CAPITOLUL 44

Povestea începe într- un oraș plin de viață, într- o zi mohorâtă. Planul de deschidere se concentrează pe picioarele bătătorite și pătate de funingine ale unui bărbat care se târăște pe o stradă din oraș. Narațiunea sumbră urmărește un om fără adăpost, cu ochii săi stinși privind spre un cer care pare să reflecte propria sa soartă dezolantă.

Camera se retrage încet, lărgind perspectiva la un unghi înalt, înainte de a se deplasa la o clădire albă imaculată dintr- un campus universitar. Un tânăr student chipeș în cămașă albă, pășește încrezător de- a lungul unei pasarele. Trăsăturile sale chipeșe, mersul elegant și acel zâmbet subtil atrag priviri admirative. Pentru cei din afară, el pare perfect: arătos și bogat. Doar el își cunoaște golul interior.

În afara privirii, fațada sa impecabilă se destramă, dezvăluind o altă față. Se uită la cer. Ploaia este iminentă. În ciuda acestui fapt, Jira își continuă plimbarea fără țintă. Întâlnește un om fără adăpost, iar un gând îi scânteiază în minte. Poate că... acest om i- ar putea face viața mai puțin plictisitoare.

Totul a început cu acest simplu gând. Într- o zi de ploaie torențială, omul fără adăpost este ademenit de chipul prietenos al studentului. I se dă un nume nou, devine o persoană nouă. O nouă viață incredibilă începe. Jira începe să trăiască o viață pe care nu a avut- o niciodată, sub controlul bogatului Jira care deține un conac.

Dar pe măsură ce timpul trece, iar adevăratul Jira absolvă, el descoperă că această nouă viață nu este la fel de fascinantă precum și- a imaginat. Comportamentul lui Jira devine din ce în ce mai ciudat.

Publicul a urmărit transformarea celor doi bărbați cu un sentiment crescând de neliniște. Nimic nu era exagerat de dramatic, dar o tensiune puternică umplea sala. Se simțeau ca și cum erau oamenii fără adăpost, ținuți de proprietarul aparent normal al conacului. Dar acțiunile lui Jira erau din ce în ce mai tulburătoare: dormind brusc cu bărbatul pe care îl găzduise, ordonându- i să- l dezbrace pentru ceea ce părea a fi o sesiune de desen, sau chiar să- l facă să poarte o zgardă și să se târască în genunchi pe holul conacului.

- Rolul ăsta mă costă mult, dar tipul ăsta e al naibii de înfiorător, i- a șoptit Pawat cuiva de lângă el. Armin nu i- a răspuns; era complet absorbit de propria lui interpretare.

Povestea a continuat până când a apărut o femeie, iar trădarea s- a derulat. Din momentul în care Jira a intrat în cameră, publicul și- a ținut respirația. Nimeni nu și- a dat seama că erau manipulați de spectacolul lui Jira. Tensiunea a cuprins sala. Chiar și moartea lui a fost neașteptată. De- a lungul întregii povești, nimeni nu a știut cu adevărat la ce se gândea. Totuși, chiar și cu moartea bizarului personaj, nimeni nu a putut scăpa de tensiunea creată de el.

Moartea lui Jira a dus la arestarea falsului Jira. Amprentele de pe armă au confirmat că el este criminalul. Femeia, cândva iubita lui, a simțit frică, vinovăție și, în cele din urmă, și- a folosit legăturile de familie pentru a evada în altă țară.

Lucrurile s- au înrăutățit când părinții lui Jira s- au întors și și- au găsit fiul mort. Fostul om al străzii stătea în celula sa, discutând cu colegii săi de închisoare, povestindu- și viața.

Interpretarea lui Pawat a scenei de flashback din celula închisorii a fost superbă. Armin, privind, a crezut că Pawat a fost un actor cu adevărat talentat, mai ales având în vedere personalitatea sa reală.

