Capitolul 5: Inimi frânte

 Corpul palid tremura în brațele tânărului Alpha. Dacă ar fi fost pe deplin conștient, Soda s-ar fi prăbușit și ar fi căzut, căci brațele mângâietoare ale lui Khun Fai erau exact ceea ce-și dorise atât de mult timp.

Dar acum, era plin de durere, și rămânea amorțit, incapabil să simtă altceva decât tristețea copleșitoare care era pe cale să-i inunde inima.

- Data viitoare, să nu mai faci asta. De data asta, Fai vorbi cu o voce lină, dar adâncă și blândă:

- Poți să bei, nu mă deranjează, ești deja mare, dar nu bea atât de mult încât să nu te mai recunoști, cum s-a întâmplat azi. E periculos.

Soda pufni din nas zgomotos, lipit de pieptul lui lat, apoi dădu din cap.

- Da, nu o să mai fac.

Fai îi bătu ușor spatele, în timp ce mâinile albe îi apucau strâns cămașa.

- Khun Fai...

- Hmm...

- Prietena lui Khun Fai... e foarte frumoasă, întrebă Soda indirect, cu vocea tremurândă.

- Nu.

Răspunsul simplu ieșit din gura tânărului alpha făcu ca inima băiatului să tresară.

- Dacă te referi la femeia de dimineață, nu e prietena mea.

Când termină de vorbit, ochii lui limpezi se ridicară și păreau că voiau să-l roage pe Fai să mai spună ceva.

- În plus, încă nu am o prietenă.

Tânărul alpha vorbi pe un ton scurt, dar clar.

- Dar ai sărutat-o.

- Doar am stat acolo.

- Deci, Khun Fai, poți lăsa ușor pe cineva pe care nu-l iubești să te sărute?

Întrebările sincere și ochii mari și stângaci îl făcură pe tânărul alpha să înghită în sec, ca și cum el ar fi fost cel care se purtase rău acum.

- Nu, nu sunt genul acela de persoană, răspunse Alpha-ul.

Soda zâmbi ușor, ușurat să afle că acea femeie nu era cineva care putea aduce fericire lui Khun Fai.

Își sprijini capul de pieptul lui puternic, inspirând parfumul liniștitor.

Ce minunat e să fii îmbrățișat de niște brațe calde.

Îmbrățișare? Soda își dădu brusc seama. Pielea i se făcu de găină peste tot, și deveni brusc alert. Era atât de beat, încât nici nu-și dăduse seama că era îmbrățișat de Khun Fai.

Capul începu să se miște ușor peste mușchii pieptului.

Crezuse mereu că Khun Fai e puternic, dar acum, sub cămașa moale, tot ce putea simți erau mușchi fermi și un parfum plăcut.

Vârful nasului său frumos se afundă în pieptul gros al celuilalt.

Oh... ce fericire!

- Soda.

Fai îl strigă pe băiatul cu obraji roșii, în timp ce acesta începea să se cuibărească în pieptul lui gol mai mult decât era necesar.

De îndată ce își trase capul înapoi, zări un zâmbet mulțumit întins pe chipul lui.

- Hehe, zâmbi Soda dulce, ridicând mâna să-și șteargă saliva din colțul gurii, înainte de a reveni la o postură calmă și compusă, ca să-l lase pe Fai să-i desprindă centura de siguranță.

- Mergi să dormi.

- Bine, răspunse tânărul, înainte să deschidă ușa și să coboare din mașină, dar nu se îndreptă spre camera lui.

În schimb, voia să rămână pe loc și să-l lase pe Fai să intre primul în casă.

- De ce nu poți merge?

Dar Fai înțelese altceva… așa că un copil cuminte ca Soda trebuia să răspundă într-un fel.

- Uh, simt că se învârte lumea. Oh, mă doare capul.

Cel cu obrajii dolofani spuse și își duse mâinile la tâmple. Fruntea îi era ușor înclinată spre mașină.

Deși nu știa exact de ce se simțea amețit, Fai ridică o sprânceană înainte să spună:

- Atunci o să chem pe cineva să te care, bine?

Așteaptă, nu o să fii tu, Khun Fai?

- Dar pot merge singur.

Încercă din răsputeri să pară capabil, dar nu funcționa.

Soda, care nu voia să fie o povară pentru alții, zâmbi, se întoarse și merse înapoi spre casă ca să doarmă. Era foarte târziu, și nu voia să deranjeze pe nimeni.

