Capitolul 35

Armin, purtând o mască și hanoracul său negru preferat, stătea în fața zgârie-norului impunător. Îmbrăcămintea lui arăta clar că orice încercare de a intra prin intrarea principală ar fi zădărnicită de securitate. Așa că, după ce a sunat pe cineva, a așteptat nerăbdător în fața clădirii.

 Chiar și atunci, cineva s-a apropiat de el. 

 - Domnule, aveți nevoie de ajutor? 

 Un agent de pază de la intrarea în clădire s-a apropiat de el cu o expresie severă, privindu-i cu suspiciune geanta din mână.

  - Uh, livrez prânzul cuiva din companie.  

- Livrezi mâncare? 

  - Ceva de genul ăsta. 

-  A vrut să-i ofere cel mai inocent zâmbet al său, dar nu putea cu masca pe 

el.

  - Voi aștepta cu tine.   

 - Ah, bine.  

 Acum avea un însoțitor în așteptarea sa. După scurt timp, i-a sunat telefonul. 

 - Da? 

 ( - Unde ești? Sunt jos și nu te văd.  )

 - Uh, aștept în fața clădirii cu agentul de pază.

-  ( - ... - )

 Mai puțin de un minut mai târziu, a apărut Thada. Și-a băgat telefonul în buzunar și s-a îndreptat spre Armin.

 La vederea bărbatului care se apropia, agenții de securitate de la intrare au salutat la unison, dar Thada a trecut pe lângă ei.

  - De ce nu ai așteptat înăuntru? 

-  Noul venit și-a încrețit sprâncenele, făcându-și fața deja severă și mai intensă.

  - Cu mine arătând așa, cum aș putea?  

  - E cald azi. Dacă aș fi știut că ești afară, aș fi trimis pe cineva să te ia.  a spus Thada, punând un braț în jurul spatelui lui Armin și ghidându-l în clădire.

  - Tocmai ți-am adus prânzul, voi pleca în curând. Poftiți. 

-  Armin i-a oferit punga.

 Bărbatul, care se uitase la geanta neagră, și-a ridicat privirea. 

 - Credeam că ai de gând să mănânci cu mine.

  - Trebuie să lucrezi în mai puțin de o oră. Nu am vrut să te deranjez. 

  - Nu este un deranj  a spus Thada, luând geanta. Și-a întins cealaltă mână, cu intenția de a o lua pe a lui Armin, dar a ezitat, gândindu-se că Armin nu ar vrea să fie văzut în public. Chiar când era pe punctul de a-și retrage mâna, Armin a luat-o.

  - Poftiți. -

 Un zâmbet cald a apărut pe fața CEO-ului, de obicei stoic. Cei doi bărbați au intrat de mână în lift în mijlocul activității obișnuite din ziua de lucru. Dar după ce au plecat, cei care până atunci își vedeau de treabă au schimbat priviri furtive și au început să bâzâie entuziasmați, discutând despre cel mai mare mister anual al companiei:  

- Cine este persoana misterioasă în hanorac negru care se ține de mână cu CEO-ul?! 

  - Cu înălțimea asta, probabil că este un bărbat. Mă întreb cum arată  , a spus angajatul A.

  - Cu fața și corpul complet acoperite așa, ar putea fi chiar o gardă de corp , a șoptit angajatul B, 

aruncând o privire în jur.

 - Știi că are gărzi de corp pe datorie. 

  - Adevărat, dar ar putea fi o femeie  , a intervenit angajatul C.

  - Sau un model? 

  - Totuși, umerii aceia largi arată ca un bărbat , a insistat angajatul E. 

 - Dar CEO-ul nu a mai prezentat niciodată pe cineva în companie ca acesta. Ar putea fi acesta... adevărata afacere? - 

 - Nu știu. Îi trimit mesaj prietenului meu din alt departament. -

 Haosul de afară nu i-a afectat pe cei doi din lift. Muzica ușoară a liftului se auzea în timp ce ei stăteau în tăcere, mâinile lor împletindu-și treptat degetele, inițiate de persoana misterioasă cu glugă despre care toată lumea bârfea.