Publicul a crezut că povestea se va termina aici, dar deodată cineva a deschis ușa celulei de închisoare. Direcția împușcăturii și amprentele au dovedit că a fost vorba de sinucidere. Pentru că a fost replica lui Jira, părinții lui Jira l- au contactat pentru a continua să- l reprezinte pe fiul lor.

Fostul om al străzii avea de făcut o altă alegere: să se întoarcă la viața lui sau să- l înlocuiască pe cel mort.

Pe o stradă pe care trec ocazional mașini, el privește cerul, ca în prima scenă a filmului. Brusc, a ales o direcție, iar filmul s- a încheiat acolo. Genericul de final a rulat, lăsând pe toată lumea cu întrebări.

Ce cale a ales el? Și la ce se gândea cu adevărat Jira? Iubea el pe toți cei implicați? Filmul a lăsat o frustrare persistentă, o neliniște chinuitoare. Mulți erau practic gata să ceară răspunsuri de la regizor.

Filmul a aruncat nenumărate întrebări și, deși frustrant, a fost incontestabil genial, în special performanța captivantă a actorilor. Regizorul Liu și actorii au primit aplauze furtunoase. Armin și- a înclinat mulțumirile alături de ceilalți, dar în timp ce pleca, cineva s- a apropiat de el.

- Tu ai fost Jira, nu- i așa? Tânărul s- a întors și a încremenit. Această persoană...

- Da, bună ziua domnule Petro.

- Încântat să vă cunosc. Aveți alte angajamente? Vă interesează să bem ceva?

Un bărbat în jur de patruzeci de ani, foarte bine îmbrăcat, s- a apropiat de el în mijlocul unei rafale de ochi vigilenți. Directorul Liu a șoptit rapid: - Du- te! Aceasta este o oportunitate de aur pentru tine!

Pawat a intervenit și el: - Chiar dacă sunt un pic gelos, du- te. Ăsta e directorul Petro!

Chiar și fără încurajările lor, el ar fi acceptat oricum. - Cu siguranță.

Într- un bar de colț, nu departe de locul evenimentului, un regizor celebru și un actor misterios stăteau și discutau, înconjurați de paparazzi care făceau poze din toate unghiurile. Știrile de mâine vor include cu siguranță această poveste. Toată lumea încerca frenetic să afle informații despre tânărul actor.

Petro este un regizor de renume mondial. Multe dintre filmele sale au devenit legendare. Implicarea sa garantează că un film va încasa peste o sută de milioane de dolari; premiile sunt aproape date.

Armin își sorbea whisky- ul, aruncându- i priviri celuilalt bărbat. Lucrase cu Petro înainte, dar atunci Petro era mult mai în vârstă. Acest regizor era cunoscut pentru perfecționismul său.

Ceea ce își amintea din colaborarea lor anterioară era epuizarea neîncetată, dar recompensa era pe măsură. Lucrând cu el la - Psychosis a fost prima dată când Armin a câștigat un premiu pentru cel mai bun actor la o ceremonie globală. Totul ar fi fost perfect dacă nu ar fi urmat trădarea și moartea sa ulterioară.

- Pari mai puțin emoționat decât toți ceilalți actori noi pe care i- am întâlnit.

- Sunt emoționat, dar nu o arăt.

- Asta trebuie să vină din trecutul tău de actor. Te descurci bine.

- Mulțumesc.

- Știi că nu te- am invitat doar pentru whisky, nu?

- N- aș îndrăzni să ghicesc, răspunse Armin cu un zâmbet. Comportamentul relaxat al celuilalt bărbat a ridicat sprânceana interesată a directorului. Petro a observat actorul pentru o lungă perioadă de timp înainte de a vorbi în cele din urmă.

