Capitolul 39

 Tânărul om de afaceri A a fost invitat de sora sa mai mică să vadă un film nou. Când a văzut trailerul, a suspinat. Nu îi plăcea în mod deosebit acest gen de film, dar cum sora lui voia să îl vadă, a fost de acord să meargă cu ea.

- Voi fi cu ochii pe persoana în rochie roșie- , a spus sora lui. - Este incredibil de frumos. Este peste tot pe Twitter chiar acum- .

- Este a treia oară când spui asta. Nu ai spus că a fost un bărbat? Cum poate un bărbat să fie frumos?-

- Heh, o să vezi.-

Omul de afaceri A a urmărit filmul pe ecranul mare din fața sa, lăsând intriga să se desfășoare. Când protagonistul era pe punctul de a se apropia de cineva din spatele unei perdele transparente, sora lui l-a apucat de braț și i-a șoptit: - Acolo! Acolo!-

A continuat să privească fără să stea prea mult pe gânduri. Cu toate acestea, în momentul în care persoana din spatele cortinei s-a dezvăluit, omul de afaceri A nu și-a mai putut întoarce privirea.

De ce avea lumea asemenea bărbați atrăgători? Sora lui a descris persoana ca fiind frumoasă, dar pentru el, acest cuvânt nu era suficient.

Părul lung ca de corb, pielea albă contrasta puternic cu rochia stacojie, revelatoare. Expresia și ochii languroși erau incredibil de seducători; chiar și vocea joasă și clară nu dezagrega deloc.

Nu se pricepea foarte bine la actorie, dar știa că această persoană era un mare interpret, perfect potrivit pentru rol.

Când acel personaj s-a ridicat pentru a vorbi cu protagonistul, picioarele lor lungi i-au atras din nou atenția. Un gând i-a străfulgerat prin minte: Atingerea pielii lui ar fi uimitoare.

Dar după doar câteva minute, demonul în roșu a dispărut.

Un sentiment de regret a umplut inima tânărului. A așteptat să vadă dacă personajul va reapărea, dar nu au făcut-o până la sfârșitul filmului.

- Filmul a fost bun, nu-i așa, frate? Dar cea mai bună parte a fost Armin!-

- Armin? Cel în rochie roșie?-

- Da! Vezi? Ți-am spus, este frumos!-

Frații au părăsit cinematograful, sora mai mică vorbind neîncetat despre Armin.

Verificându-și ceasul, omul de afaceri A a văzut că se făcuse târziu.

 - Ți-e foame?- , a întrebat el. 

- Da! Dacă tot suntem aici, putem merge la Krua Khun Wang? Vreau Pad Prik Gai Yen-ul lor (pui prăjit cu chili).-

Tânărul a dat din cap în semn de aprobare, înainte de a se întoarce la o fotografie a tânărului actor pe care tocmai îl căutase pe telefonul său.

În momentul în care au ajuns la restaurant, cerul își schimbase culoarea. Tânărul rezervase o cameră privată. În timp ce își așteptau mâncarea, ușa s-a deschis brusc.

- Îmi pare rău că am întârziat, traficul a fost groaznic...- Persoana și-a dat gluga jos, apoi și-a puso repede la loc când i-a văzut. 

- Scuzați-mă!-

Slam!

- ...-

Ușa s-a închis, dar frații nu și-au luat ochii de la ea. După câteva minute, sora s-a întors spre fratele ei.

- Frate, acea persoană semăna exact cu Armin!-

Persoana care intrase în camera greșită a suspinat, s-a așezat alături de ceilalți doi care așteptau deja și a spus: - Uau! Bună ziua, amândoi. Am intrat în camera greșită. Când mi-am dat seama că nu erați voi, inima aproape că mi-a căzut în stomac!-

- Au părut să te recunoască?-

- Nu știu. Am ieșit repede de acolo.-

- Ți-am spus să nu ieși. Ești în lumina reflectoarelor acum. E greu să te miști sau să faci ceva. Fii atentă. Kim, ai spus că ar fi trebuit să-l inviți pe Armin în oraș.-

- Nu am făcut nimic rău. Am ieșit doar să mănânc- , a spus Kim.

 - În fine. Dar voi ce mai faceți?-

Armin stătea de vorbă cu Phat și Kim. Fusese de acord să ia cina cu ei de când lucrau împreună, dar a durat atât de mult să se întâlnească în sfârșit. Phat era strălucitor și vesel ca de obicei. Cu toate acestea, astăzi Kim părea să aibă ceva pe suflet. Vorbea normal, dar continua să evite contactul vizual.

Acest comportament i-a dat lui Armin un presentiment rău.

