CAPITOLUL 3

 Această scenă este scena finală a sezonului. Prințul moștenitor, protagonistul serialului, negociază un tratat de pace cu liderul advers. Totul pare să meargă bine, dar brusc, al cincilea prinț, care îl susține pe prințul moștenitor, observă sclipirea unei arme în mâna asasinului. El se aruncă în fața fratelui său mai mare pentru a-l proteja.

Izbucnește haosul. Prințul moștenitor le ordonă oamenilor săi să-i ucidă pe toți cei din tabăra cealaltă, transformând sărbătoarea într-o baie de sânge. Este un final sumbru al sezonului. După repetiții, toți actorii și-au luat pozițiile. Decorul și luminile au fost perfect aranjate.

- Tronul, scena optzeci și unu. Trei, doi, unu... Acțiune!

Așezat în capul mesei, prințul moștenitor dă din cap satisfăcut în timp ce tratatul de pace cu ambasadorii țării cu care se află în război de ani de zile este finalizat. Paharele ambelor părți sunt pline. Atmosfera de sărbătoare este lină și relaxată.

- Pentru pace și alianța dintre cele două națiuni ale noastre! Beți! Prințul moștenitor își ridică paharul. Toată lumea din sala de recepție strigă la unison...

- Beți!

Prințul moștenitor, așezat în capul mesei, se întoarce pentru a da din cap fratelui său mai mic, așezat lângă el. Dar înainte de a se putea întoarce complet, fratele său strigă...

- Înălțimea Voastră, aveți grijă! Al cincilea prinț strigă din toți plămânii, înainte de a se arunca în fața fratelui său. O cupă a căzut pe podea. Prințul moștenitor a făcut ochii mari când s-a uitat la persoana care stătea în fața lui, un zâmbet ușurat și vesel răspândindu-se încet pe fața sa.

- Este un asasin! Strigătele gărzilor regale și sunetul săbiilor scoase au răsunat prin sală. Unele gărzi îl urmăreau pe asasinul care fugea, în timp ce altele îi priveau cu precauție pe cei care acum erau foști aliați. O săgeată lungă ieșea din spatele celui de-al cincilea prinț. Sângele se scurgea încet. A tușit o cantitate mare de sânge înainte să se prăbușească, dar fratele său l-a prins.

- Al cincilea prinț...

Prințul moștenitor s-a uitat șocat la sângele de pe fața fratelui său. Mâna fratelui său mai mic îi strângea veșmintele; își trăgea răsuflarea, chinuindu-se să respire, dar totuși forțând un zâmbet.

- Înălțimea Voastră... sunteți bine? Al cincilea prinț a șoptit slab.

- Sunt bine, sunt bine. Chemați imediat un doctor! a strigat prințul moștenitor, ridicându-și capul, dar o strângere de braț l-a forțat să se uite înapoi la persoana din brațele sale.

- Ai grijă de tine, ochii strălucitori ai fratelui mai mic s-au umplut de lacrimi, care au început să îi curgă pe față. 

- Promite-mi... că vei deveni regele acestei țări.

- Promite-mi.

Al cincilea prinț și-a adunat toată puterea rămasă și a ridicat mâna.

- Da, da, promit, a spus tânărul prinț moștenitor, ținând strâns mâna fratelui său.

- Bine.

Al cincilea prinț a forțat un ultim zâmbet, care s-a stins încet. Ochii îi erau sticloși. 

- De ce atât de... lent... nu... nici măcar un pic... Respirația i-a încetat. Corpul său a rămas nemișcat, ochii rămânându-i deschiși. Tăcerea s-a așternut. Armin a strâns mental din dinți, blestemând în sinea lui persoana care încă stătea acolo, încremenită în șoc.

(Spune-ți replicile ca să pot ieși odată din această situație incredibil de jenantă!) S-a gândit el. Dar nu a scos niciun sunet.

- Cred că ar trebui să o tăiem. Actorul ăla arată de parcă e pe cale să aibă o crampă, a strigat o voce dintr-un colț al studioului.

- Oh... tăiați! Armin a sărit brusc în picioare, făcând persoana care îl îmbrățișa să tresară.

- Hei!