- Sunt foarte impresionat de interpretarea ta. Nu pot să cred că interpretarea a venit de la cineva de vârsta ta. Dar, oricum, să trecem la subiect. Caut un tânăr actor ale cărui calități actoricești să îndeplinească standardele mele, pentru a juca într- un proiect pe care îl am pe raft de șase sau șapte ani. Nu am găsit pe nimeni potrivit. Credeam că am pus scenariul pe raft, dar tu mi- ai amintit de el. Deci, ești interesat?

- Am o singură întrebare.

- Întreabă.

- Există scene de sex?

Petro și- a încrucișat brațele și a râs. - Nu... nu sunt. De ce? Nu vrei ca oamenii să vadă fizicul tău? Dacă ăsta e motivul, e un nu.

- Nu, domnule.

- Deci, care este răspunsul tău?

- Accept.

- Bine. După ce a spus asta, și- a băut whisky- ul dintr- o înghițitură înainte de a se ridica brusc și să plece. Armin a mai rămas așezat o vreme, așteptând ca paparazzi să se împrăștie înainte să se ridice. Dar apoi a întâlnit pe cineva pe care nu se aștepta să îl mai vadă vreodată.

Când s- a ridicat de pe scaun și s- a întors, ochii lui căprui deschis i- au întâlnit pe cei ai cuiva care stătea la la tejgheaua barului. S- a oprit în loc. Văzând asta, persoana care își sorbea cocktailul a scos un oftat lung.

- Speram să treci pe lângă mine, dar din moment ce m- ai văzut, de ce nu mi te alături puțin? Narin îi făcu semn lui Armin să se așeze.

- Nu mă așteptam să te văd aici.

- Dacă te referi la acest eveniment, sunt aici în calitate de ambasador al mărcii. Dorești ceva de băut?

- Nu, mulțumesc. Plec în curând.

- Hmm... Bărbatul cu părul lung și- a sprijinit bărbia pe mână, întorcându- se să se uite direct la Armin.

- Am văzut filmul în care ai jucat. Nu e de mirare că un regizor cu nume mare te- a invitat la un pahar.

- Voi lua asta ca pe un compliment, răspunse Armin, întâlnind direct privirea lui Narin. El era cu adevărat cel mai bun model masculin al țării; arăta bine din toate unghiurile. Nu era de mirare că Thada l- a ales ca iubit; Armin nu- și putea lua ochii de la fața frumoasă a lui Narin.

- Văzându- te așa de aproape, înțeleg de ce a fost atât de captivat, a continuat Narin privindu- l pe Armin pentru o clipă înainte de a se întoarce la băutura sa.

- Cum se simte el? Thada, vreau să spun...

- E bine, a zâmbit Armin. - Dacă ești îngrijorat de el ca vechi prieten, e în regulă. Dar eu trebuie să fiu sincer, nu mă simt bine când un fost iubit mă întreabă despre iubitul meu actual.

- Deci, voi doi sunteți împreună acum, a spus bărbatul cu părul lung, coborându- și ochii. - Îmi pare rău, mi- a scăpat. Trec printr- o perioadă grea acum. Știi, să uiți pe cineva nu este ușor. Și sunt incredibil de gelos pe tine. De atâtea ori m- am întrebat de ce nu m- a plăcut, de ce a fost mereu atât de interesat de tine, chiar și atunci când eram împreună.

- Cred că ești beat, a răspuns Armin.

- Nu, nu sunt beat, a negat Narin, fluturându- și mâna. - Am făcut un pact cu mine însumi când am fost de acord să fiu amantul lui - aș fi făcut- o doar pentru beneficii. M- am ținut de acea înțelegere. Dar apoi, din cauza grijii lui, din cauza faptului că am fost aproape de el atât de des, au existat lucruri pe care nu le- am putut controla, cum ar fi sentimentele mele. Înainte să- mi dau seama, m- am îndrăgostit de el. E atât de drăguț, chiar dacă arată intimidant pe dinafară.

- Știu asta foarte bine, a spus Armin.

