Capitolul 3 ⁠☆

 

  După ce a terminat cursurile, Shane stătea în fața unei camere penthouse dintr-un apartament de lux din inima oraşului. Era un semn clar că familia lui Kit aparținea probabil celor mai bogaţi oameni din Bangkok. Acest fapt I-a făcut pe Shane să se simtă puțin nervos. Ar putea fi unul dintre acei copii bogaţi și răsfățați? Nu după mult timp, uşa s-a deschis şi o femeie, cu o expresie prietenoasă, în jur de patruzeci de ani a ieșit afară. Shane şi-a unit repede mâinile în semn de salut.

-Bună tinere! Trebuie să fii Shane, nu? Sunt Mae mama lui Kit. Intră dragă. Comportamentul ei cald I-a ajutat pe Shane să mai scape de emoții. Tânărul a intrat în casa lui Kit şi a fost uimit de dimensiunea și decorul elegant și clar scump. Vitrina era plină de trofee și un portret mare de familie atârna pe perete. Kit stătea în centru, flancat de părinții săi și de cei trei frați.

-Deci, acesta este studentul pe care Khru Tan l-a trimis să-l îndrume pe Kit al nostru? Un bărbat de aproape cincizeci de ani a ieşit din bucătărie în timp ce întreba.

-Da, sunt Shane. Judecând după figură, a presupus că bărbatul era tatăl lui Kit, dar era ceva ciudat de familiar la el.

-De ce simt că te-am mai văzut înainte... Uh... ne-am mai întâlnit undeva, unchiule? Tatăl lui Kit a făcut o pauză, apoi a făcut o față serioasă şi I-a certat jucăuş, prefăcându-se sever:

-Acum, concurent! Ce fel de mâncare prezinți?

-Oh... Chef Ko! Bucătăria Talentului!! Shane şi-a amintit brusc unde îl mai văzuse pe tatăl lui Kit...într-o emisiune TV celebră. Era unul dintre cei mai renumiți bucătari din țară. Shane nu s-a putut abţine să nu fie puțin invidios. ,,Nu numai că Kit este bogat, dar este şi fiul unei celebrităţi? Serios? Wow... deci Chef este tatăl lui Kit?”

- Îţi mulţumesc foarte mult că ai venit să-l îndrumi pe Kit! a spus tatăl cu recunoştinţă. S-a apropiat şi i-a aruncat lui Shane o privire sinceră, prinzându-l de umăr în semn de încurajare.

-Få tot posibilul. Bine, fiule? Mă bazez pe tine.Shane şi-a încruntat sprâncenele, nedumerit de faptul că Chef Ko vorbea ciudat. Dar înainte ca el să se gândească prea mult la asta, Kit a coborât scările, jucând un joc pe telefon.

-Kit, prietenul tău este aici! I-a strigat mama fiului ei. Kit s-a uitat scurt la Shane,a ridicat degetul mare în sus, apoi s-a dus direct la masa unde fuseseră deja aşezate cărțile. Mama lui Kit s-a întors apoi către Shane.

-Vom ieşi puțin. Simte-te ca acasă, dragă. Bine? Părinţii lui Kit au plecat, lăsându-i pe cei doi tineri singuri, în apartamentul de lux. Shane s-a apropiat de locul unde stătea Kit, jucându-şi jocul, a stat acolo stângaci pentru o clipă, neștiind ce să facă, până când Kit şi-a ridicat privirea.

-Îmi pare rău, ia loc. Fă-te comod. Shane s-a așezat vizavi de tânăr și a început să-și aranjeze cărţile, caietele și instrumentele de scris pe masă. Kit a continuat să-l urmărească tot timpul. Când a auzit prima dată că cineva din clasa întâi va veni să-l îndrume, habar n-a avut cine ar putea fi. La urma urmei, erą normal ca studenții de top și studenții de nivel inferior să simtă că trăiesc în lumi total diferite. Și ácum, stând atât de aproape, această presupunere i s-a părut mai corectă ca niciodată. Chiar și doar așezând cărți și pixuri, Shane arăta ca și cum ar fi făcut un fel de proiect de artizanat. Dar totuşi, nu puteai să-l învinuieşti, aura de meticulozitate radia practic din fiecare parte a corpului său. Părul său scurt și îngrijit. Fața lui netedă și frumoasă. Acele buze roz pal cu un strat uşor de balsam de buze. Hainele lui curate şi moi purtau mirosul slab al unui balsam de rufe. Unghii bine tăiate. Un corp care nu era înalt, dar nici scund, nu foarte slab, dar nici dolofan, doar... echilibrat. Și arăta ca cineva care probabil mânca doar mâncare sănătoasă și avea grijă de el. Cu cât Kit se uita mai mult...cu atât, era mai drăguț. După un moment, Shane a părut să simtă că este urmărit și s-a oprit.