Actorul care îl interpreta pe Al Cincilea Prinț s-a răsucit și a gemut de durere înainte de a se întoarce spre regizor, care vorbea cu cineva din spatele camerei. L-a văzut pe regizor dând din cap, dar doar pentru scurt timp; cealaltă persoană a plecat. Brusc, regizorul s-a apropiat și și-a pus mâinile pe umerii lui Armin.

- Armin, promite-mi că, pentru următoarea mea serie, nu vei refuza. Regizorul se simțea ca și cum ar fi găsit un diamant în stare brută, o descoperire epocală. Nu-i păsa unde a învățat să joace acest puști sau de ce era atât de talentat; el a văzut doar ceea ce avea în față. Actoria la care tocmai fusese martor era incontestabil reală. Altfel, cum ar fi putut un actor principal să-și uite replicile în halul ăsta?

- Uh, domnule? Adică, ultima scenă este utilizabilă?

- Cine spune că a fost doar acceptabilă? A fost incredibilă! O scenă de final perfectă!

- Dar...

Ca și cum ar fi știut ce urmează, regizorul a fluturat mâna disprețuitor. 

- Oh, asta? O vom edita mai târziu. E în regulă. Nu era sigur că ar putea recrea o scenă atât de bună, s-a gândit regizorul, înainte de a se uita la actorul care încă nu se ridicase.

- Tiwa, hai să mai facem o dată scena asta. De data asta, va fi un prim-plan doar al feței tale. Nu-ți uita replicile.

- Da, a răspuns protagonistul masculin, privirea lui zăbovind asupra persoanei care tocmai părăsise platoul. În cealaltă parte a platoului, după ultima scenă, Armin primea complimente de la artiștii de machiaj și coafură care îi îndepărtau cu plăcere machiajul și peruca.

- A fost o scenă a morții foarte frumoasă. Sunt foarte fericit. După ce și-a luat rămas bun de la echipă, s-a îndreptat spre vechea sa mașină. Totuși, înainte să deschidă portiera, a apărut rolul principal masculin.

- Așteaptă, Armin. Armin a ridicat o sprânceană la actorul care se apropia.

- Cum ai făcut asta?

- Să fac ce?

- Ai fost groaznic înainte, dar brusc ți-ai luat câteva zile libere și te-ai întors jucând... uimitor de bine. Am fost șocat. Am crezut că de fapt ai murit. Tiwa a vrut să se plesnească pentru că și-a scos gândurile la iveală.

- Nu am fost atât de bun, a răspuns Armin cu umilință. 

- Am stat acasă fără să am nimic de făcut, așa că mi-am exersat replicile. Chiar și așa, Tiwa a simțit că Armin era cumva diferit.

- Dacă nu e nimic altceva, voi pleca.

- Oh, bine. La revedere... și...

- Noua ta coafură arată bine.

- Mulțumesc. Să ne mai întâlnim cândva, a spus Armin.  Își amintea că, după difuzarea acestei drame, Tiwa a devenit extrem de popular timp de mai mulți ani. După aceea, însă, a dispărut de la știri; Armin habar nu avea ce s-a întâmplat.

Bătrâna mașină s-a îndepărtat încet, îndreptându-se spre următorul său loc de muncă, care a fost alertat cu o notificare pe telefonul său. Se părea că managerul său nu îi acorda prea multă atenție în ultima vreme; uneori uita să îl informeze pe Armin cu privire la programul său sărăcăcios, ceea ce făcea ca Armin să fie acuzat că nu este de încredere și nu este profesionist. Trebuia să își noteze singur programul și să seteze memento-uri.

- Janine, mi-e atât de dor de tine. A suspinat Armin. Apoi mașina veche și ponosită a plecat, dar cineva a urmărit-o până când a dispărut din peisaj.

- Cine era acea persoană? l-a întrebat un tânăr subțire și blond pe cel de lângă el, pe bancheta din spate a unei mașini cu geamuri puternic fumurii.

- Nu e treaba ta, a răspuns bărbatul cu ochi ageri, cu privirea fixată în față.  Apoi l-a instruit pe șofer să pornească mașina.

- De ce nu i-ai oferit o înțelegere dacă îl plăceai atât de mult? Blondul s-a aplecat în față, sprijinindu-și coatele pe genunchi, pentru a se uita la fața celuilalt. Dar omul rece rămăsese la fel de indiferent ca întotdeauna. Oricât de mult ar fi vorbit el, celălalt rămânea tăcut.