 Armin a zâmbit ușor sub mască, în timp ce Thada a zâmbit slab, uitându-se cu căldură la capul plecat al lui Armin.

 Când au ajuns la birou, Lilith îi aștepta.

  - Simte-te ca acasă  , a spus Thada, trăgând persoana cu hanorac în biroul său. Armin dădu scurt din cap secretarei înainte de a-l urma.

 Urmărindu-i plecând, zâmbetul obișnuit al secretarei a dispărut, fiind înlocuit de o expresie calmă. S-a așezat, și-a luat telefonul și a început să tasteze.

 @Lalalitelpony: OMG! Ei miros atât de bine! Cutie miroase uimitor! Ajutor! Inima mea va exploda! Atât de aproape! Chiar m-au recunoscut! Sunt atât de încântat!!! Ahhh!!! Lilith a scris pe Twitter pe contul ei privat, apoi a trecut la altul.

 @Armin_FANSCLUB: Au mai rămas 17 zile până la încheierea donațiilor! Suntem atât de aproape de linia de sosire! #ArminBirthday PJ

 Secretara, care conduce și fan clubul, lucra cu sârguință. Între timp, în birou, cuplul își continua dulcile interacțiuni.Thada își privea prânzul adorabil cu o expresie ilizibilă, în timp ce persoana care stătea de cealaltă parte a biroului turna supă dintr-un termos.

  - Poftim, 

  Armin a așezat bolul cu supă pe masă, dar cealaltă persoană nu a dat niciun semn că ar mânca prânzul pe care îl pregătise, ceea ce l-a făcut să ridice o sprânceană.

  - Încearcă-l. Am făcut-o cu tot efortul meu. 

  - Acest lucru este doar pentru mine? Cum rămâne cu tine? 

  - Știi că încerc să slăbesc. În curând trebuie să merg pe platou. 

  - Te referi la locația de filmare din provincie? 

 Gândul l-a făcut pe bărbat să fie ușor nemulțumit. 

 - Ești deja atât de slabă. Trebuie să slăbești și mai mult?  

  - Pentru rol. După ce se va termina, voi reveni la sinele meu normal, drăgălaș. 

 Armin și-a încrucișat mâinile pe masă, cu coatele sprijinite pe suprafață, făcând cu ochiul jucăuș. Lui Thada i s-a tăiat respirația. Și-a desfăcut ușor cravata, simțind cum aerul se încinge.

 - Tu... tu trebuie să mănânci ceva. Sunt îngrijorată. E ceva mâncare în frigider. De ce nu verifici?  

 Armin s-a conformat imediat. S-a dus la frigider, a luat un măr verde și s-a întors pentru a-l vedea pe Thada sunându-i secretara pe interfon. Gândindu-se că prietenul său ar putea avea treabă urgentă, Armin a decis să spele mărul și apoi să exploreze biroul prietenului său.

  - Scuzați-mă, domnule.  

 Lilith a deschis ușa, ochii ei aruncând o privire discretă asupra persoanei care admira cu dezinvoltură priveliștea, înainte de a spune natural,

  - Aveți nevoie de ceva, domnule? 

  - Am vreo întâlnire specială în această după-amiază? 

 Nu-i așa? El a întrebat deja despre programul de astăzi în această dimineață. Aproape că nu a înțeles până când nu a văzut cutia de prânz drăguță și apetisantă. O cutie de prânz din care dorea cu disperare să guste o bucățică.

 Aceasta este... ar putea fi...?

  - Aveți o ședință de consiliu la ora 15.00, domnule. Scuzați-mă, dar cutia aia de prânz arată delicios! De unde ați luat-o? Aș dori să o adaug pe lista mea de restaurante pentru opțiuni de prânz.  

  - Armin a făcut-o.

  - Oh, Doamne, e atât de talentat! 

 Se uită subtil la Armin, deși în exterior își păstra un calm perfect, în interior țipa.

 Cerul! De ce era atât de exasperant de fermecător?

  - Să ți-l încălzesc? 