(Dar dacă Khun Fai ar fi avut milă, Soda ar fi fost gata să rămână acolo pentru totdeauna.)

.........

Ziua următoare, Soda s-a trezit bine dispus și a început să măture frunzele, apoi a intrat în clădirea mare să o ajute pe P’Tai să pregătească micul dejun pentru stăpânii casei.

Soda s-a uitat spre Fai și a zâmbit timid.

După ce au terminat de servit micul dejun, Soda a mers să ude straturile de flori.

Fon a venit pe furiș ca să-și salute prietenul, dorind să afle ce se întâmplase în noaptea trecută, pentru că îl văzuse pe Soda coborând din mașina fratelui ei.

- Cumnățele, unde ai fost cu fratele meu aseară? întrebă Fon, așezându-se lângă Soda în fața stratului cu trandafiri.

- Fon, ce spui? Cine e cumnata ta?

Tânărul zâmbi ușor, în timp ce obrajii palizi i se înroșeau puțin. Își întinse mâna și atinse petalele delicate ale trandafirului bleu deschis.

- Aseară am fost la băut cu P’Yu și, din întâmplare, m-am întâlnit cu fratele tău, așa că am venit acasă împreună. Atât.

- Soda, cum ai ajuns să ieși la băut cu un boxer? întrebă Fon confuză, pentru că Soda nu era genul care să iasă așa.

- Ei bine... l-am văzut pe fratele tău sărutând pe altcineva, așa că l-am confruntat, răspunse Soda, începând să explice întreaga situație.

- P’Fai, P’Fai, murmură încet fata frumoasă, dând din cap ca și cum ar fi înțeles că este o chestiune personală în care nu poate interveni sau avea vreo opinie, în afară de a spune: - Dacă fratele meu spune că nu e adevărat, atunci nu e adevărat. El nu e un mincinos.

Soda zâmbi și dădu din cap în semn de acord.

- Dar... Soda, dacă P’Fai chiar găsește pe cineva pe care să îl iubească cu adevărat, ce vei face? Îl vei iubi în continuare toată viața așa? întrebă Fon cu o expresie serioasă, pentru că, ascultând povestea lui Soda, își dădu seama că el încă îl iubea pe fratele ei.

- Ei bine, cred că da.

- Chiar crezi asta? Ai doar 19 ani.

- Oh, păi, până acum, nimeni nu mi-a mai făcut inima să bată cum o face Khun Fai, răspunse încet băiatul cu obrajii roșii.

- Și eu? Pot să-ți fac inima să bată? Arăt ca Fai, spuse Fon, ridicând mâna să-i treacă prin păr și făcând apoi un gest ca de sărut. Băiatul râse.

- Fon, nu mă mai tachina.

Cei doi se tachinau ca niște prieteni, fără să-și dea seama că o creatură vie se târa tot mai aproape. Era un șarpe verde pe cale să atace, dar din fericire, Soda îl văzu primul și ridică piciorul la timp. Colții ascuțiți i se înfipseră în carnea moale a piciorului tânărului.

- Ahhhh…!!

Fata țipă, iar Soda o împinse în spate și încercă să prindă capul șarpelui, care era gata să atace din nou, fără teamă, deși picioarele îi erau acoperite de sânge ce picura.

- Tu, șarpe, nu o să o muști pe Fon, spuse Soda, apucând cu mâinile goale șarpele verde. După forma capului triunghiular și culoarea solzilor, își dădu seama că era un șarpe de copac verde, inofensiv, sau un șarpe obișnuit de casă, nu unul veninos care să poată dăuna oamenilor.

Soda nu se temea deloc de aceste creaturi vii, pentru că straturile de flori bogate erau inevitabil habitatul diverselor animale care veneau din pădurea din spate.

Șarpele era unul dintre ele.

Soda se întâlnise de atâtea ori cu aceste creaturi încât se obișnuise și niciodată nu se gândise să le facă rău. Doar să le ducă la locul lor.

- Ce s-a întâmplat? Doamne ferește. A murit cineva?

Mătușa Niam și Jie Phor se apropiau dinspre zgomotul țipătului, doar ca să rămână șocate când îl văzură pe Soda ținând o creatură ce se mișca în mâinile lui, cu sângele picurând din picioare. Au sărit în spate de spaimă, fugind din sera de sticlă, încercând să se îndepărteze de scenă.

- Buf!