După ce și-a luat rămas bun de la cei doi, a plecat. Dar când era pe punctul de a ajunge la mașina sa parcată, a apărut cineva pe care nu îl mai văzuse de mult timp, însoțit de doi bărbați mari.

- Ren.-

- Hei Armin, nu ne-am văzut de mult. Ești o mare vedetă acum.-

 Înainte ca cuvintele să fie abia rostite, a văzut un alt bărbat ieșind dintr-o mașină. Omul s-a poziționat în fața lui Armin, făcându-l pe celălalt să rânjească și să spună: 

- Hmph. Și acum ai gărzi de corp. Ești atât de fericit, încât ai uitat ce ai promis- .

Armin a făcut semn persoanei de lângă el să se dea înapoi, apoi s-a întors spre persoana din fața lui. 

- Ce am promis?-

- Despre ridicarea interdicției asupra mea! Ai promis că le vei spune, așa că de ce nu există încă niciun progres?!-

- Nu ai mai putut suporta, nu?-

- Ce contează pentru mine dacă ești interzis sau nu? Eu sunt doar un actor obișnuit. Cum aș putea avea puterea să te interzic?-

- Nu face pe prostul. Dacă nu i-ai fi spus acelei persoane să aibă grijă de mine, nu aș fi fost interzis.-

- De ce aș pune-o pe acea persoană să se ocupe de tine? Mi-ai făcut ceva?-

Ren a strâns din dinți. Se întreba dacă Armin îl înregistra. Era foarte atent la cuvintele sale. Văzându-l pe celălalt bărbat stând acolo, cu mâinile în buzunare, privindu-l complice, Ren s-a înfuriat și mai tare. Regreta că întâlnirea lor anterioară fusese prea haotică pentru a se pregăti. Așteptase o lună fără să facă nimic, dar nu văzuse nicio îmbunătățire. Acum, rolurile care ar fi trebuit să fie ale lui îl făceau pe Armin și mai faimos. Era exasperant.

- Armin, ești un tip viclean. Faima ți-ai dobândit-o doar vânzându-te. Crezi că ai fi unde ești fără un binefăcător?-

- Sunt unde sunt datorită mie. Și cine din această industrie nu are un finanțator? Nu e ca și cum tu nu ai avea unul. Nu este mama ta un susținător important? Fanii au ochi, să știi. Dacă cineva are doar susținători, dar nu are talent, nu va rezista. Și mai important, nu m-am vândut niciodată pentru faimă.-

- Nu te preface că ești atât de înalt și puternic. Chiar vreau să știu dacă ai mai vorbi așa dacă aș dezvălui povestea despre tine că ai fost un băiat ținut în casă.-

Armin a suspinat. - Nu vreau să-mi pierd timpul cu acuzațiile tale încăpățânate și fără sens.

Dispari.-

- Eu nu plec. Dacă eu nu sunt fericit, nici tu nu vei fi.-

 - Ce vrei, atunci?-

Ren era pe punctul de a vorbi, dar deodată a auzit o mașină deschizându-se în apropiere. Nu a putut decât să strângă din dinți și să plece.

- Îți dau trei zile.-

Văzând asta, Armin s-a urcat în mașină. Expresia relaxată de pe fața lui de acum o clipă a devenit imediat serioasă.

- Dacă nu i-a spus cineva, cum ar fi știut că sunt aici?-

Armin și-a scos imediat telefonul și a format un număr fără ezitare.

Cei doi frați ascunși în apropiere au suspinat ușurați. Sora mai mică a apucat strâns mâneca fratelui ei, cu ochii mari de alarmă.

- Frate, ai auzit despre ce vorbeau? Dacă nu ai fi deblocat mașina chiar acum, cine știe ce i-ar fi făcut Ren lui Armin! Și ce a fost cu banul și cu băiatul păzit? De ce a spus Ren așa ceva? Se pare că a înțeles ceva greșit.-

- Las-o baltă. Nu ne mai privește.-

Deși a spus asta, tânărul om de afaceri și-a încruntat totuși fruntea. Tipul ăla, Ren, a spus trei zile... Ce anume plănuia să facă?

A doua zi, Armin a continuat să filmeze - Killing Strangers- ca de obicei. Diferența era că acum avea mai multe oferte de muncă.

- M-am uitat la oferte; brandurile de genți și cosmetice care te doresc ca model sunt destul de bune. Și sunt câteva scenarii pentru seriale și filme. Ce părere ai?- i-a spus Janine clientului ei în drum spre casă.

- Este bine să am roluri principale, dar toate sunt roluri care îmi cer să joc bărbați frumoși.