 Aceasta a fost ocazia ei de aur de a atinge cutia cu prânz, iar Armin stătea nu departe de cuptorul cu microunde!

  - Nu, este în regulă. Sună-l și pe Winai. Am ceva de lucru și pentru el.  

  - Da, domnule. -  Lilith, mereu profesionista, plângea în sinea ei. S-a îndepărtat, dar nu s-a putut abține să nu se uite înapoi la Armin, fără speranță.

 Într-o zi, trebuie să fie ziua ei.La scurt timp după plecarea lui Lilith, secretarul numărul unu a intrat și s-a confruntat cu aceeași situație. Numai că nici el nu-și prea înțelegea șefa.

  - Uh, pot să plec acum? 

 - ... - 

 Winai s-a uitat la șeful său, nedumerit. 

 - ... - 

 Armin stătea pe canapea, zâmbind, de ceva vreme. Se uită înainte și înapoi între cei doi bărbați, luând o mușcătură zgomotoasă și crocantă dintr-un măr înainte de a spune cu simpatie:  - I-am făcut prânzul șefului tău. Nu-i așa că e drăguț? - 

 După aceea, bărbatul dezorientat a înțeles brusc. Ochii i s-au lărgit înainte să spună, cu limba blocată,

  - Oh, chiar așa? E foarte drăguț! Așa am crezut și eu, dar nu am îndrăznit să întreb. Mă întrebam de unde a cumpărat-o Lilith; tocmai mă pregăteam să mă duc să o întreb. Wow, domnule Armin, sunteți uimitor! Sunteți chipeș și sunteți un bucătar grozav! Ha ha!   Râsul lui a sunat forțat când a văzut expresia șefului său.

  - Poți pleca acum.  

 - Da, domnule. 

 Armin putea vedea practic urechile căzute ale bărbatului care se îndepărta. Își curăță ușor gâtul înainte de a se întoarce la locul său.  

- Mai este cineva pe care trebuie să îl chemați la muncă?  , a întrebat el, fără să expună gafa celuilalt bărbat.

  - Gata. 

 Bărbatul așezat în spatele biroului și-a băgat mâncarea în gură.  

- Delicioasă.  

  - Mulțumesc. 

 Armin a zâmbit, privindu-l pe celălalt bărbat savurând fiecare îmbucătură din prânzul pe care îl pregătise.

 Dacă ar putea trăi așa pentru totdeauna, ar fi perfect.

 ..

 ..

 A trecut o lună. În acest timp, Armin a slăbit și a urmat o pregătire fizică riguroasă. În unele zile, a trebuit chiar să se antreneze în arte marțiale pentru a se potrivi mai bine rolului de asasin. Ca urmare, trăsăturile feței i-au devenit mai ascuțite. Părul său, cândva scurt, crescuse până la a-i încadra fața. Pierduse o cantitate semnificativă de greutate, dar mușchii îi rămăseseră. Acest curs intensiv de sculptură corporală nu a fost ușor.

Apoi a venit ziua în care a trebuit să meargă pe platoul de filmare de la  - Killing Strangers - . Înainte ca Thada să-l lase pe iubitul său să iasă din casă, Janine își dăduse ochii peste cap de numeroase ori. Lângă Janine stătea un bărbat mare, un asistent desemnat special de agenție.

 Călătoria lor până la cazare a durat câteva ore. În momentul în care au ajuns, cerul își schimbase culoarea.După ce s-a instalat și a discutat detaliile filmării, Armin s-a prăbușit pe patul din camera sa, complet epuizat. Dar nu a uitat să își ia telefonul și să trimită un mesaj cuiva. Am ajuns. 

AM

 La mai puțin de un minut după ce a pus telefonul jos, a primit un apel, ca și cum cealaltă persoană ar fi așteptat.

  - Da, Thada. 

 ( - Mă bucur să aud că ai ajuns. Cum e cazarea? Nu e prea strâmtă? - )

  - Este bine. Vrei un apel video? O să-ți arăt. -  Armin s-a așezat și a deschis camera. Curând, a apărut imaginea celeilalte părți. A făcut cu mâna, zâmbind larg. Lumina pâlpâitoare arăta că Thada era încă în mașină.