-La ce te uiți?

-La nimic. A răspuns Kit, coborându-și privirea și zâmbind slab în timp ce continua să se joace pe telefon. Între timp, Shane simţea ceva ciudat în ceea ce privește expresia și comportamentul lui Kit. Era un sentiment pe care nu îl putea explica. Și totuşi, cumva asta îi făcea colţurile buzelor să se arcuiască într-un zâmbet slab. A ridicat o mână și și-a ajustat părul fără un motiv real. Lui Shane, odată ce i se încredința o sarcină, își propunea pur și simplu să facă tot posibilul să o îndeplinească. Odată ce toate erau la locul lor, a trecut direct la meditaţia lui Kit.

-Bine, să începem. Pe baza calculelor mele din scorurile cursurilor tale, dacă dorești să atingi o notă 2, vei avea nevoie de mai mult de jumătate din punctele cursului și apoi trebuie să obții în jur de 80% la examen. Sau, dacă speri să obții cel puțin 60% la examen, atunci scorul cursului trebuie să fie perfect. Dacă reușești asta la jumătatea trimestrului, examenele finale nu ar trebui să fie o problemă.

-Mm-hmm... Kit a răspuns fără să ridice măcar privirea de pe telefon.

-Te voi pune să faci mai întâi un pre test. Vreau să văd care sunt elementele tale de bază. Să începem cu seturile. Deschide cartea la pagina...

-Pizza Lover sau Pizza Deluxe? Ce preferi ? Shane a făcut o pauză, luat prin surprindere.

- Ei bine, este un set, nu? Ce set dorești ? Crustă subțire sau groasă? Ce toppinguri? Uh... Mănânci ananas pe pizza? Comand hawaiian, bine? Kit şi-a ridicat telefonul, arătându-i lui Shane meniul de pizza cu acei ochi mari şi inocenţi. Shane a fost uimit pe moment, dar forțat să se uite. -Orice este în regulă. Nu există „nimic” care să nu se încadreze în preferințele mele.

-Brânză cu bacon.Perfect! Kit a finalizat comanda şi apoi a deschis cartea.

-Bine, gata! Shane a oftat, începând să devină puțin neliniştit din cauza comportamentului lui Kit.

-Sunt zece întrebări. Ai zece minute. Când efectuezi, citește cu atenție mai întâi. Sari peste cele pe care nu le cunoști și revii la ele mai târziu. Nu pierde timpul cu cele grele pentru că...

-Ți-e sete? Ce vrei să bei? Kit I-a întrerupt, ridicându-se deja şi deschizând frigiderul, luându-l pe Shane prin surprindere pentru a doua oară.

-Există Coca-Cola originală, Coca-Cola fără zahăr, bere și sucuri de portocale, mere şi roşii. Kit a prezentat oferta, apoi s-a oprit când a observat că expresia lui Shane devenea uşor iritată.

-Deci, ce vrei?

-Suc de roșii... a răspuns Shane sec.

-Pe bune? Cum naiba poți bea asta? Are gust de rahat ...

,,Ce naiba!” Shane aproape că a înjurat cu voce tare, dar a reuşit să-și închidă gura şi să se abţină, forțându-se să se autocontroleze, în timp ce Kit s-a apropiat, a pus sucul de roșii în fața lui și s-a aşezat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Tu şi mama mea ați putea trăi împreună. Serios, nu înţeleg de ce oamenii transformă roşiile în suc. Shane a deschis sticla și a luat o înghițitură zdravănă din sucul de roşii, apoi i-a aruncat lui Kit o privire și a spus:

-Ai terminat de vorbit? Kit a făcut o pauză, a înghiţit greu, apoi s-a prefăcut nerăbdător.

