Capitolul 33

 

M-am întors să stau lângă Tol după ce am umplut bolul pisicii cu apă. Tol era întins pe burtă, cu MacBook-ul deschis pe pat. M-am apropiat ca să văd ce urmărea.

- Ești pregătit? Tol s-a întors spre mine. Pe ecran era o pagină web care se încărca. Câteva secunde mai târziu, a apărut un videoclip a cărui temă o intuiam deja. Fața mi s-a înroșit brusc. Asta era „cercetarea de informații” despre care vorbise Tol, nu-i așa?

- Serios? L-am privit surprins. Tol a dat din cap, cu o expresie calmă. M-am întors și am apăsat pe butonul de redare, iar imaginile au început să ruleze. Era un video cu doi bărbați musculoși care păreau prieteni. Dar în cele din urmă ajungeau împreună în dormitor, se îmbrățișau și se sărutau pasional. Apoi au început să se dezbrace.

- Oh! Tol a mormăit și și-a pus mâna peste fața mea, în timp ce eu mă simțeam atât de înfierbântat încât am dat aerul condiționat mai tare.

- Nu pare la fel de incitant ca un film AV cu femei.

(AV = adult video)

Am încercat să mă uit mai departe. Bărbatul care părea mai puternic a fost împins jos din pat, iar celălalt i-a legat picioarele și s-a aplecat să-l sărute și să-l mângâie în zonele intime.

- Mai târziu, putem să căutăm alt clip? Cu asiatici... sau ceva de genul ăsta. Occidentalii par... prea intenși.

- E cam tot aia. Tol a derulat rapid până ce clipul a ajuns spre final. A dat click exact în punctul culminant, plin de gemete și sunete de piele izbind pielea. Apoi a închis laptopul brusc cu un bang și a oftat.

- E cam înfricoșător.

M-am întins lângă Tol și m-am întors spre el.

- Ți-am zis că nu e nevoie să ne grăbim. Nu vreau ca Tol să se forțeze. I-am atins ușor obrazul cu dosul mâinii.

- Putem să o luăm încet, după ce ne căsătorim. Nu putem să mâncăm orezul înainte, nu? Oricum, tu ești cel însărcinat, nu eu.

Am râs, iar replica mea a fost urmată de o palmă sănătoasă peste umăr, care a durut și a gâdilat în același timp.

- Niciodată.

Gluma mea l-a făcut pe Tol să se arunce asupra mea, să-mi lege corpul și apoi să-mi prindă ambele mâini deasupra capului. Am încetat să râd și m-am uitat surprins la Tol. Tol mă privea cu o expresie pe care nu o mai văzusem niciodată. Părea mai hotărât ca niciodată. Dar în același timp, în privirea lui se ascundeau nesiguranța și ezitarea.

- Spune-mi, iubire. Ce vrei să fac? Ce vrei să fiu pentru tine? Am rostit încet, întinzând mâna să ating brațul lui Tol.

- Pot fi un câine sau o pisică. Poți să rămâi cu mine așa pentru totdeauna?

Tol trase adânc aer în piept și îl eliberă lent. Îmi privi corpul din cap până-n picioare. Apoi își așeză mâna pe tricoul cu mânecă scurtă pe care îl purtam, mângâind literele verzi imprimate pe pieptul doctorului Tin Sukprasert. Respirația mi s-a tăiat treptat când s-a aplecat încet și mi-a atins colțul buzelor cu un sărut. Am închis ochii ca să primesc acel sărut dulce, dar plin de pasiune, de la Tol.

Căldura din piept mi s-a răspândit ușor în tot corpul. Mi-am ridicat mâna și i-am cuprins fața. Sărutul a fost atât de lung, încât am rămas fără aer. Tol s-a desprins de buzele mele și a coborât să-mi sărute ceafa.

Ce ciudat e copilul ăsta. Cred că mi-am repetat expresia asta de multe ori. Tol e ca o pungă obișnuită de plastic, dar care conține tot felul de lucruri interesante, depinde doar dacă reușești sau nu să le găsești. Tol e încă un adolescent care pășește în viața de adult. Este un amestec ciudat între maturitate și impulsivitate. Nu mă miră deloc că e dornic să experimenteze.

Nu voi mai încerca să-l refuz în privința asta. Rolul meu acum e doar să-i ghidez gândirea în direcția corectă, și să mă bucur de tot ce îmi poate oferi.

Deodată, Tol s-a oprit. S-a retras de pe mine, dar încă îmi călca picioarele. Am deschis ochii și m-am uitat la Tol. Părea mai confuz ca niciodată. Nu știam de ce.

