Capitolul 5

 Plerng povestește...

⁠☆⁠☆☆

Legături

După ce am avut grijă de o persoană cu inima frântă până la sfârșitul concediului său, am fost trimis imediat înapoi la viața mea cotidiană de către doctor, deoarece nu mai stătea mereu în apartamentul său. Trebuia să meargă la muncă la spital în fiecare zi. Într-o săptămână, doar sâmbăta și duminica era liber. Unchiul meu este psihiatru în spitalul privat, unde se tratează un alt unchi al meu, Suea. El are un mare avantaj cu asta, deoarece se pare că doctorul va face și niște cercetări secrete pentru el.

Apropo de doctor, permiteți-mi să mă plâng puțin. Este foarte încăpățânat și foarte atașat de fosta lui iubită. Atât de atașat până în punctul în care m-am enervat când i-am văzut comportamentul. Ce fel de nebun ar sta și s-ar holba toată ziua la telefon? Cum poți scrie mesaje toată ziua și toată noaptea? Dar când m-am gândit că tocmai a avut inima frântă pentru prima dată, am înțeles. Simptomele nu au fost diferite de ale mele. Dar la mine, asta se întâmpla când eram la gimnaziu, au trecut zece ani de atunci. El are treizeci și doi de ani și tocmai i-a fost frântă inima, tocmai a experimentat decepția în dragoste. Chiar e atât de greu? În trecut, oare ce fel de viață a trăit unchiul Doctor? De ce a văzut atât de puține lucruri până acum? Cred că ar trebui să înțeleagă, că lumea este mai bună de atât,pentru că este un prieten apropiat al lui Suea, iar unchiul meu a trecut prin multe. Să trecem la partea în care doctorului tocmai i se frânsese inima pentru prima dată. Acum, nu-mi pot imagina cum erau aceștia doi atât de apropiați. Personalitățile lor sunt complet diferite una de cealaltă. La naiba, dar asta nu e treaba mea! Problema care mă îngrijora, s-a atenuat până în punctul în care mă simt ușurat. Între mine și el, lucrurile decurgeau normal, ca înainte de a avea ceva de-a face cu mine. A fost eficient să am grijă de el și să-l controlez când se îmbăta, până în punctul de a-și pierde mințile. Am simțit că timpul petrecut împreună ne-a apropiat mai mult decât înainte. Important este că povestea noastră, nu a fost dezvăluită nimănui. Cât am stat împreună, a fost ca și cum aș fi văzut evoluția unei persoane cu inima frântă. De la plâns până la moarte, până la a începe să devină mai conștient, deși este o persoană repetitivă.Dar în ultima zi înainte de sfârșitul celor trei săptămâni, ah, doctorul Thana, o persoană bună, a spus o vorbă mare...

„Rin probabil nu se va mai întoarce la mine. Încă aștept pentru că pur și simplu vreau să aștept. Dar îmi doresc să se clarifice totul ca să nu rămân blocat.Nu mai vreau să continui cu ea.”

Ceea ce am auzit m-a făcut să zâmbesc. Pentru că știu că era confuz înainte de a sta cu el. De ce să aștepți și să implori atât de mult? O inimă te iubește, o inimă e rănită că ai pe altcineva. Așa că am folosit metoda de a-l convinge mai întâi, despre infidelitate. Despre infidelitatea persoanei care a făcut ca această dragoste să se destrame,

pentru că ea,are pe altcineva.

Poate din cauza egoismului meu am dat vina pe ea, fără să știu pe cât de multă dragoste era bazată relația lor. Dar sper să fie bine. Nu vreau ca doctorul să se întoarcă în același cerc. Cred că, chiar dacă cele două persoane se vor împăca, nimic nu va mai fi la fel. Plus că ea nu vrea să se mai întoarcă la el. Nu vreau să-l văd trist. Pentru mine, doctorul este o persoană foarte bună pe care o iubesc și o respect. Nu ar trebui răsplătit pentru bunătatea sa cu infidelitate. Și încă ceva... sunt destul de încrezător. Cunoscându-l, m-am gândit încă de la început că s-ar putea înțelege bine și cu alți bărbați. Ah, doctorul m-a sedus în timp ce stătea întins pe pat, dar acela era adevăratul său sine, sunt sigur. Este adevărat că atunci când oamenii au de-a face unii cu alții, sentimentul palpitant este produs de un mecanism al corpului. Când ceva pătrunde și stimulează punctul sensibil, corpul reacționează la senzație. Dar expresia facială, plânsul, valul de emoție,manifestareal într-un mod care să-i dezvăluie pe deplin dorințele, nu era un mecanism al corpului său. El, curiozitatea lui, dorința lui de a încerca, fericirea lui, satisfacția din acel moment, îl făceau capabil să mă provoace atât de mult. În clipa aceea, întrebarea despre sexualitate nu-și mai avea rostul. El era fericit. Părea fericit și mulțumit. Chiar dacă nu am mai fost împreună de mult timp, vreau să-l văd în continuare fericit. Dacă îi merge bine cu bărbați, atunci de ce nu? Vreau să accepte asta el însuși și apoi să meargă mai departe și să trăiască o viață fericită. Asta ar fi considerată cea mai bună recompensă a nepotului. Sunt dispus să ajut cu orice îl poate face pe doctor fericit.

