Capitolul 36: Încrederea în promisiune

Doi bărbați s-au îmbrățișat fără rușine în fața lumii. Unul plângea și gâfâia după aer, în timp ce celălalt, deși surprins și cu ochii mari, reușea să schițeze un zâmbet. Mama Buanphan îi făcea semne disperate mamei Jaem să tacă și să se retragă. Nai Mai, care ținea o urnă în mâini, pregătindu-se s-o îngroape, s-a uitat la Nai Kui, neștiind ce să facă.

– Acum este momentul! – a spus Nai Kui.

– Ești sigur? – a întrebat Nai Mai cu ezitare.

– Nu mai aștepta! Este momentul perfect.

Ascultând insistențele prietenului, Nai Mai a îngropat repede urna și a aranjat fitilurile. Nai Kui a aprins cele trei fitiluri cu o torță și a fugit să se alăture mamei Buanphan, care aștepta nerăbdătoare spectacolul.

O bubuitură puternică a speriat pe toată lumea, urmată de o explozie de lumină care i-a atras privirea lui Rati. Desprinzându-se ușor de Theerathorn, s-a întors și a văzut spectacolul orbitor al luminilor care urcau până în vârful copacilor, apoi coborau în torente strălucitoare. Cele trei urne izbucneau deodată, ca niște fântâni, înainte de a cădea ca niște cascade de foc. Fermecat de priveliște, Rati a simțit cum Theerathorn îl trage mai aproape, strângându-l într-o îmbrățișare fermă.

– Îți place?

– Acest spectacol... este pentru mine?

– Nu te-am putut duce să vezi cascadele înainte. M-am gândit că această cascadă de foc ar putea compensa.

– Îmi place, foarte mult,  a răspuns Rati cu un zâmbet printre lacrimi.

Curând, artificiile s-au stins, lăsând doar fumul și mirosul de pulbere arsă. Rati și-a șters ochii, apoi l-a privit pe Theerathorn.

– De ce m-ai lăsat să fac așa ceva?

– Am vrut să te surprind. Credeam că va fi un moment mai bun de atât. Nu mă așteptam să vii fugind, fără să aștepți să vin eu să te caut.

Theerathorn i-a ridicat bărbia, forțându-l să-i întâlnească privirea.

– Ce s-a întâmplat cu tine? Și de ce te-ai răzgândit în privința dorinței mele de a merge cu tine în Franța?

Rati a clătinat din cap. Panica i se domolise odată cu artificiile, iar calmul începea să revină.

– Eu...

– Ce este?

Cu o voce abia șoptită, Rati a murmurat:
– Vreau să-mi petrec viața cu tine.

– Spune mai tare, nu te-am auzit.

Atunci Rati a strigat:

– Vreau să-mi petrec viața cu tine, să trăim împreună până vom îmbătrâni!

Servitorii au auzit clar. Mama Jaem aproape că a leșinat, prăbușindu-se într-o poziție așezată, evantaiul fluturându-i frenetic în mână. Nai Kui și Nai Mai, care își cunoșteau bine stăpânii, au zâmbit cu căldură, în timp ce Mama Buanphan închidea ochii, copleșită de îngrijorare. Știa bine consecințele. Îi permisese să fie fericiți pentru o vreme, gândind că era prea târziu să-i mai oprească. Dar să trăiască împreună ca un cuplu pentru tot restul vieții? Doar gândul acesta îl durea pentru nepotul său.

– Băieți, închideți casa și mergeți la culcare. Lăsați-i pe cei doi în pace.

– În regulă, – au răspuns în cor Nai Kui și Nai Mai, care apoi s-au apucat să dezgroape urnele pentru a le arunca în siguranță. Mama Buanphan a tras-o pe mama Jaem în cameră pentru a o calma.

Theerathorn, văzându-i pe ceilalți ocupați, l-a condus pe Rati în dormitor. Au rămas acolo, privind unul în ochii celuilalt o vreme.

– Trebuie să mă întorc la palat. Să pleci fără să spui un cuvânt este lipsă de respect.

– Nu e nevoie. Până acum sunt, probabil, beți și nici nu vor observa că ai plecat, – îl liniști Theerathorn.

– Ești sigur?

– Da.

Văzând neliniștea lui Rati, a adăugat:

– Mai este Alteța Sa acolo?

– L-am lăsat singur pe iarbă și am fugit să te găsesc. Crezi că mâine mă voi trezi în fața unui pluton de execuție ca pedeapsă? Rati încercă să glumească.

– Pentru numele lui Dumnezeu,  Theerathorn râse scurt. 

– Probabil că va înțelege. Dar cum ai putut să-l lași așa? Ai arătat vreodată respect cuiva?

– Ei bine... în acel moment, am vrut doar să te văd.

– Ți-a fost atât de dor de mine?

– Phi Thee...  vocea lui Rati se frânse. 

– Știu că nu putem fi cu adevărat împreună. Nu ne putem căsători, nici măcar nu putem spune cuiva despre dragostea noastră. Chiar și în Franța ar fi imposibil. Legile și judecățile ar putea fi și mai crude. Mai vrei să mă iubești?