-Bine... Să începem.

-Vom face întrebările împreună. A răspuns Shane obosit.

-Bun. Eram pe cale să-ți spun, dacă m-ai lăsa singur, nu aș putea să o fac. Dar apoi Kit a părut brusc să-și amintească ceva.

-Hei, stai o secundă! Fără alte explicaţii, tânărul s-a ridicat şi a plecat, fără să-i dea lui Shane șansa de a procesa a doua rundă de confuzie totală. O clipă mai târziu, Kit s-a întors cu o cutie de carton în mâini.

-Modelul pe care l-am comandat ieri, mă poți filma despachetându-l? Vânzătorul a spus că nu își va asuma responsabilitatea dacă este deteriorat, cu excepția cazului în care există un videoclip. Kit i-a dat telefonul lui Shane, care l-a luat, a oftat și a început să înregistreze, simțind că era deja la capătul puterilor. ,,De ce naiba am fost de acord cu asta?” S-a întrebat el iritat. Când Kit a terminat de despachetat, trecuseră patruzeci și cinci de minute. Dar chiar atunci, o notificare a apărut pe ecranul telefonului. Tânărul s-a uitat la ea, apoi a întors ecranul spre Shane cu ochi strălucitori.

-Ooh! Pizza este aici! Kit a sărit în sus şi a ieşit din cameră. Shane şi-a strâns pumnii, în tăcere, frustrat. Zece minute mai târziu, tânărul s-a întors cu cutia de pizza şi a petrecut încă douăzeci de minute aducând farfurii, furculițe și un cuțit, pe care le-a aşezat în fața lui Shane.

-Este suficient oregano? Sunt mai multe condimente în bucătărie dacă vrei.

-Este în regulă. Să ne grăbim să mâncăm, ca să putem începe meditaţiile. A spus Shane în timp ce a luat o felie de pizza, a băgat-o în gură și a mestecat-o repede, sosul murdărindu-i colțurile buzelor. El nu se gândea la nimic altceva decât la începerea sesiunii de studiu. Dar de cealaltă parte a mesei, Kit a văzut ceva cu totul diferit. De obicei atât de îngrijit şi ordonat și acum, asta? Shane mesteca ca și când cineva i-ar fi putut smulge mâncarea în orice secundă. Gura lui era mică și totuși a îndesat cumva două felii deodată... Distrugere totală a aparențelor, dar totuşi... destul de drăguţ. ,,Uită-te la asta, nici măcar nu-și dă seama că are sos pe obraz.” Kit nu mai putea suporta. Un obraz atât de neted și frumos nu ar trebui să aibă sos pe el. Așa că a luat un șervețel și l-a şters uşor. Shane a înghețat s-a uitat în sus, și a întâlnint ochii lui Kit. Tânărul a chicotit, vizibil amuzat. Shane a apucat repede șervețelul și a continuat să se șteargă singur, încercând să ignore orice urmă de sentiment ciudat care toomai își făcuse din nou apariția.

-Să ne întoarcem la studiu.

-Voi merge mai întâi la baie, așa că putem face o sesiune lungă și concentrată după. Kit a spus asta în timp ce se ridica și se îndrepta spre ieșire, lăsându-l pe Shane singur la masă. Sosul a dispărut de pe obraz, dar uitându-se în oglindă, tânărul a observat că fața îi era la fel de roşie, ca sosul de tomate.

    Kit a dispărut timp de aproape o oră. Răbdarea lui Shane s-a terminat în cele din urmă și a mers să-l caute prin apartamentul luxos până când l-a găsit. Stătea lângă piscină, râzând încet la un videoclip de pe telefon. Când a auzit pași, s-a întors, l-a văzut pe Shane, și a început să explice calm:

-Am mers la baie, dar apoi prietenul meu mi-a trimis un videoclip cu pisici și am rămas captivat...

 -Este aproape șapte seara. Te-ai uitat la videoclipuri cu pisici timp de o oră întreagă? A rostit Shane pe un ton tăios.

 -Păi... A trimis o mulțime de clipuri. S-a lamentat tânărul încurcat.