-Oh, nenorocitule, ce faci întins acolo zâmbind singur? Am tresărit când am auzit sunetul vocii unchiului Singh răsunând, în timp ce casa era complet cufundată în liniște.

-Ce? Nu am zâmbit. Unde ai fost?

-L-am dus pe Soo la un examen medical.Pee Soo este soția unchiului Singh. Este un bărbat foarte frumos, corpul lui este fragil și delicat. Are părul lung care ajunge până la mijlocul spatelui, ceea ce face...să-i fie și mai dulce fața. Cât despre examenul medical despre care vorbește Ah Singh, trebuie să fie ceva, ce experimentează. Unchiul meu are o organizație secretă de experimente științifice. Acum, P’Soo își dorește un copil. Trebuie să fie sănătos și să meargă la control aproape în fiecare lună. Nu știu prea multe detalii. Tot ce știu este că se lucrează la copilul unchiului Singh cu P’Soo, iar sarcina va fi purtata de un uter artificial. Dar să spunem doar atât. Ghinionul este că Pee Soo nu este foarte puternic, din contră este foarte slab. Probabil este ereditar... Nu sunt sigur. Tot ce știu este că nu au găsit motivul, vor încerca din nou peste o lună.

-A, săptămâna trecută unchiul a spus că va aduce fructe din grădina fratelui Soo pentru cateringul din ziua seminarului. Cu ce vrei să te ajut?

-Da, mă voi uita peste lista cu mâncare. Pentru că probabil va fi pregătită în bucătăria centrală a hotelului și apoi o voi trimite la seminar. Dar tu, săptămâna trecută unde ai dispărut, de unde ai venit?Oare unchiul Singh nu a vorbit cu unchiul Suea? Ah, Suea știe că m-am dus să am grijă de ,,inima mea” frântă sau a uitat? Pentru că atunci când i-am spus unchiului Suea că voi avea grijă de doctor, eram ocupat și cu munca. Probabil s-au gândit că nu m-am mai întors acasă, deoarece am închiriat o cameră la un motel sau dorm pe altundeva.

-La naiba, dacă te îmbeți, poți dormi la un hotel din rețeaua noastră. De ce să irosești bani închiriind hotelul altcuiva ca să dormi? Și dacă știi că ești beat, în loc să cauți un loc unde să dormi, ai un șofer care să te ducă acasă. Cine spunea că unchiul meu nu este ca un tată pentru mine? Nu exagerez deloc. Vedeți voi, unchiul Singh se pricepe foarte bine la lamentări. Cu cât îmbătrânește, cu atât se plânge mai mult. Chiar dacă are treizeci de ani, se plânge mereu și este și pretențios. Și nu se plânge doar de mine, se plânge și de Suea. Chiar dacă unchiul Suea a crescut atât de mult, unchiul Singh încă se plânge de el. Singura persoană de care nu se plânge deloc este P’Soo. Este cea mai norocoasă persoană din lume.

-Am dormit la prietenul meu. De ce trebuie să-l pun pe șofer să aibă grijă de mine? Nu, eu pot avea singur grijă de mine.

-Unde sunt prietenii tăi? Te rog, protejează-i. Când vei fi mare, să nu fie nevoie să stau și să te învăț totul. Să știi cum să-ți asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci...

Ah Singh, te rog, nu te mai plânge. Am ridicat mâinile în semn de salut și de respect. El a continuat să se plângă, vorbea continuu, trecea de la un subiect la altul, ca o persoană care nu se poate abține. Cine îndrăznește să se plângă așa soției sale? O poți face însă în fața fratelui mai mic. P’Soo m-a văzut fremătând așa și a râs. A ieșit puțin, dar s-a întors să-l convingă pe unchiul meu să nu se mai plângă. E bine că P’Soo e acolo. Altfel, nimeni nu s-ar ,,ocupa’’ de unchiul Singh. Probabil ar putea vorbi trei ore încontinuu despre diferite subiecte,înainte să-ți vorbească despre muncă.

