Capitolul 36

 Lumina soarelui de dimineață a început să inunde apartamentul. Armin și echipa au așteptat și, în cele din urmă, regizorul a spus,

- Bine, acum! Grăbește-te, nu vreau să se schimbe semaforul.-

Când totul era gata, bărbatul care stătea tăcut în spatele ușii a deschis ochii. Aceasta a fost scena de deschidere pentru - Ray- , asasinul care îl vânează pe protagonistul filmului. Era o scenă crucială; prima impresie a publicului despre acest personaj va depinde în întregime de această introducere.

Clapeta a pocnit. Un tânăr, îmbrăcat doar în pantaloni negri de bumbac, a ieșit somnoros din dormitor. În timp ce se întindea după o țigară de pe raftul montat pe perete pentru a și-o aprinde, vocea ascuțită a regizorului a tăiat aerul.

- Din nou! Concentrează-te, Armin. Amintește-ți, ești un asasin, nu un model. Mersul răcoros e bine, dar nu simt că mă uit la Ray.- S-a uitat la lumina exterioară schimbătoare, nemulțumirea lui fiind evidentă.

 - Lumina e schimbătoare. Știu că ești capabilă de mai mult. Nu mă dezamăgi.-

- Da, domnule- , a spus Armin, atrăgându-și imediat atenția. A analizat meticulos personalitatea și manierele personajului.

A doua lui încercare a fost complet diferită. Era ușor aplecat, cu mersul lent și letargic, ca cineva care abia se trezește. Fizicul său slab, dar musculos, era pe deplin la vedere. Ray și-a aprins țigara, a tras un fum lung și apoi s-a dus la un casetofon. După ce a pus acul pe disc, s-a plimbat dezinvolt, cu țigara în mână, în bucătărie pentru a pregăti ceva. Sunetul tacâmurilor care clănțăneau a alertat pe altcineva din cameră, care a venit apoi la tejghea să ajute.

- Bună.-

Ray a mers spre canapea, punându-și țigara într-o scrumieră. Apoi, a fost propriul său monolog tăcut. Ceea ce trebuia să facă acum era să-și imagineze replicile celeilalte persoane.

- Nimic special... um... când... Înțeles.-

Ray vorbea la telefon în timp ce ochii săi căprui deschis, reflectând soarele dimineții, se îndreptau spre pisica grasă care dormea pe canapeaua de lângă el. A întins mâna și a zgâriat-o de câteva ori pe bărbie înainte de a-și retrage mâna. Dar, brusc, pisica s-a ridicat și și-a lipit capul de poala lui. A fost un accident perfect, în ochii regizorului și ai celorlalți care priveau.

Actorul însuși aproape a ieșit din personaj.

Până la terminarea convorbirii, micul dejun se făcuse scrum. Ray s-a holbat la tigaia din mână înainte să o arunce, cu tot cu tigaie, la gunoi.

- Bine, asta e grozav, Armin. Să trecem la următoarea scenă.-  

- Da, domnule.-

Mai erau câteva scene de filmat în acea cameră. Așa că și-a petrecut întreaga dimineață cu noul său prieten portocaliu. După filmări, Armin practic a inhalat mâncarea pe care Janine i-a pregătito, atât de înfometat îi era.

- Încetinește. Să mergem acasă și să ne odihnim. Mâine avem o scenă importantă.-

- Da, am o scenă cu foarte talentatul Gwin. Probabil ar trebui să mă duc acasă să exersez puțin.

Ar trebui să vii și tu să mă ajuți să o revizuiesc.-

- În opinia ta, cine e mai bun, tu sau el?-

- Nu știu. Dar din singura dată când am jucat împreună, e foarte priceput. Și pare să aibă ceva ce eu nu am.-

- Ce?- Janine se încruntă.

- Talent actoricesc. Pentru mine, el este ca cineva născut să fie un actor adevărat. Rar.- - Îndrăznești să spui că tu nu ai talent? Tu?-

Armin a ridicat din umeri, fără să mai spună nimic. Dacă Janine l-ar fi întâlnit la vârsta asta în viața lui anterioară, ar fi înțeles de ce îndrăznea să spună asta.

În după-amiaza următoare, Armin își făcea bagajele pentru a merge la următoarea locație de filmare. A fost surprins să găsească persoana care îi deschidea ușa din camera alăturată. A dat din cap în semn de salut, iar cealaltă persoană l-a salutat la rândul ei.

- Să mergem împreună.-

- Bine.- Pe drum, Armin a observat în secret persoana care mergea alături de el.

- Poate că tu nu-ți amintești de mine, dar eu îmi amintesc foarte bine de tine. Eu sunt Korn.- Cealaltă persoană și-a oferit mâna.

