Capitolul 7: Amin pentru toate lucrurile sacre...

 

Înapoi cu o săptămână:

- Domnule, am găsit o camionetă răsturnată. Fața lui Dion păli când privi lista morților, ochii lui albaștri erau ușor umflați de lipsa somnului.

- Unde ați găsit-o?

- Nu departe de baza noastră, pe marginea drumului. Vă trimit coordonatele imediat. Agentul sub acoperire a glisat tableta pe ecranul computerului, dar stăpânul cu o constituție robustă a rămas impasibil.

- Dar Khon Loy?

- Nu am găsit nici o urmă.

- Și datele din mașină?

- Mașina este un model mai vechi, camerele de supraveghere au fost dezactivate, iar baza de date GPS nu a fost actualizată sau reparată de mult timp. Singurele date disponibile sunt de acum trei ani. Dion nu putea să nu regrete că a dat ordinul ca Loy să fie trimis la vechiul fort Prakan. Totuși, nu exista niciun loc potrivit pentru membrul răutăcios al bandei.

- Neascultătorule! Chiar și fără să primești ordine de la mine, ai decis să faci ce vrei! Tânărul mafiot se plânge de Loy, care nu și-a schimbat niciodată personalitatea. Chiar dacă este chemat de șeful unității, trebuie să raporteze mai întâi problema pentru a obține aprobarea lui Dion. Dion nu poate însă să-l lase să dispară așa.

- Și... domnule..., persoana a coborât capul, citind mesajul de pe o altă tabletă înainte de a se întoarce către șeful său. - Mai este un raport, de acum câteva ore. Ne informează că iahtul lui Don Bartolucci, Orchid, a fost scufundat în mijlocul mării. Sprâncenele mafiotului se încruntară pe chipul chipeș, tremurând.

- Sonny e mort?

- Nu, domnule. Se pare că tocmai a scăpat cu un elicopter. Cauza este încă necunoscută în acest moment.

- Atunci să trimitem echipa să găsească echipajul lui Bartolucci. Asigurați-vă că toți membrii noștri sunt în siguranță, indiferent de situația în care se află.

- Da, domnule. În timp ce ecranul telefonului sub acoperire se întunecă, pe ecran apare un apel. Dion s-a simțit enervat când a văzut numele apelantului, gândindu-se să ignore apelul sau pur și simplu să închidă. Cu toate acestea, gândindu-se la fața severă care nu o văzuse de ani de zile, a ezitat și a răspuns cu reticență la apel, încercând să evite orice conversație directă.

- Ce s-a întâmplat la docul domnului Swan? Vocea aspră indică faptul că interlocutorul este nemulțumit. Confirmând emoția pe care o simțise anterior.

- Cineva a adus și a lăsat un foc de artificii greu, de zece kilograme,la expoziția de flori, iar apoi a fost o explozie, bang!

- Nu e amuzant.

- Nu am spus-o ca să fie amuzant.

- Știi de cât timp produsele Rattikorn Group sunt manevreate în acel port?

- De ce m-ai sunat pe mine? Sună-l pe Sonny!

- ...

- Ei bine, știi că recent au dat mâna cu cei de la Westmont, chiar dacă știau că am avut probleme cu ei în trecut?

- Nu te mai plânge fără motiv. Știi că așa e în lumea afacerilor.

- Oamenii lor atacă banda Trandafirul Alb!

- Dacă nu există dovezi clare, nu te grăbi să iei o decizie. Câți oameni buni ai pierdut în jurul tău? Ultimele cuvinte au provocat o intensificare a violenței și a naturii volatile a mafiei, provenind de la banda Trandafirul Alb, cunoscută pentru temperamentul său impulsiv.

- Da, Sonny este fratele tău mai mic pe care îl iubești atât de mult.

- Păstrează-ți calmul. Dion a rămas tăcut din respect pentru - Ram Rattikorn, deoarece erau frați și camarazi de arme de mult timp, trecând împreună prin momente grele. Indiferent cât de mult se certau sau se iritau reciproc, relația lor nu putea fi ruptă.

- Apropo, cred că poți ghici de ce Santino a vrut să se distanțeze. Proprietarul ochilor albaștri a strâns din dinți și a încleștat maxilarul.

- În ultimele trei luni, am aflat că ai luat o infecție. Ceea ce te-a făcut mai greu de mulțumit.

- Domnule Ram, dacă vrei să mă suni și să mă insulți, te rog să închizi.