-Ei bine, hai să vorbim despre muncă. Sunt trei sarcini pentru care am nevoie de ajutorul tău. Lunga noastră conversație a fost însoțită de multă mâncare. Îmi place foarte mult această atmosferă relaxantă în care vorbim despre muncă. Îmi place să vorbesc despre muncă cu ambii mei unchi. Sentimentele pe care le am atunci când sunt însărcinat să ajut cu ceva sunt foarte plăcute. E ca și cum mi s-ar acorda încredere. E ca și cum ei au văzut potențialul meu. Chiar dacă nu excelez în meserie, îmi place întotdeauna să-i ajut pe unchii mei. Pe plan profesional, încă mai trebuie să învăț și să exersez mult. Dar referitor la cele mai multe dintre sarcinile care mi-au fost atribuite, a trebuit să mă întorc și să le cer sfaturi. Nu îndrăznesc să decid. Nu am încredere în mine că iau cele mai bune decizii. Cât de bune vor fi rezultatele? Poate pentru că totul, nu a fost al meu de la început, așa că nu voiam să greșesc și să stric ceea ce creaseră unchii mei

-Celelalte două lucruri legate de muncă pe care le-am menționat, le putem discuta din nou împreună. Dar mâine la ora 14:00, te rog să mergi la ședință. Eu voi merge la Chiang Mai cu Soo.

-Bine, îl iau pe domnul Fei, secretarul meu minunat, să mă ajute, nu vă faceți griji.

-E bine, lasă-l pe domnul Fei să rezume întâlnirea. Întreabă-l orice. Se pricepe la asta.

-Bine, am înțeles!

-Nu rata asta. Este o întâlnire importantă mâine și Suea este ocupat. Trebuie să participe la o întâlnire la organizație.

-Puteți avea încredere în tipul ăsta. Mi-am lovit pieptul de două ori cu mândrie. Am văzut privirea din ochii unchiului Singh, mă privea cu speranță. Sunt cu adevărat fericit. În toată viața mea am avut doar doi unchi, sunt persoanele care se uită la mine cu afecțiune. Dacă aș închide ochii și mi-aș imagina tatăl...Mă uit la poze și nu-mi pot da seama dacă semănăm. Tatăl meu a murit când eram foarte mic. Cât despre mama... uneori ne sunăm video, în timpul vacanțelor, mama nu are prea mult timp. Oamenii de știință care fac cercetări importante în organizații străine trebuie să fie foarte ocupați.

-Pleci acum? Vrei să iei ceva de mâncare? O voi ruga pe menajeră să-ți pregătească, să nu trebuiască să comanzi de la hotel. Asta e, ce vrei să mănânci? Hai să o facem aici.

-E în regulă, unchiule Singh. Astăzi sunt bine dispus, așa că voi veni să mănânc aici nu este nevoie să iau la pachet. O să și beau puțin. Fie că sunt fericit sau trist, alcoolul îmi este întotdeauna prieten. Este una din chestiile care mă fac să mă simt confortabil. Probabil o să beau, să mă îmbăt și să adorm. Cam așa, se întâmplă așa de fiecare dată, indiferent de situație. Ei bine, eu nu pre am prieteni. Unul din motivele pentru care nu mă apropii, este că nu am încredere în nimeni. Din copilărie și până în copilărie, i-am avut exemplu pe unchiul Singh și pe unchiul Suea. Fuseseră trădați de nu știu câte ori. Trădați de subordonați, de rudele din familie, de iubiți, indiferent de tipul de relație. Așa că pentru mine lucrul acesta este terifiant. Nu vreau să trec prin asta, așa că nu mă apropii de nimeni în mod special. Pentru mine prieteni erau doar unchiul Singh, fratele Cho, unchiul Suea și fratele Saitharn Athana. Aceștia sunt oamenii pe care unchiul Suea îi iubește și în care a are mare încredere. În trecut, a mai fost un alt unchi care a fost prieten cu unchiul Suea, dar a murit. A dispărut, așa că asta e tot ce ne-a mai rămas.