-Bine, bine... hai să ne întoarcem să studiem. Shane îşi atinsese limita.

-Sincer, dacă nu vrei să studiezi, atunci nu o face. Nu vreau să-mi pierd timpul cu tine....

-Eşti nebun? Cum să nu o fac? A rostit tânărul, fără nicio intenție de a se ridica.

-Nu chiar. Dar dacă continui așa, cu siguranță voi fi. Kit a zâmbit amuzat.

-Nici măcar nu am făcut nimic, de ce te-ai supărat? Shane s-a uitat la Kit, cu o privire aspră, ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva dur. Dar nu voia să-l intimideze, ci își dorea ca acesta să-și dea seama de unul singur de felul în care stăteau lucrurile.

-Mă duc acasă.Shane s-a întors și a plecat fără să mai spună un cuvânt. Kit I-a privit plecând și a rămas uimit. ,,Wow... este îmbufnat. Ceea ce îl face cumva şi mai drăguţ.” A chicotit el amuzat dar și surprins în același timp.

    Locul pe care Shane îl numea „acasă” era un apartament vechi nu departe de școală, la doar câteva stații de tren de centrul oraşului. Pentru majoritatea copiilor, ,,acasă” ar putea fi un loc liniştit și cald care să-i ajute să evadeze după haosul lumii exterioare. Dar pentru Shane, casa lui era orice altceva decât asta. Era un loc turbulent, dezordonat, unde îi era aproape imposibil să găsească câteva momente de liniște. Shane locuia împreună cu cei trei frați ai săi. Era Phi Jin, sora mai mare, de douăzeci şi doi de ani, o studentă în anul patru care îşi petrecea zilele plângându-se de tot ceea ce se afla sub soare. Îi plăcea să dețină controlul asupra tuturor cu excepția propriei vieți. Noaptea, fie bea cu prietenii, fie stătea acasă să se certe cu frații ei mai mici. Apoi urma Phi Name, student la inginerie și cea mai mare sursă de probleme din gospodărie. A dispărut mâncarea? Phi Name... Casa era dezordonată? Phi Name din nou. Dacă se ivea o problemă, cu siguranţă Phi Name era responsabil. Apoi era Shane, al treilea născut, copilul mijlociu. Dar Shane nu a fost tipicul copil mijlociu care era trecut cu vederea. Departe gândul de a fi numit un ,, copil clasic” sau „Copilul de miercuri”. Shane era, în cele din urmă, un câștigător. S-a menținut deasupra lanțului trofic al fraţilor săi cu inteligenţă, detașare şi dârzenie. În cele din urmă, era Cheese sora mai mică, în vârstă de doisprezece ani, și cumva un hibrid al tuturor fraţilor ei. Vorbea non-stop ca și sora ei Jin, se juca la nesfârşit ca Name și în anumite momente, avea aceeași indiferență de gheață ca Shane. Prin urmare, de fiecare dată când se întorcea acasă și își găsea toți frații acolo, Shane știa că nu va avea pace. Nici de data aceasta nu era diferit, Name și Cheese se certau pe mâncare, în timp ce Jin se plângea non-stop. Modul lui Shane de a face față era să ignore pe toată lumea, să nu spună nimic și să se îndrepte direct spre dormitorul său. Dar din păcate... în ziua aceea, Shane nu a putut evita să devină parte a războiului din casă. Pentru că dintr-o dată, a văzut o pisică grasă rătăcind în fața uşii dormitorului său.

-A cui este pisica aceasta? Cum a intrat? Shane a luat pisica și a intrat în salon, întrebându-și fraţii gălăgioşi. Și după cum știm, când Shane spune ceva, toată lumea trebuie să tacă și să asculte. Name și Cheese au încetat să se mai certe, în timp ce Jin s-a oprit din lamentat şi s-a întors să-i răspundă.

-A adus-o barza.

-De unde ai luat-o? Shane s-a întors să-l întrebe pe NongCheese ignorându-și sora.

-Este o pisică fără stăpân. Am văzut că nu are stăpân, așa că mi-a părut rău de ea. Este pisoi, l-am numit Kaiju.

-Oh, l-ai botezat deja? Ce fel de pisoi rătăcit este acest grăsan?