- Da, eu sunt Armin. Mă bucur să te cunosc. Dar îmi amintesc de tine de la audiție.- Armin i-a strâns mâna. - Dar de ce spuneți că vă amintiți atât de bine de mine?-

- Poate că nu știi asta, dar am ratat două roluri pentru care am dat audiții alături de tine. Prima dată a fost pentru rolul Jira. Dar nu sunt supărat, nu-ți face griji.- a spus Korn înainte să intre amândoi în lift.

- M-am întrebat încă din ziua aceea de ce ai stat lângă mine. De asemenea, sunt surprins să te văd aici.-

- După ce am aflat că eu nu am primit rolul și tu da, l-am rugat pe regizor să mă lase să joc în alt rol. Vezi tu, în acea zi când am jucat cu Gwin, mi-am dat seama că am arătat o expresie speriată. Nu este surprinzător, dar am vrut să văd cu ochii mei cum te-ai comporta cu cineva ca el.-

- Conform programului de azi, tu îl joci pe Nate, prietenul lui Kath, nu?-

 - Um, da.-

În timp ce se îndreptau spre șirul de dube, o pată portocalie din mâinile unei femei din echipaj i-a atras imediat atenția lui Armin.

 - Îl aduci și azi?-

- Da. Mă simt prost să-l las singur în cameră.-

- Dacă nu te simți confortabil, pot să ți-l țin eu în timpul serviciului.- Armin întinse mâna pentru a-l mângâia pe Sess, care încă dormea profund în brațele stăpânului său.

- Este în regulă. Am adus o cușcă și am rugat un prieten să aibă grijă de ea. E mai puțin deranjant. Oh, aici sunt.- S-a uitat spre cineva care mergea cu o cușcă. Armin s-a întors să se uite și el și a înghețat.

- Trebuie să intrăm în dubă. Deschide cușca, te rog. Charlie, de ce te distanțezi?-

- Oh, scuze.- Charlie, a deschis cușca, lăsând pisica înăuntru, înainte de a se întoarce spre persoana care stătea acolo. 

- Îți plac pisicile?- Tânărul i-a zâmbit luminos lui Armin.

Adunându-și inteligența, Armin a răspuns: 

- Nu-mi place nimic în mod deosebit.-

- Sess este trist, așa că îmi pare rău. Oh, îmi pare rău că am fost nepoliticos; nu m-am prezentat încă. Eu sunt Charlie. Ne-am întâlnit pe platoul de filmare înainte.-

- Scuzați-mă, dar trebuie să plec.- Armin a plecat, fără să se aștepte să mai vadă persoana respectivă. Tânărul se încruntă.

Ar putea fi posibil ca acest lucru să nu fie o coincidență? În viața sa anterioară, se întâlnea adesea întâmplător cu Charlie pe platourile de filmare, formând în cele din urmă o relație.

Dar acum, ori de câte ori o vede pe cealaltă persoană, nu se poate abține să nu se gândească la ultima sa amintire. Chiar și așa, inima lui nu mai bate pentru Charlie.

Armin și-a deblocat telefonul. Wallpaper-ul luminos era o fotografie pe care o făcuse cu o statuie cu aspect sever în timpul unei călătorii anterioare. Amintindu-și de persoana care spusese că se simte foarte singură acasă aseară, Armin își strânse buzele și zâmbi. Nu avea timp să îi placă nicio altă pisică; avea deja o pisică mare care îl aștepta acasă.

La sosirea la locul de filmare, Armin a fost dus imediat la coafor și machiaj, alături de Korn. Cât despre actorul principal al filmului, care nu apăruse încă, Armin nu a fost surprins. Un star de acest calibru ar avea, în mod firesc, propriul său motorhome.

Curând, a apărut tânărul în negru. Haina lui lungă, din piele neagră, îi ajungea până la genunchi, făcându-l să pară și mai înalt. Charlie se învârtea în jurul lui, chinuindu-se mereu cu părul și hainele lui. Deși Charlie nu făcuse încă nimic greșit, faptul că fostul său iubit - o fostă iubită cu o despărțire urâtă - era mereu în raza lui vizuală nu era plăcut.

Odată pregătit, Armin a mers cu Korn la locul de filmare. Era o stradă mică, iar deasupra capului erau aliniate aspersoarele.

A fost o scenă clasică de luptă în ploaie.

Actorul principal a intrat apoi. Era îmbrăcat într-o cămașă albă și o haină maro; aspectul de detectiv din anii '90 i se potrivea perfect. În opinia lui Armin, Gwin era foarte potrivit pentru rol. Ar fi fost chiar mai potrivit dacă nu l-ar fi evaluat pe Armin din cap până-n picioare.