9:30 p.m

Seara asta, este prima seară când merg într-un loc familiar după ce am avut grijă de o persoană cu inima frântă timp de o jumătate de lună. Tânjesc să beau alcool împreună cu... Atmosfera este foarte animată așa. Chiar dacă nu sunt la fel de mulți oameni în seara asta ca în weekend, faptul că sunt mulți sau puțini nu are niciun efect asupra mea. Oricum, stau singur și beau regulat. Persoana cu care vorbesc cel mai mult este Biu Tender.

-Hei, arăți strălucitor astăzi, Plerng. Cred că ești bine dispus, de aceea bei cocktailuri. Am dat ochii peste cap și m-am uitat la barmanul cu față dulce care stătea sprijinit pe tejghea și se uita la mine. Noi doi suntem destul de apropiați. Pentru că ne-am culcat împreună de două ori înainte. Știam că o să-l întâlnesc pe Biu, de asta sunt într-o dispoziție bună.

-Ha,ha...Gura ta e atât de dulce.

-Gura mea e chiar dulce, la propriu nu-i așa? Biu știe asta. Biu s-a îndreptat înainte de a clătina ușor din cap.

-Adevărul e că nu știu. Deci ce zici, e adevărat că astăzi lucrez? El nu lucrează aici în fiecare seară, muncește în două pub-uri cu jumătate de normă. Este un bărbat mic de statură, drăguț, cu un zâmbet frumos. E o plăcere să-l privești. De asemenea, se pricepe foarte bine la prepararea băuturilor. Mai ales la categoria cocktailuri, aș spune că este numărul unu în ceea ce privește cocktailurile făcute manual. E atât de plăcut, ca într-o zi în care sunt bine dispus, să-l întâlnesc pe Biu. El e persoana care știe ce fel de băuturi îmi plac și creează arome intense pentru mine. Cu siguranță voi pleca beat, spre dimineață. În câteva clipe, mi-a fost pusă o băutură în față. Era un pahar înalt, cu o gură largă, iar înăuntru era un lichid albastru delicios. Marginea paharului era presărată cu sare și decorată cu o felie subțire de lămâie.

-Margarita albastră. Preferata ta!

-Îți amintești de asta? Oh... atât de drăguț. Când sunt bine dispus, îmi place să beau băuturi dulci-acrișoare, simt că mă răcoresc. Gustul dulce-acrișor este o modalitate excelentă de a-mi relaxa mintea. Cu cât băutura e mai delicioasă, cu atât bei mai mult și cu atât mai repede te îndrepți spre inconștiență.

- Îți fac un cocktail deosebit, bine?

-Tu știi, tu ești expertul. Deci... la ce oră iese Biu de la serviciu în seara asta?

-Vrei să mergem acasă împreună? Probabil aproape de 3 dimineața. Ai de gând să aștepți?

-Pot să aștept. Nu am nimic de făcut. În seara asta am putut să beau alcoolul pe care demult mi-l doream. Biu îmi face cocktailuri care mi-au plăcut tot timpul. Au fost foarte bune, orice a făcut a fost perfect. Am băut până am pierdut noțiunea timpului. M-am distrat și am discutat cu Biu. E o persoană plăcută cu care ai ce să vorbești. Are grijă de fiecare client, nu doar de mine. Oricine stă în fața barului are grijă de toți.

A trecut timpul... Stăteam beat, prăbușit pe tejghea. Acum nu mai am puterea nici să mă mișc. El voia doar să meargă să doarmă. Tot ce mai știam era faptul că Biu era pe cale să-și termine serviciul. Probabil mă va trezi în curând.

A doua zi...

-Plerng,Plerng !

Am fost ușor zdruncinat de partea superioară a brațului înainte să aud pe cineva strigându-mi numele. Pleoapele grele s-au ridicat încet, cu dificultate. Prima imagine pe care am văzut-o a fost Biu, așezat pe marginea patului, nu departe de mine. O mână subțire s-a întins și mi-a dat la o parte părul de pe frunte, apoi mi-a strâns obrazul în joacă.

-Biu... ah, cât e ceasul?

-E ora trei după-amiaza, Plerng. Trebuie să mă pregătesc , mă duc din nou la muncă în seara asta. Dar înainte de asta o să merg să iau niște orez.

E deja ora trei după-amiaza? Hmm... se pare că am uitat ceva. Ce trebuia să fac azi? M-am gândit un moment în timp ce mă ridicam și mă uitam la mine. Toate hainele mele erau încă acolo. Înseamnă că aseară, eu și Biu n-am avut nimic de-a face unul cu celălalt. Dar stai, la naiba!! La naiba!!!Nenorocitule! Am o întâlnire programată de unchiul Singh la ora 14:00!!