- Tol? l-am strigat, întorcându-mi privirea spre el.

- Nu pot să fac asta. Tol și-a ridicat mâna și și-a atins fața.

- Nu sunt femeie. Nu pot…

Am zâmbit în colțul gurii, m-am ridicat și i-am prins umerii, împingându-l înapoi pe pat, în timp ce mă așezam deasupra lui. Tol a scos un țipăt de surprindere. I-am prins încheieturile mâinilor și am zâmbit. Tol încerca să se elibereze, dar eram mult mai puternic decât el. Corpul lui e mai mic și are și probleme cu inima. Doar să stea întins și liniștit e mai mult decât suficient.

- Tu nu poți... dar eu pot. Cuvintele mele l-au liniștit pe Tol.

- Știi deja răspunsul, nu-i așa?

Tol și-a întors capul într-o parte, evitând să mă privească.

- Nu știu.

Am râs ușor, și nu m-am putut abține să nu-i mângâi capul. Tol și-a tras gâtul înapoi când am făcut asta. De ce e atât de adorabil?

- E în regulă. Avem tot timpul din lume să găsim răspunsul împreună.

       💚💚💚

Viețile noastre sunt ca un drum cu sens unic, mereu în mișcare, fără cale de întoarcere, decât atunci când motorul se oprește pentru totdeauna. Câți oameni au șansa de a se întoarce să-și repare greșelile? Dacă nu aș fi avut acea inimă curată, cu care am cerut o binecuvântare de la Buddha în ziua aceea, poate că n-aș fi avut nici această șansă. Șansa de a fi cu persoana pe care o iubesc. Șansa de a te salva de la moarte. Pacienții mei au avut o singură șansă. Doar una. Să plece pentru totdeauna. Iar eu și N’Tol am primit nenumărate șanse.

Sunt trei lucruri pentru care vreau să fiu recunoscător: 1️⃣Primul e spiritul sacru în fața căruia m-am închinat și am jurat;

2️⃣Al doilea e puritatea din inima mea de atunci;

3️⃣ Iar al treilea e Tol, pentru că a ales să rămână blocat într-o buclă pentru a mă salva. Ar fi putut continua să trăiești fără mine. Dar în schimb... sa întors. Așa că, în loc să-i spun „mulțumesc”, tot ce pot face este să-i ofer toată dragostea și grija mea.

Tol și cu mine am ajuns la templul aflat lângă plajă, locul de unde totul a început. M-am întors să mă uit la Tol, care purta o cămașă albă casual, pantaloni scurți și ochelari de soare stilizați. Tol și-a dat jos ochelarii de soare și i-a agățat de guler, privind în jur. În ultima buclă, Tol fusese aici. Ar trebui să știe mai bine unde se află Buddha.

- Trebuie să mergem puțin mai în spate. Tol a privit spre un gard verde, făcut din tablă galvanizată și lemn, care părea să împrejmuiască o construcție, și a încruntat din sprâncene.

- Dar se pare că nu ne lasă să intrăm.

- Serios? Am încercat să mă apropii. Era un semn lipit pe zona în construcție, pe care scria clar: pericol, acces interzis.

Nu știu ce a fost acest loc înainte. A trecut mult timp de când l-am adus pe Tol aici.

- Hai să întrebăm oamenii din jur să vedem ce se întâmplă.

Tol s-a uitat în stânga și în dreapta, apoi privirea i s-a oprit asupra unui bărbat de vârstă mijlocie care mătura curtea templului. A zâmbit ca și cum ar fi întâlnit un cunoscut și s-a grăbit să meargă spre el. L-am urmat imediat.

- Bună, unchiule. A întrebat Tol.

- Pot să vă pun o întrebare? - Oh, ce s-a întâmplat, băiete?

- Statuia aceea a lui Buddha. Tol a arătat spre zona de construcție.

- Mai e acolo?

- Oh, o renovăm cu una nouă. Unchiul și-a ridicat mâna și și-a scărpinat capul dezordonat.

- Noaptea de 18, a fost o furtună cu vânt foarte puternic. O creangă mare a căzut pe acoperiș și l-a doborât. Statuia lui Buddha a fost și ea avariată. De aceea, trebuie să reparăm multe.

Noaptea de 18? Când am auzit asta, am simțit un fior. Probabil că și Tol simțea la fel ca mine.

- A-a... Serios?

- Dar nu-i nimic. Acoperișul era și el vechi. Era timpul să-l reparăm.

Unchiul a oftat.

Tol s-a întors să mă privească.