- Dar după cum vezi, lucrurile nu au mers bine pentru mine pentru că el te place pe tine, Armin.

- ...

- Chiar m- am întrebat dacă, fără tine, aș putea să- l fac să se îndrăgostească de mine într- o zi. Dar cu cineva ca Thada... nu știu. S- ar putea să nu mai iubească pe nimeni, a ridicat bărbatul din umeri înainte să mai ia o înghițitură din băutură. - Dar asta nu mai contează acum. Ar trebui să- i mulțumesc lui Thada pentru că nu m- a ajutat în acea zi. Din cauza acelei probleme anterioare, mi- am dat seama că mă pot descurca singur, fără el. Iar acum am o nouă relație cu un model masculin mai tânăr. Este un băiat bun. Foarte grijuliu.

În acest moment, Armin a râs brusc, făcându- l pe bărbatul de lângă el să întrebe...

- Am spus ceva amuzant?

- Nu, doar că... s- ar putea să nu- ți dai seama, dar când ai vorbit despre noul tău iubit - nu- i așa? Eu nu am simțit nicio dragoste în asta. Când vorbești despre iubitul meu, e mai mult, știi tu, mai mult sentiment. Ce te aștepți să simt când vorbești despre iubitul meu?

- Eu nu sunt...

- Faptul că Thada mă iubește nu e vina mea, iar faptul că tu îl iubești nu e nici vina ta. Dar chiar acum, ceea ce ar trebui să faci este să te iubești și să apreciezi persoana care stă lângă tine, Armin s- a ridicat în picioare, pregătindu- se să plece.

- Și încă ceva, eu sunt de fapt foarte posesiv, așa că vreau să știi că acel model ar putea fi o nouă iubire sau un nou iubit pentru tine, dar pentru Thada, eu sunt primul și singurul iubit de la început. Ne vedem data viitoare. Sper să- ți găsești propria fericire.

Auzind aceste cuvinte, Narin a fost uimit. Ochii lui frumoși au pâlpâit ezitant înainte ca, în cele din urmă, să vorbească cu o voce moale:

- Așa sper și eu. Îți mulțumesc pentru sfat și îmi pare rău că nu pot să te plac.

Armin auzi clar cuvintele...

- Nici eu.

În cele din urmă, a părăsit locația. Era foarte târziu. Când a ajuns la locuința sa, primul lucru pe care l- a făcut a fost să- l sune pe Thada imediat. Armin a început prin a povesti tot ce se întâmplase în acea zi, de la muncă până la întâlnirea cu fostul lui iubit.

- Um... e ceva ce trebuie să te întreb. E ceva serios.

(- Hmm? Dă- i drumul), a spus Thada, uitându- se cu satisfacție la unul dintre pereții casei sale.

- Sunt primul tău iubit?

(- Desigur. De ce? Ce ți- a spus Narin?) Tânărul și- a încrețit sprâncenele.

- Nimic. I- am spus doar că sunt prima și singura ta iubire. Mi- a fost teamă... teamă să nu fiu rușinat dacă nu era adevărat. Am spus- o în focul momentului.

(- Ai dreptate.) Tânărul și- a imaginat că Armin îi spunea asta lui Narin. Dintr- un motiv oarecare, el s- a simțit brusc bine. Colțurile gurii i s- au ridicat mai sus. Thada se uita la o fotografie înrămată, mintea lui începând să mediteze. Dar asta nu era de ajuns...

La întoarcerea acasă, Armin a rămas fără cuvinte la schimbările din anumite părți ale casei. S- a întors încet să se uite la persoana care stătea lângă el înainte de a reuși să vorbească.

- Tu... tu...

- Am spus odată că casa era prea goală, că ar trebui să găsești lucruri care îți plac pentru a o decora pe gustul tău, a spus Thada.

- E adevărat... Dar văzând tablourile aliniate pe toți pereții... e un sentiment pe care nu- l pot descrie cu adevărat.