CAPITOLUL 39

 Sunetul strident al roților unei mașini de lux tăie liniștea dimineții, precum un tunet, oprindu- se brusc în fața vilei.

Ram Rattikorn ieși din Audi în viteză, fluturându- și arma preferată, cu ochii plini de foc și pașii grei, hotărâți.

Primul Alfa era de nerecunoscut - fața lui dură, tăioasă, nu mai lăsa loc pentru nicio îndoială: nu avea de gând să ierte pe nimeni.

Un alt vehicul îl urma, plin cu oamenii săi, complet înarmați. Se întorsese de urgență - nu reușise să ia legătura cu soțul său, nici cu subordonații care păzeau vila în acea zi.

Simțea cu toată ființa lui că ceva era foarte greșit.

Deși mersese la spitalul unde Raymond fusese internat, nu se întâmplase nimic. Nu fusese atacat, nu fusese urmărit. Iar asta însemna un singur lucru.

- La naiba!, strigă Ram, izbind cu pumnul într- un perete de marmură, care se crăpă pe loc.

Nu ei îl vizau. Îl voiau pe Blue Moon.

- Nu avem încă nicio informație despre autorii atacului, raportă unul dintre bodyguarzi, cu voce tremurândă.

Ram nu- i răspunse. Înainta spre vilă și, pe drum, vedea cum trupurile gărzilor lui zăceau pe jos - unii fără viață, alții încă respirând greu.

Privirea aurie a lui Ram deveni întunecată, de parcă însuși întunericul i- ar fi pus stăpânire pe suflet.

- Nu am terminat deja cu toți viermii ăștia?!

Își ridică mâna însângerată, înfășurând- o într- o batistă din buzunar. Inspiră adânc, încercând să- și recapete controlul.

Dar inima lui era în flăcări.

Soțul său fusese răpit.

- Probabil nu. Sunt oameni bine pregătiți. Profesioniști.

- Contactați- i din partea mea. Pe toți. Nu contează cum.

Privirea lui scânteia acum ca a unui animal rănit, dar periculos.

Între timp...

Blue Moon se trezi într- o cameră necunoscută.

Purta o pijama fină, dar mâinile și picioarele îi erau legate. Până și gâtul îi era prins cu o curea subțire, dar solidă.

În fața ușii, un bărbat masiv, cu o mască neagră și o pelerină întunecată, stătea nemișcat. Ținea o mitralieră lipită de piept, ca un paznic al iadului.

Blue Moon inspiră adânc, încercând să- și controleze panica. Privi în jur - camera era luxoasă, dar fereastra era acoperită cu o perdea grea. Nu putea ghici unde se află.

- Unde sunt?

Nicio reacție.

Încercă în mai multe limbi. Nimic.

Brusc, ușa se deschise.

Un grup de bărbați îmbrăcați complet în negru intră, ca o fantomă colectivă.

Blue Moon își ținu respirația. Inima i se zbătea în piept.

Dar nu avea de gând să se piardă cu firea.

Dintre toți bărbații înarmați care au intrat, unul îi părea familiar. Era Sun.

Blue Moon își înghiți spaima. Dar înainte să poată reacționa, ușa se deschise larg și un bărbat înalt și suplu, îmbrăcat în haine elegante, păși cu încredere. Toți ceilalți s- au înclinat automat - era clar: acesta era liderul.

- La naiba... Soția lui Ai Ram e chiar frumoasă. Nu e de glumă, rosti bărbatul, privind cu poftă și aducându- și mâna înspre coapsele lui Blue Moon.

Tânărul Alpha reacționă instantaneu și- l lovi cu piciorul, dar fu prins rapid de unul dintre ceilalți, care zâmbi ironic.

- Wow... ce tupeu.

Paf!

O palmă brutală, dată cu un inel masiv, îl izbi peste obraz. Gustul fierbinte al sângelui îi umplu gura, dar Blue Moon nu schiță niciun gest de durere. Dimpotrivă. Își ridică bărbia, arogant, ca o lebădă demnă.

- Am înțeles că Ram te- a scos dintr- un bordel mizerabil, continuă liderul.

 - Acum ești regina castelului lui. Dar azi... o să- ți amintești de unde ai plecat.