- Ce ar trebui să facem?

- Putem reveni când se termină construcția ca să ne închinăm. Am scos din buzunar 500 de baht.

- Unchiule, dacă vreau să fac merit pentru construcția statuii lui Buddha, unde ar trebui să pun banii?

- Poți să-i pui în dulapul din interiorul templului. A indicat spre dreapta.

- Anumodana sadhu, să păzească acest merit copiii să nu se rănească și să nu se îmbolnăvească.

Mi-am ridicat mâinile să mă rog. Tol privea cu disperare și regret către șantierul de construcție. I-am luat mâna și l-am condus spre templu să punem banii în dulap. Tol părea din nou pierdut în gânduri. Când e tăcut, înseamnă că gândește la ceva, știu bine după expresia lui Tol.

- Ești îngrijorat? I-am strâns ușor mâna.

- O să-i sun mereu să verific. Când se termină renovarea, o să te aduc iar aici. Bine?

- EH. Tol părea încă pierdut în gânduri. L-am condus mai departe fără să spun nimic. Iar apoi, Tol a vorbit puțin și mi-am dat seama imediat. Tol era genul de persoană care nu putea ține în el disconfortul prea mult timp.

           💚💚💚

- Frate mai mare. Tol a vorbit în timp ce stăteam și așteptam la poartă să ne îmbarcăm în zborul de întoarcere spre Bangkok.

- Crezi că ar trebui să ne căsătorim? Aha. Mă gândeam eu că Tol va aduce vorba despre asta.

- Căsătoria, jurământul, e ceva sacru, oricum ai privi-o.

- Nu ai spus că trebuie să ne căsătorim, ai zis „până ne căsătorim”. Tol se juca cu biletul de avion, întorcându-l pe toate părțile.

- Asta înseamnă și că nu e obligatoriu să ne căsătorim.

M-am uitat la Tol. - Nu vrei să te căsătorești cu mine?

- Nu e asta... Tol a aruncat o privire spre mine.

- Vreau să mă pot întoarce dacă ți se întâmplă ceva. Tol a făcut o pauză.

- Dacă mori... vreau să mă pot întoarce să repar. Dacă trebuie să ne căsătorim, nu aș mai putea face asta.

Am rămas fără cuvinte. Când aud asta, nu pare deloc o promisiune de căsătorie, ci mai degrabă o promisiune de a proteja celălalt de moarte.

- Oh, nu știu. M-am uitat la oamenii care treceau pe lângă noi.

- O parte din mine își dorește ca totul să revină la normal, dar o altă parte își dorește să poată reveni în timp ca să te ajute, dacă ți se mai întâmplă ceva.

 Mi-am pus brațul în jurul umerilor lui Tol și l-am tras spre mine, iar Tol a acceptat în tăcere. M-am aplecat și l-am sărutat pe creștet.

- Dar eu vreau să mă căsătoresc.

- Nu vrei să te întorci și să mă ajuți? Spuse Tol încet, cu o voce drăgălașă, făcându-mă să țip în gând.

- Dacă mor de durere, cum rămâne cu inima mea? A continuat Tol.

- Nu mai spune asta. Deja e destul de rău.

Tol e pe cale să se enerveze. Să-ți superi iubitul e o greșeală uriașă.

- Nu ne căsătorim, și atunci... chiar nu ne mai căsătorim. A spus Doctorul.

Tol s-a uitat în sus la mine.

- Atunci nu mai vorbi despre căsătorie. Dacă tu... dacă îmi ceri să mă căsătoresc cu tine, înseamnă că vrei să mor.

Dar nu eu am fost cel care a adus vorba prima dată. Nu-mi rămâne decât să mă plâng în gând. Visul în care îl vedeam pe Tol într-un costum de mire s-a făcut țăndări, ca un pahar trântit de podea. Ar trebui să fiu de acord cu Tol în privința asta? Sau să insist? Tol s-a desprins de mine, apoi s-a dus să-și ia rucsacul și l-a deschis. A scos un blister de pastile și a luat una de seară, a pus-o în gură și a înghițit-o cu sucul pe care-l cumpărase mai devreme. Scena pe care o vedeam m-a copleșit. Câți oameni știu oare că acest băiat frumos, care pare atât de puternic, are o inimă diferită de a celorlalți? Scena autopsiei lui Tol era încă proaspătă în memoria mea. Asta s-ar putea întâmpla din nou, nu-i așa? Poate că ce a spus Tol despre căsătorie chiar e cea mai bună alegere.

Pentru că... poate că bucla asta nu e ultima.

SFARSIT