- Nu e rău. Ești perfect pentru rolul lui Ray.-  

- Ești perfect și pentru Kath.-

Coregraful luptei a venit să repete scena luptei cu cei doi actori. Când a venit momentul să înceapă, atât Gwin, cât și Armin erau complet concentrați. Au repetat serios, fără să piardă niciun moment.

Și când totul a fost gata, au început filmările.

Într-o seară rece, un bărbat cu o haină maro își lua rămas bun de la prietenul său înainte de a părăsi un mic restaurant de pe o stradă pustie. S-a uitat în sus la cerul întunecat, simțind picăturile de ploaie pe față. Kath mergea pe stradă, aprinzându-și o țigară. Ploaia a început să cadă din ce în ce mai tare. Dintr-o dată, a simțit că cineva îl urmărește. S-a oprit, întorcându-se ușor, băgându-și încet mâna în haină cu precauție. A zărit o siluetă în negru, care îl amenința cu o armă.

Thud thud thud thud

Sunetul unor împușcături tăcute a străpuns ploaia. Kath s-a ferit și a fugit înainte, ripostând imediat la foc.

Camera de filmat i-a urmărit fără probleme pe cei doi bărbați în timp ce se urmăreau reciproc.

Când au ajuns la locul marcat, regizorul a strigat - Tăiați!- După ce a verificat imaginile, i-a strigat pe cei doi actori care se aflau pe platou.

- Excelent! Urmează, Kath, să fii împușcată în umăr. Când auzi semnalul, tresari și continuă să alergi. Fă-o lin. Și Ray, după ce îl împuști, nu uita să schimbi încărcătorul așa cum am exersat. O singură dublă, fără greșeli!-

- Da, domnule/Da, domnule.-

Echipa a adăugat rapid urme de gloanțe la costumul actorului principal, iar filmările au continuat.

Totul se mișca incredibil de repede. Acest regizor era cunoscut în industrie pentru stilul său de lucru rapid și presant. Mulți actori care au lucrat la filmele sale au s-au plâns de asta, dar trebuie să recunoaștem că abilitățile lor actoricești s-au îmbunătățit dramatic după aceea.

Când a sunat semnalul, Kath, lovit în umăr, s-a retras instantaneu de la impact. Impulsul său înainte s-a clătinat, aproape împiedicându-l, dar a strâns din dinți și a continuat să alerge. Ray, între timp, s-a ferit cu aceeași îndemânare de focul de întoarcere. A fugit, aruncând încărcătorul uzat și reîncărcându-se ușor cu unul nou.

În cele din urmă, Ray l-a ajuns din urmă. Kath rămăsese fără muniție, dar a reușit să-i smulgă arma din mână lui Ray. În ploaia torențială, cei doi bărbați s-au luptat corp la corp.

- Iar ești tu.-

- Da, eu sunt.- Ray s-a învârtit, dând o lovitură. Haina lui udă de ploaie a zburat înapoi. Kath s-a ferit. S-a aruncat spre arma căzută, dar Ray a sărit repede peste el, imobilizându-l.

Arma era la îndemână, dar Ray i-a ținut brațul în jos. Cu cealaltă mână, a respins mâna lui Kath, care încerca să apese pe rana lui. Kath s-a întors, strângând din dinți, vorbindu-i bărbatului care îl imobiliza la solul umed. Venele pulsatile de pe tâmpla lui erau clar vizibile.

- Dacă este din cauza morții lui Bill, lăsați-mă să vă spun, a meritat-o. Nu era decât un traficant de droguri și un proxenet. Ce era atât de valoros la el încât a trebuit să mă omori?-

Bărbatul de la sol și-a transmis durerea și resentimentul în mod viu. Expresiile sale faciale și intensitatea din ochii săi, chiar și prin ploaie, nu au fost ceva ce un actor începător ar putea realiza cu ușurință.

Cu toate acestea, Ray a răspuns fără nici o urmă de emoție. Ochii lui erau lipsiți de milă sau compasiune. L-a privit pe bărbatul de pe jos ca și cum ar fi fost un obiect neînsuflețit. Vocea sa profundă a răspuns: - Asta nu mă privește. Moartea ta, însă, este sigură.-

Interpretările ambilor actori au fost incredibil de captivante, ca și cum ei ar fi fost cu adevărat personajele lor.

Scenariul prevedea ca Ray să fie relativ inexpresiv din punct de vedere facial, dar oricine era suficient de aproape putea vedea clar detaliile excepționale ale expresiilor sale faciale și ale limbajului corpului. Regizorul însuși a recunoscut acest lucru.