Apucându- l brutal de cap, îl trânti pe pat.

Blue Moon reuși, printre șuvițe de păr, să vadă pe gâtul bărbatului un tatuaj: un șarpe încolăcit.

Atunci înțelese.

- Ești... Eliot Moner.

- Singurul și unicul.

- Ce vrei?

- Oh, frumos. Nu ești speriat, doar curios. Îți voi răspunde: vreau să- i frâng inima lui Ram. Vreau să- l văd cum își privește soția umilită și nu poate face nimic.

Eliot râdea cu poftă.

- Ram va trebui să îngenuncheze în fața mea. Iar Mamba Rouge va renaște din cenușa Grupului Rattikorn. Ram va sucomba. Sub călcâiul meu.

- Ești delirant, Eliot! Ram nu va ceda în fața unui nimic ca tine.

Blue Moon zâmbi ironic.

- Vom vedea.

Eliot făcu un semn, iar unul dintre oamenii săi porni un ecran imens. Blue Moon își văzu soțul. Ram, în avion. Fața lui era încruntată, ochii scânteiau de furie și neliniște.

Când văzu imaginea lui Blue Moon, cu sângele șiroind din colțul gurii, strânse țigara atât de tare încât își arse degetele. Nu părea să simtă durerea.

- Se pare că Dumnezeu se grăbește. Unde sunteți? Ați intrat în spațiul britanic?, glumi Eliot.

Blue Moon simțea durerea crescând în piept, dar și furia. Ochii îi ardeau.

Eliot se așeză în spatele lui, iar vocea lui Ram tună de pe ecran:

- Să nu îndrăznești să te atingi de soția mea!!!

Eliot râse și mai tare.

- Doamne, câtă dragoste... Nu credeam că marele Ram Rattikorn poate iubi pe cineva.

Strânse obrajii lui Blue Moon cu cruzime.

- Avem o afacere mare de încheiat. Sper doar să ajungi la timp, nobilule Lord. Dacă întârzii... vei găsi doar bucăți din soțul tău.

Ram nu răspunse. Doar zâmbi. Un zâmbet tăios, mortal.

- Doare să zâmbești într- un moment ca ăsta?, râse Eliot.

- Nu subestima soția mea. E o persoană foarte talentată. Te va surprinde.

Cuvintele lui Ram răsunau puternic. Blue Moon le simți în tot corpul. Iubirea și încrederea din vocea lui îi dădură putere.

Își mușcă buza și își privi soțul cu recunoștință. Dar imaginea dispăru.

Eliot se aplecă și îl sărută pe creștet.

- Iubitul tău prinț vine... dar din păcate, nu va ajunge niciodată la timp.

- Ticălosule! a țipat Blue Moon, scuipându- l în față pe Eliot.

Bărbații în negru din jurul lui l- au lovit fără milă, palmele plesnindu- i fața până când tânărul Alpha s- a prăbușit pe pat, amețit și sângerând.

Zăcea acolo, zdrobit și furios, cu o vină adâncă în inimă pentru neglijența sa.

Apoi, totul s- a întunecat.

Când și- a revenit, Blue Moon a înțeles că fusese adus în Anglia. Deja Ram pornise în grabă după el, dar mai avea nevoie de câteva ore să ajungă.

- Nu- ți mai bate capul cu Ram, spuse Eliot, instalându- se confortabil într- un fotoliu. 

- Nu va ajunge niciodată la timp. Deocamdată, se uită la o grămadă de înregistrări cu soția lui... momeli. Eu nu mă voi liniști până nu- l văd în genunchi cu ochii mei.

Unul dintre subordonați a venit cu un raport: erau probleme cu sistemul de supraveghere. Eliot s- a ridicat în grabă și a părăsit camera.

Blue Moon a rămas singur… înconjurat de priviri hienești.

Inclusiv cea a lui Sun.

- Te gândești cum să evadezi?, zise acesta cu o voce batjocoritoare.

Privirea lui Blue Moon, cândva politicos- încrezătoare în prezența lui, era acum plină de dispreț. Calmului fals îi căzuse masca. Totul fusese o iluzie.

- Să vedem cât de bun ești.

Mâinile groase ale lui Sun i- au cuprins fața, urmate de săruturi vulgare și grețoase.