- Santino nu este genul de persoană care își trădează prietenii cu ușurință, mai ales pe noi. Vreau să-ți amintești asta. Auzind asta, liderul bandei Trandafirul Alb se lăsă pe spate în scaun, strângând în mână teancul de bani de pe masă, în timp ce elibera o explozie de furie intensă și aprinsă care se acumulase în pieptul său.

- Pe lângă incidentul cu explozia de la docuri, tocmai am aflat că iahtul lui Santino s-a scufundat recent, acum o oră.

- Oh, nici nu știam că Ram crește un copil de aur.

- Nu, acum trei zile, am trimis chiar eu pe cineva acolo pentru o misiune.

- Ei bine, indiferent ce se întâmplă, nu pot să nu mă îndoiesc. Dacă Shawn este într-adevăr implicat, nu voi lăsa lucrurile așa.

Dion este totuși o persoană care își iubește profund prietenii. El nu abandonează niciodată pe nimeni, spre deosebire de Ram, care este impulsiv. Dion este mult mai calm decât el.

- Avem un pact, un angajament. Dacă nu puteți ajunge la un compromis, voi fi eu mediatorul. Nu uita că, în final, trebuie să ne întâlnim la licitație.-

Păi, lasă-mă să mă gândesc. Asta e tot pentru moment, domnule Ram." Dion a întrerupt și a închis telefonul, lăsându-se pe spate și odihnindu-și ochii pentru o clipă. Deodată, s-a auzit o bătaie în ușă, însoțită de silueta zveltă a unui tânăr cu ochelari, care a intrat fără să aștepte răspuns, așteptând să fie remarcat.

- Vino, stai aici, iubirea mea, îi făcu Dion semn, bătând cu palma pe locul de lângă el, pe canapeaua solidă. Shane era roșu la față, arătând compasiune pentru soțul său obosit. Așadar, se apropie și se așeză cu ușurință în poala lui solidă, un gest diferit de cel obișnuit, când ezita și se agita înainte de a face acest lucru.

- Am ceva să-ți spun despre Loy.

- Spune. Dion își ascunse fața la baza gâtului său alb, inhalând parfumul de iasomie. Mâinile sale, marcate de cicatrici și bătături, se strecurară în pliurile cămășii. Îi atinse apoi ușor abdomenul, simțind netezimea abdomenului său în timp ce își mișca mâna înainte și înapoi, relaxând treptat tensiunea care se acumulase.

- Am descoperit o înregistrare video cu Loy în fața unei florării, nu departe de docul privat al lui Don Bertolucci.

Loy mai este în viață?-

Nu știm cu siguranță dacă mai este în viață în acest moment, dar pe baza probelor adunate, se pare că Loy s-a implicat cu gazdele și ar fi urcat la bordul bărcii lui Don Bertolucci." Dion strânse din dinți atât de tare încât crâșneau, dar tot nu se simțea în stare să facă nimic pripit. În schimb, luă telefonul mobil și îl sună din nou pe Ram Rattikrong.

Revenind în prezent.

- E în regulă, frumoaso. M-am șters.

Micul Omega, cu încheieturile legate, zâmbi larg femeii. Cu picioarele strâns lipite, refuzând să-i dea voie.

- Nu, stăpânul mi-a poruncit să te curăț.

- Pot să o fac singur, frumoaso. E suficient să-mi dai drumul. Micul Omega răutăcios ar fi putut să se dezlege singur, dar voia doar să o tachineze pe această menajeră. Se purta nonșalant, iar ea părea matură, cu o siluetă plină, ochi pătrunzători, buze subțiri și o atitudine cochetă.

- Apropo, frumoasă doamnă, ai un iubit? Eu mă numesc Khon Loy și sunt încă singur.

Micuțul ridică jucăuș sprâncenele spre ea, uitând că propria lui înfățișare nu era tocmai plăcută în acel moment, cu părul dezordonat și fără haine pe el. În plus, avea o bucată de pânză legată în jurul fundului. - Numele meu este Lora. Sunt deja căsătorită și am doi copii. Pari să ai cam aceeași vârstă cu fiul meu, zâmbi menajera și se așeză lângă pat, ajutându-l pe micuț să se dezlege.

- Îmi pare rău, doamnă, se scuză el, plecând capul.

- Nu-i nimic, dragule. Ești un copil bine crescut. Am avut grijă de tine câteva zile și mă bucur să văd că te recuperezi așa. Sper că nu va trebui să stai la Clădirea Evellina.

