi servea ceaiul, cu un zâmbet roșu în obraji. Fai doar s-a uitat scurt la Soda și a întrebat:

- Cum e rana?

- Se vindecă. Uite, începe să facă coajă, a zis tânărul, arătându-și piciorul.

- Du-te și așază-te, mă uit din nou, i-a spus Fai, arătând spre canapeaua crem.

Tânărul s-a înroșit și a mers cu ușurință până acolo, iar Alpha, tânărul frumos, s-a  așezat în genunchi și i-a atins cu grijă glezna albă pentru a-i inspecta rana. Soda s-a uitat la chipul ascuțit și frumos al lui Fai și a simțit o senzație caldă și plăcută în tot corpul.

- Este bine, a spus Fai, lăsându-i cu grijă piciorul dureros jos, apoi s-a întors la ceai, cu o expresie mulțumită. Chiar înainte ca Phonphan să vină să-l cheme pe Soda să semneze pentru colet, tânărul s-a grăbit să se întoarcă în camera lui.

Brrm...

Sunetul unui mesaj care vibrează s-a auzit mai tare după ce tânărul a plecat din camera de ceai. Fai a ridicat o sprânceană pentru că nu venea de la dispozitivul lui.

Așa că Alpha s-a ridicat și a mers spre canapeaua crem, până a realizat că era un telefon vechi, pus cu fața în jos. Când a întors ecranul, și-a dat seama că era al lui Soda, pentru că pe fundal era o poză cu el de acum 10 ani.

Tânărul a luat telefonul și a ieșit afară. Când a văzut-o pe Mătușa Niam, s-a gândit să i-l dea ei, ca să-l înapoieze proprietarului cu obrajii roșii. Asta ar fi rezolvat totul. Dar, gândindu-se mai bine...

- Mătușă Niam, a zis el.

- Da, Khun Fai, a răspuns bătrâna, care ținea în mână un pămătuf de pene de găină, întorcându-se spre tânărul stăpân.

- Soda e tot în camera veche?

- Soda? Doamna l-a mutat deja în dormitorul principal, a răspuns Niam, ușor confuză de întrebare, întrebându-se dacă Fai e supărat pe tânăr sau dacă acesta făcuse ceva greșit.

- Aveți nevoie de ceva, Khun Fai? A întrebat ea cu grijă. Dar tânărul a dat ușor din cap.

- Nu, mulțumesc.

După ce a semnat și a primit pachetul, Phonphan l-a întrebat curios pe tânărul cu obrajii roșii:

- Ce ai comandat?

- Doar ceva mic, a răspuns Soda, apoi a adăugat: Azi nu iau prânzul. Am mâncat mult la micul dejun.

Când Phonphan a dat din cap în semn de înțelegere, Soda s-a grăbit să ducă pachetul în dormitorul său. Cu mâini atente, a deschis coletul ca să-i verifice conținutul. Era precaut pentru că era un parfum de marcă, scump, pe care îl comandase acum două zile. Cu ochii măriți, a privit sticluța albă, elegantă, și a înghițit în sec, apoi a desfăcut capacul și a inspirat parfumul.

��️ Ah... miroase ca tine, P’ Fai...

Tânărul cu obrajii roșii a zâmbit fericit și a tras adânc aer în piept, umplându-și plămânii cu mireasma amețitoare.

Știa ce parfum îi place lui Fai, pentru că Soda o întrebase pe ascuns pe Fon. Apoi, și-a cheltuit aproape jumătate din salariu ca să-l cumpere, fără nicio ezitare. Cu mâini dibace, a pulverizat parfumul transparent pe pernă, apoi a închis capacul și a așezat sticluța la capul patului. Fără să mai aștepte, s-a aruncat pe pat, îmbrățișând perna care răspândea mirosul plăcut și puternic. A început să-și frece picioarele lungi de moliciunea pernei...

��️ Oh...

Căldura intensă i-a aprins o zonă fierbinte în trup. Soda și-a schimbat ușor poziția, s- a așezat, apoi s-a lăsat pe o pernă cu desene animate, ținându-și în frâu lupta interioară. Și-a coborât fața, inspirând adânc parfumul captivant. Șoldurile i s-au legănat ușor înainte și înapoi. La început încet, apoi tot mai repede.

��️Oh... oh, Fai...

Soda știa că nu e un copil cuminte, dar era atât de greu să-și oprească inima să nu se gândească la chipul frumos, la ochii căprui seducători și trăsăturile ascuțite ale lui Fai. De fiecare dată când făcea așa ceva, nu se gândea la nimeni altcineva. Cu mâna dreaptă și-a dat jos pantalonii, atingându-și partea întărită a corpului. Cu mâna stângă și-a strecurat degetele sub tricou, mângâindu-și pieptul dulce care se ridica dulce. Cu cealaltă îmbrățișa strâns perna, apăsând-o de corp.