Lui Blue Moon i se făcuse rău. Când i- a dat drumul, tânărul Alpha a scuipat, tremurând.

- Ticălos împuțit!

Sun i- a tras o palmă puternică și l- a lovit în stomac, aruncându- l din nou pe pat.

- Nu… nu face asta… șopti Blue Moon, îmbrățișându- și instinctiv abdomenul.

Dacă ar fi fost altădată, i- aș fi distrus pe toți...

Dar acum… nu sunt singur. Am un copil. Copilul nostru.

- Ești generos și blând. Dar, din păcate, ai milă de cine nu trebuie, continuă Sun, desfăcându- și pantalonii.

Blue Moon simți un gol în stomac. Dacă i- aș fi spus lui Ram… poate totul s- ar fi terminat altfel.

- Și când am aflat de trecutul tău cu acel Omega jalnic... ce rușine.

Abia acum Blue Moon înțelese. Bărbatul pe care Meen îl întâlnise la restaurant fusese Sun. Întreaga întâlnire fusese o capcană.

Sun îl folosise pe Meen ca momeală. Îl forțase pe fostul lui iubit să- l atragă în cursă.

Durerea era copleșitoare. Dar nu mai putea da timpul înapoi.

Fusese trântit din nou pe pat, întors cu fața în jos. Un cerc de bărbați începuse să- l înconjoare, râzând batjocoritor.

- O oportunitate rară! râse unul.

Dar Blue Moon avea un plan.

Cu mâna albă, se strecura încet în cămașa atacatorului, mângâindu- i pieptul.

Atinge metalul rece. Pumnalul.

O clipă. Apoi... lovitura. Lama se înfige în fața bărbatului, iar sângele îi stropește fața.

Cu forța picioarelor, îl împinge pe altul de deasupra. Se ridică. Prinde lanțurile care încă îl legau și le înfășoară cu furie în jurul gâturilor a doi atacatori.

- Aghhh... uh- !

Urlete. Gemete. Moarte.

- Ajunge! Nu mai jucați teatru! strigă Sun, ridicând arma spre el.

Blue Moon era acoperit de sânge. Frumoșii lui ochi căprui străluceau acum, roșii de furie.

Nu mai era doar un Alpha fragil.

Era o fiară.

Doi oameni muriseră în mâinile lui. Și nu avea de gând să se oprească aici.

- Soția lui Ram Rattikorn nu se lasă terfelită.

Nu se supune.

Nu se înfrânge.

Nu cade.

Atmosfera din încăpere era îngrozitor de apăsătoare, tăcută și tensionată ca o coardă gata să plesnească.

Blue Moon era lipit de perete, precum un tigru sălbatic rănit, dar gata să sfâșie orice mână care s- ar fi apropiat. Ochii lui străluceau de furie, respirația era neregulată, dar în mâini ținea strâns singura lui armă: un pumnal mic, dar letal.

În fața lui, un grup de bărbați înarmați râdea gros.

- Riposta e chiar impresionantă, stăpâne..., chicoti Sun, cu voce batjocoritoare. 

- Împușcați- l în brațe și în picioare. Să nu se mai poată mișca!

Bang! Bang! Bang!

Dar nu gloanțele lor au fost cele care au spart tăcerea.

Patru bărbați s- au prăbușit la podea, morți pe loc. Niciunul nu apucase măcar să ridice arma.

Sun, șocat, se întoarse rapid să vadă de unde veniseră împușcăturile.

Din umbra ușii, apăru o figură înarmată, îmbrăcată în armură neagră.

Bang!

Înainte ca Sun să poată riposta, un glonț i- a străpuns mâna, forțându- l să scape arma.

- Aaaaagh!

Se prăbuși pe podea, iar o altă împușcătură îi străpunse coapsa.

Blue Moon închise ochii instinctiv la zgomotul puternic al gloanțelor. Urechile îi țiuiau, iar întreaga încăpere părea să se clatine.

Dar încă ținea strâns pumnalul.

Nu mai am încredere în nimeni. Nu din nou.

Tremura. Corpul lui ceda, dar spiritul încă lupta.

Apoi...

Bărbatul cu mitraliera se apropie încet. Își scoase casca.

Blue Moon privi.

Ochii lui se măriră brusc.