Singurul interesant este un serial scurt.-

- Seria scurtă, este cea cu detectivii? Am răsfoit-o, intriga este foarte interesantă, dar...-

 - Dar ce?-

- De data asta o să joci rolul unui tip bun. Dar vei muri din nou la sfârșit.-

- Hmm, ai dreptate.-

- Cum merge chestia aia de care te-am rugat să te ocupi?-

- Nu-ți face griji, am avut grijă de tot. Mai ales acum că ai în spate un munte uriaș de sprijin, care începe cu litera - T- , nu ai de ce să te temi.-

- Pur și simplu nu vreau să se îngrijoreze prea mult de problemele mele mărunte.-

 Ochii lui căprui deschis au privit-o cu o privire profundă pe femeia care răspundea la mesaje și prelua apeluri alături de el.

Înainte de asta, se simțea incredibil de norocos să o aibă pe Janine ca manager. Pe lângă faptul că era incredibil de pricepută în meseria ei, avea relații extinse și îi rezolva complet toate problemele - atât de mult încât până și actorii de top din industrie o voiau pe Janine ca manager.

Gândindu-mă cu atenție acum, în spatele acestui noroc a fost Thada. Adevăratul noroc a fost să aibă pe cineva ca Thada care să aibă grijă de el.

Gândindu-se la asta, o durere adâncă i-a străpuns inima. O durere cauzată de viața sa anterioară. Persoana care a făcut totul pentru el timp de decenii, iar el nu a știut niciodată.

Dacă nu s-ar fi întors în timp, nu ar fi știut cine era cu adevărat fanul misterios care îl încuraja mereu prin bilețele cu buchete de flori, TD.

Nici măcar nu știa de cât timp îl ajuta în secret această persoană.

Chiar dacă cealaltă parte avea atât de multă putere, el a ales să facă totul în liniște, a ales să privească de la distanță, făcându-l complet inconștient de existența sa, omul care era ca un munte uriaș în viața sa.

Amintirile, vechi și noi, i se învârteau în cap. Bilețelele, diversele cadouri de la TD, până în momentul în care s-a întors și a ajuns să-l cunoască din nou, iar acum sunt împreună.

Își iubea viața cu Thada, așa cum era, mai mult decât orice. Și-a dat seama că nici nu-și putea imagina o viață fără el.

Când a ajuns acasă, încă pierdut în gânduri, a coborât din mașină amețit. Brusc, cineva a deschis ușa de la intrare.

Pașii lui Armin au înghețat. Ochii lui căprui deschis se uitau la persoana care stătea în fața lui cu un amestec de emoții.

- Thada.-

- Te-ai întors,- Thada era pe cale să meargă spre el, dar Armin l-a oprit.

 - Stai. Dacă îți văd fața de aproape acum, cu siguranță o să plâng.-

- Ce este în neregulă cu tine?- Auzind asta, fața de obicei stoică a lui Thada a arătat

îngrijorare.

 - Sunt atât de speriat.-

- Armin...-

- S-ar putea să nu înțelegi, dar sunt cu adevărat îngrozită. Îngrozit că tot ce se întâmplă, că stai aici în fața mea, că totul e doar un vis. Iar într-o zi mă voi trezi și mă voi trezi într-o altă lume, o lume fără tine- , o lume în care el este încă Armin, un bărbat în vârstă de 40 de ani.

 - Gândindu-mă la asta, simt că nu pot suporta.-

- ...-

- Dacă ăsta e un vis, tu ești cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodată.-

 El a închis ochii și a respirat adânc înainte de a-i deschide din nou, oferindu-i un zâmbet slab persoanei care stătea vizavi de el. - Deci, pot să te rog să rămâi visul meu frumos pentru totdeauna?-

- ...-

Thada se uită la bărbatul din fața lui cu o privire calmă, înainte de a spune: 

- Poate că nu știi asta, dar inima mea bate foarte tare chiar acum. Vrei să știi la ce mă gândesc?-

- Ce este?-

- Clopote de nuntă, invitații de nuntă, verighete și un costum de mire.-  

- Sunt mai mult decât fericit să-ți îndeplinesc cererea. Deci, pot să te îmbrățișez acum?-

Armin a zâmbit larg, cu ochii încrețiți la colțuri. A privit cum Thada a început să se apropie, dar sa oprit, fiind reținută mai devreme. În cele din urmă, Armin a luat inițiativa, deschizându-și brațele și îmbrățișându-l pe Thada.

Acum era sigur de cât de mult însemna Thada pentru el.

- Putem să stăm așa o vreme înainte să ne căsătorim?- a spus Armin, chicotind.

- Atâta timp cât eu sunt mirele, eu sunt gata oricând ești tu.-

- Bine, atunci ce-ar fi să sărim peste seara asta și să mergem direct la apartamentul pentru luna de miere?-