-Acest loc este casa lui Kaiju, ca și a ta sau a mea! Acest apartament, tata și mama l-au cumpărat înainte de divorţ, apoi ne-au lăsat aici să locuim singuri, vă amintiți? Cheese s-a ridicat și a plecat în camera ei. Shane a rămas fără cuvinte, în timp ce Jin a continuat să explice.

-De fapt, este pisica din casa de alături, dar proprietarul s-a mutat în străinătate. Așa că au întrebat-o pe Ai Cheese dacă vrea să aibă grijă de ea...

-Nu îl păstrezi! Returnează-l chiar acum. A rostit Shane autoritar.

-Să-l returnez cui? Proprietarul s-a urcat deja în avion. Shane a oftat frustrat și a făcut o poză pisoiului cu telefonul său.

-Bine, voi posta un anunț pentru a-i găsi un nou stăpân. După ce a făcut fotografia, s-a întors în dormitorul său. Singurul spațiu în care Shane putea avea linişte erau cei câțiva metri pătrați ai dormitorului. Era zona lui sigură și un loc pe care îl considera al lui și numai al lui. De aceea, îl ținea închis mereu, refuzând să lase pe cineva să-l invadeze...nici măcar pe frații săi. Shane s-a aşezat la biroul său de studiu, îngrijit și organizat, plin de cărți de pregătire pentru examene. Pe peretele de deasupra, erau notițe cu anunțuri de examene de bursă şi citate din vocabularul grec de memorat. Shane și-a eliberat mintea de tot, de schimbările de la școală, de atitudinea enervantă a lui Kit, de haosul fraţilor săi și s-a concentrat asupra manualului deschis de pe birou. Conform programului său, această oră de seară era stabilită pentru studierea unui anumit subiect. Prietenii, frații și cunoscuții i-au pus lui Shane multe etichete: obsedat de studiu, tocilar, copil prea serios și multe altele. Dar el, nu a simțit niciodată nevoia să definească acele lucruri. Știa doar că, ca student, datoria lui era să studieze. Trebuia să-şi îndeplinească această datorie cât mai bine pentru a-și atinge cel mai important obiectiv în viață. După ce a citit o vreme, a fost întrerupt de un apel telefonic de la Khru Tan.

- Da, Khru.

- Cum merge, Shane? Cum este Kit?

- Obositor. Lui Kit nu-i pasă deloc, Khru. Nu cred că pot face asta. A răspuns tânărul debusolat.

 -Calmează-te, Shane. Uite cum stau lucrurile, părinții lui Kit m-au implorat personal să-l ajut. Nu se așteaptă la prea multe, doar să nu eșueze în acest semestru. Le este teamă că Kit nu va putea continua să studieze nicăieri, dacă se întâmplă asta.

-Şi ce dacă? Nu este responsabilitatea mea, nu-i așa?

-E adevărat... Dar gândește-te la asta ca și cum ai face-o pentru bani. Khru Tan a folosit atuul cu care credea că îl va convinge pe Shane.

-Nu vrei să economiseşti pentru a studia în străinătate? Treizeci de mii de baht nu este o sumă mică, Shane. Tânărul a oftat și s-a uitat înapoi la tabla de pe perete, unde era scris visul său: „Studiază în străinătate”. Acesta a fost scopul lui. Tot studiul și efortul de a-şi menţine notele mari, cititul neobosit, totul era pentru un singur scop: să iasă din această țară. Un obiectiv despre care Shane credea că îl va ajuta să crească solid şi în siguranță. Făcea tot ce putea pentru a se asigura că anul viitor va fi student la o școală prestigioasă din străinătate. Dar... chiar trebuia să facă asemenea sacrificiu, trebuia să suporte comportamentul copilăresc și obraznic al lui Kit pentru asta?

Ca şi cum Khru Tan i-ar fi citit gândurile, a adăugat încă o replică care a pecetluit complet afacerea.

-Şi în plus, Shane, eşti un luptător, nu-i aşa? Nu ai fost niciodată un tip care să renunțe uşor. Era adevărat... Nu renunțase niciodată la nimic, până nu-și epuizase toate eforturile. Şi mai important, treizeci de mii de baht l-ar putea ajuta cu adevărat să se pregătească pentru studiul în străinătate! ♡