Capitolul 37

În cele din urmă, cererea lui Armin nu a fost acceptată. În dimineața următoare, el s-a trezit cu o stare de rău, febră și congestie.

Se auzi o bătaie la ușă. Târându-și picioarele, a deschis-o. 

- Exact la timp.-

- Arăți groaznic. Ești bolnav?- armin a pufnit, 

- Cred că da.-

- Serios? Dacă nu poți...-

- E în regulă. Nu e chiar așa de rău. Să mergem să mâncăm. Sper că nu te superi că nu am făcut duș.-

 - Nu, deloc. Oricum n-aș fi în stare, arătând așa.-

În cele din urmă, Armin și-a mai pus un pulover și a coborât să mănânce cu vecinul său.

- Ți-ai adus scenariul, nu? Dă-mi-l; o să te ajut să repeți.-

- Acum?-

- Când altfel?-

Armin și-a băgat supa în gură înainte ca Korn să fi luat măcar o înghițitură. După ce i-a înmânat scenariul, Korn a stat liniștit pentru o clipă, concentrându-se. Această scenă era cea în care Nate vorbea cu Kath într-un restaurant, înainte de incidentul armat. Armin, cu ochii lipiți de rândurile subliniate și notele mâzgălite, a început să citească replicile lui Kath.

Au repetat scena până la sfârșit. După aceea, Korn i-a cerut părerea lui Armin. - Tu ce crezi?-

Armin a reflectat o clipă. - Îți amintești fiecare replică, sincronizarea ta este perfectă, iar expresiile tale faciale se potrivesc exact cu ceea ce ai scris. Aici, Nate spune: - Kath, vrei să spui că cineva încearcă să te omoare?- (se încruntă). Ai făcut asta perfect. Pentru mine, asta este grozav, dar, de asemenea, diminuează personajul. E ca și cum l-ai juca pe Nate, dar nu-l folosești pe Nate. Știi ce vreau să spun?-

Korn și-a coborât ochii, încruntându-și fruntea.

 - Deci, cum rezolv asta?-

 - Trebuie doar să fii Nate.-  

- Ușor de spus, greu de făcut.-

 - Din notele adăugate, probabil că ați studiat deja personalitatea lui Nate. Din scenariu, el nici măcar nu crede că prietenul său este cu adevărat vânat, dar ezită înainte de a-l urma în cele din urmă. După părerea mea, trebuie să gândești ca Nate, iar apoi expresiile tale faciale și limbajul trupului vor fi naturale.- a spus Armin, adulmecând.

- Dar să joci împotriva lui Gwin este foarte dificil.-

- S-ar putea să fii încă afectat de audiție. Nu uita, ești prietenul lui apropiat. Chiar dacă el nu crede, e îngrijorat, știi? Încearcă din nou.-

Korn s-a descurcat mult mai bine a doua oară, și chiar mai bine a cincea oară.

- Asta ar trebui să fie în regulă acum. Mai ai puțin timp să exersezi. Continuă să încerci. Mă duc să mă odihnesc acum.-

- Îmi pare rău că v-am reținut atât de mult și vă mulțumesc foarte mult.-  

- Nicio problemă.-

Armin îi făcu semn cu mâna. Să ajute un actor mai tânăr era ceva ce trebuia să facă, chiar dacă el însuși era încă un actor relativ nou. Korn îl privi plecând, înfofolit, înainte de a se apropia de un membru al echipei despre care își amintea că vorbise cu Armin înainte de a se urca ieri în mașină.

- Scuzați-mă, Armin nu se simte bine. Puteți, vă rog, să-i luați niște medicamente pentru febră?-

- E bolnav? E grav bolnav?-




- in câte îmi dau seama, pare să aibă febră și îi curge nasul.-  

- Bine, am eu grijă de el.-

- Mulțumesc foarte mult.-

Între timp, Armin, după ce s-a întors în camera sa, s-a prăbușit imediat pe pat de oboseală.

Knock knock




Tânărul își încruntă sprâncenele. Tocmai o sunase pe Janine pentru a-i spune că a răcit; de ce a venit cineva aici atât de repede? Totuși, deschizând ușa, a înțeles de ce, pentru că nu era Janine.

- Ce dorești?- Vocea i s-a înăsprit.

- Domnul Korn a spus că nu vă simțiți bine, așa că v-am adus niște medicamente pentru febră.- Armin s-a uitat la persoana care vorbea încet cu o privire inexpresivă.

- Mulțumesc.-

A întins mâna să ia medicamentul, dar Charlie tot nu i l-a dat, făcându-l pe Armin să se încrunte.

- Uh... ar trebui să te ajut să te ștergi?-

- Nu, mă descurc singur. Și asta... ai de gând să-mi dai medicamentul sau nu?-

Charlie s-a uitat la el cu reproș, aceeași expresie pe care o purta când Armin era dezamăgit sau nemulțumit de el. Persoana și-a coborât ochii și a vorbit cu o voce scăzută.