Narin a suspinat obosit, sprijinindu-se de scaun, dar privind în continuare la persoana care stătea în picioare.

- Vii astăzi la mine acasă?

- Domnule Thada.

- Nu uita înțelegerea noastră, Rin, spuse bărbatul fără să se uite la el.

- Îmi cer scuze. M-am gândit că ar trebui să mă pregătesc dacă vii, a spus Narin încet. L-a văzut pe celălalt bărbat privindu-l îndelung cu expresia lui caracteristică, impasibilă și rece. Narin s-a simțit neliniștit, dar înainte să poată vorbi, celălalt bărbat a spus ceva primul.

- Tu nu mă iubești. Vrei doar să mă ții doar pentru tine, nu-i așa? A întrebat calm bărbatul cu ochi negri.

Narin a înghițit greu.

- Nu, domnule. Tu îmi dai faima, iar eu îți dau trupul meu. E un schimb.

- Corect. Pentru că ești atât de deștept, ai rezistat mai mult decât ceilalți.

- Am înțeles, domnule.

- Bine. Blondul a tăcut. Thada, între timp, s-a întors să se odihnească, cu ochii fixați pe altcineva în mintea lui; o imagine recurentă a unei persoane care zăcea fără viață. Când a ajuns actoria acelei persoane atât de bună? Și ce este mai exact acest sentiment dureros?

Armin se îndreaptă spre un alt studio, ultimul loc de muncă al săptămânii: o ședință foto pentru o revistă de modă medie. Dar, la sosire, s-a confruntat cu o situație neașteptată.

- Armin! Ce faci tu aici? Doamne, Lily, de ce nu ne-ai spus? Te-au înlocuit cu Achi. Du-te, du-te, grăbește-te înapoi! O directoare dolofană își strângea pieptul. Lângă ea, un tânăr cu părul șaten îl privea cu o sclipire răutăcioasă, cu un colț al gurii ridicat atât de sus, încât lui Armin îi venea să-l întrebe dacă fața lui era obosită. Toată lumea din studio se holba la el. O persoană cu aspect de fotograf s-a apropiat.

- Ce se întâmplă? Lily, am crezut că ai spus că Armin era bolnav și nu putea veni.

- Chiar era bolnav, așa că l-am recomandat pe Achi în locul lui. Ai fost de acord, nu? Să începem să filmăm. Voi vorbi eu cu el mai târziu.

- Dar Armin este aici acum, iar eu am vrut persoana pe care am cerut-o inițial.

- Dar în contract apare Achi.

- E în regulă. Înțeleg că l-ai oferit pe Achi pentru că ai crezut că sunt bolnav, dar ar fi trebuit să-mi spui că ai dat acest post altui artist de-al tău, ca să nu vin în timp ce sunt încă în convalescență. Toată lumea iubește o bârfă bună. Cuvintele lui Armin i-au făcut pe oameni să se uite discret la manager, Lily. Cum a putut să atribuie un job destinat unuia dintre artiștii ei altuia, fără să-l anunțe pe artistul inițial?

- Armin, hai să vorbim despre asta afară, bine? Lily a strâns din dinți și s-a apropiat de Armin, dar privirea lui nu i-a atenuat deloc tensiunea. Dacă Armin ar fi protestat măcar puțin, ea nu ar fi fost atât de stresată.

-M-am gândit că s-ar putea să fi uitat să-mi spui, ca data trecută, așa că am făcut o notă luna trecută. Nu mă așteptam să dau din nou peste o astfel de situație, i-a spus managerului său, cu vocea puțin mai puternică decât de obicei. Apoi s-a înclinat ușor în fața restului echipajului. 

- Îmi pare rău pentru deranj.

Armin s-a întors și a plecat, ignorând șoaptele din jurul său. În această situație, cu siguranță nu el era cel vinovat. Își amintea doar incidentul similar petrecut anterior, când îi văzuse pe manager și pe noul venit stând împreună. Fusese la fel și data trecută. Atunci se enervase și protestase zgomotos, ceea ce o făcuse pe Lily să afirme că lipsa lui de contracte se datora comportamentului său rău.

Armin băgă mâna în buzunar și se întoarse să se așeze în mașină. Se părea că primul lucru de care trebuia să se ocupe era iubitul lui manager și agenția.