 Armin s-a plimbat, prezentându-și camera ca un agent imobiliar.Persoana în drum spre casă a zâmbit slab, urmărind prezentarea plină de viață pe ecranul telefonului său. Turul camerei s-a încheiat cu Armin prăbușindu-se înapoi pe pat. 

Conversația a continuat.

 Era aproape 11 seara. Ochii lui ageri rămâneau fixați pe chipul persoanei care ațipea în fața lui. În cele din urmă, Armin a adormit în mijlocul conversației, telefonul i-a căzut din mână, lăsând la vedere doar tavanul alb.

 Armin trebuie să fi fost foarte obosit în ultima vreme. Chiar dacă nu mai putea vedea fața lui Armin, Thada nu a închis apelul. După ce a făcut duș și s-a pregătit de culcare, și-a pus telefonul lângă pernă, ascultând respirația celeilalte persoane, ca și cum Armin ar fi fost încă întins lângă el.

 Bateria telefonului a murit în cele din urmă înainte ca persoana singură acasă să adoarmă. 5:55 dimineața.

 Bang! Bang! Bang! Bang!

Ochii lui Armin s-au deschis brusc și s-a ridicat în picioare în pat. Când s-a uitat la ceas, inima aproape că i-a căzut la stomac.

 O, nu.

 S-a grăbit să răspundă la bătăile insistente în ușă.  

- Da? Vin! 

  - În sfârșit! Nu am putut ajunge la tine. Grăbește-te! Mai avem cincisprezece minute până la ora de apel. Să întârzii în prima zi nu dă bine! 

 Janine a dat buzna în cameră, părând frenetică.

  - Imi pare rau. Am leșinat noaptea trecută. 

  - Grăbește-te! Fugi prin apă, eu îți împachetez lucrurile.   

 - Mulțumesc. 

 Cu asta, Armin a fugit în baie.

 În cele din urmă a ajuns pe platou, perfect la timp, pentru a se întâlni cu echipa care îl aștepta. Cerul era încă destul de întunecat, iar aerul dimineții era suficient de rece pentru a-i face pe toți să se ghemuiască ușor. Locul de filmare era o clădire de apartamente mică, oarecum dărăpănată. Regizorul și echipa erau deja acolo.

  - Bună dimineața tuturor , i-a salutat Armin, inspectând încăperea. Interiorul apartamentului vechi și dărăpănat era decorat în mare parte în tonuri de maro, cu câteva ghivece de plante împrăștiate. Ochii lui căprui deschis se îndreptau spre un casetofon, o bibliotecă și câteva postere vechi cu femei de pe perete, găsindu-le interesante. În general, avea un aer foarte clasic.

  - Bună dimineața, Armin  , îl observă regizorul pe Armin cu o privire apreciativă. 

 - Aspectul tău actual se potrivește perfect rolului lui Ray, mai ales acea privire ușor somnoroasă. Sper ca prestația ta să mă impresioneze la fel de mult ca la audiție. 

  - Voi face tot posibilul. 

  - Mmm  , a fredonat regizorul înainte de a se întoarce către un membru al echipei.

  - Adu-i 

'Sess'.

 -  La cuvintele regizorului, un membru al echipei i-a adus  

- Sess .

 Armin se holba surprins la ochii mari și rotunzi din fața lui. Nu văzuse asta în scenariul pe care îl citise!

  - Partea asta am adăugat-o eu. M-am gândit că i-ar da mai multă profunzime lui Ray. 

  Armin a dat din cap în semn de înțelegere.

  - Aceasta este pisica mea, Sess. Nu mușcă și nu zgârie; doar mănâncă și doarme  , a spus o membră a echipajului, înmânându-i o pisică portocalie, plinuță.

 - Ah, da. 

 A acceptat-o de la cealaltă persoană, simțindu-i greutatea în brațe înainte de a auzi un suspin ușor. Apoi, creatura și-a sprijinit capul de el și a adormit din nou.

 Hmm... o creatură cu adevărat de invidiat