– Da,  răspunse Theerathorn fără ezitare. 

– Dacă te temi de ce vor spune oamenii, nu vom spune nimănui. Atâta timp cât noi doi știm, e de ajuns. Să ne trăim viața împreună, uniți de inimile noastre.

– Phi Thee... vrei să mergi în Franța cu mine?

– De ce trebuie să întrebi?  Theerathorn se aplecă, sărutându-l ușor pe frunte, apoi pe podul nasului, înainte de a-și sprijini fruntea de a lui. 

– Dacă rămân aici, voi fi forțat să mă căsătoresc cu o femeie pe care nu o iubesc. Știu că de data asta nu voi putea să mă opun. Tatăl meu, care m-a înțeles cândva, vede acum în asta o partidă bună: ministrul mă sprijină de atâta timp. Nu e doar un superior, ci și un mentor. La vârsta mea, nu e de mirare că tatăl meu înclină spre această decizie. Dar în Franța, tatăl tău, Lutin, nu ți-ar aranja o căsătorie, nu-i așa?

– Tatăl meu nu a pomenit niciodată așa ceva. Dar dacă ar fi depins de Palatul Suriyakon, probabil că totul ar fi fost aranjat deja.

– Dacă Siamul nu este locul nostru, atunci lasă-mă să merg cu tine. Nu-ți mai împietri inima împotriva mea.

– Dar datoriile tale, Phi Thee...

– Nu-ți face griji pentru mine.

Rati a închis ochii și a suspinat, lăsându-se cuprins de epuizare. Theerathorn, văzându-l atât de obosit, și-a plecat buzele peste ale lui într-un sărut blând, ridicându-i ușor bărbia. Îl sărută mai adânc, ca și cum ar fi vrut să absoarbă toate grijile iubitului său.

Rati îl apucă strâns de braț, în timp ce limba lui Theerathorn explora cu insistență. Când Rati îl mușcă ușor în semn de protest, nu făcu decât să-l provoace, iar sărutul trecu de la blândețe la intensitate jucăușă, aproape răutăcioasă.

– Ajunge,  se desprinse Rati imediat ce buzele li se eliberară.

 – Ai hotărât deja totul fără să termini măcar conversația.

– Nu am ajuns deja la un acord?

– Asta nu înseamnă că poți să fugi cu mine oricum, ca într-o melodramă. Ai măcar un permis de călătorie? Bilete? Știi că va trebui să renunți la funcția ta. Nu e un joc, Phi Thee – ai putea fi arestat pentru sfidarea legilor.

Theerathorn a rămas o clipă uimit, apoi i-a zâmbit liniștitor lui Rati.

– Atunci o voi lua pas cu pas.

– Mă tem că nu va fi așa de simplu.  Rati își șterse buzele, apoi continuă: 

– Doar anunțarea intenției de a demisiona ar stârni o opoziție imensă. Cine ți-ar aproba măcar permisul de călătorie?

– De data asta, sunt hotărât. Ai încredere în mine – o voi face să se întâmple.

– Dar eu trebuie să plec în câteva zile, Phi Thee.

Theerathorn îl privi lung, apoi oftă.
– S-ar putea să dureze să negociez cu tatăl meu. Ce-ar fi să-ți amâni plecarea două luni?

– Mi-e teamă că nu e posibil. Trebuie să mă prezint la liderul țării, așa cum am stabilit.  Văzându-i dezamăgirea, Rati îi mângâie obrazul.

 – Știu că nu va fi ușor să le explici superiorilor. Nu te grăbi și nu strica totul. Multe familii își trimit copiii să studieze în străinătate. Întotdeauna ai fost pasionat de învățătură, Phi Thee. Folosește asta ca pretext – nimeni nu va obiecta. Sau cere un transfer la consulatul din Paris. Îl vizitez des și îl pot ruga pe tatăl meu să te sprijine.

– Sunt atât de fericit că în sfârșit vorbești despre viitorul nostru,  spuse Theerathorn, sărutându-i mâna de mai multe ori. 

– Știi cât m-a durut când m-ai tot respins? Fiecare cuvânt al tău m-a făcut să cred că trebuie să-mi accept soarta, ca și cum sentimentele mele nu contau.

– Îmi pare rău...

– Nu-i nimic. Acum văd că îți pasă de noi și sunt fericit. Nu-ți face griji pentru nimic. Voi chibzui fiecare detaliu. Să mai răbdăm puțin și curând vom împărți o viață împreună. Voi aștepta cu nerăbdare ziua aceea.

Expresia „o viață împreună” îi răsună lui Rati în urechi ca o promisiune. Își aminti vorbele Alteței Regale Mai despre prietenul său loial și simți că iubirea lui Theerathorn era neclintită. Cu acest gând, se urcă pe partea cealaltă a patului și mângâie perna goală, chemându-l.

– Nu vrei să faci un duș, după cât ai alergat?

– Sunt prea leneș. Încă amețesc de la băutură... Sau poate vrei să mă ajuți tu să mă curăț?  Rati zâmbi malițios, ispitindu-l.