- De ce pari să mă disprețuiești atât de mult? Chiar dacă atunci când vorbești cu alți oameni, pari perfect normală.-

Armin se uită la el gânditor. Înainte, avusese impresia că, atunci când Charlie vorbea astfel, părea demn de milă. Dar acum, gândindu-se la asta, nu mai avusese până atunci niciun alt membru al echipajului care să-l abordeze în felul acesta.

Tânărul a încercat să își ajusteze tonul pentru a suna normal. 

- Îmi pare rău dacă v-am făcut să vă simțiți așa, dar managerul meu va fi aici în curând. Nu vă voi mai reține- .

- Nu, nicio problemă.-

Să fi fost comportamentul inocent al lui Charlie și atenția grijulie - ceva ce nu primise niciodată în trecut - cele care l-au făcut să înceapă să-l placă? Sincer să fiu, dacă s-ar putea întoarce în timp, înainte de acel incident, nu ar ezita să-și reia relația cu Charlie.

- Am o întrebare pentru tine. Mă placi?-

Fața pe care o găsea adorabilă s-a înroșit. Cealaltă parte s-a bâlbâit.

- Eu... uh... de fapt, eu... eu sunt un fan al tău. Dacă mă întrebi dacă te plac, atunci... da, bineînțeles că te plac.- Vocea lui Charlie se stinse, ultima parte fiind aproape inaudibilă.

 - Um... ca fan, pot să te întreb ceva? Ce fel de persoană îți place?- Charlie a schimbat brusc subiectul, părând că vrea să evite alte stângăcii.

Armin și-a mângâiat bărbia gânditor, apoi i-a zâmbit persoanei care stătea la ușă. La asta, buzele lui Charlie s-au strâns și mai tare.

- Ei bine, ar trebui să aibă în jur de 187 de centimetri înălțime, un nas drept, buze subțiri, să fie oarecum liniștiți și să aibă un exterior calm și rece, dar un interior foarte dulce. Ceva de genul ăsta, cred.-

Eu sunt complet diferit de descrierea asta, nu-i așa? se gândi Charlie, dar înainte să poată spune ceva, intră altcineva.

- Este ceva în neregulă? Oh, Armin! Ai spus că ai răcit. De ce stai aici și vorbești?-

- Un membru al echipajului mi-a adus niște medicamente- , i-a spus Armin managerului său, înainte de a se întoarce spre persoana din fața lui cu un zâmbet formal.

 - Mulțumesc pentru medicamente. Managerul meu este aici acum, așa că nu vă voi mai deranja. Drum bun până acasă.-

 Și-a luat rămas bun de la fostul său iubit. Fie că vorbea frumos sau nu, nu știa ce să facă. Dar ar fi bine ca ei să nu se mai vadă.

Nu a mai existat niciun - și dacă- în ceea ce privește întoarcerea în timp. Pentru că, în sfârșit, își întâlnise TD-ul.

Intrând în cameră, Janine a întrebat: - Membru al echipajului? E destul de drăguț. Ar putea fi un actor sau un idol.-

A fost cu Charlie o vreme, dar în cele din urmă, din cauza abilităților lui Charlie, nu a mers.

- După standardele generale, el arată bine. Dar pentru mine, Thada este cel mai atrăgător.-

- Heh. Dragostea nu doar că te-a orbit, ci ți-a scos ochii! Nu mai vorbi. Ia-ți medicamentele și dormi. Mâine mai avem o scenă. Dacă chiar nu te poți descurca, voi cere să o reprogramăm.-

- În niciun caz, voi fi bine. Chiar dacă nu sunt complet mai bine, trebuie să trag.-  

- Să vedem. Odihnește-te pentru moment.-

- Mă întreb dacă ar trebui să-l sun, dar mi-e teamă că se va îngrijora prea mult.-

- Încetează să mai ai fantezii și dormi- , Janine a lipit un plasture de febră pe fruntea bărbatului adormit, înainte de a se întoarce la telefon.

- Chiar ai de gând să stai cu mine?-

Janine a suspinat.

- Cu cine altcineva ar sta? Prietenul tău?-

- Mulțumesc.- Janine a fost întotdeauna atât de amabilă cu el. Să le întâlnești pe Thada și Janine atât de repede... este uimitor, incredibil de bine.

Văzându-l pe Armin așa, managerul său s-a simțit agitat.

- Dormi, dormi, dormi!-

Armin s-a trezit din nou simțind ceva rece și umed pe gâtul său. Când a deschis ochii, a văzut chipul cuiva pe care nu-l mai văzuse de două zile: Thada. A crezut că visează, dar când s-a trezit complet, și-a dat seama că Thada stătea de fapt lângă el. Armin a făcut ochii mari. A exclamat surprins: - Cum ai ajuns aici?-

Bărbatul în costum complet care ștergea corpul bolnavului a răspuns:

 - Janine mi-a spus că nu vă simțiți bine, așa că m-am grăbit să vin.-

- Și Janine?-

- A plecat după ce m-a lăsat să intru.-

Janine, Janine! Ea spune că el vorbește aiurea, dar ea este cea care a raportat că este bolnav!

Armin a suspinat. 