-La naiba. Telefonul meu e pe acolo? L-ai văzut?

- Aseară s-a descărcat bateria. Ți-am încărcat-o și l-am pus acolo.

M-am ridicat brusc din pat și m-am dus direct la masa spre care arătase Biu. Am văzut un telefon mobil lângă o cutie de prânz. Mi-am luat repede telefonul și m-am uitat la apeluri. Era exact așa cum credeam. Atât unchiul Singh, Ah Suea cât și domnul Fei Lekha mă sunaseră. Erau în total, peste cincizeci de apeluri ratate. Deodată, am simțit că propriul meu destin este pe cale să se destrame. Biu mi-a făcut cu mâna înainte de a ieși din cameră. Nu am vorbit mult după ce ne-am trezit pentru că părea grăbit. M-am uitat rapid în jur, am văzut un bilet cu codul wifi lipit pe perete, împreună cu numele motelului.

„Ram” știam că acesta era un motel de lângă pub și probabil de acolo Biu m-a dus aici. Chiar dacă mă grăbesc cât de mult pot, cu siguranță nu voi ajunge la timp. Nu, nu a mai era timp. M-am trezit târziu! De ce te porți așa, tâmpitule? Chiar dacă ei au avut încredere în tine să faci treaba în locul lui Singh, tu, a trebuit să vii să bei. Am băut și m-am îmbătat atât de tare încât nu m-am mai putut controla, dar chiar și așa trebuia să mă fi trezit la timp. În final, rezultatul a fost acesta: primul lucru la care m-am gândit, să-l sun mai întâi pe unchiul Singh ca să-mi cer scuze. Nu știu ce să-i spun și nu știu cum a gestionat el această problemă? Probabil că a găsit pe cineva care să țină ședința în locul meu. Chiar mă simt vinovat. La doar o clipă de la apelare, o voce aspră s-a auzit de la celălalt capăt al firului.

- Unde ești?

- Ah Singh... Îmi pare rău, domnule. Eram beat și nu m-am trezit. Acum sunt într-un motel.

- A..., Lue a plecat deja la muncă în locul tău. Asta e tot pentru moment. Nu am timp să vorbim acum.

Apelul s-a sfârșit și inima mea, aproape că a încetat să mai bată. Știu că unchiul Singh e furios, dar nu spune nimic. Probabil pentru că problema cu ședința a fost rezolvată și acum va fi totul bine sub atenta observație a lui Lue. Chiar dacă evenimentul a mers bine, tot m-am simțit foarte prost în pielea mea. De ce mă comport așa? Vor fi dezamăgiți de mine? Nu vreau asta... Păcat, sunt un nemernic.

Astăzi sigur o dau în bară foarte rău! Unchiul Suea este o altă persoană de la care ar trebui să-mi cer scuze. Dar l-am sunat și nu a răspuns la telefon, așa că mă voi duce la el acasă să-l împac . Oh, trebuie să-mi cer scuze și domnului Fei pentru asta. Simt că astăzi mi se învârte totul în cap. L-am sunat imediat. A răspuns cu un ton prietenos, ca întotdeauna.

-Bună ziua, domnule Plerng.

-Domnule Fei, îmi cer scuze. Am provocat multe probleme astăzi, nu-i așa?

-Destul de corect. Dar Khun Suea a venit să-ți ia locul, așa că totul a mers bine. S-a ocupat el de asta. Dar Khun Plerng Este în siguranță? Când nu l-am putut contacta pe domnul Plerng, domnul Yai a fost foarte supărat. A trimis pe cineva să caute și au găsit mașina dumneavoastră parcată la pub, dar dumneavoastră nu erați nicăieri.

-Sunt în siguranță. M-am îmbătat și am adormit. M-am trezit târziu, trecuse deja timpul pentru întâlnire.

-E bine că ești în siguranță. Oh, voi închide telefonul acum. Trebuie să merg la domnul Suea.

-Da, vă mulțumesc foarte mult, domnule Fei. Și îmi pare foarte rău pentru ceea ce s-a întâmplat.