��️Ohh... e așa de tare...

Buzele roșii i-au scăpat un geamăt slab, iar ochii frumoși i s-au întredeschis. A tras aer în piept, inspirând mirosul amețitor.

��️Khun Fai... uhh... Khun Fai... ohh, ajută-mă! Te rog, ajută-mă...

Să-l strige pe nume în timp ce atinge apogeul era un obicei de care Soda nu se putea lăsa. Dar, sincer, nici nu voia. Dacă nu vorbea, nu putea ajunge acolo.

��️Ohh!

Trup lung și drept, mușchi încordați, fese rotunde, s-a lăsat ușor pe perna moale și pufoasă. Lichidul clar, lăptos, a țâșnit din vârful roz, într-o aromă dulce, specifică lui Soda. Și-a ținut cu grijă zona sensibilă cu mâna, chiar când gurița i s-a deschis ca să tragă aer, iar nasul i s-a încrețit de un zâmbet satisfăcut, simțind fericirea în atingere.

A luat un șervețel umed ca să se curețe, apoi s-a întins după pantaloni. Dar tânărul a fost nevoit să înfrunte rușinea de a fi surprins dezbrăcat, de silueta înaltă și impunătoare a bărbatului care tocmai intrase în cameră. Trupul său tremura în fața ușii.

Totul s-a întâmplat pentru că Soda, entuziasmat să deschidă cutia cu parfumul, uitase să încuiere ușa.

- Kh... Khun Fai!

Soda s-a ridicat brusc, cu o expresie speriată, sărind jos din pat. Fața lui Fai s-a înroșit când a văzut că partea de jos a corpului lui Soda era complet expusă, fără nimic care să o acopere. Încă îl vedea ca pe copilul de 5 ani și nu înțelegea prea bine ce tocmai se întâmplase.

- Ți-am adus telefonul înapoi și te-am auzit strigându-mi numele, așa că am deschis repede ușa, a spus Fai cu o voce calmă, dar cu obrajii roșii. Brațele lui puternice întindeau dispozitivul de comunicare către tânărul care stătea acum în genunchi pe pat, transpirat. Fai, copleșit și tulburat de cele întâmplate, a ezitat și s-a gândit să lase telefonul pe masa de lângă, apoi să plece rapid.

- Khun Fai, așteaptă puțin!

Dar Soda i-a apucat grăbit brațul și l-a oprit.

- Nu am avut nicio intenție rea, Khun Fai. Îmi pare rău. Tânărul, cu fața roșie, a bâiguit nervos. Îi era teamă că comportamentul său de mai devreme îl va face pe Fai să-l vadă ca pe un copil obraznic și deranjant. Soda nu putea suporta gândul că Fai l-ar putea percepe astfel.

- Soda... A șoptit Fai, privind în jos. Tânărul crescuse. Nu mai era ca atunci când venea plângând la el cu hainele rupte, acum zece ani. Își luă un material de pe masă și îl legă în jurul taliei, apoi se întoarse și o văzu pe mătușa Niam urcând scările. Și Soda o zărise și, surprins, îl trase repede pe Fai în cameră, încuind ușa înainte ca acesta să poată reacționa. În grabă, Alpha s-a împiedicat și a căzut pe pat.

- Khun Fai, îmi pare rău. Nu am vrut să te împing.

Figura subțire a lui Soda i-a prins brațul lui Fai pentru a-l sprijini, dar a uitat că era mai mic decât el. În cele din urmă, a căzut și el pe pat. Simțindu-se rușinat, ochii mari i s-au mărit și inima îi bătea cu putere, fericit că era atât de aproape de Fai. Dar îi era teamă că avea să se supere.

- Ridică-te. Răsună o voce puternică, iar umerii lui Soda tresăriră.

- Îmi pare rău, Khun. Spuse tânărul cu fața roșie, ridicându-se cu o grimasă.

- Catarama curelei tale m-a durut tare.

Glumi, ținând cu o mână materialul de la brâu, iar cu cealaltă frecându-și ușor burta, dar, când își dădu seama că nu fusese catarama curelei lui Fai, tot corpul i se înroși de rușine.

- Pune-ți pantalonii. Spuse Fai, încă roșu în obraji, dar cu o expresie controlată. Își alese cu grijă cuvintele.

- Khun Fai, eu…

- E ceva firesc, îl întrerupse Fai, deși în minte îi răsuna vocea rușinată a lui Soda.

Clătină din cap ca să alunge gândurile.

Soda rămase tăcut o vreme, apoi întrebă timid:

- Khun Fai, nu ești supărat, nu-i așa?