- Ce este Clădirea Evellina?, întrebă el.

- Ești un Omega și lucrezi în ture de noapte, nu-i așa?

- Păi... cam așa ceva, spuse micuțul ridicând mâna și aranjându-și gulerul.

- Clădirea Evellina este o clădire cu trei etaje situată în spatele clădirii noastre. Este folosită ca locuință pentru femeile și bărbații Omega care vin să se distreze, dragul meu. Micuțul înghiți agitat.

- O să fiu trimis acolo?

- Poate că nu, dragule. Nu a mai folosit clădirea aceea de mult timp, de când... hai să spunem că e mai bine să te speli și să te schimbi cu haine curate înainte să stai într-un curent ca ăsta. Ai putea răci.

Menajera, Lora, schimbă repede subiectul și se ridică. - În jumătate de oră îți vor aduce masa. Liftul este chiar acolo. Te rog să te simți confortabil. Baia este acolo, iar dacă ai nevoie de ceva, poți apăsa pe interfonul de lângă pat. Ea arătă spre un lift micuț lângă ușa toaletei și spre dispozitivul de interfon folosit pentru comunicare.

- Stai puțin. Pot să vin cu tine? Loy nu se obosi să se șteargă. Luă o cămașă moale de culoare crem și pantaloni pe care să-i îmbrace. Încercă să se ridice cu grijă din pat, deși încă simțea o durere surdă la fese.

- Mă tem că nu poți. Stăpânul nu ar permite.

- Ce? Crede că mă poate ține aici? Lora nu putu face altceva decât să-i zâmbească cu compasiune, înainte de a deschide repede ușa de serviciu și de a pleca imediat. Lăsându-l pe micuțul Omega să stea acolo, agățat de piciorul patului.

Chiar va fi dus în clădirea aceea pentru plăceri sexuale? Loy se plimba în fața oglinzii. În același timp, Santino stătea în fața ecranului computerului, observând silueta zveltă care semăna cu o pisică mare care privea un hamster într-o cușcă.

Trebuie să evadez. Dacă nu evadez, trebuie să fac ceea ce mi-am propus, începând de la început până când voi reuși.

Silueta zveltă se ghemui pe podea, ridicând brațele și legănând gulerul negru înainte și înapoi. Înainte să se audă un clic puternic, mirosul îmbietor al condimentelor îi captă imediat atenția micului Omega. Se ridică de pe podea și se îndreptă spre liftul pentru alimente. Ochii i se măriră de uimire când văzu platoul mare cu pizza Margarita, lasagna, o friptură mare și suculentă de porc la grătar, legume asortate la grătar, piure de cartofi cu brânză la cuptor, rulouri de cârnați afumați, salate și tort tiramisu.

Se gândește să-mi aducă mâncare italiană rafinată ca să mă tenteze, dar, hei, indiferent ce se întâmplă, nu pot renunța. Sunt hotărât, nu-i așa? A îndrăznit să-l atace pe Maestrul Dion. Trebuie să moară astăzi! Dar, deocamdată, să mâncăm mai întâi.

Micuța siluetă coborî privirea spre burta plată, apoi se îndreptă spre tava cu mâncare și se lăsă pe canapea. Lasagna era incredibil de delicioasă. Odată sătul, se întinse pe patul moale, pleoapele grele dorind să se închidă, dar încercând totuși să reziste să rămână treaz. Cu toate acestea, oricât s-ar gândit la răzbunare, nu găsea nicio soluție. Patul ăsta parcă îți absoarbe sufletul. A trecut atât de mult timp de când n-am mai dormit într-un pat moale ca ăsta. Mâncarea pe care tocmai am mâncat-o era incredibil de delicioasă. Micuțul oftă și își frecă ușor burta satisfăcut.

Mă țin închis în camera lui Santino ca să mă îngraș, ca un porc gata să fie sacrificat dintr-o singură lovitură. Gânduri fără sens îi trec prin minte, în timp ce fața lui palidă se afundă încet în perna moale. În mai puțin de o secundă, adoarme. Băiatul credea că va fi doar o scurtă odihnă pentru ochi, doar câteva minute. Dar s-a trezit că a dormit șase ore. Speriat, s-a trezit, realizând că era deja seară.

Micuța siluetă era pe punctul de a se ridica din pat, dar a fost surprins să-l găsească pe Santino așezat lângă el, absorbit de lectura unei cărți. Speriat, băiatul a intrat în panică și a tras repede pătura peste el, lăsând doar capul la vedere. Văzând asta, Santino a pus cartea jos.