- Nu vreau să-ți faci griji. Munca ta este destul de obositoare, iar apoi trebuie să călătorești atât de departe. Trebuie să fii epuizată.-

 - Nu, am venit cu un avion privat. A durat mai puțin de o oră.-  

Chiar și așa, tot nu voia ca Thada să se îngrijoreze.

- Unde stai în seara asta? Sau te duci înapoi?- Își scoase cămașa ca Thada să-l poată șterge mai ușor.

- Dacă aș putea, aș vrea să stau aici cu tine.-

- Dar sunt alți actori și membri ai echipei în camerele din apropiere.- - De aceea am închiriat întregul etaj.-

- Tot etajul? Dacă stau mai mult, nu cumperi tu hotelul?- a spus Armin chicotind.

- Mă gândesc la asta.-  

- ...-

- ...-

- Uh, hai să nu vorbim despre asta. Să spunem doar că rămân cu tine.-

- Asta e un dat. Mi-am adus medicul personal cu mine. Va avea și el grijă de tine, mai târziu. După ce termini de curățat, să mergem. Lasă-l să te verifice.- se gândea Armin,

Să fii bogat este foarte bine. Nu, ar trebui să spun că să ai un iubit bogat este foarte bine. - Mulțumesc- , i-a oferit Armin celălalt braț.

- Măcar atât puteam să fac- , a spus Thada de parcă ceea ce făcea nu era mare lucru, dar persoana întinsă acolo a continuat să se uite intens la fața lui. 

- Ai făcut atât de multe pentru mine. Vreau să fac și eu ceva pentru tine.-  

- Doar să fii cu mine este suficient.-

Armin nu a răspuns verbal, dar ochii lui nu au părăsit mișcările lui Thada nici măcar o clipă.

În dimineața următoare, Armin se simțea puțin mai bine. Nu mai avea bufeurile fierbinți și reci ca ieri, dar tot nu se putea opri din strănutat.

- Cum ai de gând să filmezi așa? Hai să o amânăm. Mă ocup eu de asta- , a mângâiat Thada fața și părul lui Armin, părând îngrijorată.

- Este foarte bine. Filmarea nu va dura mult. Echipa ar trebui să fi pregătit deja recuzita și locația. Îți garantez că nu va dura mai mult de o oră.-

- ...-

- Bine?-

Thada a suspinat.

 - Bine, dar suntem de acord că trebuie să te întorci imediat după aceea. De data asta, nu te las să conduci. Bine? Lucrurile mele sunt lucrurile tale, așa că folosirea avionului meu nu este o problemă.-

- Exact, pentru că sunt și lucrurile mele. Deci, dacă te ajut să economisești niște bani, nu e ciudat.-

- Nu-ți face griji, sunt foarte bogat. Te-aș putea lăsa să zbori înainte și înapoi în fiecare zi.-  

Wow, bine, tati. Chiar a spus asta. Armin s-a gândit în sinea lui Thada l-a condus pe Armin în camera sa, dar, pe drum, a văzut pe cineva bătând la ușa lui Armin.

- Gwin-

Proprietarul numelui s-a întors imediat. S-a uitat la persoana din spatele lui Armin înainte de a-i spune persoanei care l-a chemat: 

- Credeam că ești înăuntru.-

- Ce vă trebuie?-

- Am venit doar să te văd. Korn a spus că nu te simți bine. Uite ceva pentru tine.-

Gwin i-a înmânat lui Armin o pungă cu suplimente de sănătate, fără să se uite măcar la Thada, care stătea în spatele lui Armin.

- Mulțumesc.-

- Veți putea filma astăzi? Dacă nu, te ajut eu să vorbești cu ei.-

- Voi fi bine. Nu-i nimic.-

- Nu trebuie să mă ajuți cu asta. Dacă chiar nu se poate descurca, mă voi ocupa eu de asta- , a intervenit Thada.

Cei doi bărbați au schimbat o privire, fără să vorbească. Atmosfera a devenit extrem de stânjenitoare, iar persoana care stătea la mijloc nu a mai putut suporta, așa că a decis să fugă.

- Discutați asta cu calm, amândoi. Scuzați-mă.-

Armin s-a întors în camera lui, în timp ce cei doi bărbați au rămas unde erau. Gwin a fost primul care a vorbit.

- Știu cine ești. Te întâlneai înainte cu un model masculin.-

- Scuipă-l afară.-

- Armin este talentat. El nu are nevoie de tine. Lasă-l să plece.-

- Suntem într-o relație serioasă. Să-l lăsăm să plece nu este o opțiune- , a spus Thada cu o voce fără ton.

- Nu știu cu câți oameni de calibrul tău ai avut relații serioase, dar cineva cu nivelul lui de calificare nu are nevoie de scurtăturile tale. Du-te și găsește-ți altă stea nouă- .

- Cred că nu înțelegi ce spun. Gândiți-vă ce vreți, dar nu vă amestecați în relația noastră.- Bărbatul s-a întors să plece, dar celălalt a continuat să strige după el.

- De ce? Ai de gând să mă tratezi ca pe ceilalți care ți-au displăcut? Persoana din interior știe cum ești tu cu adevărat?-

Thada a făcut o mică pauză înainte de a continua să plece.