- Nu sunt supărat pe tine din cauza asta. Spuse șeful, ridicându-se. Când s-a ridicat, penisul mărit se vedea vizibilă sub pantaloni. Soda a înghițit în sec, în timp ce Fai nu acorda prea multă atenție propriului corp, considerând că e ceva normal pentru unalpha în plină dezvoltare.

- Mulțumesc frumos. Spuse Soda roșind, ridicându-și mâinile într-un salut timid.

- Îmbracă-te, eu plec. Zise Fai.

- Dar, Khun Fai… tânărul încă nu voia să-l lase să plece din cameră. Cu brațele lui lungi, îl trase înapoi pe bărbatul cu cămașă albastru-închis, exact cum făcea în copilărie.

- De fapt, acum cred că mătușa Niam ia prânzul pe balconul de lângă camera mea. Dacă ieși… uhm.

- Înțeleg, îl întrerupse Fai, fără nicio urmă de nemulțumire. Dacă ieșea acum, nu ar fi dat bine în fața servitoarelor și a guvernantei. Nu-l deranja pentru sine, dar nu voia ca situația să devină subiect de bârfă sau să le afecteze pe celelalte persoane. Alpha s- a așezat din nou pe pat, dar nu s-a uitat la tânărul care încă stătea în genunchi lângă el.

- Îmbracă-te, Soda. Spuse dintr-odată, făcându-l pe tânăr să tresară și să-și tragă rapid pantalonii, asigurându-se că îi vin bine. Dar ochii safir ai lui Fai alunecară din nou, preț de o clipă, pe talia atrăgătoare a tânărului. Încercase să se pregătească să- l mustre, dar nu se putea abține.

- Khun Fai… încă este acolo…

- Ce e acolo?

- Se vede clar.

- Ah, alpha-ul se prefăcu calm și își duse mâinile la față ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

- Las-o așa.

- Camera mea nu are baie. Dacă nu te deranjează, pot trage perdeaua pentru tine.

Spuse tânărul, apoi se ridică să tragă perdeaua, gândindu-se că celălalt, fiind bărbat, ar putea fi stânjenit de lipsa de intimitate. Dar Fai ridică mâna să-l oprească.

- Nu e nevoie, veni răspunsul ferm de pe buzele lui subțiri. Soda se întoarse la locul său de pe pat, abia atunci amintindu-și că, dacă Fai accepta să se retragă în spatele perdelei pentru o eliberare… avea să audă inevitabil sunetele șefului sau.

Soda simți imediat un val de căldură în tot corpul.

- Șterge-ți saliva. Spuse Fai, iar Soda își șterse repede colțul gurii, unde se strânsese o urmă de salivă.

- Haha, zâmbi Soda dulce, cu obrajii roșii.

Ochii lui căprui îl priveau fix pe Fai, apoi s-au retras, pentru că, dacă ar fi mers mai departe, ar fi fost clar responsabil pentru ceea ce s-ar fi întâmplat.

Au trecut cinci minute, iar Fai s-a calmat, încercând să-și imagineze un cadavru pe care l-a disecat în facultate, când studia medicina. Nu era doar o dorință de detașarede trupul uman viu, ci și o fugă temporară de gândurile sexuale.

- Vrei un pahar cu apă? Când a văzut că Fai se mai relaxase, Soda nu a mai fost atâtde încordat. A luat o sticlă de apă curată, sigilată, și i-a oferit-o bărbatului înalt, care a acceptat-o și a luat o înghițitură.

��️ Doar bând apă și tot ești atrăgător… gândi tânărul, privindu-i pe furiș chipu frumos. Dar, când ochii căprui ai lui Fai se întoarseră spre el, tresări. Fai zâmbi ușor din colțul gurii și puse sticla, deja închisă, lângă pat. Asculta zgomotele casnice venite dinspre bucătărie, unde doamnele casei luau prânzul. Nu știa când aveau de gând să termine.

Soda luă păpușa câine veche, pe care Fai i-o dăduse, și o strânse la piept. Nu pentru că nu se potrivea altceva, ci pentru că voia să arate că încă o păstra.

- Ce facultate ai ales? întrebă Alpha, ridicând o sprânceană și privind păpușa, fără prea multă entuziasm, de parcă trecuseră doar zece minute, nu zece ani.

- Design interior. Zâmbi Soda. Fai nu mai întrebă nimic, dar tânărul se pierdu în gânduri. Universitatea visurilor sale era departe de casă, așa că trebuia să se mute la un cămin. Asta însemna că nu-l va mai vedea prea des pe Fai. Și nici nu se gândise la asta când a ales să dea admiterea acolo. Schimbarea universității ar fi fost deja prea târzie.

Cu chipul lipit de păpușa moale, părea pierdut în gânduri.

- Sper să intri la examen, murmură Alpha calm, observând expresia abătută a tânărului. Soda zâmbi, pentru că era prima dată când felicitările din partea lui Fai nu-i aduceau cu adevărat bucurie.