- Domnule... de ce ați intrat? Sau ați venit să-mi deranjați somnul?

- Ăsta este conacul meu. Pot intra sau ieși din orice cameră oricând doresc. Prezența înfiorătoare vine din profunzimea lui, chiar dacă fața lui Don Bertolucci părea impecabilă. Privirea și tonul vocii erau intimidante. Doar fiind acolo, te simțeai ca și cum ai fi fost prins într-o cușcă, cu ghearele unui spirit malefic care te urmărea tot timpul. La cea mai mică mișcare, fiecare mușchi se încorda.

- Ridică-te și vino aici. O aură rece radia din corpul său masiv, determinându-l pe tânărul Omega să se supună cu reticență. Se ridică din pat și rămase în picioare, acoperindu-și fața cu mâinile.

- Mâncarea e bună? Micul Omega ezită, apoi răspunse:

 - Delicioasă, domnule.

- Bine. Vreau să-ți spun ceva, Loy.

- Da... spune-mi, ce este? În timp ce Loy stătea întins, întrebă cu voce ezitantă, obrajii roșii și tremurând.

- Am pe cineva care investighează cazul tău. Era ca și cum cerul se crăpase din nou, chiar dacă Loy nu era activ pe rețelele de socializare, dacă cineva de nivelul lui Santana voia să găsească informații despre el pe internet sau în bazele de date ale guvernului, probabil că nu ar fi fost dificil. Ei bine, în această ultimă zi din viața lui Loy, la 22 de ani, nu-i mai pasă de nimic.

- Hahaha. Loy izbucni în râs ca un personaj negativ dintr-un film. Da, într-adevăr, imită această poză a unui antagonist foarte inteligent din filmele sale de acțiune preferate. Santino era amuzat la culme.

- Ei bine, ce poți să faci? Nu-mi pasă deloc de informațiile pe care le-ai putea avea tu, marele conducător al Regatului Bartolucci.

- Deci, așa stau lucrurile? Alpha ridică colțurile gurii. Râsul micului Omega păru să se stingă treptat. Oprește-te, Loy. Nu-l lăsa pe omul ăsta să te intimideze... Cu mâna stângă ridicată, îndreptată spre amenințătorul lider al mafiei italiene, cealaltă mână căuta punctul proeminent de pe guler, care amintea de replica cool pe care protagonistul i-o adresase personajului negativ înainte de a-și sacrifica propria viață.

- Vei regreta ce ai făcut, pentru că de acum înainte, noi doi vom fi împreună...

Amețit, Loy apăsă pe butonul proeminent din spatele gulerului și se pregăti să spună: - În iad...

Eh! De ce nu funcționează? Micuțul apăsă repetat pe guler și chiar îi zâmbi timid celuilalt, care stătea cu o expresie încruntată. Sau sistemul s-a autodistrus? Mâna mică care arăta cu înverșunare spre fața lui Santana se apropie, așezându-se în cele din urmă lângă el într-o manieră răutăcioasă.

- Ce prostii ai spus mai devreme?

Mai bine te oprești, Loy! De data asta, o să mori cu adevărat. Loy nu putea să nu se întrebe cum se ocupă mafia italiană de prizonierii săi. Mai ales de cei din bandele rivale, ca Loy. Auzise că marele șef poate ordona tăierea degetelor și a limbilor fraților mai mici fără să clipească. Asta e tot ce i-a mai rămas, doar capul și corpul? E chiar mai înspăimântător decât să fii un pion mic care așteaptă să fie sacrificat din nou. Gândește-te, Loy. Gândește-te la un plan pentru a supraviețui.

- Oops! Domnule, nu am spus nimic nebunesc. Loy se târî repede în genunchi spre Santino, cu ambele mâini agățate strâns de picioarele lui puternice. Unde am rămas cu replica? După asta, vom fi împreună, nu? Deci, ce ar trebui să spun în continuare?

- Domnule, oh!

Santino se juca cu grijă în părul negru al lui Loy, lăsându-l să-i curgă printre degete. Îl forță pe Loy să-și ridice capul și să-l privească în ochi.

- Crezi că sunt doar un partener de joacă sau ceva de genul ăsta?

- Nu, domnule. Nu vă consider deloc așa, răspunse repede Loy.

- Atunci ce vrei? Răspunde!

- Loy vrea iubire, domnule.