Dar Theerathorn se ridică brusc, îi întoarse spatele și părăsi camera. Rati rămase înmărmurit. Urechile îi pândeau sunetul unei mașini care ar fi putut pleca din curte.

Câteva clipe mai târziu, Theerathorn reveni cu un bol de apă și un prosop. Rati, cunoscându-i obiceiul, se întinse pe pat și își scoase cămașa.

– Când vrei, Phi Thee.

– Murdar ca întotdeauna,  mormăi Theerathorn, începând să-i curețe fața până străluci. Apoi, după ce umezise din nou prosopul, îi șterse gâtul și axilele, ude de transpirație. Îi amintea prea bine de momentul în care Rati se aruncase mai devreme în brațele lui, leoarcă de sudoare.

– Nu ai terminat încă? Mi-e somn.

– Vei dormi mai bine când vei fi curat.

– Oh, Phi Thee! Rati se răsuci, încercând să-i smulgă prosopul. 

– Doar corpul meu e suficient, nu-i așa?

– Și acesta nu e corpul tău?

Spunând asta, Theerathorn își strecură mâna sub lozinca de mătase. Rati se zvârcoli, încercând să scape de atingerea lui, dar Theerathorn, nerăbdător, îi smulse haina, lăsându-l doar în lenjerie.

Rati se ghemui repede, strângându-și genunchii la piept. Theerathorn, privind scena, comentă:

– Data viitoare, dacă ți-e rușine, ridică-te și fă un duș. Nu ți-e rușine în fața mea?

– Absolut deloc. De fapt, aș vrea să te privesc și mai mult.

De data aceasta, Theerathorn se urcă pe pat, îl trase pe Rati aproape până când spatele i s-a lipit de pieptul lui și începu să-i curețe picioarele.

– Dă jos tot. Și partea asta are nevoie de o curățare temeinică.

– O fac singur!

– Nu ești prea leneș pentru asta?

– Dintr-odată, am energie. Dă-mi prosopul și promit să curăț bine.

– Atunci și eu simt la fel.

– Hei?

– Și eu am dintr-odată energie.

Rati înțepeni când cuvintele lui Theerathorn îi fuseseră șoptite sugestiv la ureche. Simțind reticența lui că se topește, Theerathorn strecură țesătura sub lenjeria lui, curățând fiecare colț ascuns: firele fine de păr, coapsele interioare, curbura rotundă a fundului.

– La fel de vioi cum pretindeai,  îi șopti batjocoritor.

– P–Phi Thee!

– În ziua în care ne-am schimbat inelele, nici măcar nu am împărțit prima noastră noapte împreună. De fiecare dată simt că lipsește ceva,  spuse, sărutând obrazul înroșit al lui Rati.

Mâna lui continua să se miște, prosopul uitat, înlocuit de atingerea lui caldă.

– De ce nu spui nimic?

– Mi-e un pic frig.

– Și ce să facem? Să mă dezbrac și eu, ca să simțim același frig?

Rati își mușcă buza, apoi se întoarse și încălecă poala iubitului său. Îi înconjură gâtul cu o mână, sprijinindu-și bărbia pe umărul lui lat, în timp ce cealaltă mână îi desfăcea încet nasturii de la cămașă.

– Încep să mă simt neliniștit.

– Am mers prea departe, Phi?

– Cine a zis asta? Mi-aș dori să mergi și mai departe.

Rati râse încet și își lipi zâmbetul de buzele lui Theerathorn. Limbile li se întâlniră, niciunul nevrând să cedeze. Îmbrățișarea mică se transformă într-un foc intens. Mâinile lor cutreierau peste tot, mângâind, strângând, dezgolind.

Gemetele umpleau camera, buzele lor călătorind în locuri interzise, până când unul își arcui spatele sub atingerea celuilalt, corpul tremurând de plăcere. Respirația devenise sacadată, cuvintele dispăruseră, lăsând doar suspine și țipete înfundate.

În acele clipe, nu știau când vor mai putea fi atât de aproape din nou. A împărți un pat fără bariere era un vis devenit realitate. Totuși, în adâncul inimii, Rati se temea că drumul lor împreună se va opri aici. Știa că familia Suang Suralai nu-l va lăsa niciodată pe Theerathorn să plece. Și totuși, nu putea strivi speranța care ardea în ochii iubitului său.

– Te iubesc profund, Phi Thee,  șopti Rati, adunându-și toată puterea în acele cuvinte.

Theerathorn îl privi cu o pasiune care-l făcu pe Rati să-și întoarcă privirea, prea timid să susțină acei ochi arzători.

– Mai spune-mi o dată, imploră Theerathorn, acoperindu-i fața cu sărutări, în timp ce trupurile lor se mișcau în același ritm, lipite unul de altul. 

– Uită-te la mine și spune din nou.

Rati își ridică privirea, cu lacrimi în ochi.

– Te iubesc, Phi Thee. Te voi aștepta pentru tot restul vieții mele.

– Și eu îți promit: te voi iubi doar pe tine. Pentru eternitate.