Dar s-au izbit din nou de ceva sau cineva. Întorcându-se, au realizat că era Khun Fai.

- Ce e cu toată gălăgia asta? întrebă Fai cu voce puternică, uitându-se la fața palidă a surorii lui.

- Soda, Soda a prins un șarpe, strigă Fon, arătând spre băiatul care stătea ținând șarpele cu un zâmbet uscat, ca să liniștească pe toată lumea.

- O să-l iau și o să-l eliberez în zona cu iarbă din spatele zidului. Probabil de acolo a venit.

Soda nu-l observase pe Fai înainte, și păși stângaci spre zidul de lângă sera de sticlă și eliberă șarpele în sălbăticie, ca de obicei.

Când se întoarse, îl găsi pe Fai cu brațele încrucișate, alături de celelalte menajere.

- De ce ai prins șarpele așa?

- Ei bine... prind des șerpi. Nu sunt veninoși, știți. Probabil e unul venit din pădurea din spatele zidului, răspunse Soda cu încredere, înainte să-și stoarcă sângele din rană, pentru a elimina orice urmă de venin care ar fi putut fi acolo, cât de puțin. (Făcea asta mereu când era mușcat de un șarpe.)

Fai îl privi pe băiat, apoi își mută privirea între el și zidurile crăpate ale casei. Acea zonă, atât partea de jos a zidului cât și zidul în sine, nu fusese reparată frecvent. Apoi trase o respirație ușoară, reflectând asupra ultimilor zece ani. Multe lucruri se schimbaseră cu siguranță în timp.

- Gata, acum hai să-ți pansăm rana, spuse Alpha, apoi se întoarse spre casă. Soda îl urmă, șchiopătând, pentru că, deși nu fusese otrăvit, rana tot îl durea.

Mătușa Niam și Jie Phor au intrat apoi să-l ajute pe tânăr în baie, înainte ca Fai să le facă semn să plece să-și vadă de ale lor, pentru că baia era mică și separată de zona principală.

Inima lui Soda bătea necontrolat, neimaginându-și vreodată că va ajunge să fie îngrijit chiar de Khun Fai.

Mai mult, Khun Fai chiar se așezase în genunchi ca să-i curețe rana.

- Khun Fai, nu trebuie...

- Sunt doctor, așa că atunci când văd pe cineva suferind, trebuie să-l ajut.

Persoana înaltă nici măcar nu se uita la Soda, așa că nu observă zâmbetul luminos care îi dispărea treptat de pe fața înroșită.

- Mulțumesc, spuse Soda cu un zâmbet timid, când Khun Fai termină de curățat rana.

Dar, imediat ce încercă să iasă din baie, Fai spuse din nou:

- Urcă în mașină.

- Ce... unde mergem? întrebă Soda surprins.

- Te duc la spital.

- Uh... nu e nevoie, Khun Fai. O să se vindece singură.

- Am examinat rana și pare adâncă. Chiar dacă poate nu e foarte veninoasă, nu știu dacă nu au rămas contaminanți, spuse Fai, părând indiferent la cuvintele tânărului.

- Sau vrei să te iau în brațe?

- Ei bine... dacă pentru tine e în regulă, răspunse Soda, ridicând ambele mâini și oferind un zâmbet.

- Ești destul de ștrengar, spuse Alpha, iar Soda își coborî mâinile, realizând că probabil Khun Fai nu ar face așa ceva.

- Oh!

Dar înainte să poată reacționa, Fai îl ridică cu ușurință pe Soda de la sol.

- Da, Khun Fai, spuse Soda cu un ton ușor timid, cu ambele mâini încolăcindu-se strâns în jurul gâtului său, de teamă să nu cadă.

- Să mergi pe jos ar putea fi prea dur. Nu vreau ca cineva să fie nevoit să suporte venin în casa mea, spuse Alpha calm, apoi îl conduse pe Soda afară din baia separată, trecând pe lângă chipurile femeilor din casă și al lui Fon, care așteptau afară.

- Heh heh, Soda zâmbi larg către ele, înainte să-și îngroape cu emoție capul în pieptul lui Fai.

Mătușa Niam și Phonphan nu puteau decât să dea din cap și să zâmbească în timp ce chicoteau, dar în adâncul sufletului, erau fericite că tânărul lor stăpân încă mai avea grijă de acest copil problematic.

Totuși, Fon continua să-l privească pe băiatul cu obrajii înroșiți cu o privire plină de îngrijorare.