Deși era la fel de epuizat, Kath, datorită personajului său, a redat în mod convingător oboseala alergării și a luptei. Cu toate acestea, Ray, care juca rolul unui asasin foarte priceput, nu-și putea permite să o arate. Chiar dacă era la fel de obosit, respirația lui a rămas remarcabil de constantă, aproape imposibil. Nici măcar nu i se putea detecta în voce.

Tânărul protagonist a observat cu atenție corzile din gâtul bărbatului care îl imobiliza, ca și cum celălalt bărbat ar fi exercitat o forță enormă. În realitate, însă, el nu simțea nicio presiune.

Cu un asemenea talent, de ce nu era mai faimos?

După aceea, a sosit Nate, prietenul lui Kath. Ray a fost împușcat o dată în stomac. În timp ce Nate se pregătea să tragă din nou, Ray s-a ferit rapid pe o alee din apropiere. Nate l-a ajutat pe Kath să se ridice. Era pe punctul de a alerga după Ray, dar Kath l-a oprit. Au mai schimbat câteva replici, iar ziua de filmare s-a încheiat.

- Excelent! Bună treabă! Aduceți-le repede niște prosoape!-

După ce au ieșit din pielea personajului, Armin, Gwin și Korn au primit câte un prosop și o ceașcă de cacao fierbinte. Imediat, fiecare dintre ei s-a grăbit să își vadă filmarea performanței.

Au urmărit scenele cu atenție. Când au văzut scena cu Armin schimbând revistele și executând o lovitură de picior rotativă, Gwin s-a uitat la Armin.

- A arătat grozav. Ai fost ca un profesionist.-  

- Mulțumesc. Scena împușcăturii a fost și ea realistă.-

- Sunt uimit că nu ai reacționat deloc. Nu erai obosit? Nici măcar nu ai luat o pauză. Ca să fiu sinceră, am simțit că regizorul grăbește lucrurile, dar cum ai reușit?-

- Am ținut-o doar înăuntru.-

Gwin s-a întors să se uite la persoana care privea serios ecranul de lângă el și a auzit-o pe cealaltă persoană continuând,

- Cred că expresia ta în acel moment a fost perfectă. Dacă aș fi continuat cu replicile fără o reluare, filmarea ar fi fost și mai bună. Nu ar fi trebuit să ne resetăm pozițiile și emoțiile.-

Rezistența și dăruirea lui Armin față de spectacol au captivat atenția lui Gwin. S-a întrebat dacă ar fi putut face același lucru dacă el ar fi jucat rolul lui Ray. Știa că el,

cineva care nu a trebuit niciodată să depună atât de mult efort în actorie, nu ar fi făcut-o; ar fi ales cu siguranță o pauză înainte de a continua scena. Acest gând l-a umplut pe Gwin de respect pentru Armin.

- Ne vedem mâine.-

Gwin a plecat. De la început până la sfârșit, abia își luase ochii de la Armin. Korn, care doar îi urmărise pe cei doi conversând, stătea în tăcere.

Fusese uimit urmărindu-le performanțele pe monitor, dar auzind cuvintele lui Gwin a fost și mai impresionat de Armin. Nu se mai întreba de ce pierduse de două ori în fața lui Armin. În comparație cu performanțele lor, a lui fusese absolut de neuitat.

Mâine era scena lui cu Gwin. Korn se simțea din ce în ce mai presat. Nu voia să fie uitat de public. Chiar și ca actor secundar, voia ca cineva să-și amintească de el; să știe cine era, cum îl chema.

Prin urmare, în aceeași seară, după ce s-a întors la clădirea sa, tânărul a decis să bată la ușa apartamentului vecin.

- Ce este?-

- Am nevoie de un sfat. Mâine am o scenă serioasă cu Gwin, dar, după cum ați văzut, prestația mea de astăzi nu a fost foarte bună.-

- ...-

- Ai putea să mă ajuți să exersez?-

Armin s-a uitat la el în tăcere. Pentru a fi sincer, jocul actoricesc al lui Korn era decent, dar împotriva cuiva ca Gwin, era complet eclipsat.

Deoarece celălalt îi ceruse cu sinceritate, el a fost de acord să ajute.

 - Nu este un moment potrivit. Sunt pe cale să mă duc la culcare. Dacă chiar vrei ajutor, vino mâine la ora șapte.-

- Bine, mulțumesc foarte mult.-

Korn s-a întors în camera lui, în timp ce Armin s-a întors în a lui și s-a culcat. Simțea o ușoară durere de cap, probabil de la epuizare și ploaie. Tânărul a închis ochii, sperând că nu va răci.