Chiar dacă am fost ușurat că unchiul Suea a mers la ședință în locul meu, tot m-am simțit prost. Nu știu cum își gestionează unchiul Suea timpul și cum găsește o soluție pentru orice problemă neprevăzută. Probabil că sacrifică multe. Nu știu dacă voi mai avea un loc de muncă sau nu. Oricum ar fi, tot sunt trist. Nu suport sentimentul că unchiul meu va fi dezamăgit de mine. De când am început să-i ajut, nu s-a întâmplat niciodată așa. Nu m-am trezit niciodată atât de târziu încât să nu mă prezint la muncă. Acum sunt și iresponsabil în îndatoririle mele. E mai rău decât să nu fiu bun la serviciu. Dar problema este că nu sunt sigur ce ar trebui să fac în continuare, în prostii de genul acesta nimeni nu mă poate ajuta. Am intrat în baie îngrijorat și cu capul greu. Am făcut un duș, apoi am venit să mă așez și să mănânc prânzul la pachet pe care mi-l cumpărase Biu. După ce am mâncat, m-am așezat acolo ,,plouat” , ca o persoană epuizată. Nu știu ce să fac. Nu știu unde să merg. Chiar dacă vreau...

Aș vrea să-l văd pe unchiul meu, dar ca să fiu sincer, nu îndrăznesc să merg acum. Unchiul Singh stă în Chiang Mai, probabil ar trebui să aștept să se întoarcă. Cât despre unchiul Suea, nu știu...oare era furios? L-am înfuriat atât de tare încât să-i afectez starea de sănătate sau nu? Am stat și m-am gândit la lucruri de genul asyta câteva ore. Pe seară, gura mi se uscase și voiam să beau din nou alcool. Ei bine, hai să bem, voi merge mâine, oricum e târziu și nu e bine să-i cer scuze unchiului Suea cu o expresie amețită.

20:45

Am plecat de la motelul, la care îmi prelungisem șederea cu câteva ore înainte. Am hoinărit să găsesc ceva de mâncare, înainte de a merge într-un pub să beau. În cele din urmă, am luat niște chiftele la grătar care se vindeau la un magazin de pe marginea drumului. M-am așezat pe trotuar și am mâncat chiftelele una câte una. De ce este viața mea atât de goală acum? Când nu am de lucru, nu am nimic de făcut. Nu mă pot gândi la ceva mai bun de făcut, în afară de hoinării aiurea. A sunat telefonul. Doar câțiva oameni mă sunau în viața mea de zi cu zi, în afara serviciului. Dar numele care era acum afișat pe ecran... nu-mi venea să-mi cred ochilor. Primul zâmbet al zilei mi-a apărut imediat în colțul gurii.

-Ce s-a întâmplat, doctore?

-Unde ești acum?

-La un magazin stradal, stau și mănânc chiftele. Mă duc să beau ceva după...

-În același pub? Vin să te caut.

-Ăă, bine... nu lucrezi mâine? Poți veni să bei? Doctorul de obicei bea doar vinerea și sâmbăta.

-Lasă asta, nu-ți face griji. Vin să te caut. Când apelul s-a încheiat, am izbucnit brusc în râs, fără motiv. În ziua în care mă simt prost, e bine să am pe cineva care să-mi fie prieten, nu?Chiar dacă nu știe ce simt, cu siguranță e mai bine să-l am aproape,decât să trec prin aceste sentimente singur. Am stat și am așteptat până s-a făcut mai târziu înainte să merg la pub. M-am dus să stau în fața barului ca de obicei Și apoi l-am întâlnit din nou pe Biu. Mi-a zâmbit dulce și drăguț înainte de a-mi înmâna un pahar de băutură alcoolică închisă la culoare.

-Chiar îmi cunoști inima, Biu...

-Ai venit până aici, doctore, ce e în neregulă? Sau a făcut femeia aceea ceva din nou? Te doare ceva, ești bine?

-Nu, am venit intenționat să te văd.

-Ai venit să mă vezi? Ce s-a întâmplat?

-De ce am venit? Aveai o ședință de ținut, dar te-ai comportat ca un prost și nu te-ai dus la muncă. Ai fost atât de beat încât nu te-ai putut trezii. Sper să te pălmuiască cineva.

Nu i-am răspuns nimic doctorului, eram prea rușinat. Am putut doar să ridic băutura tare și să beau până când paharul s-a golit. Apoi i-am dat înapoi paharul gol lui Biu și am comandat încă unul.

-Vrei un cocktail?

-Ești bine dispus acum? Ha?

-Ei bine, sunt bine dispus, da. Când am terminat de vorbit, m-am întors să mă uit la doctorul care se uita la telefon. Chiar mi-a schimbat dispoziția cu doar câteva cuvinte.

Vine aici și mă caută? E ca și cum ar fi.... o soție... bună... ♡